ION VINEA (1895 1964)

Ion Vinea( 17 aprilie 1895, Giurgiu - 6 iulie 1964, Bucureti), , poet romn n vecintatea micrii literare de avangard,. s-a nascut la Giurgiu, ca fiu al unui comisionar, iar numele sau adevarat este Ion Eugen Iovanaki. Este poet si prozator, adept al literaturii suprarealiste. Editeaza Contimporanul, revista literaturii avangardiste. Principalul volum de versuri se intituleaza Ora fantanilor. traduceri. Registrul liric al lui Ion Vinea a fost foarte amplu, de la poezia simbolist elegant i decorativ sau ironic-patetic, pn la modernismul nvecinat cu extremismul avangarditilor, pe care totui s-a ferit s-l adopte n practica literar. Capacitatea lui de a trece de la o formul poetic la alta a fost singular n literatura romn, versurile lui putnd aminti de Lucian Blaga dar i de Tudor Arghezi sau Adrian Maniu. Ca i Ilarie Voronca, Ion Vinea este un mare creator de imagini, fr a slbi ns niciodat controlul inteligenei artistice asupra fluxului imagistic. Fa de creaia sa poetic a dovedit nepsare, risipindu-i versurile n paginile diverselor publicaii la care colabora, fr preocuparea de a i le aduna ntr-un volum. O va face totui n anul 1964, cnd la 26 iunie se d "bun de tipar" volumului Ora fntnilor de ctre Editura pentru Literatur. Ion Vinea, n vrst de 69 de ani, nu i va vedea ns cartea n vitrinele librriilor. Se stinge din via cteva zile mai trziu, n ziua de 6 iulie. Vocatia esentiala a lui I.Vinea este poezia.Numai el (poemul n.n.)poate contine in stare pura esenta poeziei-marturiseste Vinea1.In
1

Remarcabil este, de asemenea, si romanul Lunatecii, aparut

postum. Dupa 1944 este marginalizat de regimul comunist si traieste din

I.Valerian,De vorba cu d.I.Vinea in Viata literara,nr.51/1927

formularea

lui

Vinea

unicul

gen

poezia

iar

suprema

categorie

estetica,fantasticul. Citite in comparatie cu ale poetilor de avangarda ,pe care insusi i-a indrumat spre poezia noua,versurile lui Ion Vinea par prea putin ale unui un daramator de idoli,si aceasta nu datorita unui cult deosebit al formei,foarte libera in scrisul sau,cat unei anume cenzurii a confesiunii..Altfel,poetul e interiorizat,intr-atat de intors spre propriile evenimente sufletesti,incat nu mai poate adera la realitatea dinafara,retinand-o in liniile ei cele mai generale si numai in masura in care poate deveni factor complementar. Ion Vinea este poetul legii,cu constiinta acuta a unui drum unic,tragic, pentru ca neabatutSunt , cum am fost menit scrie el, de aceea se va impotrivi destinului sau uman.Conditia lui ideala este singuratatea,izolarea in meditatie. Pustiul,mutenia,umbra,lacrima,ruga,amintirea sunt in poezia sa elementele cele mai frecvente,circumscriind steaua in drama.Steaua timpul insasi,reprezentant dramei va fi al ora destinului,devine stingere,iar

palida,nedecisa,ambigua,ascunzand si intretinand totodata tensiuneain ora soapta destinului pandeste.2 Primele poezii ale lui I.Vinea publicate in revistele Simbolul,Noua revista romana si Seara stau sub semnul simbolismului.Imprumuta motive si acorduri de la Minulescu si Macedonski. Astfel,chiar poezia de debut ,un Sonet exprima o stare de reverie,sugerata,la modul simbolist,prinmiresme de corole re-nviate si nori ce par galere roze-n drum catre Cytera..Acelasi limbaj minulescian il intalnim si in poezia Mare(1912).,intr-un decor marin macabru care aminteste si de Macedonski. Tot simbolista de asta data cu ecouri din A.Samain(din care a tradus cateva poezii in aceasta perioada),este poezia Eternitate(1914),evocand o atmosfera maladiva,un amestec de parfum si tristete. El apartine acelei generatii de poeti ce s-au nascut in pragul secoluluiManiu,Tzara,Pillat,Fundoianu,Voronca
2

si
2

s-au

format

in

ambianta

I.Pop,Recapitulari,EDP-Buc.1995

simbolista,fiind insa pregatiti structural pentru a abandona fara regrete aceasta formula literara in declin.Febrilitatea intelectuala si marea disponibilitate cel mai consecvent spirit al avangardismului romanesc. Semnele unei noi orientari lirice se vadesc inca de pe acum, fie intr-o acumulare de imagini(Glasuri in padure),fie in ironia care intrerupe fluxul liric(Amintirile false,Visul spanzuratului) Dupa S.Cioculescu ,poezia care marcheza noua formula poetica a lui Vinea ,e Doleante,publicata in 1915.Aici,observa, criticul apare notatia intelectuala realizandu-seun echilibru ideal intre impresiile intelectuale si unda emotiva,reala,patrunzatoare. Din aceasi epoca dateaza si alte poezii, prin care isi pregateste stilul pentru o poezie mai moderna,mai concentrata.Intr-o poezie mult citata Mobilizare(1915),se remarca deosebita forta plastica a imaginilor care se mentin intr-o solida armatura interioara. Alteori insa,sentimentul tasneste prin porii poeziei, o invadeaza si o transforma in elegie(Declin).Aerul acesta de tristete,de dezolare blanda si sterila va deveni o constanta in poezia lui Vinea si apare si in frumoasa poezie Septembrie.. Dupa cativa ani Vinea ajunge sa-si formeze un stil original,caracterizat printr-un timbru deosebit..Aceasta se intampla in perioada primului razboi mondial si aparitia Contimporanului,perioada cand talentul sau,in general lipsit de exuberanta,trece printr-o zodie tinereasca. Poeziile scrise acum seamana cu poemele in limba romana ale lui T.Tzara,avand acelasi aer de spontaneitate si cuceritoare prospetime.In locul metaforelor aglomerate Vinea prefera o comunicare mai directa si mai simpla. Dispar vechile decoruri exotice(Cythera,Riviera) precum si astrele care il persecutasera un timp,incat poezia poate sa coboare intr-un peisaj terestru si autohton(Ioana). la nou il vor caracteriza si pe Vinea,care va deveni dupa un deceniu de la debut

Ca T.Tzara si A.Maniu este ispitit si el de proza modernista in fata mortii..Vinea ca si confratii sai anuleaza tensiunea tragica a viziunii printr-o degajare ostentativa(Visul spanzuratului). Uneori s-a lasat tentat de exercitiul dadaist,gratios in discontinuitatea lui voita si nu chiar asa lipsita de logica.(Singuratate).Dar nici teribilismul si nici verva bufona nu constituie adevarata creatie a lui Vinea,care isi desparte curand drumurile creatiei sale de T.Tzara.El e trist si grav ca un adolescent ce se simte incurcat de prea multa tinerete. Scriind mult ,Vinea ajunge sa stapaneasca la perfectie secretul acestui stil modern,remarcabil prin sensibilitate si simplitate. Versurile publicate in perioada Contimporanului si dupa aceea se caracterizeaza printr-o vadita constiinta de sine.Poetul isi cultiva acum inclinatia spre intelectualizarea Poezia lirismului,manuind stari imaginile cu savanta stiinta.Marea prin inteligenta a lui Vinea pune stapanire pe poezie si o domina cu fermitate. sugereaza interioare-asteptare,tristete sterila,oboseala intermediul unor peisaje abstracte,foarte dificile pentru un chinu profan(In memoriam). Vechea simplitate a poeziei de tinerete apare numai uneori, usor tulburata in poemele mai confesive ,in care sufletul se destainuie cu mai putina retinere. (Velut somnia,Suspin)Acesta este ultimul stil specific poeziei lui Vinearece,intelectual,abstract a carui structura poetul o gasise inca din perioada Contimporanului. Tristetea lui Vinea are un sunet specific in poezia romaneasca.El nu cunoaste melancolia astrala a lui Eminescu,nici jalea instrainarii unui neam ca Goga,nici durerea metafizica in fatatrecerii ca Blaga.Mai terestru si mai individualist,Vinea plange o durere omeneasca,o infrangere ,o boala sau moarte a unei fiinte dragi.Poezia se zbuciuma in spatiul unei personalitatii inchise,care se devora mereu pe ea insasi.Raspunzand parca peste secol lui Eminescu,Vinea arata ca nici in cercul stramtal existentei omenestinorocul nu-l petrece pe om.
4

Vinea e un poet al penumbrelor sufletesti,al starilor de oboseala si langoare(N.Manolescu). Se pare ca in durerea fara leac a poeziei lui Vinea, locul esential il are un eveniment biografic:moartea tragica a fratelui poetului ,Nicolae.Multe poeme evoca,cu infiorare tandramormantu mic de sub aripa unui mar.(Plans,De departe). Unele elemente ale decorului familiar in care s-a petrecut moartea frateluicasa veche,plopii,moara- se generalizeaz ain poezia lui Vinea ca simboluri funebre,aproape abstracte,departandu-se mult de punctul de plecare concret biografic(Moara umbrelor). Prin urmare crepusculul din poezia lui I.Vinea se confunda cu starea de veghe funebra sau de doliu ,exprimata in stilul sau abstract si ceremonios.La Vinea moartea se infiltreaza pe nesimtite chiar in fiinta vie a poetului,preschimbandu-l intr-un lunatec,cu mintea ratacita in somnul amintirilor.Cele mai multe poeme transcriu aceasta stare vegetativa a unei constiinte ranite care se lasa patrunsa de otrava mortii.(Adaos). In universul lui Vinea dragostea apare crepusculara si funebra,iubita apare in ipostaze stranii,ce vin din erotica decadenta:Stampa,Ioana,Celei adormite,Necroman. Ca majoritatea poetilor moderni,I.Vinea tinde spre o lirica depersonalizata,care se sustrage de la determinarea concreta a omenescului.In frumoasele sale pagini de versuri si proza unde e sugerata betia dragostei senszorile,cuvintele infloresc ,magnifice in culori supranaturale,ca in operele lui Huysmans,Mateiu Caragiale. (Hram). La maturitate scrie o serie de elegii citadine,originale,decorul acestei poezii e metropola(Impas).In mod neasteptat este obsedat de ingeri cu chip de ceara(Cosmopolis).In general poezia citadina este melancolica exprimand un sentiment de neadaptare la civilizatie.Vinea se simte solidar cu tragedia citadina.
5

Nici un alt poet nu a fost ca Vinea obsedat de drama sterilitatii si nimeni nu a simtit atat de tragic chinul neputintei de realizare .Poezia lui este,in cea ce are mai specific,o confesiune,remarcabila sterlitatii prin autenticitate,a in negatiei de lui sine,confesiune exprimata ea insasi intr-un limbaj retinut si abstract pana la disimulare.Imaginile abunda universul Vinea:Declin,Sunet,Marturii,Victorie,Recessus etc.Vinea intuieste si exprima in creatia sa drama erolui modern claustrat in singuratate absoluta si incapabil de a comunica cu lumea.(Ivoriu)Sterilitatea este sugerata si prin simbolul exilului(Soarta). In poeziile sale stelele cad in palma-Rug,se sting-Vigie,sau zac in cenusa-Ascultari..Poetul vorbeste frecvent de razboi,mobilizare,retragere,-Final,Acedia,Nike. Dincolo de poeziile cu caracter autobiografic inspirate in special de primul razboi mondial,pentru Vinea razboiul salbatic,cu avantul si cruzimea lui ,simbolizeaza viata reala,netraita,reala,un ideal ascuns al vitalitatii. Poetul care trece ca o naluca printre cei vii ar fi vrut sa fie un razboinic neinfricat ,sa cotropeasca cetati(Medievala),sa urmeze glasul gloriei(Sfat),iar intre doua batalii sa-si lase scutul si palosul pe pragul unei domnite(Poveste)..Dar,destinul a vrut altfel,si,in locul visatelor lupte ,lunatecul isi poarta crucea sterilitatii si singuratatii.(Obses). Din aceste idealuri nerealizate i-a ramas poetului un gust de amaraciune si venin. Calatoria in universul poeziei lui Vinea releva,dincolo de expresia retinuta si eleganta,o drama a sterilitatii care se refugieaza in somnolenta, cerand protectia nobila a mortii. Vinea si-a creat un crez estetic,dupa chipul temperamentului sau.Credinte teoretice estetica recunoastem in Ora fantanilor,Paradisul suspinelor,in Lunatecii si ,fantasticul.Fantasticul devine,in
6

Venin de MaI.In formulare alui Vinea nicul gen e poezia iar suprema categorie acest fel,un soi d ematrice stilistica,mod de distilare si purificare al lirismului care in orizontul fantasticului

isi las apartea prozaica,ramanand esenta,singura care trece spre zonele imaterialitatii ideale:in fantasticpoezia apare toata libertatea de miscare catre creatia absoluta,fara filozofie si reportaj.3 Logosul si epica sunt aruncate cu scarba celui care a auzit muzica sferelor.Despre ele vorbeste cu repulsie,cu sensibilitate ainsului edenic.Dintr-o anume privinta,nici pedanti nu pot contrazice teoria sa:expansiunea lirismului e o realitate accentuata odata cu romantismul. Valenta grea,clasica,a versurilor sale,presimtita de cititorula tent ca un substrat,din adanc,corespund efunctiei pe care Vinea,teoreticianul,o acorda poetului-ecou al latinesculuiPoeta nascitursi mai ales al intelegerii originare pe care lirica si harul orfeic o au in gandirea antica a grecilor.E un anti-grec si anticlasic cand neaga filozofia,cand blestema cnoanele,cand in fine se abandoneaza cu total daruire senzatiei.Chiar fantasticul asa cum il defineste Vinea,contravine normelor eline,unde fantezia e in cele din urma stavilita prin simetriile stilizarii. Ideea de poezie-stare sufleteasca si treapta pe scara sensibilitatii4,asa cum observa S.Aug.Doinas-e o apropiere medie de atitudinea expresionista,un expresionism teoretic moderat. Primele observatii care ating zonele profunde ale versurilor lui Vinea,sunt cele ale lui N.Davidescu,exprimatre intr-un succint fragmentdin Aspecte si directii literare5 Privindu-l ca pe o aparitie singulara,unica,S.Cioculescu vorbeste de fenomenul Vinea in literatura noastra,il consideraferment activ de innoire.. Dupa mai mult d edoua decenii,el ramane la vechea sa convingere prin care adie,abia simtita tendinta spre o largire a sferei de generalizare a sferei:Ora fantanilor consacra in persoana lui I.Vinea pe clasicul unor forme poetice moderne6
3 4

I.Valerian,De vorba cu d.I.Vinea,in Vita literara,nr. 51/1927 I.Vinea,Principii pentru timpul nou,in Contimporanul,IV nr. 61,1925 5 Studiul Poezia d-lui I.Vinea,in Aspecte si directii literare,Cultura nationala,Bucuresti,1924,p.142-147 6 S.Cioculescu,I.Vinea Ora fantanilor,Luceafarul nr.16,1964,p.2

E meritul lui Lovinescu de a fi sesizat un aspect fundamental al creatiei lui Vinea,in mobilitatea talentului sau,aceata cautare a ultimelor forme literare pentru a fi in ritmul vremii7 Ceea ce Lovinescu numise talent si mobilitate,devine in limbajul lui G.Calinescu,instinct tropic,ce-l face sa se orienteze la cele mai mici schimbarii ale soarelui liric8 Asa cum e,de rea credinta s detestand organic avangarda,cu instincte d epasla,paradoxal,Const.I.Emilian a precieaza in compozitiile moderniste ale lui Vinea o inclinare temperamentala si sinceritatea viguroasa a expunerii,deci o libertate a simturilor nesupuse de ratiune9 Liviu Calin vorbeste de acuta luciditate10iar I.Sarbu,de o tinuta clasica ,echilibrata11 a poetului.Notatiile lui Vladimir Streinu din Versificatia moderna12atesta,prin examinarea realitatilor prozodice,un ritm altenand neregularitatea accentelor cu simetriile d emasuri si rime,date formale,care oar a completa concluziile lui S.Cioculescu. Mircea Tomus formuleaza ipoteza,conform careia poezia lui Vinea e o liricade domenilu ultimei instante,ca act situat la izvorul cantecului13 Antipatia pentru literatura a lui I.Vinea e deci refuzul de a starui in cliseele si locurile comune ale unei poezii,in cazul lui,de descendenta simbolista,poezie pe care insusi o practicase Simbolul(1912). Un poem in proza aseaza sub titlul evident antiromantic si antisimbolist Un cascat in amurg,imagini ca acestea:Closca supranaturala,seara inchide aripi de in perioada colaborarii la

E.Lovinescu,Curentele extremiste,in Istoria literaturii romane contemporane,vol.3,Ed. Ancora,Buc. 1927,p.442-445 8 G.Calinescu,Istoria literaturii romane de la origini pana la in oprezent,Buc.,1941,p.812 9 Const.I.Emilian,op. cit.,p.119-122 10 L.Calin,I.Vinea inedit cu o prezentare de I.Calin in Luceafarul nr.9/1965,p.2 11 I.Sarbu,Cronica,nr.30/1967 12 V.Streinu,Versificatia moderna,E.P.L.,Buc.1966 13 M.Tomus,Schita de portret,in Steaua,nr.4/1965,p.52-59

nori pe ouale satesti-si pe un damb din fundDumnezeu a jucat table si a scapat Gharcenii,zaruri cu geamul rotund. Altadata nemultumirea se traduce in versuri ,de un prozaism cautat .cu voite stridente,inlaturand invelisul mitic al unor motive traditionalistele,pentru a dezvalui cu ironica satisfactie fondul lor indiferent. Si multe lucruri de felul acesta imi spuneam Pe cand tacerea si somnul obstesc curbau mai in pustiu zarile Si calul meu cugeta prin praful spiritualizat (Soliloc). Nu aceasta va fi insa directia urmata in continuare de poezia lui I.Vinea.Ea va oscila intre un imagism indraznet (nu strain de tehnica lui Adrian Maniu),contribuind la inchegarea unui tablou construit din notatii succesive -Septembrie) si organizarea plastica a viziunii,bazata tot pe panouri disparate insa constranse intr-un tot unitar d e o miscare bine cenzurata a starii lirice.Un pastel din 1913Tuzla e reprezentativ in opera poetului,care va da si mai tarziu astfel de bucati de o retinuta sentimentalitate,a carei linie franta impiedica deplina confesiune sprijinita din loc in loc de notatii fara culoare deosebita,aproape reci,tradand o crispare interioara vizibila,de acum inainte mai peste tot. Influenta lui Traian Tzara se simte in poeziile datate din 1915 ce pastreaza un aer de joc,alaturi de o stranie dereglare a viziunii(precum mult in comentata Doleante),dar mai ales in acele compuneri pseudo-infantile,afe=ctand indiferenta la drama,pentru a retine elementul pitoresc,precum in Rugaciune si,mai mult,in Visul spanzuratului,foarte inrudita cu Glas-ul lui Tzara si cu La marginea orasului ,a aceluiasi. Prezenta unor astfel de piese e insa accidentala,si poetul nici nu va mai continua aceasta modalitate.Pentru multa vreme el pare a se fi hotarat sa cultive o singura formula;poezia sa din epoca miscarilor si revistelor de avangarda se fixeaza la o notatie de cele mai adeseori
9

concentrata,de un usor eliptism

formal,din care nu lipsesc valorile plastice,vazute cand in incremenirea

mecanicist-constructivista ,cand invaluita intr-un vag abur oniricIn anul urmator a publicat in revista filiata Punct ,acele Vorbe goale,in care se indoieste de valabilitatea opiniei curente si sensibilitatii-cea adevarata? ca pentru a fi poet modern e suficienta orevolutie de vocabular si se intreba in mod semnificativPe cand revolutia Creatia de acum a lui I.Vinea urmeaza un drum paralel cu al avangardei,cu destule interferente substantiale,pentru al putea sesiza printre promotorii ei.Se va gasi intotdeauna in poezie notatia impresionista tipic avangardista,dupa modelul,probabil,al cubismului literar:, al lui Apolinaire si al altor poeti francezi,o sfaramare a cadrului plastic al poemului ca in cubismul pictural,in fine,sub inraurire constructivista,o anume geoometrizare a viziunii si crarea impresiei de rigiditate mecanica. Deosebirea,de loc neglijabila sta intr-o coerenta constanta a poemui,asigurata de orientare anotatiei spre definirea unei starii sufletesti unitare..Poezia Reclama face apel la o recuzita extrem-modernista. Poezia Eleonora -1928 e o caricatura mecanic. In general insa,poezia lui I.Vinea din vremea dezvoltarii miscarii constructiviste pastreaza o linie de miljoc,imprumutand ce e de imprumutat,mai mult din decorul constructivist.Afirmatia lui G.Calinescu ca poetul ar fidotat cu un instinct tropic ce il face sa se orienteze la cele mai mici schimbari ale soarelui liric nu mi se pare pe deplin intemeiata.I.Vinea e intradevar un poet solicitat de la inceputul activitatii sale,de experientele innoitoare ale lirismui,insa relativa oscilatie intre cateva formule tine mai mult de perioada cautarilor,caci in epoca maturitati el se fixeaza intr-o modalitate proprie. Din spectator la o realitate,poetul devine participant-nimic nu se intampla in afara,fara ai atinge fiinta,si in acest sens poezia devine cu adevarat o stare sufleteasca.E o stare echilibrat-elegiaca,fara violente ale trairii,din care marile spaime existentiale lipsesc,tanguire continua in fata unui univers in
10

dadaist-constructivista a unui

suspin romantios,tradus onomatopeic,intr-un ritm sugerand miscarea unui resort

stingere.Poeziile care apar(1916-1919) nu au adesea,nimic comun cu programul zgomotos al revistelor,isi permite sa cante recluziunea si resemnarea Uscat a gandului perete varuitPoate inteleg ca mi-am gresit menirea..... (Tatal nostru). Chiar daca la inceputul activitatii sale literare,I.Vinea a cautat programatic creatiei eliminarea a sentimentului,a categoria emotiei directe,a confesiunii carui sunet sensibile,printr-o expresie indirecta,detunata,intelectualizat retinuta,in finalul liricii reabilitat elegiaculuial inconfundabil,produs in surdina,nu si l-a putut reprima in fond niciodata. A fost deci Ion Vinea un avangardist?Desigur,insa unul care a negat pe tacute si a protesta in soapta.Era in el mai multa tacere decat strigat,iar in delirul sau interior o liniste si o ordine amenintatoare.Glosarul sau ne da o ultima definitie: In adancul meu e tacere si panda de veci in unghere, si talcuri in cate-un cuvant ca serpii ce dorm in pamant. Poezia lui I.Vinea a fost si continua sa fie un teren de fertile descoperiri ale criticii creatoare. Mihail Petroieanu afirma despre Vinea ca in primii ani d epoezie,care a fost si n-a fost pe deplinsimbolist,refractar oricarei inregistrari14 Pentru Matei Calinescu,Vinea apare ca un poet al suspinelor:al detasarii de sine prin suspin15. Modernismul lui Vinea, apare voit imbracat in straie vetuste.Peste lucrurile certe arunca Praful ,polenul lumilor,/praful,urma timpurilor,/....soarele uscat.Prafulinvaluie lucrurile ca somnul.Tot ce e lucru e sortit prafului.Singura poezia ii scapa.E intre lucruri,e intre fapte,e deasupra lor.
14 15

M.Petroveanu,I.Vinea,(Studiu introductive),I.Vinea Ora fantanilor,Poezii,E.P.L.,Buc,1964 M.Calinescu,I.Vinea:Schita de portret lyric,(Studiu introductive),I.Vinea-Ora fantanilor,Poeme,E.P.L.Buc.1967

11

Propunator: studenta Hintea Claudia Alexandrina

12