BUNURILE

i. Definiţie:
Bunul reprezintă o valoare economică necesară persoanei şi susceptibilă a fi însuşită prin intermediul
drepturilor patrimoniale.

ii. Clasificare:

a) din punct de vedere juridic: - bunuri imobile ;

- bunuri mobile;
a-1) bunuri imobile pot fi:
• bunuri imobile prin natura lor – nu pot fi mişcate, fără să îşi piardă valoarea
economică
(ex. terenuri, construcţii, recoltele care încă se ţin de rădăcini şi fructele de pe arbori neculese încă);
• bunuri imobile prin destinaţie – bunuri mobile prin natura lor care sunt destinate
exploatării unui bun imobil
(ex. ferestrele unei locuinţe, uneltele necesare lucrărilor agricole, seminţele etc.);
• bunuri imobile prin obiectul la care se aplică – toate drepturile al căror obiect
este un imobil
(ex. dezmembrămintele dreptului de proprietate asupra unui imobil, acţiunea în revendicare a unui imobil).
a-2) bunuri mobile pot fi:
• bunuri mobile prin natura lor - pot fi mişcate, prin forţă proprie sau prin forţă
exterioară fără să îşi piardă valoarea economică.
• bunuri mobile prin determinarea legii – drepturile şi obligaţiile care au ca obiect
bunuri mobile
(ex. acţiunile sau părţile sociale emise de societăţile comerciale dar şi obligaţiunile emise de societăţile pe
acţiuni, acestea au ca obiect sume de bani sau bunuri mobile);
• bunuri mobile prin anticipaţie – bunuri imobile prin natura lor dar care în baza
înţelegerii între părţi se consideră a fi bunuri
mobile, anticipându-se astfel faptul că în viitor
aceste bunuri vor deveni bunuri mobile.
(ex. recoltele şi fructele încă neculese, arborii, produsul carierelor.)
- importanţa clasificării:
1. înstrăinarea bunurile imobile poate fi realizată numai cu îndeplinirea unor formalităţi specifice, inclusiv
înscrierea acesteia în Cartea funciară; înstrăinarea bunurilor mobile nu necesită nici un fel de formalităţi.
2. în cazul bunurilor imobile garanţia specifică este ipoteca, în timp ce în cazul bunurilor mobile este
gajul.
3. bunurile imobile implică o posesie prelungită pentru a fi dobândite în proprietate de posesor (cel ce
deţine efectiv bunul fără a fi proprietar) prin prescripţie achizitivă; în cazul bunurilor mobile posesia
exercitată cu bună credinţă are valoarea unui drept de proprietate.

b) după modul de individualizare: - bunuri certe (res certa)

- bunuri de gen (res genera)
b-1) bunuri certe -individual determinate- se individualizează prin calităţile lor
proprii
(ex. un autoturism se individualizează prin marcă, model, an de fabricaţie,
culoare, serie motor, serie şasiu, etc),
b-2) bunuri de gen –bunuri determinate generic- se caracterizează prin însuşirile
speciei sau categoriei din care fac
parte şi se individualizează prin

1
 măsurare, numărare, cântărie.
- importanţa clasificării:
1. dreptul de proprietate asupra bunurilor certe se transmite de la vânzător la cumpărător din chiar momentul
acordului de voinţe; în cazul bunurilor de gen, dreptul de proprietate se transmite numai după ce acestea au
fost individualizate prin măsurare, cântărire sau numărare.
2. în cazul bunurilor certe, riscul pieirii bunurilor este suportat de proprietar; în cazul bunurilor de gen, riscul
pieirii acestora este suportat de debitorul obligaţiei de predare a bunurilor (adică de vânzător, în ipoteza
contractului de vânzare-cumpărare). Având în vedere faptul că debitorul obligaţiei de predare a bunurilor de
gen (vânzătorul) are oricând posibilitatea de a face rost de bunuri de acelaşi gen pe care să le predea
cumpărătorului, în cazul bunurilor de gen se aplică regula: bunurile de gen nu pier niciodată (genera non
pereunt).
3. obligaţia de predare a bunurilor de gen se execută la locul unde se află debitorul obligaţiei de predare; locul
predării bunurilor certe este locul unde se află bunurile.

c) după posibilitatea înlocuirii unele prin altele: - bunuri fungibile

- bunuri nefungibile
c-1) bunuri fungibile – pot fi înlocuite unele prin altele în aceeaşi cantitate, calitate
şi valoare (ex. alimentele, banii etc.)
c-2) bunurile nefungibile – nu pot fi înlocuite unele prin altele (ex. bunurile unicate).
- importanţa clasificării:
compensaţia, ca modalitate de stingere a obligaţiilor, poate interveni numai în cazul bunurilor fungibile.
d) în măsura în care un bun poate sa nu să fie folosit în mod repetat :
- bunuri consumptibile,
- bunuri neconsumptibile.
d-1) bunuri consumptibile – îşi consumă integral substanţa de la prima întrebuinţare
(ex. alimentele, banii),
d-2) bunuri neconsumptibile – permit folosirea lor în timp
(ex. obiecte de vestimentaţie).
- importanţa clasificării:
contractul de împrumut de consumaţie (mutuum) poate avea ca obiect numai un bun consumptibil; contractul de
împrumut de folosinţă (comodat) poate avea ca obiect numai un bun neconsumptibil.

e) după cum sunt sau nu sunt producătoare de fructe:

- bunuri frungifere,
- bunuri nefrungifere.
e-1) bunuri frungifere – în mod periodic şi fără consumarea substanţei lor, dau naştere
la fructe,
e-2) bunuri nefrungifere – nu produc fructe
Fructele – bunuri produse de un alt bun în mod periodic şi fără consumul substanţei acestui bun; acestea pot
fi:
• fructe naturale – se realizează în mod natural, fără intervenţia omului (fructele din pădure, peştii din
Dunăre);
• fructe industriale – presupun intervenţia omului (fructele din livadă);
• fructe civile – sume de bani sau alte bunuri rezultate în mod periodic ca urmare a folosirii unui bun (chiria,
dobânda, arenda, renta, dividendele etc.)
Productele – foloase ce rezultă dintr-un bun prin consumarea substanţei acestuia (din trunchiul unui arbore din
pădure se obţine cherestea).
- importanţa clasificării:
proprietarul bunului nefrungifer este şi proprietarul productelor; în timp ce fructele pot fi culese sau percepute şi
de posesorul neproprietar de bună credinţă.
f) după cum pot fi împărţite sau nu pot fi împărţite în natura lor:
2
 - bunuri divizibile,
- bunuri indivizibile.
f-1) bunuri divizibile – pot fi împărţite în natura lor fără a-şi schimba astfel valoarea
şi destinaţia.
f-2) bunuri indivizibile – prin împărţire îşi schimbă destinaţia.
- importanţa clasificării:
în cadrul procedurii partajului, bunul divizibil se va împărţi între părţile partajului; bunul indivizibil se va atribui
în întregime uneia dintre părţi, urmînd ca cealaltă parte să primească contravaloarea cotei pe care o deţine din acel
bun.
g) după modul în care pot fi percepute bunurile: - bunuri corporale,
- bunuri necorporale.
g-1) bunuri corporale – pot fi percepute prin simţurile omului, au o existenţă materială.
g-2) bunuri necorporale – nu pot fi percepute direct, ci presupun o existenţă abstractă,
fiind valori economice.(ex. acţiuni, obligaţiuni).
- importanţa clasificării:
bunurile corporale pot fi transmise prin tradiţiune (prin remiterea bunului în materialitatea lui), bunurile
incorporale implică cesiunea sau girul – ca mijloace de transmitere.

h) după corelaţia dintre ele : - bunuri principale,

- bunuri accesorii.
h-1) bunuri principale – au o existenţă de sine stătătoare, pot fi folosite în mod
independent;
h-2) bunuri accesorii – au o existenţă legată de un bun principal şi folosesc la
întrebuinţarea bunului principal.
- importanţa clasificării:
regimul juridic care se aplică bunului principal se aplică şi bunului accesoriu.

i) după modul în care pot fi înstrăinate:

- bunuri aflate în circuitul civil,
- bunuri scoase din circuitul civil.
i-1) bunuri aflate în circuitul civil – pot forma obiectul material al oricăror acte juridice
fiind posibilă dobândirea sau înstrăinarea lor.
i-2) bunuri scoase din circuitul civil – nu pot face obiectul unui act juridic şi nu sunt
susceptibile de a fi apropriate.

j) după titularul dreptului de proprietate asupra lor:

- bunuri aflate în domeniul public;
- bunuri aflate în domeniul privat.
j-1) bunurile din domeniul public – aparţin statului şi unităţilor administrativ
teritoriale, în calitate de autoritate.
j-2) bunurile din domeniul privat – pot aparţine oricărei persoane fizice sau juridice şi
pot forma obiectul unor acte juridice.
- importanţa clasificării:
bunurile din domeniul public al statului prezintă 3 caractere de esenţă:
1. sunt inalienabile, nu pot fi înstrăinate prin acte juridice,
2. sunt insesizabile, nimeni nu poate acţiona în vederea dobândirii lor,
3. sunt imprescriptibile, statul are posibilitatea de a acţiona pentru a le revendica oricând în timp.