ARTA PORTRETULUI ŞI A NARAŢIUNII

ARTA PORTRETULUI ŞI A NARAŢIUNII LA CRONICARII MOLDOVENI

Istoriografia în Moldova III. Ion Neculce-artist al portretului VI.Cuprinsul I. Oameni şi fapte oglindite în „LETOPISEŢUL ŢĂRII MOLDOVEI” de Grigore Ureche IV. Miron Costin –pictor de caractere V. Cadrul social-politic şi cultural specific Moldovei secolului al VII-lea şi primei jumătăţi a secolului al VIII-lea. Concluzii . II.

a căror principale idei se referă la originea romană a poporului român şi la latinitatea limbii române . fapt care atrage după sine dependenţa voievodului faţă de boieri. stăpâne ale unei întinse moşii. Domnia este astfel înlocuită cu o putere centrală exercitată de o oligarhie a marii boierimi. şi până la instaurarea domniilor fanarioate în Moldova şi Ţara Românească şi a dominaţiei habsburgice în Transilvania. petrecută la sfârşitul secolului al XVI –lea (1600).motivul acestora având ca unic şi comun ţel: lupta si înfrângerea Imperiului otoman. Ele vizează şi domeniul cultural. conducătorul cazacilor din acea vreme. Ruxandra. în secolul al XVIII-lea . Cadrul social-politic şi cultural specific Moldovei secolului al VII-lea şi primei jumătăţi a secolului al VIII-lea. Pe lângă această măsură. şi cea mai importantă . Scade venitul domnesc . Din această cauză. economic şi politic . duşmanul lor comun. acest vis a rămas însă neîmplinit pentru încă multă vreme. cu Timiş Hmielniţki . Dar transformările petrecute în intervalul de timp la care facem referire nu se limitează doar la domniile social. dar au şi consimţit să se înrudească cu conducători ai altor neamuri. ţari ruşi sau alţi cârmuitori de ţară. Prima . Este cazul să precizăm că trei mari transformări caracterizează această epocă a regimulu nobiliar. formată dintr-un număr restrâns de familii deosebit de bogate. se bucura de încrederea şi ajutorul turcilor. atât in scrierea actelor publice cât si în literatura religioasă. fiul lui Bogdan Hmielniţki . De la acea încercare eşuată. de multe ori domnitorii români nu numai că s-au aliat. care şi-a căsătorit fiica . Aşa cum este cazul domnitorului Vasile Lupu . Cea de a treia trăsătură sub aspect cultural . o reprezintă triumful definitiv al limbii române împotriva limbii slavone . cu trecere la Poartă. Din punct de vedere politic se înregistrează tot mai strânse legături între Ţările Române. dar ascendentă. Marea boierime . condus de un singer domnitor. Pentru o mai mare siguranţă . idei susţinute şi argumentate in urma unor serioase studii făcute de fiii de boieri români în Polonia. domnitorii încheie alianţe extreme cu conducători ai altor popoare – crai leşeşti . care cunoaşte . cu scopul de a-şi asigura un aliat sigur în lupta împotriva turcilor. la rândul său o perioadă de prefaceri. istoria Ţărilor Române include o perioadă cunoscută sub denumirea de epoca regimului nobilar. În această perioadă – oraşele devenite mijlocitoare ale schimbului de produse dar şi centre producătoare a obiectelor necesare satelor – cunosc si ele o dezvoltare lentă . puterea domnească a statului feudal înregistrează o perioadă de declin. A doua trăsătură a vieţii culturale a epocii o reprezintă umanismul cronicarilor modoveni . realizând astfel un stat unitar.I. Cu toate eforturile depuse de Mihai Viteazul de a uni cele trei Ţări Române. Domnitorii acestora caută sa-şi asigure ajutorul reciproc în lupta împotriva turcilor.

adevărata istoriografie moldovenească începe cu Grigore Ureche . II. ci şi altele noi. fiind un exemplu valoros de naraţiune lineară. Istoriografia din Moldova Aşa după cum arată George Călinescu în Istoria literaturii române : „Din pomelnicele de domnii ţinute de ctitoriile voievodale au ieşit prin uşoare dezvoltări şi înfrumuseţări retorice „letopiseţele slavone”. pentru a cunoaşte apogeul lui Ion Neculce. Prin operele pe care le-au scris. evenimentele şi domniile din Moldova. Ea reprezintă un moment de seamă în evoluţia literaturii noastre. spunea : „Letopiseţul său mi-i cartea de căpătâi-şi de câte ori îl deschid mi se umple sufletul de plăceri rare”. Dacă până acum literatura avea un caracter religios şi apăra doar ideile şi interesele clasei dominante . cu dragoste de ţară. faptele.” Criticul şi istoricul literar consideră că Macarie Azarie şi Eftimie sunt primii autori. Autorii cronicilor moldovene au căutat să redea evenimentele în mod cronologic.(1553) În ciuda acestor letopiseţe.este reflectată în literatura epocii. Miron Costin şi Ion Neculce au atât valoare documentară. se continuă cu Miron Costin. romane şi piese de teatru cu caracter istoric. scris într-o limbă asemenea mierei. în sensul că. Ion Neculce fiind singurul dintre cronicari care produce o operă originală. „Letopiseţul” lui Ion Neculce cunoaşte apogeul. prin identificarea cauzelor . în timp ce cronica lui Miron Costin se distinge prin problematizare. . din diversitatea întâmplărilor. Este momentul să ne amintim cuvintele marelui scriitor Mihail Sadoveanu. cu atât mai mult cu cât cronicile sunt scrise de boieri învăţaţi. Pornind de la aceste cronici. inspirându-se din bogatele şi variatele lor informaţii numeroşi scriitori români au creat nuvele. continuând tot atât de sec.ce rezidă din multitudinea faptelor. din prezentarea oamneilor sau din acţiunile de luptă – cât şi valoare istorică – prin faptul că urmăresc. dar în slavonă. referindu-se la cronica lui Ion Neculce. Macarie se ocupă de domnia lui Petru Rareş iar Eftimie îşi duce letopiseţul până la a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanul. la luptele. cronologic. aşa cum i-o dictau cele scrise în inima lui. din punct de vedere artistic . la obiceiurile specifice acelei epoci îndepărtate. legate de sentimentele sau idealurile acestor clase. respectând cât mai fidel adevărul istoric. aceşti reprezentanţi de seamă ai istoriografiei noastre au dorit să lase urmaşilor date privitoare la domniile. aceasta purtând pecetea vieţii sociale şi politice specifice acestei perioade . din succesiunea domniilor . lupta de clasă dintre boierimea stăpână pe moşii şi ţărănimea asuprită.. noua literatură oglindeşte condiţiile sociale ale vremii. cel care. care începeau cu un hronograf de la Facere. Sunt puse astfel în discuţie chiar şi probleme legate nu numai de clasele sociale existente in momentul respectiv. se ridică deasupra tuturor celor care îi vor urma . prin explicaţii înfrânate de puternica aspiraţie constructivă a autorului ei. „Letopiseţele Ţării Moldovei” lăsate de Grigore Ureche. care au studiat şi ş-au petrecut o parte din viaţa lor în Polonia.. din numeroasele descrieri de locuri. „Letopiseţul Ţării Moldovei” al lui Grigore Ureche este doar o prelucrare de izvoare.

Pe măsură ce se apropie de sfârşitul secolului al XVII-lea . de acolo de unde a fost întreruptă de predecesorul său (de la a doua domnie a lui Aron vodă) până la domnia lui Ştefăniţă vodă. Dacă primele domnii sunt tratate în mod sumar. GRIGORE URECHE este cel dintâi cronicar moldovean care îşi scrie hronicul în limba română. Cronicarul prezintă istoria Moldovei în strânsă corelaţie cu istoria celorlalte ţări vecine. o valoroasă lucrare de istoriografie. în care se contopesc . care să consemneze evenimentele din istoria Moldovei începând cu întemeierea statului feudal Moldova (1359) şi încheind cu a doua domnie a lui Aron vodă cel Cumplit (1595).Nu putem vorbi însă despre aceste merite incontestabile ale cronicilor fără a nu aminti şi valoarea lor educativă. devenit nobil polonez încă de la vârsta de cinci ani. ceea ce este semnificativ în desfăşurarea acţiunii sau în profilul moral al multor personaje din Letopiseţul său. Grigore Ureche scrie în limba română un letopiseţ al ţării sale. „să rămâe feciorilor şi să le fie de învăţătură”. opera sa reprezentând. referitoare la istoria Moldovei –atât izvoare autohtone. tătarii. expunerea devine tot mai bogată. „Letopiseţul Ţării Moldovei” scris de Grigore Ureche este conceput ca o sinteză. Apreciindu-l pe înaintaşul său. numărul izvoarelor fiind din ce în ce mai mare. Grigore Ureche consemnează cu talent. Miron Costin este fiul boierului Iancu Costin . Grigore Ureche a contribuit la procesul complex de impunere treptată a unor norma supradialectale şi la evoluţia calitativă a limbii române literare. din cauza lipsei de izvoare. Într-adevăr cronicarii au urmărit ca prin cronicile izvodite de ei să trezească în sufletele fiilor şi nepoţilor lor sentimente de dragoste faţă de ţară. un autentic document al limbii române vorbite în epoca veche. toate izvoarele cunoscute de el. MIRON COSTIN continuă cronica Moldovei. de recunoştinţă faţă de părinţii lor . inclusiv (1661). Prin cronica sa. El face dese referiri şi la românii din Ţara Românească-oferind informaţii istorice. nevoit să-şi părăsească ţara ţi să se refugieze în Polonia. studiază colegiul . cât şi altele străine. după cum spunea Grigore Ureche. Grigore Ureche. pe de o parte. începând cu domnia lui Alexandru cel Bun (1400-1432). iar. Reflectând asupra evenimentelor şi asupra oamenilor. Stăpânit de un patriotism fierbinte şi posedând o vastă cultură. căldură şi sugestivitate. Datorită circulaţiei largi a manuscriselor cronicii sale. pe de altă parte. pentru dragostea lui de ţară şi pentru dorinţa de a nu-şi lăsa ţara „să rămâie întru întunerecul neştiinţei” . geografice şi etnografice – dar şi la polonii . Grigore Ureche ocupă un loc însemnat în cadrul literaturii române vechi. turcii şi ungurii care trăiau în apropierea teritoriului românesc. opera sa putând fi inclusă în universul literaturii beletristice. intitulându-l Letopiseţul Ţării Moldovei de când s-au descălecat ţara şi de cursul anilor şi de viiaţa domnilor carea scrie de la Dragoş vodă până la Aron vodă. cronica ne oferă un tablou din ce în ce mai complex al istorie ţării. Tânărul Miron Costin . într-o expunere cronologică şi organică.

fapt recunoscut de Miron Costin fiindcă i-a venit „mult mai lesne a scrie despre aceste vremi. dintre care cea mai importantă rămâne „Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron-vodă încoace”. pe lângă alte discipline. unde urcă toate treptele dregătoriilor feudale de la sluger până la cea de mare logofăt. Opera sa cuprinde mai multe lucrări. Miron Costin se dovedeşte a fi şi un talentat portretist. Iscusinţa sa de diplomat este solicitată de diferiţi domnitori ( Gheorghe Ştefan-vodă. Prin „letopiseţul” său Miron Costin este cel dintâi care lămureşte .. aşa după cum însuşi recunoaşte: „acest am înţeles de la boieri bătrâni de sfatu pre acele vremuri”. mai ales împotriva turcilor . el înţelege istoria poporului român şi faptul că limba română îşi are originea în limba latină fiind înrudită cu celelalte limbi romanice.iezuit de la Bar. Cronicarul a folosit pentru redactarea hronicului său . Mânuind cu măiestrie frumoasa limbă a poporului. Miron Costin acumulează o bună experienţă militară. cronicarul dovedeşte multă imparţialitatea. aceasta devine preţioasă şi pentru istoria popoarelor respective. Dar.” Ca şi înaintaşul său . Cea mai înmsemnată parte a cronicii sale narează evenimentele cunoscute direct de el. Miron Costin află numeroase date şi de la boierii bătrâni care apucaseră vremuri mai vechi. fiindcă „eu voi da samă de ale mele câte scriu”recunoaşte şi rolul educativ al scrierilor istorice. scrierile unor istorici vestiţi în acea vreme între care se afla şi Cronica lui Paul Piasecki intitulată Chronica gestorum in Europa singularium (1645) . Adevăratul continuator al cronicii lui Miron Costin . Trecând la colegiul din Cameniţa şi studiind limbile polonă şi rusă. alături de aceste izvoare. Aceste letopiseţ continuă cronica lui Grigore Ureche de la 1595. neajunsurile şi calităţile acestora. cronicarul realizează cu imparţialitate portrete de domnitori sau de boieri. Înglobând în cronica sa şi evenimente privind Polonia şi Ucraina. situându-se pe o poziţie patriotică prin atitudinea sa antiotomană. . el fiind întâiul scriitor care a lăsat urmaşilor un valoros izvor de inspiraţie. care oferea numeroase informaţii şi despre Moldova. istoria antică şi geografia. Depăşind de nenumărate ori cadrul istoric. motiv pentru care afirmă că : „letopiseţele nu folosesc oamenilor numai pentru a cunoaşte ce s-a petrecut în vremurile trecute. În prezentarea diferiţilor domnitori. Acest cronicar a făcut pentru literatură mai mult decât pentru istorie. fără a le schimba interesul. Participând la diferite bătălii. care îi va permite să explice victoriile şi înfrângerile în războaie ca urmare a unor cauze fireşti. latina. ajungând până la moartea lui Ştefăniţă –vodă Lupu (1661). în mod ştiinţific. adică începând cu domnia lui Vasile Lupu. fară îndoială. arătând meritele şi defectele. cel care a izbutit să ducă istoriografia la cel mai înalt nivel artistic este. Miron Costin recurge la pricedeele artei literare pentru a prezenta evenimentele auzite sau văzute de el însuşi.. Spre sfârşitul domniei lui Vasile Lupu. ION NECULCE. Istrate Dabija-vodă sau Antonie Ruser). şi limba latină şi istoria Romei. Miron Costin se întoarce în ţară împreună cu fraţii săi . ci mai ales să înveţe din acele întâmplări ce este bine şi ce este rău”. în cronica sa găsim nu numai descrierea evenimentelor din Moldova în timpul diferiţilor domnitori ci şi a luptelor lui Mihai Viteazul. cât şi multitudinea figurilor istorice care-i popolueză cronica. conştient de sarcina ce-i revine ca istoric care infăţişează evenimentele aşa cum s-au petrecut ele. originea poporului nostru. Cronicarul.

Iată de ce trebuie considerată valabilă afirmaţia cronicarului că de la Duca-vodă cel Bătrân (1666) şi până la 1743 nu a consultat nici un izvor . întzreaga perioadă evocată în „Letopiseţul Ţării Moldovei de la Dabija –vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat” se intregrează propriei vieţi.” Rezultă din această afirmaţie a autorului că întreaga cronică se subsumează memorialisticii şi deci. În „O samă de cuvinte” Neculce excelează prin conciziune epică. originar dintr-o insulă a arhipeleagului grecesc. deşi scrie un letopiseţ (o scriere în care evenimentele sunt înregistrate în mod cronologic). simplitatea povestirii. pentru ca. Neculce pune în fruntea acestuia o culegere de patruzeci şi două de legende. artistul detaşându-se de obiectul comunicării sale şi devenind un exponent al colectivităţii. la Negruzzi. naturaleţea şi spontaneitatea cu care alătură amănuntul semnificativ planului general al relatării. cât de recente în timp. fiind considerat. adăpostindu-se la stolnicul Constantin Cantacuzino. numite de cronicar „O samă de cuvinte ce sântu audzite din om în om de oameni vechi şi bătrâni şi în letopiseţu nu sunt scrise”. Creangă.Contemporan cu Nicolae Costin-fiul lui Miron Costin. ocupând . dând acea notă specific molddovenească de duioşie faţă de ireversibil. vedea „o formă de paseism. pentru a le putea învălui apoi în poezia amintirii şi a regretului după ce a fost şi nu va mai fi niciodată. tatăl vitreg al lui Ion Neculce. Impresia e de rafinament în compoziţie. pe rând. aşezate în ordine cronologică. stau la confluenţa dintre literatură şi istorie. Mai mult decât atât . cât a stat pribeag prin Ţara Românească. literaturii înseşi. Prin „Letopiseţul Ţării Moldovei” . prezentă la Ion Neculce. Patru ani. . dintre care 70 coincid cu însăşi viaţa lui. fapte sau întâmplări petrecute chiar cu zece sau cincisprezece ani înainte de venirea lor pe lume. cu lux de amănunte. conţinând fapte petrecute cu mult timp înainte de evenimentele prezentate în cronică. Fiind martorul atâtor evenimente petrecute în Moldova – schimbări de domni. Catrina. Trebuie să subliniem faptul că . postelnic. vătaf de aprozi. de refulare a tuturor faptelor. ştiut fiind faptul că în perioada creşterii. dragătorii ca: vel vornic. pe aceea de mare hatman. pe care îl însoţeşte în pribegie. Ion Neculce şi-a dedicat tot timpul învăţăturii. întorcându-se în Moldova. pe bună dreptate şi fără exagerare. învrăjbiri între diferitele partide boiereşti – Ion Neculce s-a simţit dator să înnoade firul întrerupt al cronicii înaintaşului său Miron Costin şi să ducă mai departe istoria Moldovei. în timpul domniei lui Antioh Cantemir să primească rangul de vel spătar. Cronica sa rămâne de-a pururea deschisă tuturo celor dornici să „soarbă” din înţelepciunea binefăcătoare a trecutului neamului nostru. pleacă împreună cu copiii în Ţara Românească. în timpul domniei lui Dimitrie Cantemir. un interval de 82 de ani . de dragoste de trecut.Ion Neculce este fiul vistiernicului Neculce. Aceste legende. mama sa. Nicu Gane. Ion Neculce rămâne creatorul literaturii memorialistice clasice româneşti. treptele ierarhiei feudale. Sadoveanu -într-un fel la toţi memorialiştii lirici”. Deşi are peredecesori valoroşi . precum şi a uciderii lui Enache grămăticul. situându-l în fruntea seriei. cel în care Eugen Lovinescu. prezentând evenimentele de la 1661 până la 1743. Ion Neculce se situează pe culmea cea mai înaltă a istoriografie noastre. În urma incendierii conacului familiei de la Prigoreni. în anul 1691 să primească slujba de postelnic.Neculce urcă. Hogaş. copiilor li se povestec uneori . creatorul literaturii memorialistice clasice româneşti. vel agă. de lirism esenţial. iar apoi. cu multă uşurinţă. lupte cu turcii. pentru ca. ci a scris „dintru a sa ştiinţă.

. făr de leac de vină. lor tuturor. însăşi împle legea” – spune Grigore Ureche după ce relatează masacrarea celor patruzeci şi şapte de boieri de către Alexandru Lăpuşneanul . opera unui suflet cinstit. încă de la începutul cronicii sale autorul precizează că Dragoş –vodă a fost ales : „Între acei păstori ce au nemerit locul acesta . unei minţi cumpănite în cari bunul simţ natural şi înţelepciunea câştigată ajungeau să poată înlocui pe deplin însuşirile ce se capătă prin şcoală şi printr-o întinsă şi aleasă lectură. Versiunea originală a circulat într-un mediu foarte restrâns şi s-a pierdut timpuriu. accentul cade pe veacul al 15-lea. problema relaţiilor dintre domn şi boieri. mai simplă şi mai fermecătoare în naivitatea ei din povestirile asupra trecutului românesc. concepţia politică şi socială a clasei căreia îi aparţinea. Încă o dată Ureche devine apărătorul clasei boiereşti în lupta împotriva domniei. Pentru Grigore Ureche statul feudal reprezintă o monarhie electivă.şi i-au întrebat pre toţi:iaste cu voe. Domnul este ales de boieri şi de ţară. se crede că ar fi muncit la el între anii 1642 . opera aceasta constituind începutul istoriografiei în limba română. Cronicarul motivează scrierea acestui letopiseţ din simplul pretext „ca sî nu se înece . carele au venit de la Maramoroş. „Letopiseţul Ţării Moldovei” a fost scris spre sfârşitul vieţii.. aşa cum apare în istorie. Oameni şi fapte oglindite în „LETOPISEŢUL ŢĂRII MOLDOVEI” de Grigore Ureche Fiu de boier. În lupta domnului cu marea boierime pentru autoritate Ureche ia parte boierimii. fost-au şi Dragoş . ignorând suferinţele şi luptele lor. oştile de răzeşi şi mica nobilime formează. Cronica lui Grigore Ureche începe cu anul 1359. Misail Călugăreanu şi Axinte Uricariul. în nenumărate rânduri.. să le fie Domnul?”. . pre carele cu toţii l-au pus mai mare şi purtătoriu lor”.” III. Ţăranii liberi din oaste. Acest principiu al domniei elective. Ştefan cel Mare strânge: feţe boiereşti şi bisericeşti de cel mai înalt rang „. condamnând sistemul de stat bazat pe autoritatea domnească: „pre Moldova ieste acest obiceiu de pier (boierii) făr de număr. nume deosebit de cel de „boieri” aceştia situându-se deasupra „ţării”. Nu întâmplător. după victoria obţinută împotriva lui Pătru-vodă Aron. an in care se vorbeşte despre întemeierea Moldovei. anii cei trecuţi“ şi să lase urmaşilor amănunte despre ceea ce s-a petrecut cu poporul român. Despre ţăranii dependenţi Ureche nu vorbeşte nimic . E de accentuat importanţa pe care o acordă cronicarul istoriei în trezirea conştiinţei naţionale a poporului. care a însemnat pentru Moldova un şir neîntrerupt de lupte. carele să vedea şi mai de cinste şi mai de folos decât toţi . Concepţia sa despre stat şi societate este pur feudală. În cronica sa. făr de judecată. însăş (domnul) păreşte.1647.. „ţara”. Grigore Ureche imprimă lucrării sale . Grigore Ureche pune în discuţie. Iată de ce.Nicolae Iorga spunea: „Aceasta este cronica lui Ion Neculce:cea mai colorată. susţinut de cronicar. al XVII-lea şi până astăzi stau versiunile lui Simion Dascălul. este relatat şi în cazul în care . La baza tuturor copiilor ulterioare începând din a doua jumătate a sec.

dar bun gospodar („şi lucrul său îl ştia à-l acoperi”).de exemplu îl consideră mai curând un războinic de dragul războiului decât un patriot.plastic. Spiritul său dinamic îl determină să acţioneze la fel de pătimaş. el este in masură să realizeze imaginea domnitorului ca intr-o gravură. uneori nedrept cu boierii („deseori la ospeţe omorîia fără giudeţ”). descoperim un Ştefan necunoscut. autorul îi caracterizează subiectiv.”De altfel. perioadă în care Moldova suferă o decădere din punctul lui de vedere. mândria de neam umbresc păcate nenumărate. in primul paragraf cronicarul ne prezinta circumstantele in care marele voievod s-a stins din viata. Portretul fizic este realizat printr-un eufemism („om nu mare de stat”) şi cel moral este alcătuit dintr-o enumerare de însuşiri: impulsiv („mînois şi degrabă a vărsa sînge nevinovat”). A doua parte a letopiseţului se ocupă de evenimentele contemporane lui Ureche. Iată de ce observaţiile referitoare la domnia lui Ştefan cel Mare sunt amestecate de amiraţie înciudată şi de insinuare. ştiind să-şi transforme chiar înfrângerea în victorie („…că ştiindu-se căzut gios se rădica deasupra învingătorilor”). Laudele care i se aduc lui Ştefan cel Mare par a fi în detrimetul acestuia. Eugen Negrici consideră că “Ureche are darul caracterizării ce este dublat de elemente de tehnică portretistică intuite ori imitate. Figura eroică a lui Ştefan cel Mare e puternic reliefată si apare ca un simbol antiturcesc. pentru secolul in care a trăit Ureche. remarcându-se sobritatea trăsăturilor. cuvant sugerat foarte frumos de Ureche prin expresia “slab de ani”. Trecând peste renumita efigie-portret. Nicolae Manolescu în „Istoria critică a literaturii române” desprinde alte trăsături ale operei. Toate faptele domnitorului sunt comenatate în capitolele cronicii . de dragoste şi reproş. neîntrecut strateg („la lucruri de războaie meşter”). S-a intors la cetatea Sucevei fiind foarte bolnav din cauza atator razboaie la care a participat si totodata batran. un Ştefan plin de patimi indiferent de locul unde apare sau de acţiunea pe care o întreprinde. De asemenea. Cu toate că Ureche nu a fost contemporan cu voievodul. căci cronicarul nu se sfiieşte să-l judece uneori . Ureche utilizează proverbele pentru a reliefa contrastul dintre aspectul fizic si cel psihic al domnitorului Iliaşi Vodă: „că din afară se vedea pom înflorit.Cea mai expresivă figură a cronicii sale rămâne aceea a lui Ştefan cel Mare. dar in care predomina trasaturile morale. pentru a-i prezenta acestuia figura celebrului domnitor intrun mod cât mai somptuos. Cronicarul intervine adesea în relatarea evenimentelor cu intenţia de a explica unele lucruri şi a le surprinde înlănţuirea cauzală. informaţiile acestuia fiind culese din putinele izvoare scrise din acea perioada şi din traditiile si legendele existente. Eroul ne este prezentat într-un joc de lumini şi umbre. Urmatorul fragment reprezinta un portret mixt facut lui Stefan. . iar dinăuntru lac împuţit. Ştefan cel Mare nu seamănă nici pe departe cu domnitorul visat de Ureche. care-i subordonează faptele. faptele de arme. sau mai puţin cunoscut. cu ceea ce cronicarul crede că trebuie să fie un domn. Acesta are rolul de a emoţiona cititorul.” Astfel. fără a fi evitate cele negative. gloria. accentuează şi ideea că laudele aduse la adresa lui Ştefan cel Mare sunt mai curând scăpate decât intenţionate. Fiecare frază vorbeşte despre marele domn al Moldovei îşi găseşte justificarea în cuprinsul domniei. E remarcabilă arta gradării în prezentarea portretului şi fineţea redării trăsăturilor fizice si psihologice. îmbinare unică între mitologie şi scrutare detaşată. Fascinaţia forţei .lapidar pe otomani:” suptu mîna lor şi suptu jugul lor sîntem şerbi”. Domnia lui Ştefan cel Mare s-a impus de la bun început cu un caracter forte. Una dintre acestea este arta portretului: omul este privit sub o calitate sau un viciu esenţial. Dintr-un puternic sentiment de dragoste faţă de moldoveni. precum si data exacta.

chiar înainte de moartea lui ŞtefanVoda. ca o concretizare a ideii ca forta nu poate nicicand sa invinga spiritul : “si-unde-l biruia altii. raru razboi nu biruia”. Ea constituie un izvor preţios de cunoaştere a trecutului patriei noastre. Mihai Sadoveanu. ca exemplu oferit combatantilor. au făcut din cronica lui Grigore Ureche un preţios izvor de inspiraţie pentru unele opere literare de mai târziu. Astfel putem aminti operele lui Vasile Alecsandri -„Dumbrava Roşie”.cu o necontestată artă narativă.De altfel. Secretul acestor victorii sta in capacitatea misterioasa parca a domnitorului de a triumfa chiar atunci cand batalia era pierduta. Oameni şi fapte oglindite în „LETOPISEŢUL ŢĂRII MOLDOVEI” de Grigore Ureche . caci : “pentru aceea . Curajul. portretul debutează cu evocarea acestor trăsături:”mânios şi degrabă a vărsa sânge nevinovat”. De la singura trasatura fizica folosita de autor in acest portret . cu iarna friguroasă şi vara ploioasă. care a fost foarte “urâtă”. de exemplu : într-o luptă. nelenesu. Deşi este o operă cu caracter istoric. Arta narativă a acestui letopiset consta in: rafinamentul descrierilor ("episodul invaziei lacustelor") si acuratetea naratiunii astfel domnia lui Stefan cel Mare este prezentata prin faptele sale istorice. moldovenii au pierit „cît au înălbit poiana”. ca stiindu-sa cazut jos. devenind legendar ca insasi persoana. Scrisă într-o frumoasă limbă română .statura . conducator angajundu-se in lupta in fruntea ostirii sale. Mulţimea imaginilor poetice. Tot aici cronicarul spune ca faptele de vitejie ale lui Stefan au ramas unice in istoria poporului roman. Costache Negruzzi –„Alexandru Lăpuşnenu”. patriotismul sunt calitatile pe care cronicarul le remarca si carora se datoreaza indiscutabil victoriile lui Stefan. cronica lui Ureche nu este numai un izvor istoric. cronicarul nu ezită să folosească metaforele. nu pierdea nadejdea. si lucrul sau il stia a-l acoperi”. Cronica lui Ureche ocupă un loc însemnat în istoria culturii şi literaturii române. “l-au ingropat-ţara cu multa jale si multa plangere in manastire in Putna. nici un alt domn nemai reusind asa ceva. Cronicarul face nu doar o trecere in revista a faptelor ci prezinta si imprejurarile mortii domnitorului. ci o operă literară.„Nicoară Potcoavă” şi Trilogia lui Delavrancea. Ultimul paragraf reprezintă nişte aprecieri asupra vremii. care era de dansul zidita”. Ureche vrea sa scoata in evidenta cat de mult l-au iubit locuitorii Moldovei pe domnitorul lor. iar pentru acestea domnul Moldovei a intrat in legenda. personalitatea domnitorului in dispozitiile sale sufletesti contradictorii. sentimentele poporului in fata acestui eveniment nefast si chiar starea vremii din acea perioada. bun strateg. In cel de-al treilea paragraf. vointa. Ele sunt prezentate in antiteză cu statura : “om nu mare de stat” fapt care accentueaza calitatile majore ale eroului : “om intreg la fire. se radica deasupra biruitorilor”.s-a nascut calificativul “cel Mare”. nenumărate pagini de naraţiune literară.

IV. a participat direct la o parte din evenimentele narate. El întruchipează tiranul. Miron Costin este. Astfel. Se poate observa cu uşurinţă că logofătul moldovean are în aceste „letopiseţ” reprezentarea categorială a eroilor. care-i trezesc satisfacţia cronicarului. „Letopiseţul Ţării Moldovei” reuneşte în sine toate elementele specifice structurii şi artei înţeleptului cronicar. domnul crud. ci şi o evocare plastică a epocii. lucru ce îi conferă cronicii un aspect de familiaritate. Evocarea istorică prin forma memorialistică nu apare inexplicablă sau exagerată. Cruzimea. neîndurător şi aprig cu adversarii. Criteriul tipologic deschide galeria personajelor cronicii lui Miron Costin. relatarea istorică fiind presărată cu elemente din viaţa sa particulară. Urmărind să ajungă cât mai sus în ierarhia socială. personajele cronicii pot fi grupate în mai multe categorii. Miron Costin prezintă în cronica sa cele mai importanate evenimente de la 1595 până la 1661. Scriindu-şi cronica. MIRON COSTIN – PICTOR DE CARACTERE Personalitatea de seamă a secolului al XVII-lea . Prin structura sa artistică.în cartea sa. deoarece Miron Costin. Miron Costina aparţine memorialisticii. Înnodând firul întrerupt al istoriei. însetată de putere. cu faptele şi oamenii care i-au aparţinut. asemenea lui . mai ales. Ştefan Tomşa II este prezentat în evoluţia sa. „luminoasă”. un pictor de caractere. reprezentat de Gaşpar Graţiani. însetat de sânge. oamenii se pândesc reciproc. ci dimpotrivă apare ca un rezultat natural. un observator al oamenilor. cât şi prin varietatea personajelor. îşi suspectează mişcările. Scriind o carte în care subiectul. ce pre ascunsu în toate posturile mânca carne”. În cea de-a doua domnie însă firea sa suferă o schimbare bruscă. reconstituirea istoriei realizându-se . În opera mironcostiană descoperim şi tipul perfidului. a puterii materiale şi politice. aparţinând în întregime clasei dominante. cât mai repede. gros la hire şi prostatic”.Acestei lumi „întunecate” i se opune o alta. intriga şi personajele se suprapun realităţii. alcătuiesc o lume dominată de patimi şi de ambiţii. cel care „niciodată post n-au avut . Elaborate cu un deosebit talent literar. în realitate ele nu rămân unicolore deoarece fiecare dintre ele prezintă trăsături diferite de caracter. Deşi aparţin aceleiaşi poziţii sociale. continuând cu pasiune cronica predecesorului său Grigore Ureche. dornici de a sesiza. personajele cronicii mironcostiene. greşeala celuilalt. spre deosebire de Grigore Ureche. toate îmbinate cu viclenia şi intriga. Ţinând seamă de aceste particularităţi de caracter. Creaţia sa captivează atât prin multitudinea faptelor. În cronica lui Miron Costin se remarcă faptul că acesta nu face abstracţie de persoana sa. Miron Costin nu este un simplu ilustrator de fapte . pe care apoi o speculează în avantajul propriu. sadismul său nu cunosc limite. deşi sunt asemănătoare sub aspect exterior. Miron Costin se înscrie prin „Letopiseţul Ţării Moldovei” în istoriografia moldoveană. În această lume guvernează legea forţei. evenimentele fiind în permanenţă raportare la eul propriu. nuanţe particulare ce le individualizează. Miron Costin nu urmăreşte numai realizarea unei informări istorice. bun cunoscător al influenţelor literare externe. Cronicarul nu a căutat niciodată să se îndepărteze de realitatea faptelor şi oamenilor despre care a scris. Viclean.cu ajutorul imaginaţiei. În prima domnie apare ca un „mare vărsătoriu de sânge. reprezentată de personaje lucide.

în fraze armonios rotunjite. nemândru. Graţiani „în multe chipuri şi ispitiia să omoară o samă de boieri”. în timp ce despre Ştefan pârcălabul de Soroca. făcea sfaturi şi cu multe ceasuri voroavă” şi „la statul trupului său era gârbov. întâlnită în opera lui Miron Costin . Nu putem trece cu vederea portretul prin care este elogiat Matei Basarb: „ Matei-vodă domnul muntenescu. dirept om de ţară. blându. Miron Costin deosebeşte personajele. Barnovschi-vodă „era la hirea sa foarte trufaş”. [.” Partizan al punctelor de vedere pe care le apăra. ca o excepţie. tocamai pentru a scoate şi mai bine în evidenţă „hirea” personajului. de atâţia ai întemeiată. de cele mai multe ori în desfăşurări mai largi.. Miron Costin nu dovedeşte un interes deosebit pentru redarea fizionomiei personajului . predominant pozitive. Autorul urmăreşteprin folosirea acestei metode – să sugereze cititorului .Alexandru Lăpuşneanul. om fericit preste toate domniile aceii ţări. iar Ştefăniţă Lupu „multe se cunoşte într-ânsul den hirea tătâne-său”. care nu să va uita den pomenirea oamenilor în veci. că era „deplin la hire” ca şi comandantul Kondracki. a calităţilor sau a defectelor sale fizice. Despre Gheorghe Ştefan spune cronicarul că avea „hirea adâncă”. Miron Costin se abate totuşi de la tradiţia sa de a portretiza . portretul comandantului polon Kondrachi „tăcut . realizând. de către Vasile Lupu este prezentată cu ajutorul unei comparaţii largi. izvor şi toate cu mare inemă şi pre cale. când să pornesc. deosebit de boieri. luminoase. cât puteai dzice că este adevăratu Esopu la chipu”. acest domn este nesăbuit şi cheltuitor pentru satisfacerea poftei de lux. ginerele lui Vasile Lupu. Astfel Ştefan Tomşa era „gros la hire şi prostatec”. cu carile şi Vasilevodă sângur. transmiţând prin aceasta răsunetul pe care l-a avut în lumea contemporană acest eveniment: „Precum munţii cei înalţi şi malurile cele înalte.când se referă la oameni cu o situaţie similară . Uneori.” Portretul realizat de Miron Costin se prezintă . de insinuantă rezonanţă auditivă. aducând ţara la sapă de lemn : „ [. homerian. este reprezentată de folosirea comparaţiilor dezvoltate. când sp năruiesc de vreo parte. întărind nota dominantă pe care o dă „hirea”. trăsăturile sufleteşti. amploarea şi gravitatea momentului sau faptului istoric la care se referă. maiestatea. aşea şi casele înalte la cădere. omul cu care se sfătuia Vasile Lupu: „omu de miratu la întregiia lui de sfaturi şi de înţelepciune. O altă modalitate de a caracteriza personajele. în autentic stil antic. simetrice. în cadrul cărora subiectul este privit din mai multe unghiuri. pe de oparte portrete calde. portretul fizic al lui Ştefan pârcălabul de Soroca.spre exemplu. Cu toate că împărţea sfaturi înţelepte. ghebosu şi la cap cucuiatu. dupa nouăsprezece ani de domnie. Miron Costin realizează chiar portrete-elogiu. el urmărind îndeosebi.. cât pre acele vremi de-abiia de era pementean de potriva lui. când să coboară . harnic la războaie. care era „un om cu hirea hierălor”. îşi părea că nu ştiia nemică. Cronicarului nu-i scapă din vedere nici Timuş –cazacul. cât poţi să-l asemeni cu mari oşteni a lumii”. în dreapta şi în stânga. realizând. Pierderea scaunului domnesc.]. El este un iscusit simulant. cu deplină tocmală învăţătoriu”. aşea nespăimântat.. şi copacii cei înalţi mai mare sunte fac. iară unde trebuia să sfătuiască. cu mare cădere şi răzsipă şi apoi şi la deplină strângere au purces de atuncea. Aşa este.] Radul-vodă cu mare pustietate ţărâi. Radu Mihnea întruchipează tipul omului care iubeşte pompa şi fastul. Într-acela chip şi casa lui Vasile –vodă. Moise Movilă „un mielu de hire”.. când cad. pre cât sunt mai înalţi prea atâta fac durat şi mai mare.

Cu toate că Miron Costin se dovedeşte a fi un cronicar umanist. mulţumită bunicii sale. cu multă greutate a scăpat de insistențele lor. Neculce a trecut cu Cantemir în Rusia și a stat acolo câțiva ani. umbrite . în majoritatea cazurilor . Ion Neculce se familiarizeză . dacă personajele în cauză contravin principiilor. atunci când vorbeşte despre moldoveni o face de pe poziţia boierului. a unor personalităţi de prestigiu ale istoriografiei noastre precum stolnicul Constantin Cantacuzino şi cronicarul Miron Costin. Tot așa era privit și de familia lui Cantemir și de ceilalți boieri. de aceea când a voit să se întoarcă în țară.d. pe de o alta parte portrete negative. la trecerea acestuia de partea lui Petru cel Mare și a luat parte la războiul rușilor cu turcii. Înclinaţia spre aflarea faptelor i-a fost stimulată şi de cunoaşterea directă . ci a fost numit în Muntenia. a fost făcut mare hatman de către Dimitrie Cantemir. unde spune că Constantin Mavrocordat. Pierzând rușii războiul. Opera înaintaşului său .cca1745) a fost un cronicar moldovean.lui sau situaţi pe aceeaşi poziţie de interese general politice sau strict personale. cronicarul Ion Neculce s-a format sufleteşte în spiritul tradiţiilor româneşti. binecunoscută de Ion . cu istoria neamului românesc. doar uneori. Miron Costin nu uită nici o clipă că aparţine unei clase sociale bogate şi că „ţara” nu reprezintă prea mult atâta timp cât sărăcia îi este „soră bună”. V. întâmplări şi oameni din vremea voievodului Ştefan cel Mare. A murit după 1744. lucru ce se dovedește prin ultimele cuvinte ale cronicii lui. dovedindu-se un ferm apărător al intereselor clasei căreia îi aparţine.iar. mare boier care a ocupat diferite demnități importante în perioada domniei lui Dimitrie Cantemir Cronicarul s-a născut la 1672. Neculce a fost un militar distins și Petru cel Mare l-a prețuit mult și i-a arătat o deosebită simpatie.precum însuși zice . ci . În ciuda faptului că strămoşii săi veneau din ţinuturi îndepărtate de aceste meleaguri.și-a pus nădejdea în Dumnezeu. încă din copilărie. ideilor şi sentimentelor cronicarului. un cărturar mândru de originile romane ale poporului său . până după 1719 și întorcându-se în Moldova (cca 1720). Aşadar. în trăsături tăioase. care din toate l-a scăpat. uneori chiar violente. Sub Antioh Cantemir a înaintat până la rangul de spătar și. fiind scos din domnia Moldovei. funcțiunea de vornic. a trăit la moșia sa din Boian. ION NECULCE-ARTIST AL PORTRETULUI Ioan Neculce (n. ceea ce s-a întâmplat la anul 1744. sub Constantin Mavrocordat.1672. vreo persecuție. ocupând numai o dată. Depănând firul povestirii şi vorbindu-i nepotului său despre fapte. originară din Bucovina. nu a stat mazilit niciun an întreg. după ce a stat retras câtăva vreme. El însă a ținut cu orice preț să-și vadă țara și nu s-a temut că i se va întâmpla vreo nenorocire. şi indirectă. Alexandra Cantacuzino.

nici de pre un izvor a nimănui. Mânie avea strașnică. cronicarul își începe lucrul la Letopiseț după anul 1732. fluturând". Operă de excepţională valoare pentru literatura română veche. precum: Daniil Sihastru de Bolintineanu. nici de pre un izvor a nimănui. la domnia lui Ion Vodă Mavrocordat. "carte nu știa. dar apoi curând se întorcea".. au câte un scurt portret sau câte o caracteristică. rumăn la față. Aci se cuprind o sumă de tradițiuni relative la diferiți domni și care au format subiectele legendelor și poemelor din literatura noastră modernă. aflăm de la Neculce că "era de stat cam mic și subțire. la avere nu era lacom. de oameni vechi și bătrâni și în letopisețe nu sunt scrise. Cupa lui Ștefan de Bolintineanu. milostiv și răbdător. despre care vorbește în cursul cronicii sale. era "om nestătător la voroavă (vorbă). Letopiseţul este precedat de câteva file ce poartă titlul: &quot. „Letopiseţul Ţării Moldovei a lui Ion Neculce. chipeș. numai nici era prost. judecător drept. de oameni vechi şi bătrâni şi în letopiseţe nu sunt scrise.în afară de compilarea cronicilor anterioare . când avea deja cca 60 de ani. Aprodul Purice de Negruzzi. câte s-au tâmplat de au fost în viața mea. dar era și cam grabnic la mânie. la care a fost mai totdeauna părtaş sau le-a cunoscut de aproape. la care a fost mai totdeauna părtaș sau le-a cunoscut de aproape. mai înalt decât toți oamenii. În prefaţă ne spune că până la Duca-Vodă s-a slujit de diferitele izvoare ce a aflat pe la unii şi alţii. Minciunile nu le iubea. practică bună avea: mânca bine și bea bine.". Cunoscând această deprindere a lui. ce am scris singur dintru a mea ştiinţă. înfăţişează o epocă tumultoasă. "iar de la Duca-Vodă cel bătrân înainte până unde s-o vedea. la domnia lui Ion Vodă Mavrocordat. câte s-au tâmplat de au fost în viaţa mea. bun și vrednic. amăgitor. Visul lui Petru Rareș de Alecsandri ș. uscat.. de multe ori răcnea tare. &quot. Dumbrava roșie de Alecsandri. Despre Grigore Ghica prima domnie (1726-1733). pe care-l iubise într-atât încât plecase cu dânsul din țară.O seamă de cuvinte ce sunt auzite din om în om. cam cu grabă".a. nu prea era cărturar. era și credincios la jurământ. Altarul mănăstirii Putna de Alecsandri. rotund la față și cam oacheș și cam aruncă câteodată din cap. să căutăm ce va zice despre Petru cel Mare. ce am scris singur dintru a mea știință.iar de la Duca-Vodă cel bătrân înainte până unde s-o vedea. în adevăr. ci numai iscălitura învățase de o făcea. numai era cu toane. Cuprinde evenimentele din 1662 până la 1743.. Când ajunge la domnia acestuia. iară nu gros. Nu mi-au trebuit istoric străin să cetesc şi să scriu că au fost scrise în inima mea&quot. Fiul acestuia. Letopisețul este precedat de câteva file ce poartă titlul: "O seamă de cuvinte ce sunt auzite din om în om.Neculce. Constantin Cantemir (1685-1693). căci știm că la venirea împăratului Rusiei în Iași el era funcționar înalt și legat de aproape cu domnitorul. În prefață ne spune că până la Ducă-Vodă s-a slujit de diferitele izvoare ce a aflat pe la unii și alții. E interesant să observăm imparțialitatea cu care vorbește despre Dimitrie Cantemir. frământată de evenimente numeroase atât pe plan intern cât şi pe plan extern. La stat nu era mare.este Letopisețul țării Moldovei de la Dabija Vodă până la domnia lui Constantin Mavrocordat . Lucrarea de căpetenie a lui Neculce . geambaș de cai de la Fanar din Țarigrad". Antioh Vodă (1695-1700) era om mare la trup. la minte așezat. Cuprinde evenimentele din 1662 până la 1743.. De la el aflăm că Dumitrașcu Cantacuzino (1684-85). Vom afla.. la unele se arăta prea harnic. amintește purtarea rea ce avusese în timpul domniei lui Antioh.Cu cea mai mare probabilitate. buzat. . reprezintă nu numai modelul dar şi imboldul principal care l-a determinat să ducă mai departe scrierea istoriei Moldovei. barba îi era albă ca zăpada". burduhos. era gros. și portretul țarului: "Om mare. Nu mi-au trebuit istoric străin să cetesc și să scriu că au fost scrise în inima mea". Aproape toți domnii.

ei să ruga să-i împungă. Numai când nu poate să facă rău se arată cu blândețe.Dar nu numai pe indivizi îi plăcea lui Neculce să-i caracterizeze. obţinând un portret pe deplin realizat. că era un moşneagu fără doamnă. iar inima și firea tot cât ar putea este să facă răutate». fie portretul fizic. era sănătos. Acolo unde se impune o prezentare complexă a personajului. practică bună ave la voroavă. . dar. Iată. proverbe si zicatori). creionand fizionomii vii. povestind despre păţania de la Dumbrava Roşie. pre careli cum era. Dar Neculce are darul portretizării mai dezvoltat decât cel al înaintaşilor săi. cronicarul reuşeşte să le creioneze fizionomia şi să le sugereze caracterul fie printr-un gest. o actiune simpla. El este mândru că poate să scrie în limba vie a neamului său. avand toata seva vorbirii populare (un numar mare de epitete. Ca şi predecesorul său Grigore Ureche. Dar cronicarul are si arta portretizarii. niciunele de acestea nu sunt. Barba îi era albă ca zăpada. nici făcee cheltuială mare ţărâi. la Neculce nu se poate vorbi de un proicedeu artistic conştient. ce să-i bată cu biciuştile. Mai ales in fragmentele narative (atat in cronica cat si in legende) Neculce isi defineste arta: darul de a pigmenta epicul cu anecdoticul. mereu proaspat si surprinzator. sau omenie. iar când îi băte cu buciuştile. burduhos. în mod special. sau nevicleșug. sugerand caracterul printr-un element particular: un gest. pilde. Şi nu era mândru. cronicarul combină trăsăturile fizice cu cele morale. a carei forta artistica se datoreaza si limbajului. de eopca în care trăieşte. Aşadar. Povestitor innascut. iar despre greci are un faimos pasaj. cunoscând trufia leşilor. comparatii. iviorand relatearea istorica prin ironie si haz -ca la Creanga. precum şi de stadiul la care se afla istoriografia în acea perioadă.” Astfel hazul este declanşat de ironia cronicarului interesat în a atrage atenţia asupra leşilor. pentru că era om de ţară şi-i ştiie pe toţi. Înflăcărat patriot. ci de unul polpular. ce numai iscălitura învăţasă de făce . eroi de roman. rumăn la faţă. spune despre ei că : „ [. dar şi o madalitate de a-i caracteriza pe oameni. în cap şi la mâini de pe cându fusese slujitoriu în ţara leşească. Ion Neculce foloseşte pentru a-şi prezenra personajele . prelucrand si transfigurand fondul legendar popular. De aceia. La aceeasi impresie de oralitate contribuie si graiul moldovenesc alvremii sale. națiunile (psihologia socială nu-i era străi nă). spre exemplu. Semne multe ave pe trup de la războaie. înţelegem cu multă uşurinţă şi faptul că Ion Neculce utilizează modul povestirii populare. Hazul este o altă trăsătură a stilului lui Neculce.. fie printr-un obicei . supus elaborarii dar totusi verosimil. mânca bine şi be bine. Ion Neculce are o concepţie onfluenţată de apartanenţa sa de clasă.” Din întâmplările relatate. personajele sale istorice sunt. sau frica lui Dumnezeu. Vocaţia de povestitor a lui Neculce se relevă în legende. de cele mai multe ori. Spre exemplu. din care reproducem aci câteva rânduri: «La grec milă. liber ca orice canon. Despre tătari ne spune că sunt lupi apucători. La stat nu era mare..] se ruga să nu-i împungă. era gros. Cu boierii trăie până la o vreme. un tic. fiindcă la momentul respectiv nu erau cunoscute procedeele culte ale povestirii. tot anume ... ci și grupurile. cronicarul. unde stilul are savoarea limbii populare. cei care se credeau superiori moldovenilor din mai multe puncet de vedere. portretul lui Constantin Cantemir: „carte nu ştie. dar mai ales din portretele numeroase ce-i populează cronica.. Chiar dacă nu toate personajele lui Neculce sunt personalităşi de marcă ale istoriei. tic sau acţiune simplă. un obicei. Ion Neculce a creat o opera durabila. din punctul de vedere al organizării oştirii. ca şi înaintaşii săi –Grigore Ureche şi Miron Costin. fie cel moral. sau dreptate.dar şi profun observator al fenomenului social-politic. buzat. Cronicarul se manifestă mai puţin ca un istoric interesat de autenticitatea izvoarelor si mai mult c un artist care scrie el insusi povestea. sau conturand portrete complexe.

Ceea ce contează în cronica lui Neculce este oralitatea extraordinară a autorului.dar şi al tropilor . descrierea ( Miron Costin ). o însuşire sau o scădere morală. Neculce este primul nostru mare povestitor moldovean.” VI. care dă o anumită familiaritate evenimentului istoric. Epitetul bine găsit are câteodată valoare artistică. Portretul niculcian stă la mijloc întrre caricatură şi tablou. Cine vrea să afle modele de stil din cronicarii moldoveni. totul dozat . situându-se pe treapta cea mai înaltă a istoriografie româneşti Nu putem încheia fără a ne aminti de ceea ce criticul şi istoricul literar George Călinescu spunea despre Ion Neculce : „. Ideea romanităţii poporului român pusă de cronicari în legătură cu aceea a latinităţilor limbii române a contribuit la formarea conştiinţei naţionale. El știe foarte adesea să găsească cuvântul just pentru a zugrăvi o situație sau pe un om. Neculce nu era prea învățat.. Dincolo de aspectul pur istoric cronicile au şi o valoare literară. câștigată prin amestecul direct în afacerile statului și cu un deosebit talent de a povesti. trebuie să caute în primul rând în Neculce. un tic. anticipând apariția lui Creangă. naraţiunea si dialogul (Ion Neculce).unde cronicarul s-a născut şi a trăit cea mai mare parte a vieţii sale. apoi în Miron Costin și Grigore Ureche. Prin ceea ce a scris şi a lăsat urmaşilor săi. ci dimpotrivă simplu și. La Neculce se descoperă o tehnică încheiată a portretului în care intră câteva note tipice: o însuşire sau o anomalie fizică. cu figuri de stil sau cu zicătorile şi proverbele româneşti. Influenţa cronicarilor asupra literaturii române . Afirmaţia făcută de Grigore Ureche potrivit căruia toţi românii “ de la râm se trag “ a fost reluată de Miron Costin in cronica sa si dezvoltată in tratatul “ De neamul Moldovenilor ” .. dar era om cu bun simț. Se poate zice că el e cel mai literat din toți cronicarii Moldovei. ca al analiștilor ce scriau slavonește. ritmat şi rotit în jurul unei virtuţi sau diformităţi substanţiale. foarte atrăgător. Stilul lui nu e bombastic. prin aceasta. deşi modeşti. un obicei. Aici se întâlnesc într-o formă incipientă procedee ale prozei artistice: portretul ( Grigore Ureche ). Ion Neculce se ridică deasupra predecesorilor săi. abil mânuitor al limbii române. El ştie să împletească povestirea vie. realizănd pagini de o importanţă deosebită pentru literatura veche. cu pricepere de a judeca lucrurile. predispoziţia etică. starea intelectului.. cu precădere al graiului Moldovei de Nord.Concluzii Cronicarii moldoveni au pus bazele procesului de construire a istoriografiei române care va face posibilă apariţia în epoca paşoptistă a primilor istoriografici români. dar valoroşi pentru epoca în care au fost creaţi.Ion Neculce este un adevărat scriitor al vremii sale. o manie. Recuperând prin opera lor “ Istoria românilor de la începuturi “ cronicarii au pus pentru prima oară problema originii latine a poporului român.

a. Miron Costin.Ureche şi Miron Costin” Nicolae Manolescu.“Naraţiunea în croniciile lui Gr. Dimitrie Bolintineanu.„Letopiseţul Ţării Moldovei” Smericescu. Sergiu Silinc. Bucureşti. Victoria Lăcrămioara. s-au inspirat din opera lor. Iulia Ioance. Autori precum Costache Negruzzi . Bibliografie: • • • • • Eugen Negrici. 2001 Wikipedia. Arta portretului la cronicarii moldoveni Grigore Ureche. Vasile Alecsandri. Mihail Sadoveanu ş.moderne e indiscutabilă.“Isoria critică a limbii române” Grigore Ureche. Casa Editorială ODEON . Anda Ungur Clasa XI F Colegiul Naţional “ Gheorghe Şincai” .com Realizatori : Aurelia Bărbos. Mihai Potîrniche. Ion Neculce.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful