IAS 32 – Instrumente financiare

Data 11 November 2008

Obiectivul standardului IAS 32 este de a stabili principii pentru prezentarea
instrumentelor financiare drept datorii sau capitaluri proprii si pentru compensarea
activelor financiare si datoriilor financiare. Standardul se aplica pentru clasificarea
instrumentelor financiare din perspectiva emitentului , in active financiare, datorii
financiare si instrumente de capitaluri proprii; pentru clasificarea dobanzilor,
divindendelor, pierderilor si castigurilor asociate acestora, precum si in circumstantele
in care activele financiare si datoriile financiare trebuie compensate.Acest standard
completeaza si sustine informatiile prezentate in IAS 39 : Instrumente financiare :
recunoastere si evaluare , precum si pe cele privind furnizarea de informatii din IFRS 7 :
Instrumente financiare : informatii de furnizat.
Un instrument financiar este orice contract care genereaza simultan un activ financiar pentru o
entitate si o datorie financiara sau un instrument de capitaluri proprii pentru o alta entitate.
Un activ financiar este reprezentat de :
a) Numerar ;
b) un instrument de capitaluri proprii al unei alte entitati;
c) un drept contractual :
c1) de a primi numerar sau un alt activ financiar de la o alta entitate;
c2) de a schimba active financiare sau datorii financiare cu alta entitate in conditii care sunt
potential favorabile entitatii;
d) un contract care va fi sau poate fi decontat in propriile instrumente de capitaluri proprii si
este:
d1) un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau poate fi obligata sa
primeasca un numar variabil al propriilor instrumente de capitaluri proprii; sau
d2) un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat in alt fel decat prin
schimbul unei sume fixe de numerar sau al unui alt active financiar pentru un numar fix din
instrumentele de capitaluri proprii ale entitatii. In acest scop, instrumentele de capitaluri
proprii ale entitatii nu include instrumentele care sunt ele insele contracte pentru primirea sau
livrarea propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entitatii.
Un instrument de capitaluri proprii este orice contract care certifica existenta unui interes
rezidual in activele unei entitati dupa deducerea tuturor datoriilor sale.
Iata cateva din principiile expuse in cadrul acestui standard:
Emitentul unui instrument financiar va clasifica instrumentul sau partile componente ale
acestuia la recunoasterea initiala ca o datorie financiara, un active financiar sau un instrument
de capitaluri proprii, in conformitate cu fondul angajamentului contractual, si cu definitiile
datoriei financiare , activului financiar si instrumentului de capitaluri proprii.
Daca o entitate isi rascumpara propriile instrumente de capitaluri proprii, acele instrumente (”
actiuni proprii”) vor fi deduse din capitalurile proprii. Castigurile sau pierderea legata de
cumpararea, vanzarea, emiterea sau anularea propriilor instrumente de capitaluri proprii ale
entitatii nu vor fi recunoscute in contul de profit si pierdere. Astfel de actiuni proprii pot fi
achizitionate si detinute de de entitate sau de alti membri ai grupului consolidat.
Contravaloarea primita sau platita va fi recunoscuta direct in capitalurile proprii.
Dobanda, dividendele, castigurile si pierderile legate de un instrument financiar sau de o
componenta a acestuia , adica o datorie financiara, vor fi recunoscute in contul de profit si
pierdere ca venituri sau cheltuieli. Pentru repartizarile catre detinatorii unui instrument de
capitaluri proprii entitatea va debita direct in capitalurile proprii, la o valoare neta dupa
deducerea beneficiilor din impozitul pe profit.Costurile unei tranzactii sa capitaluri proprii vor
fi contabilizate ca o deducere din capitalurile proprii, la o valoare neta dupa deducerea
beneficiilor din impozitul pe profit.
Modul de clasificare a unui instrument financiar ca o datorie financiara sau ca un instrument
de capitaluri proprii determina daca dobanda, dividendele, pierderile si castigurile legate de
acest instrument sunt recunoscute ca venit sau cheltuiala si raportate in contul de profit si
pierdere. Astfel, platile de dividende pentru actiuni recunoscute in intregime ca datorii sunt
recunoscute drept cheltuieli in aceeasi maniera ca si dobanda aferenta unei obligatiuni.
Similar, pierderile si castigurile asociate cu rascumpararile sau refinantarile datoriilor
financiare sunt recunoscute in contul de profit si pierdere , in timp ce refinantarile sis au
rascumpararile instrumentelor de capitaluri proprii sunt recunoscute ca modificari ale
capitalurilor proprii. Modificarile valorii juste a unui instrument de capitaluri proprii nu sunt
recunoscute in situatiile financiare.
Un activ financiar si o datorie financiara vor fi compensate, iar valoarea neta va fi prezentata
in bilant atunci, si numai atunci cand o entitate:
a) in mod curent are dreptul legal de a compensa valorile recunoscute;
b) intentioneaza fie sa le deconteze pe o baza neta, fie sa realizeze activul si sa stinga obligatia
simultan.