Sunteți pe pagina 1din 2

LIBERA INIŢIATIVĂ

În economie, există trei forme de proprietate: privată, public şi


mixtă.

Într-o economie de piaţă, proprietatea privată ocupă locul


central, ea este fundamentul liberei iniţiative. Libera iniţiativa este
expresia libertăţii agenţilor economici de a poseda bunuri, de a
dispune de ele şi de uzufructul lor. Libera iniţiativă presupune
libertatea agenţilor economici de a folosi, cum cred ei de cuviinţă,
bunurile aflate în proprietatea lor, libertatea deplina în adoptarea
deciziilor, libertatea de a dezvolta, menţine sau restrânge acţiunile
lor, libertatea de a-şi asuma riscul pentru tot ceea ce întreprind.

Acolo unde proprietatea privată este îngrădită, prin existenţa


unor monopoluri de stat sau prin măsuri dictatoriale ale partidelor
guvernamentale, libera iniţiativă este lichidată sau restrânsă; ea
încetează a mai fi o sursă de eficienţă şi rentabilitate. În astfel de
cazuri, asistăm la o “înstrăinare” a oamenilor faţă de procesul de
producţie şi de rezultatele acestuia.

”Omul este condamnat la libertate” (Jean-Paul Sartre)

Jean-Paul Sartre, reprezentantul principal al existențialismului


francez, considera ca libertatea umană este strict legată de
responsabilitate şi puterea de a alege, toate acestea strânse la
modul absolut.

Omul se naşte cu această putere de a decide pentru sine, de


aceea mereu alegerile îl vor reprezenta. Alegerea este
determinantă pentru existența umană și de neevitat. “În aceasta
constă măreţia, disperarea şi neliniştea lui...”

După părerea noastră, faptul că omul poate decide pentru el


însuşi, în orice activitate sau situaţie, reprezintă un factor
existenţial pentru noi, deci inevitabil, deoarece și sustragerea de la
o alegere, de la luarea unei decizii, este tot o alegere; asta
semnificând termenul de “condamnare ” la libertate.