Stil: Stilul lui Kobo Abe este unul obiectiv.

Doctor de profesie, Kobo Abe observă personajele

descriind fiecare reacţie a acestora ca şi cum şi-ar analiza pacienţii. Întreaga sa lucrare pare a fi o
teză ştiinţifică, începând cu o adevărată enciclopedie a nisipului din primele pagini ale cărţii,
apoi cu starea şi evoluţia lui Jumpei pe perioada captivităţii sale.

Personaje:
Niki Jumpei este un profesor pasionat de entomologie şi porneşte în căutarea unei noi specii de
insecte. Este născut pe 7 martie 1924 aşa cum este specificat în dosarul dispariţiei sale. Fiind
răpit, este nevoit să trăiască în aceeaşi casă cu o văduvă. Văduva este o femeie de aproximativ 30
de ani, al cărei soţ şi copil muriseră într-o avalanşă de nisip. Se întreţine din strânsul nisipului şi-l
va alătura muncii sale şi pe Jumpei.

Rezumat:
Niki Jumpei este un profesor din Tokyo, o personalitate introvertită, care se refugiază în pasiunea
sa pentru insecte. Hotărăşte să meargă în căutarea unei noi specii de insecte şi face cercetări într-
o zonă de deşert. Îşi adună informaţii despre nisip şi este fascinat de faptul că nisipul are un
diametru de 1/8 mm. Face o zi întreagă cercetări fără a ţine cont încotro se îndreaptă. Când îşi dă
seama că a pierdut ultimul autobuz către oraş, acceptă ajutorul unui ţăran. Ţăranul, asigurându-se
că Jumpei nu este o persoană delegată din partea autorităţilor, îl conduce pe profesor în casa lui.
Din acest moment, se rupe firul vieţii sale. Se trezeşte lângă o femeie goală, într-o casă foarte
săracă, care se afla într-o văgăună de nisip. Din cauza insolaţiei se simte foarte rău cateva zile şi
doarme foarte mult. După ce îşi revine este pus să muncească alături de femeie la strângerea
nisipului. Nisipul se strecura prin toate încheieturile casei. Pentru a putea mânca, femeia îi ţinea
umbrela deasupra. Dacă nu se mătura două trei zile, se aduna pe podea un strat de nisip de câteva
degete. În timpul nopţii, când se lăsa ceaţa, nisipul devenea umed şi greu, astfel că femeia săpa
nisipul din jurul casei pentru ca acesta să nu-i îngroape casa şi satul. Apoi, nisipul era pus în
bidoane, care urma să fie vândut ilegal, oferindu-le astfel un venit. Însă acest nisip nu este bun
pentru construcţii, fiindcă este un nisip sărat din apropierea mării. O altă mare problemă pentru
Jumpei şi ceilalţi prizonieri din văgăunele de nisip este lipsa apei. Primesc porţii de apă fixe
pentru fiecare persoană şi doar sâmbăta îşi pot face baie.

Când Jumpei începe să se apropie de femeie, află că mai existau şi alţi răpiţi la fel ca şi el, dar că
nici unul nu reuşise să scape până atunci. Mai află şi că femeia avusese o viaţă normală, dar
alesese să locuiască cu soţul şi copilul ei în văgăuna de nisip. Până când, într-o zi, soţul şi copilul
au fost înghiţiţi de o furtună de nisip. Acum singurul scop al femeii este să-şi cumpere un radio.
La un moment dat, apropierea dintre Jumpei şi femeie devine mai mare, culminând cu un contact
sexual, însă fără implicări emoţionale. Ca şi nisipul, totul este trecător, monoton şi firesc.

În sfârşit, Jumpei îşi face un plan şi evadează. Pe ceaţă, când turnul de observare nu-l putea
vedea, reuşeşte să iasă din groapa de nisip. Se pierde, însă, şi fiind atacat de o haită de câini,
ajunge într-o regiune cu nisipuri mişcătoare. Sătenii îl scot din nisipul mişcător şi-l duc înapoi în
văgăuna de nisip. Planul următor este să construiască o capcană pentru ciori şi prinzând una, să
lege un bilet de piciorul păsării în care să scrie că este răpit şi că are nevoie de ajutor. Capcana
nu funcţionează, dar descoperă că săpând mai mult în nisip găseşte apă, care fiind acoperită nu se
mai evaporă.
Între timp, pentru a i se permite să iasă din groapa de nisip, Jumpei ajunge s-o forţeze pe femeie
să aibă relaţii sexuale în faţa sătenilor. Ea rămâne însărcinată, dar este o sarcină extrauterină.
Sătenii o duc la spital, iar Jumpei este scos din văgăună. Însă, el alege să nu fugă şi să rămână.
După şapte ani, Niki Jumpei este declarat dispărut.

Idei: suprarealismul (caracteristici: Spirit teribilist, negativist – iniţiat de poetul francez Andre
Breton, care a impus nume referenţiale în literatură şi artă. Tehnica artistică – dicteul automat,
spontan, continuu al subconştientului, fără controlul acţiunii. Se exaltă psihanaliza, cultivarea
lumii tulburi, a complexelor, a halucinaţiilor) – Niki Jumpei este un introvertit care încearcă să
fugă de lumea haotică a civilizaţiei. Încearcă să fugă de elevii lui care nu-l ascultă şi pe care cu
greu îi poate stăpâni pentru ca nu se pot înţelege reciproc. Parcă el şi elevii lui ar proveni din
două lumi cu totul diferite. La fel şi nisipul, pentru el este un fenomen pe care cu greu îl poate
înţelege, dar i se pare fascinant (se întreabă cum poate avea nisipul un standard în diametru şi
cum de populează 80 % din suprafaţa planetei). Are impresia că dacă va găsi această nouă specie
de muşte şi cercetând nisipul se poate cunoaşte pe sine şi îşi poate găsi locul în lume. Pentru un
entomolog, găsirea unei noi specii de insecte poate fi comparată cu drumul spre Meka pentru
musulmani. Lui Niki Jumpei i se pare că nu şi-a găsit rolul pe Pământ. Este conştient că nu este
făcut să lucreze cu elevii, nu are talent la scris şi nu publică cărţi de specialitate, deci singurul
scop al său este să exploreze necunoscutul. Şi în acea văgăună, departe de civilizaţie, el va găsi
Meka. Fiind singur cu sine, el îşi poate explora fiecare colţ al subconştientului său, şi într-un
final, realizează ceva foarte important – găseşte apă, are tăria să evadeze, găseşte soluţii pentru
satul acela din nisip.

Simboluri : ⋆ nisipul este simbol pentru lume, pentru necunoscut. Pentru el este subiectul
cercetării sale. Doreşte să cunoască lumea, pentru a se recunoaşte pe sine şi pentru a atinge
absolutul în cunoaştere; ⋆ femeia este simbolul „speciei” noi pe care Jumpei o caută, înţelegând-
o pe ea ca pe o nouă specie, va înţelege că nu se diferenţiază deloc şi că ei sunt înţeleşi la fel de
către civilizaţie.

Mitul lui Sisif şi munca lui Jumpei (Sisif este eroul absurd. Acest om, condamnat să urce
neîncetat o stânca în vârful muntelui şi apoi să îi aştepte coborârea, este întruchiparea eroului
absurd, conform lui Camus. Ni se spune că Sisif este eroul absurd „atât prin pasiunile sale cat si
prin torturile sale”. Dispreţul său faţă de zei, ura sa faţă de moarte, şi pasiunea sa pentru viaţă i-
au adus acea îngrozitoare pedeapsa în care întreaga sa fiinţă este muncită fără nici un rezultat”
(p.89). Sisif este conştient de acest blestem, si tocmai în aceasta consta tragedia sa. Însa tocmai
această conştientizare lucidă a destinului său transformă chinul său într-o victorie.) Jumpei este
asemenea lui Sisif, fiind condamnat să muncească la strânsul nisipului în mod continuu, fără nici
un rezultat; după ce nisipul era dat la o parte, urma să se aşterne la loc altul. Dar, ca şi Sisif,
Jumpei realizează că acestă muncă nu este menită să-l chinuie, ci sa-l întărească. Acea muncă îi
permite să gândească mai limpede totul şi îi dă forţa de a dori să lupte pentru viaţă, să evadeze,
să conceapă planuri de evadare. El simte că a trăit în acea perioadă scurtă de timp mai mult decât
a facut-o în 31 de ani.

Note de autor:
Femeia nisipurilor urmăreşte reacţiile emoţionale ale lui Niki Jumpei, un fel de Robinson Crusoe
existenţialist, pe măsură ce acesta se adaptează, respinge şi se împacă, în final, cu lumea stranie a
locuitorilor satului de nisip. Inventariind toate sentimentele personajului, de la aroganţă la frică,
dorinţă sexuală şi disperare, Kobo Abe îşi obligă protagonistul, şi totodată cititorul, să se
confrunte cu absurdul condiţiei umane.(J. Thomas Rimes)

Atat romanul cat si filmul au avut un mare succes in Japonia poate pentru ca ambele redau
reactia ostila a intelectualului fata de occidentalizarea vietii sale, superficialitatea imbracamintei,
muzica usoara si dezumanizarea care par a fi tovarasul inevitabil al progresului stiintific.(Judith
Shatnoff – Film Quarterly, 1964)

Citate:

Într-o parte, creasta acoperişului avea un capăt îngropat pieziş în peretele de nisip. Ca o scoică,
gândi el. Orice ar fi, medită el, oamenii aceştia tot nu scapă de legea nisipului.(pg.25)

Nisipul, care i se lipea de piele, i se strecura în sânge şi-i măcina pe dinăuntru rezistenţa.

Satul nu piere pentru că nu incetăm niciodată să curăţăm, aşa cum vezi, nisipul. Dacă n-am face
asta în zece zile ar fi complet astupat.(pg.47)

Numele şi prenumele: Niki Jumpei.Vârsta: treizeci şi unu de ani. Înălţimea: 1,70m. Greutatea: 70
de kilograme. Părul: cam rar, pieptănat pe spate; nu foloseşte briantină. Vederea: O.D. 20/30;
O.S. 20/20. Culoarea pielii: măslinie. Trăsături: faţa prelungă, uşor strabism, nasul cârn, pomeţi
proeminenţi, alte semne distinctive nu are, în afară de o aluniţă vizibilă sub urechea stângă.
Grupa sanguină: AB. Vorbeşte puţin împleticit şi se bâlbâie. Introvertit. Încăpăţânat, dar nu
deosebit de nesociabil.Îmbrăcămintea: probabil îmbrăcat ca pentru meseria lui de entomolog.