Toate conspiraţiile duc la...

Malta
În timpul Cruciadelor, alături de Templieri acţiona la Ierusalim şi un alt Ordin militaro-călugăresc: „Ospitalierii” sau „Ioaniţii”, cei care
astăzi sunt cunoscuţi sub numele de Cavaleri de Malta. Dacă în ceea ce îi priveşte pe Templieri, Ordinul s-a împrăştiat după ce Jacques de Molay a
fost ars pe rug pe 18 martie 1314, Ioaniţii şi-au continuat activitatea, foarte asemănătoare cu cea a Templierilor, până în zilele noastre. Principiile şi
acţiunile lor îi demască drept una din cele mai puternice grupări oculte supra-naţionale care acţionează în spatele scenei politice şi financiare
mondiale.

Scurtă incursiune în istorie

Istoria cavalerilor de Malta începe în anul 1048, când un grup de negustori din republica italiană Amalfi a cerut permisiunea să construiască la
Ierusalim o biserică, o mânăstire şi un spital care să ofere asistenţă pelerinilor. În anul 1113, comunitatea monastică ce s-a dezvoltat în jurul spitalului
a fost recunoscută printr-o Bulă papală şi a primit privilegiul de a-şi alege conducătorii independent de orice autoritate laică sau religioasă. Cunoscuţi
până atunci ca şi „Ospitalieri” (de unde şi numele de spital din zilele noastre), din acest moment încep să se numească „Ordinul Sfântului Ioan de
Ierusalim”. Cei care îl alcătuiesc sunt militari şi călugări totodată (o combinaţie extrem de dubioasă ţinând cont de principiile divine ale non
violenţei), de origine nobilă şi depun un triplu jurământ de sărăcie, castitate şi supunere. Vorbim deci de un grup militaro-religios care se bucură de o
serie de privilegii: pot purta arme şi mai ales pot circula liber (fără a avea nevoie de permise de liberă trecere sau alte aprobări). În plus, prin Bula
papală din 1113 sunt total independenţi de orice autoritate statală, constituind ceea ce în termeni moderni s-ar numi o structură supra-naţională. Cu
timpul au devenit şi o forţă militară terestră şi navală foarte importantă.

Cavalerii provin din toate ţările Europei. Şi astăzi în Malta, le sunt arătate turiştilor opt capele dedicate diferitelor limbi ale Ordinului: franceză,
italiană, engleză, spaniolă, germană şi diverse dialecte ale acestora. Existau sedii diferite pentru fiecare limbă, care erau numite „auberge”, un fel de
hanuri sau palate în care cavalerii provenind de pe aceeaşi filieră locuiau împreună. Structura aceasta o întâlnim astăzi şi în trupele NATO, cu care
cavalerii au multe lucruri în comun. Simbolismul lui opt apare atât în Crucea de Malta cât şi în simbolul NATO. La fel cum NATO a fost constituit
ca o forţă militară de apărare a păcii, şi acest Ordin este alcătuit din „cavalerii ai păcii”.

În anul 1291, după pierderea ultimului bastion creştin de la Acra, cavalerii se refugiază în Cipru. Izgoniţi şi de acolo, ajung în insula Rhodos unde
rămân timp de 200 de ani şi pun bazele unei importante forţe navale în zona mediteraneană, care atacă frecvent teritoriile turceşti, siriene şi egiptene.
Jafurile şi distrugerile provocate îl fac pe sultanul Soleiman magnificul să atace Rhodosul în anul 1522. Cavalerii rezistă eroic timp de 6 luni după
care sunt înfrânţi, iar supravieţuitorii sunt obligaţi să părăsească insula. Rătăcesc timp de şapte ani prin diverse ţări şi în 1530 împăratul Carol
Quintul, cu aprobarea papei Celement al-VII-lea, le oferă insula Malta. Cu această ocazie se stabileşte ca Ordinul să rămână neutru în caz de război
între naţiunile creştine. Când în 1798 Napoleon Bonaparte ocupă Malta, cavalerii sunt constrânşi să abandoneze insula şi se împrăştie în toate ţările
Europei. De-abia în 1834 Ordinul se stabileşte în mod definitiv la Roma, unde deţine şi astăzi Villa Malta şi Palatul Malta, ambele teritorii malteze în
statul italian.

Puţini, dar plasaţi în poziţii cheie

Conform propriilor statistici, Ordinul de Malta numără astăzi 12.500 de „cavaleri”, cărora li se
alătură 80.000 de voluntari. Nu vă imaginaţi cumva că în cazul lor a îndrăznit cineva să considere
voluntariatul ca fiind trafic de fiinţe umane sau exploatare. De pe un site de prezentare al
Ordinului, aflăm chiar că există doar 38 de „cavaleri” de Malta în adevăratul sens al cuvântului.
Mai precis, doar 38 dintre ei au depus ca şi în vechime cele trei jurăminte: de castitate, de sărăcie
şi de supunere. Restul sunt persoane aflate foarte departe de aceste valori şi, desigur, serios
implicate în politică sau afaceri. Despre aceştia trebuie spus faptul că ei nu depun decât
jurământul de obedienţă totală faţă de Ordin. Ţinând cont de poziţiile de putere pe care ei le
ocupă în societate, un astfel de jurământ îi transformă în instrumente ale unor interese străine de
cele ale popoarelor sau statelor pe care ar trebui să le reprezinte.

Pe lângă faptul că timp de secole au reprezentat o importantă forţă armată terestră şi navală,
Cavalerii de Malta au rămas până în zilele noastre o importantă putere ocultă financiară şi
politică. Majoritatea membrilor sunt de origine nobilă, iar printre condiţiile primirii în Ordin se
află aceea de a deţine o poziţie socială, titluri şi o avere importantă. Această condiţie, oricât ar
părea de bizară este cheia puterii financiare a cavalerilor. De altfel, în vechime, averile nobililor
ce se înrolau ca şi cavaleri de Malta reveneau la moartea acestora Ordinului.

Încă de la început Ioaniţii s-au constituit ca o organizaţie şi forţă militară supra-naţională, şi aşa
au rămas şi până astăzi. Îi regăsim acum peste tot, dar mai ales în Consiliul pentru Relaţii Externe al SUA (CFR în limba engleză), CIA, FBI, NATO,
Bilderberg, Comisia Trilaterală. Toţi „Cavalerii de Malta” deţin funcţii politice care le conferă imunitate diplomatică. Astfel ei au acoperire pentru
foarte multe din activităţile ilegale în care sunt implicaţi şi se pot sustrage în caz de nevoie cercetării autorităţilor.

Strânse legături cu francmasoneria

Într-o planşă ce reproduce structura francmasoneriei, regăsim la nivelul Ritului de York Cavalerii de Malta şi binecunoscutul lor simbol printre
gradele cele mai înalte. Mai ales, Loja Propaganda Due (P2) din Italia a avut strânse legături cu ei.

În cartea „Cavalerii întunericului”, François Hervet scrie: „în decembrie 1969 a avut loc o întâlnire secretă în biroul contelui Umberto Ortolani,
ambasadorul cavalerilor de Malta în Uruguay, la care au participat mai multe capete ale lojei P2: Licio Gelli, Roberto Calvi, Michele Sidona, toţi
implicaţi în omorârea Papei Ioan Paul I şi în masive fraude bancare.”
Istoricul militar român Mihai Dogaru afirma într-o emisiune TV în 2006: „Cavalerii de la Malta reprezintă una dintre cele mai vechi ramuri ale
„Ordinului Cuceritorilor” (societate francmasonică în care sunt admişi doar cei care au deja un anumit grad de iniţiere ocultă). Ei au o Constituţie
proprie şi au jurat să depună toate eforturile în scopul stabilirii Noii Ordini Mondiale.”

Cavalerii de Malta sunt cei care au pus bazele CIA. Allen Dulles şi Bill Donovan, primii directori ai CIA, numiţi chiar „taţii” acestui serviciu de
informaţii, erau cavaleri de Malta. La fel stau lucrurile şi cu urmaşii lor: Wiliam Casey, directorul CIA în timpul guvernării Reagen şi John Mc Cone,
directorul din timpul guvernării Kennedy.

Mulţi membrii notabili din armata SUA sunt cavaleri de Malta.

În România, Cavalerii de Malta îşi fac ritualurile în biserici ortodoxe

Personaje cheie în campania anti-MISA fac parte din acelaşi ordin ocult
În România activează, ca şi pe plan internaţional, două „aripi” ale Cavalerilor de Malta: „Ordinul Suveran Militar de Malta”, reînfiinţat în 1990 şi
„Ordinul Suveran Sfântul Ioan de Ierusalim, Cavaleri de Malta” adus în ţară în 2003 de omul de afaceri Constantin Buzatu şi orientat mai mult spre
Rusia.

Conform unor date publicate de România Liberă, Ordinul Suveran Militar de Malta numără în România „16 cavaleri şi 1200 de voluntari organizaţi
în 26 de filiale”. Dintre aceştia, cinci cavaleri au fost numiţi în februarie 2007.

Cealaltă ramură ţine de sistemul Prioratelor naţionale instituit de o Confederaţie a Cavalerilor Cruciaţi, organizaţie internaţională care se prezintă ca
având 30.000 de membri la nivel mondial, dintre care aproximativ 200 sunt români. Prioratele au apărut în primul rând din cosiderente materiale, în
urma unor înţelegeri între cavaleri şi Rusia ţaristă, pentru ca aceştia să nu piardă controlul financiar al unor zone cucerite de ruşi în care ei aveau deja
multe investiţii. Primele priorate au fost înregistrate legal în 1911. Anul 1955 a reprezentant un moment foarte important, întrucât li s-a recunoscut
acestora dreptul de a constitui o federaţie supranaţională.

În ultima perioadă, cele două ramuri româneşti ale Cavalerilor de Malta au părut să intre într-o luptă făţişă în goană după prozeliţi. După ce „Ordinul
Suveran Sfântul Ioan de Ierusalim” i-a iniţiat pe actorul Jean Constantin şi pe prinţul Dimitre Sturza la Suceava, Ordinul Suveran Militar de Malta a
ripostat organizând în premieră la Bucureşti o ceremonie publică de primire a unor cavaleri. Presa a relatat pe un ton foarte favorabil aceste
evenimente, ajungându-se până acolo încât postul de televiziune Realitatea TV a transmis în direct ceremonia, care a durat mai bine de două ore.

A urmat apoi un tir de declaraţii de presă în care Constantin Bălăceanu Stolnici, reprezentantul Ordinului Suveran Militar de Malta şi Dorin
Potolincă, Mare Prior pentru Europa de Est, reprezentant al Ordinul Suveran Sfântul Ioan de Ierusalim se acuzau reciproc de impostură şi îşi arogau
statul de „singuri şi adevăraţi Cavaleri de Malta”.

În iunie 2007, România a devenit priorat, ceea ce înseamnă că a fost admisă în Federaţia supranaţională. Cu această ocazie, la Arad au mai fost
numiţi patru cavaleri. Fiecare dintre ei au trebuit să scoată din buzunar 486 de euro ca taxă de primire în Ordin, la care se adaugă o cotizaţie anuală de
50 de euro, după cum a declarat presei cel care a condus ceremonia, Paull Switmen, Mare Cavaler al Ordinului Teutonilor din Germania.

Această ceremonie s-a desfăşurat în catedrala ortodoxă din Arad, la ea participând preoţi ortodocşi, ca de altfel şi la alte ritualuri masonice, lucru ce
nu a scandalizat pe nimeni, ci dimpotrivă. Constantin Buzatu a fost numit Mare Prior, şi cu această ocazie România a primit dreptul de a-şi trimite
reprezentanţi în guvernul Cavalerilor de Malta (altă găselniţă supranaţională). În acest guvern, Dorin Potolincă este ministru al culturii, iar Dimitrie
Sturza ministru al activităţilor umaniste.

Pe politicienii români îi unesc interese oculte

În fruntea listei de cavaleri de Malta din România se află nimeni altul decât Adrian Năstase. Într-un interviu din anii '90, Adrian Năstase vorbeşte
despre faptul că este cavaler de Malta şi că a fost numit undeva în afara ţării. Pentru a-şi justifica apartenenţa la acest Ordin el declară că „urmează
tradiţia familiei”. Tatăl său, după absolvirea Şcolii Militare de Ofiţeri ca şef de promoţie ar fi fost primit în Ordin. Tot el arată că „în România dintre
cele două războaie mondiale majoritatea cadrelor militare de elită făceau parte din acest Ordin.” Adrian Năstase este de altfel deţinătorul Marii Cruci
a Ordinului de Malta din 1992, lucru cu care se mândreşte atât pe site-ul său, cât şi în CV-ul postat pe siteul Parlamentului.