Efectele rugaciunii

Data aparitiei: 23.10.2009

continuare la Cum sa ne rugam Divinului?

Efectele rugaciunii

Aspiratia catre Absolut sau rugaciunea este intotdeauna, mai devreme sau mai tirziu, urmata de un rezultat
mai ales daca este facuta cu perseverenta in conditii demne. "Nici un om nu s-a rugat vreodata fara sa
resimta uluitoare transformari launtrice sau macar fara sa invete ceva", scrie R.W.Emerson.
Cu toate acestea, adeseori aspiratia catre Absolut sau rugaciunea este considerata de catre oamenii
moderni, ca un subiect demodat sau privita drept o superstitie zadarnica, ori ca un rest de barbarie. In ciuda
acestei respingeri inconstiente si stranii, se poate spune ca noi aproape nu-i cunoastem deloc efectele si
fenomenele complexe pe care totusi ea le implica.

Care sint cauzele acestei ignorante? In primul rind, la baza sa se afla raritatea aspiratiei catre Suprem sau a
rugaciunii. Simtul de divin este aproape pe cale de disparitie la oamenii civilizati. Este probabil ca numarul
oamenilor care aspira catre Absolut sau se roaga intr-o tara in mod obisnuit nu depaseste 4 sau 5% din
totalul populatiei. Apoi, uneori aspiratia catre Absolut sau rugaciunea este sterila, cind majoritatea celor care
aspira catre Absolut sau se roaga sint egoisti, mincinosi, vanitosi, farisei, aproape complet incapabili de
credinta si dragoste. In sfirsit, efectele ei, chiar atunci cind se produc, ne scapa adeseori, datorita neatentiei
si incapacitatii de a percepe inca ceea ce se intimpla. Raspunsul la nazuinta noastra fierbinte, la cererea si
la dragostea noastra este dat de obicei intr-un mod lent, insensibil, brusc, aproape inefabil si imperceptibil.
Mica voce a inspiratiei divine care murmura acest raspuns pe masura puterii noastre de intelegere, in
interiorul nostru, este inabusita usor de zgomotul si agitatia acestei lumi. Rezultatele materiale ale aspiratiei
catre Absolut sau ale rugaciunii sint si ele uneori obscure si misterioase; ele se confunda in general, datorita
ignorantei noastre crase cu alte fenomene. Putini oameni, chiar printre preoti sau yoghinii incepatori au avut
deja ocazia sa le observe intr-un mod profund si precis. Medicii, la rindul lor, din lipsa de interes sau
obtuzitate, lasa adesea sa le treaca, fara sa studieze, cazurile yoghinilor avansati care se gasesc uneori la
indemina lor. In afara de aceasta observatorii incapabili sa patrunda misterele divine sint derutati prin faptul
ca raspunsul este departe de a fi intotdeauna cel asteptat. De exemplu, cutare om care aspira si cere sa fie
grabnic vindecat de o boala organica, desi starea lui se amelioreaza, ramine bolnav, dar cu toate acestea
moralul lui sufera o adinca si extraordinara transformare in bine. Cu toate acestea, obisnuinta aspiratiei
catre Absolut sau a rugaciunii, desi exceptionala, cind este raportata la totalitatea populatiei, este totusi
relativ frecventa in grupurile umane evoluate spiritual cum ar fi cele de yoghini sau chiar in cele ramase
credincioase religiei stavechi. Doar in aceste grupuri autentice, destul de rare altfel, se mai poate inca studia
azi influenta aspiratiei catre Absolut sau a rugaciunii. Printre numeroasele efecte benefice ale acestora,
medicul are indeosebi ocazia sa le observe pe cele denumite psihofiziologice si curative.
     
Efectele psihofiziologice ale aspiratiei catre Absolut sau ale rugaciunii

Aspiratia catre Absolut sau rugaciunea actioneaza asupra psihicului, mentalului si corpului intr-un fel specific
care pare sa depinda in mare masura de calitatea, intensitatea si frecventa sa. Este usor de cunoscut exact,
dupa roadele care apar clar, care este frecventa aspiratiei catre Absolut sau a rugaciunii si intr-o oarecare
masura putem chiar intui intensitatea ei. Cit despre calitatea ei, aceasta ne ramine in general necunoscuta,
caci, cu exceptia clarvazatorilor, nu avem inca mijlocul de a masura aura radianta, credinta si capacitatea de
iubire a altcuiva. Cu toate acestea, felul si modul in care traieste dupa aceea cel ce se roaga, ne poate
lumina suficient asupra calitatii invocatiilor realizate de el catre Dumnezeu.
Chiar cind aspiratia catre Absolut sau rugaciunea este de slaba valoare ca intensitate si consta mai ales intr-
o recitare stereotipa, mecanica de formulari, ea exercita totusi un anumit efect benefic asupra comportarii si
starilor launtrice. Ea intareste in acelasi timp simtul divinului si simtul moral. Termenii in care se realizeaza
aspiratia catre Absolut sau rugaciunea genereaza intr-o oarecare masura datorita perseverentei,
amplificarea sentimentului datoriei si a responsabilitatii, dublata de o mai mare bunatate chiar privindu-i pe
ceilalti oameni.

Astfel s-a demonstrat ca la egalitatea de dezvoltare mentala si intelectuala, caracterul, elevarea launtrica si
valoarea morala la cei care aspira catre Absolut sau se roaga constant chiar intr-un fel mediocru, sint totusi
cu mult mai ridicate decit la cei care nu o fac deloc. Aceasta dovedeste foarte clar ca in cazul aspiratiei catre
Absolut sau a rugaciunii au loc fenomene inefabile complexe de fuziune si rezonanta cu sublimele energii
divine.

Cind aspiratia catre Absolut sau rugaciunea este obisnuita si intr-un fel frecventa, influenta ei in fiinta devine
foarte clara. Ea determina fenomene oarecum asemanatoare cu cele ale unei glande cu secretie interna,
cum este glanda tiroida sau suprarenala, de exemplu: aceste procese complexe constau intr-un fel de
transformare gradata, psihica, mentala si organica. Aceasta transformare destul de evidenta si pentru ceilalti
se face intr-un mod progresiv. Omul se detaseaza spiritual de el si se vede asa cum este. El isi descopera
atunci cu o extraordinara luciditate  egoismul, lacomia, rautatile, greselile de judecata, perversitatile si
orgoliul; se supune atunci mult mai bine indeplinirii datoriei morale si ajunge spontan sa capete o stare
extatica de umilinta intelectuala. Astfel, incetul cu incetul, in fata lui se deschide imparatia atotputernica a
harului divin... Incetul cu incetul se trezeste si se amplifica in el o pace interioara euforica, o armonie
datatoare de fericire a activitatilor nervoase si morale, o mai mare putere de a indura saracia, stressul,
calomnia, grijile, pierderea celor dragi, durerea, boala, moartea. Astfel, doctorul care isi vede bolnavul ca
incepe sa aspire catre Absolut sau sa se roage, are de ce se bucura. Calmul produs de aspiratia catre
Absolut sau de rugaciune este un puternic sprijin pentru terapeutica.

Cu toate acestea, aspiratia catre Absolut sau rugaciunea nu trebuie sa fie asemuita de cei opaci si ignoranti
cu morfina; caci ea determina in acelasi timp cu linistea launtrica euforica si o integrare superioara a
activitatilor mentale, un fel de inflorire accelerata a personalitatii, uneori ea trezeste si chiar amplifica
eroismul. Ea isi insemneaza credinciosii plini de o credinta de nezdruncinat cu o pecete deosebita. Prezenta
acestei comori ascunse in adincul organelor, a sufletului, a mintii si a spiritului se traduce adeseori prin
puterea uluitoare a privirii, linistea radianta a tinutei, bucuria misterioasa, senina a expresiei, barbatia ideala
a purtarii si, atunci cind este nevoie, prin simpla acceptare detasata a mortii de catre soldati sau martiri. Sub
aceasta influenta sublima, enigmatica si nelimitata, chiar si cei nestiutori sau intirziati mental, slab sau
neinzestrati, folosesc (adeseori surprinzator chiar si pentru ei) cu mult mai bine fortele lor psihice, mentale,
intelectuale si morale. Este evident pentru cel care o realizeaza ca aspiratia catre Absolut sau rugaciunea
ridica oamenii cu mult deasupra nivelului lor moral, psihic si mental, dobindit prin ereditate sau educatie.
Acest contact inefabil cu Dumnezeu ii face sa fie patrunsi de pacea divina si aceasta pace emana mereu din
ei influentindu-i si ajutindu-i in mod binefacator chiar si pe ceilalti. Acesti oameni poarta cu ei pretutindeni
pacea si linistea divina pe care o emana in jurul lor sub forma unui cimp sublim. Din pacate, nu se gaseste
acum in omenire decit un numar mic de oameni care stiu sa aspire catre Absolut sau sa se roage. Cei care
practica cu consecventa si reusesc sa inteleaga prin experienta spirituala directa misterele aspiratiei catre
Divin si ale rugaciunii se folosesc cu mai multa incredere de aceasta si au rezultate excelente.

Efecte curative (vindecari) ale aspiratiei catre Absolut sau ale rugaciunii

Vindecarile prin intermediul aspiratiei catre Absolut sau rugaciune au atras atentia oamenilor din toate
timpurile, uimindu-i. Astazi inca, in mediile in care se realizeaza o constanta aspiratie catre Absolut sau se
fac rugaciuni se vorbeste adesea de vindecari obtinute prin aspiratie plina de fervoare catre Absolut sau prin
rugile fierbinti, adresate lui Dumnezeu sau chiar sfintilor. Dar, atunci cind este vorba de boli usoare
susceptibile de a se vindeca spontan sau cu ajutorul medicatiei obisnuite, se obiecteaza de catre cei sceptici
ca este greu de stiut care a fost cauza sau agentul adevarat al vindecarii miraculoase. Rezultatele aspiratiei
catre Absolut sau ale rugaciunii pot fi constatate cu o deplina certitudine numai in cazurile in care orice
terapeutica este de prisos sau deja a dat gres. Biroul medical din Lourdes, pentru studiul si evidentierea
vindecarilor miraculoase, a adus un mare serviciu stiintei demonstrind realitatea de netagaduit a acestor
vindecari produse datorita aspiratiei catre Absolut sau ale rugaciunii.

Aspiratia plina de fervoare catre Absolut sau rugaciunea are uneori un efect - ca sa spunem asa - exploziv si
fulgerator. Au fost nenumarate cazuri de bolnavi care s-au vindecat aproape instantaneu, cum am mai spus,
de boli ca: lupus al fetei, cancer, infectii renale, ulcere, tuberculoza pulmonara, osoasa sau peritonita.
Fenomenul se produce aproape intotdeauna cam in acelasi mod: mai intii o mare durere, apoi aparitia
neintirziata a sentimentului de a fi complet vindecat. In citeva secunde, iar uneori cel mult in citeva ore
simptomele dispar si leziunile anatomice se repara ca prin farmec. Miracolul este caracterizat printr-o
accelerare putem spune grozava a procesului normal de vindecare. Chirurgii si fiziologii nu au observat
niciodata pina in prezent, in cursul tuturor experientelor lor, o astfel de accelerare cum este aceea, care
survine in cazul vindecarilor miraculoase, determinate de aspiratia catre Absolut sau de catre rugaciune.

Nu este totdeauna neaparat necesar ca insusi bolnavul sa aspire cu fervoare catre Absolut sau sa se roage
pentru ca sa se produca astfel de fenomene miraculoase. Chiar si copiii mici care nu stiau inca sa
vorbeasca, precum si necredinciosii curiosi, au fost instantaneu vindecati la Lourdes daca alaturi de ei
cineva se ruga sau aspira catre Absolut. Rugaciunea sau aspiratia plina de fervoare catre Absolut facuta
pentru un altul este intotdeauna mai rodnica decit cea facuta pentru sine insusi, deoarece datorita detasarii
ce survine, egoul este diminuat si depasit (transcendat). Efectul ei pare sa depinda de intensitatea si de
calitatea acesteia, fiind direct proportional. La Lourdes minunile sint ceva mai rare in prezent decit erau in
urma cu patruzeci sau cincizeci de ani deoarece intensitatea aspiratiei catre Absolut si credinta in Divin au
scazut. Acum bolnavii nu mai gasesc acolo atmosfera intensa si sublima de adinca reculegere si
transfigurare care domneau odinioara (Daca eseul despre rugaciune este scris dupa 1944, doctor Alexis
Carrel considera ca vindecarile miraculoase de la Lourdes au fost, datorita credintei ferme in Divin, in
plenitudinea lor, in ultimul deceniu al secolului al XIX-lea). Pelerinii de azi au devenit banali turisti curiosi iar
rugaciunile lor in general superficiale si egoiste au astazi efecte mai mici datorita lipsei de credinta si a
diminuarii aspiratiei catre Absolut.

Acestea sint rezultatele aspiratiei catre Absolut sau ale rugaciunii, pe care le cunosc cu certitudine. Pe linga
ele mai sint o multime de alte efecte complexe care nu pot fi inca definite. Istoria sfintilor, ca si a
practicantilor yoga avansati chiar si a celor din epoca moderna, relateaza multe fapte si realizari minunate.
Nu exista indoiala ca majoritatea minunilor atribuite de pilda preotului din Ars, sau lui Padre Pio, sint
adevarate. Acest ansamblu de fenomene ne introduce intr-o lume noua, fascinanta prin bogatia aspectelor
sale, a carei cercetare nu a inceput inca si care va fi in viitor plina de surprize. Ceea ce stim insa in mod cert
este ca aspiratia plina de fervoare catre Absolut sau rugaciunea produce efecte complexe tangibile. Oricit de
ciudat ar parea la prima vedere, acest aspect trebuie totusi sa-l privim drept un adevar fundamental care
vine sa confirme inca odata stravechea intelepciune biblica care spune:"I se da numai celui care cere si i se
deschide totdeauna celui care bate".

sursa: www.angelinspir.ro

Cum sa ne rugam Divinului?

Data aparitiei: 19.10.2009

continuare la Puterea extraordinara a aspiratiei catre Absolut prin apel trait cu toata fiinta sau
rugaciune

Definitia simpla a aspiratiei catre Absolut sau a rugaciunii

Aspiratia catre Absolut sau rugaciunea este in esenta o simultana focalizare a mintii si orientare a sufletului
care ne deschide accesul in domeniul spiritului si ne face sa fim intr-o inefabila rezonanta launtrica cu baza
(substratum) imateriala ultima a lumii. Ele constau, in general, intr-o chemare sincera, intr-o plingere, un
strigat tacut de desnadejde sau o cerere de ajutor realizata intr-o stare de umilinta. Alteori ele sint o
contemplatie senina a principiului Absolut imanent si transcendent al tuturor lucrurilor si fiintelor. Aspiratia
catre Absolut sau rugaciunea poate fi definita de asemeni ca o fulgeratoare inaltare a mintii si a sufletului
catre Dumnezeu, ca un act instantaneu de evocare si de dragoste in care predomina adoratia catre Acela
Absolut si etern de unde purcede aceasta minune care este insasi viata. De fapt, aspiratia catre Absolut sau
rugaciunea reprezinta efortul simplu al omului de a comunica direct cu Fiinta Absoluta invizibila si creatoare
a tot ce exista, care in realitate este suprema intelepciune, putere si frumusete, parinte plin de dragoste si
mintuitor al fiecaruia dintre noi. Departe de a consta intr-o simpla recitare de formulari seci, adevarata
aspiratie catre Absolut sau rugaciunea reprezinta o stare sublima de comuniune sau fuziune spirituala in
care constiinta se absoarbe gradat in Dumnezeu. Aceasta stare inefabila de sintonanta launtrica cu
Absolutul nu este doar de natura intelectuala si tocmai de aceea, ea ramine in general inaccesibila pentru
filosofi, savanti si oameni de stiinta.

Asemanatoare revelarii spontane a simtului frumosului si dragostei, aspiratia catre Absolut sau rugaciunea
nu cere adeseori nici o cunostinta intelectuala. Cei simpli si puri in inima il simt pe Dumnezeu ori de cite ori il
cheama intr-un mod tot atit de natural si apropiat precum simt caldura soarelui sau mirosul unei flori. Dar
acest Dumnezeu Atotputernic, atit de prezent si atit de aproape de cei care stiu sa iubeasca, parca se
ascunde de acela, opac in inima si inchistat sufleteste, care nu stie sa inteleaga decit intelectual. Gindul sec
si chiar cuvintul fara traire sint aproape neputincioase in a-l descrie si a-l face accesibil simtirii pe
Dumnezeu. Iata de ce aspiratia catre Absolut sau rugaciunea isi gaseste cea mai inalta expresie intr-un
avint spontan si intens de dragoste ce strabate ratacirea sau intunecarea inteligentei.
Tehnica aspiratiei catre Absolut sau a rugaciunii. Cum sa aspiram catre Absolut? Cum sa ne rugam
divinului?

In ce mod vom aspira catre Absolut? Cum ne vom ruga? Am invatat tehnica aspiratiei catre Absolut sau a
rugaciunii de la marii Sfinti crestini, incepind cu Sfintul Pavel si Sfintul Benedict si ajungind pina la multimea
apostolilor anonimi, care, neobositi, timp de douazeci de secole au initiat popoarele Occidentului in viata
spirituala si religioasa. Dumnezeul lui Platon era in general intangibil si inaccesibil in maretia lui; acela al lui
Epictet se confunda cu insasi esenta ultima a sufletului macrocosmic; Iahve era aproape un despot oriental
inspirind mai curind frica si teroarea decit iubirea si compasiunea  divina.

Crestinismul l-a adus insa pe Dumnezeu intim chiar in interiorul si in apropierea omului, i-a conferit o
realitate perceptibila si a facut din El parintele nostru iubitor, sfatuitorul nostru, ghidul nostru Absolut. Pentru
a ajunge la Dumnezeu nu mai este necesar un ceremonial greu de inteles, complicat, care implica sacrificii
singeroase; aspiratia catre Absolut sau rugaciunea a devenit usoara iar tehnica ei simpla se afla la indemina
oricui. Pentru a aspira catre Absolut sau pentru a ne ruga, trebuie facut un simultan efort cu sufletul si cu
mintea prin care tindem frenetic doar catre Dumnezeu. Acest conjugat efort sufletesc si mental e necesar sa
fie intens trait, afectiv si nu doar intelectual. O meditatie profunda asupra maretiei lui Dumnezeu, de pilda,
nu este o aspiratie catre Absolut sau o rugaciune, decit numai in cazul in care ea va fi intovarasita, in acelasi
timp, si de o traire intensa, launtrica a dragostei de Dumnezeu si a credintei in El. Astfel e rugaciunea, dupa
metoda lui La Salle, care porneste de la o profunda admiratie intelectuala pentru a ajunge aproape imediat
la o stare sublima afectiva. Fie ca este scurta sau mai prelungita, orala sau mentala, aspiratia catre Absolut
sau rugaciunea trebuie sa fie asemanatoare comuniunii si convorbirii dintre un copil plin de dragoste si
umilinta si parintele sau iubitor si Atotputernic. Te prezinti simplu si deschis sufleteste asa cum esti si apoi
aspiri catre Dumnezeu, zicea intr-o zi o umila sora de caritate, care timp de treizeci de ani si-a inchinat viata
in slujba celor neajutorati si saraci. De fapt totdeauna te rogi si aspiri catre Absolut asa cum in realitate
iubesti, te rogi si aspiri catre Absolut cu mintea si cu sufletul focalizate, cu toata fiinta ta.

Cit despre forma aspiratiei catre Absolut sau a rugaciunii, ea difera de la scurta nazuinta frenetica catre
Dumnezeu, pina la profunda contemplatie; de la cuvintele simple si traite cu toata fiinta pronuntate de
taranca din fata troitei de la rascrucea drumurilor, pina la maretia extatica a cintecului gregorian ce rasuna
insotit de o muzica inspirata sub bolta catedralelor.

Solemnitatea, grandoarea, seriozitatea inchistata si frumusetea nu sint necesare eficacitatii aspiratiei catre
Absolut sau a rugaciunii. Putini oameni au stiut sa nazuiasca catre Divin sau sa se roage precum Sfintul
Ioan al Crucii sau ca Sfintul Bernard de Claivaux, dar cu toate acestea este bine sa stim ca nu este necesar
sa fii elocvent pentru a fi ascultat de Dumnezeu. Cind judecam valoarea aspiratiei catre Absolut sau a
rugaciunii dupa rezultatele lor, constatam cu usurinta ca atit cele mai umile cuvinte de nazuinta, ruga si de
lauda, cit si cele mai frumoase invocatii, par a fi primite la fel de catre Stapinul Absolut al tuturor fiintelor cu
conditia sa fie pure si sincere. Chiar formularile catre Divin recitate oarecum rutinier, intr-un mod mecanic,
sint intr-o oarecare masura o rugaciune si de asemeni chiar flacara unei luminari, consacrata cu dragoste lui
Dumnezeu.

Este de ajuns pentru aceasta ca in fiinta noastra launtrica flacara materiala si formularea noastra simpla
catre Divin sa simbolizeze elanul si aspiratia sincera catre Dumnezeu ale unei fiinte omenesti. De asemeni
este foarte bine sa stim ca aspiratia catre Absolut sau rugaciunea poate fi o actiune in spirit dumnezeiesc.
Sf. Ludovic de Gonzague spunea ca indeplinirea corecta a datoriei complet detasati de fructele acesteia
este echivalenta cu o rugaciune intens si profund realizata. Cel mai bun mijloc de a comunica cu Dumnezeu
este, fara indoiala, indeplinirea integrala, gratie inspiratiei pe care o primim, a vointei sale. "Tatal Nostru,
care esti in Ceruri(...) vie imparatia Ta, faca-se in eternitate voia Ta, precum in cer asa si pe pamint". Si a
face cit mai pe deplin voia lui Dumnezeu inseamna desigur a asculta si a respecta permanent legile vietii,
asa cum sint ele inscrise adinc si enigmatic in tesuturile noastre, in singele nostru, in mintea noastra, in
sufletul nostru si in spiritul nostru.

Aspiratiile catre Absolut sau rugaciunile care se ridica fulgerator asemenea unui nor de la suprafata
pamintului, difera desigur unele de altele, tot atit pe cit difera personalitatea celor care aspira catre Absolut
sau care se roaga. Dar ele, oricit de variate ar fi ca forma, au de fapt 3 teme esentiale: nazuinta frenetica
catre Absolut, desnadejdea si iubirea. Este cu desavirsire legitim sa-l imploram din tot sufletul pe Dumnezeu
pentru a obtine cu usurinta, cu ajutorul sau, ceea ce avem nevoie. Cu toate acestea ar fi absurd sa cerem in
dar indeplinirea unui capriciu aberant sau ceea ce efortul nostru personal ar putea sa ne procure. LA
ASPIRATIILE SAU RUGILE PROSTESTI SAU ABERANTE DUMNEZEU RASPUNDE PRIN TACERE.
Cererea indreptatita, benefica, continua, persuasiva, indirjita, reuseste. Un orb ce se asezase in marginea
drumului isi urla ruga lui fierbinte, din ce in ce mai tare, impotriva si in ciuda oamenilor deranjati care vroiau
sa-l faca sa taca. "Credinta ta te-a vindecat", i-a spus Mintuitorul care atunci trecea pe acolo. In forma sa
cea mai inalta, aspiratia catre Absolut sau rugaciunea inceteaza de a mai fi o banala cerere. Omul arata
atunci Stapinului Absolut al tuturor lucrurilor si fiintelor dragostea sa, multumirea sa pentru darurile primite si
totodata manifesta profunda sa umilinta in a primi sa indeplineasca vointa lui Dumnezeu, oricare ar fi ea.
Aspiratia catre Absolut sau rugaciunea devine atunci o profunda contemplatie: un taran batrin statea
meditativ si singur in ultima banca a bisericii complet goale. "Ce astepti aici?" a fost intrebat. "Il privesc cu
dragoste" raspunse el. "si sint fericit ca si El ma priveste". Valoarea reala a tehnicii unei aspiratii catre
Absolut sau a rugaciunii se masoara foarte repede prin rezultatele sale. Orice tehnica a aspiratiei catre
Absolut sau a rugaciunii, indiferent ca este crestina, yoghina, sufita sau budista este buna cind ea il pune pe
om intr-un profund si real contact cu Dumnezeu.

Cand si unde sa aspiri catre suprem sau sa te rogi

Poti sa aspiri catre Absolut sau sa te rogi oriunde: pe strada, in automobil, in tren, la birou, in timp ce
muncesti, la scoala, la uzina. Dar te rogi si aspiri mult mai bine catre Absolut pe cimp, pe munti si in paduri
sau exact in centrul camerei, in singuratatea odaii tale. Nu in ultimul rind vom avea in vedere slujbele si
rugaciunile liturgice sau apelurile colective catre Divin care se fac in biserica, dar nu trebuie niciodata sa
minimalizam sau sa negam prosteste valoarea tehnicilor si procedeelor traditionale yoga care adeseori ne
pot ajuta extraordinar de mult sa fuzionam profund si deplin, intr-o stare de extaz cu Dumnezeu. Totusi se
cuvine sa retinem ca oricare ar fi locul sau momentul aspiratiei noastre catre Absolut, sau cu alte cuvinte al
rugaciunii, Dumnezeu nu vorbeste aproape niciodata omului decat daca acesta din urma trezeste, amplifica
si aseaza in el insusi linistea si dragostea de Divin. Linistea noastra interioara depinde totodata de starea
noastra organica psihica si mentala, ca si de anumite influente favorizante din mediul inconjurator. Pacea
corpului, a psihicului si a mintii este oarecum greu de obtinut in confuzia, stressul, zgomotul, agitatia si
imprastierea haotica a orasului modern. Este nevoie astazi de lacasuri de rugaciune, de biserici si de centre
de yoga si ashramuri inainte de orice, in care locuitorii oraselor si satelor sa poata gasi - fie si pentru un
scurt moment - conditiile armonioase fizice, psihice si mentale imperios necesare linistei lor interioare si
infloririi spirituale. N-ar fi nici greu si nici costisitor de a crea mai multe astfel de insulite, veritabile focare de
spiritualitate si de liniste, primitoare si frumoase in mijlocul viltorii oraselor si chiar la sate.
In tacerea acestor refugii paradisiace oamenii pot sa-si ridice la unison gindurile si sa le focalizeze intr-un
elan navalnic catre Dumnezeu; ei reusesc astfel sa-si destinda cu usurinta mintea, sa-si limpezeasca
judecata si sa primeasca, datorita rezonantei cu sferele elevate de forta ale macrocosmosului, puterea de a
indura viata cea grea, cu care ii copleseste civilizatia, in timp ce-si odihnesc sau regenereaza trupurile
obosite.

Aspiratia catre Absolut sau rugaciunea actioneaza profund si benefic asupra caracterului doar atunci cind
devine o deprindere constanta, un obicei. Trebuie sa aspiram catre Absolut sau sa ne rugam cit mai des.
"Gindeste-te si nazuieste catre Dumnezeu chiar mai des decit respiri", spunea demult Epictet. Este absurd
sa aspiri catre Absolut sau sa te rogi dimineata si apoi sa te comporti in restul zilei ca un salbatic, ca un
egoist sau ca un pagin. Ginduri  foarte scurte de nazuinta catre Divin sau intense invocari mentale pot sa
mentina mai mereu un om in prezenta lui Dumnezeu. Toata puterea lui extraordinara pentru ceilalti este
atunci inspirata si alimentata de aspiratia catre Absolut sau de rugaciune. Astfel inteleasa si consecvent
practicata, aspiratia catre Absolut sau rugaciunea devine un mod divin si ideal de a trai plin de fericire.