AsistenŃă tehnică pentru promovarea campaniei naŃionale de conştientizare

în domeniul incluziunii sociale

Proiect PHARE RO 2006/018-147.04.02.03.02
Ministerul Muncii,
Familiei şi Protecţiei Sociale

PercepŃia asupra incluziunii sociale

în rândul profesioniştilor din domeniul social

- Raport de cercetare -

Bucureşti
2009
Titlul programului: Proiectul Phare 2006 „AsistenŃă tehnică pentru promovarea
campaniei naŃionale de conştientizare în domeniul incluziunii sociale”
Editorul materialului: Ministerul Muncii, Familiei şi ProtecŃiei Sociale
Data publicării: iulie 2009

ConŃinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziŃia oficială a Uniunii

Europene.

© Ministerul Muncii, Familiei şi ProtecŃiei Sociale, 2009

Toate drepturile rezervate

-2-
CUPRINS

PrefaŃă................................................................................................................................. 4

Lista prescurtărilor............................................................................................................. 5

I. Introducere ...................................................................................................................... 6
1. Incluziunea socială pe agenda Uniunii Europene ......................................................... 7
2. Incluziunea socială în România .................................................................................... 8
3. Obiectivele cercetării .................................................................................................... 9
4. Metodologia cercetării .................................................................................................10

II. Conceptul de incluziune socială – abordări şi atitudini..............................................13

III. PercepŃii şi aşteptări privind politicile de incluziune socială ....................................16

IV. Evaluarea colaborării interinstituŃionale în domeniul incluziunii sociale ................29

1. Colaborarea instituŃiilor pe plan local ...........................................................................29
2. Colaborarea interinstituŃională între nivelul central şi cel local .....................................30
3. Colaborarea între instituŃiile publice şi organizaŃiile neguvernamentale .......................31

V. Evaluarea nevoilor de cunoaştere şi de acces la informaŃii ale specialiştilor ..........34

VI. Analiza înŃelegerii de către public a conceptului de incluziune socială...................35

1. Probleme în comunicarea conceptului de incluziune socială .......................................36
2. SoluŃii pentru o mai bună comunicare a conceptului de incluziune socială la nivelul
publicului .........................................................................................................................40

VII. Concluzii......................................................................................................................42

Bibliografie ........................................................................................................................44

Anexă .................................................................................................................................45

-3-
 PREFAłĂ

Studiul de faŃă a fost realizat de Gallup România în cadrul Proiectului PHARE RO

2006/018-147.04.02.03.01.02 „AsistenŃă tehnică pentru promovarea campaniei naŃionale de
conştientizare în domeniul incluziunii sociale”, al cărui beneficiar este Ministerul Muncii,
Familiei şi ProtecŃiei Sociale (MMFPS) – Departamentul de politici familiale, incluziune şi
asistenŃă socială. Proiectul are o durată de 11,5 luni (decembrie 2008 – noiembrie 2009) şi
este implementat de un consorŃiu format din B&S Europe şi Bernard Brunhes International
(BBI). Autoritatea contractantă este Autoritatea de Management pentru Programul
OperaŃional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU) din Ministerul
Muncii, Familiei şi ProtecŃiei Sociale. Obiectivele specifice ale proiectului sunt: promovarea
dialogului şi a consultărilor dintre părŃile cu responsabilităŃi în domeniul incluziunii sociale şi
creşterea sensibilizării publicului larg cu privire la politicile de incluziune socială.
Alături de activităŃile de cercetare, campania naŃională de promovare a incluziunii
socială derulată de MMFPS cuprinde un ciclu de zece conferinŃe destinate profesioniştilor
cu responsabilităŃi legate de incluziunea socială, publicarea de materiale de informare,
elaborarea unui manual de bune practici, realizarea unor scurte filme pe teme sociale,
precum şi o monitorizare a mass-mediei pe subiecte de incluziune şi excluziune socială.

-4-
 LISTA PRESCURTĂRILOR

AJOFM – AgenŃie JudeŃeană pentru Ocuparea ForŃei de Muncă

AJPS – AgenŃie JudeŃeană pentru PrestaŃii Sociale
ANOFM – AgenŃia NaŃională pentru Ocuparea ForŃei de Muncă
ANPDC – Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Drepturilor Copilului
ANPH – Autoritatea NaŃională pentru Persoanele cu Handicap
BJR – Birou JudeŃean pentru Romi
CASPIS – Comisia Anti-sărăcie şi de Promovare a Incluziunii Sociale
CJP – Casă JudeŃeană de Pensii
CJRAE (Prahova) – Centrul JudeŃean de Resurse şi AsistenŃă EducaŃională
CNPV – Consiliul NaŃional al Persoanelor Vârstnice
CRCR (Cluj) – Centrul de Resurse pentru ComunităŃile de Romi
DGASPC – DirecŃieGenerală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului
FG – Focus-grup
HG – Hotărâre de Guvern
IJP – Inspectorat JudeŃean de PoliŃie
ISJ – Inspectorat Şcolar JudeŃean
ISMB – Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti
ISoc – Inspectorat social regional/ InspecŃie socială judeŃană
MDC – Metoda deschisă de coordonare
MMFPS – Ministerul Muncii, Familiei şi ProtecŃiei Sociale
ONG – OrganizaŃie neguvernamentală
PHARE – Poland Hungary Aid for Reconstruction of the Economy
PNAinc – Planul NaŃional Anti-sărăcie şi de Promovare a Incluziunii Sociale
POS DRU – Programul OperaŃional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane
RNS PSIS – Raportul NaŃional Strategic privind ProtecŃia Socială şi Incluziunea
Socială
SPAS – Serviciu public de asistenŃă socială (din subordinea Consiliilor Locale)
UE – Uniunea Europeană
VMG – Venitul minim garantat

-5-
 I. INTRODUCERE

Procesul de dezvoltare socială durabilă şi de creştere a calităŃii vieŃii presupune, în

mod obligatoriu, concentrarea pe politicile de incluziune socială. Literatura de specialitate
arată că incluziunea socială apare ca urmare a proceselor sociale de coeziune, solidaritate
şi semnifică: „de la accesul la educaŃie şi locuri de muncă, la apartenenŃă, integrare,
implicare şi participare socială a indivizilor în societate.”1 Într-o abordare mai concretă,
incluziunea socială se referă la apartenenŃa simultană a individului la patru sisteme (apud
2
Berghman, 1996) :

Sistemul democratic şi legal, care presupune integrarea civică;

PiaŃa muncii, care promovează integrarea economică;

Sistemul statului bunăstării, care promovează ceea ce poate fi numit integrare
socială;

Sistemul familiei şi comunităŃii, care promovează integrarea interpersonală.

Incapacitatea sau eşecul în ceea ce priveşte apartenenŃa la unul dintre aceste

sisteme defineşte opusul incluziunii sociale, şi anume excluziunea socială. Se impune de la
bun început să facem o distincŃie conceptuală între sărăcie şi excluziune socială. Dacă
sărăcia are un caracter preponderent static (este o stare), excluziunea socială reprezintă un
proces al cărui rezultat este deprivarea relativă. Din acest motiv, la nivel practic, măsurile de
combatere sunt diferite.
S-a observat că la nivelul societăŃilor mai slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare
există o polarizare ridicată, o coeziune redusă şi se produc fenomene ample de
marginalizare şi de excludere socială. Acestea sunt corectate prin politici sociale
integratoare elaborate prin două tipuri de abordări: mainstreaming şi targeting. Cea dintâi
constă în adoptarea unor strategii comune, programe, proiecte şi măsuri destinate
categoriilor sociale defavorizate, vulnerabile, dezavantajate în general, precum: persoanele
cu dizabilităŃi, persoanele de etnie romă, femeile, persoanele în vârstă etc. Abordarea de tip
targeting priveşte persoanele în vârstă, de exemplu, ca pe un grup Ńintă bine focalizat,

1
D. Jary, J.Jary "Collins Dictionary of Sociology, (1991); Beck, W. et all, ed.," "The Social Quality of
Europe", 1998; Regina - Berger Schmitt "Social Cohesion as an Aspect of Quality of Societies.
Concept and Measurement", 2000; Tony Fahey et all "Monitoring Quality of Life in Europe", 2003
2
Pop, Luana (coordonator), DicŃionar de Politici Sociale: Bucureşti, Editura Expert, 2002

-6-
căruia i se alocă în mod specific resurse financiare, pe baza unor strategii, programe sau
proiecte.

1. Incluziunea socială pe agenda Uniunii Europene

Conceptul de excluziune socială apare în documentele Consiliului de Miniştri al

ComunităŃii Europene încă din 1975. Între anii 1985-1990, conceptul câştigă din ce în ce
mai mult teren. În 1992 au apărut două Recomandări ale Comisiei Europene:
Recomandarea 92/441, care prevede că statele membre ar trebui să dezvolte sisteme de
garantare a unui venit minim, să participe la schimburi de informaŃii şi experienŃe relevante
pentru politica socială şi Recomandarea 92/442 – care introduce ideea urmăririi unei
convergenŃe în politica socială. În 1997, Tratatul de la Amsterdam include două articole
referitoare la politica socială a Ńărilor membre, articole care sunt încorporate ulterior în
Tratatul de la Maastricht: articolul 136, referitor la combaterea excluziunii sociale şi articolul
137, referitor la integrarea pe piaŃa forŃei de muncă. La Consiliul European de la Lisabona
din martie 2000 se ajunge la un acord privind, pe de o parte, necesitatea abordării unei
metode deschise de coordonare a politicilor sociale şi, pe de altă parte, rolul activ al
Consiliului European în realizarea acestei coordonări. La Consiliul European de la Nisa din
decembrie 2000 se stabileşte un acord asupra obiectivelor şi structurii comune a Planurilor
NaŃionale pentru Incluziune Socială.
În prezent, la nivelul Uniunii Europene, Programul OperaŃional Sectorial pentru
Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU – 2007-2013) are ca axă prioritară promovarea
incluziunii sociale. Domeniile majore de intervenŃie prevăzute de această axă prioritară se
referă la: dezvoltarea economiei sociale, dezvoltarea unei reŃele de servicii sociale integrate,
îmbunătăŃirea accesului şi participării grupurilor vulnerabile la sistemul de educaŃie şi la
piaŃa muncii, promovarea egalităŃii de şanse pe piaŃa muncii, iniŃiative transnaŃionale pe
piaŃa incluzivă a muncii.
Lista indicatorilor de incluziune socială agreaŃi la nivelul UE cuprinde indicatori de
tipul: rata sărăciei (stabilită la pragul de 60% din venitul median/adult); inegalităŃile de venit
pe quartile3 şi coeficienŃii Gini4; rata ocupării; rata şomajului de lungă şi foarte lungă durată;

3
PopulaŃia este împărŃită după nivelul veniturilor în patru părŃi egale.
4
Coeficientul Gini este definit ca fiind „un coeficient statistic folosit pentru a descrie într-o formă
sumară gradul de inegalitate al distribuŃiilor (de obicei, ale venitului şi bogăŃiei) [...] DistribuŃia unor
venituri perfect egale are coeficientul Gini egal cu 0. Pe măsură ce inegalitatea creşte, iar curba
Lorenz corespunzătoare se umflă, coeficientul Gini se deplasează către valoarea sa maximă de 1

-7-
proporŃia gospodăriilor fără persoane ocupate; proporŃia tinerilor de vârstă de 18-24 ani care
au părăsit de timpuriu şcoala; proporŃia persoanelor în vârstă de 25-64 ani cu un nivel
scăzut de instruire, speranŃa de viaŃă la naştere5.

2. Incluziunea socială în România

Privind retrospectiv, în ultimii ani au fost dezvoltate o serie de proiecte specifice care
îşi propun dezvoltarea incluziunii sociale sau combaterea excluziunii sociale şi au avut loc o
serie de schimbări instituŃionale şi legislative cu rol direct în acest proces. Tabelul următor
prezintă o selecŃie a măsurilor reprezentative în domeniu.

Tabel 1. Măsuri în domeniul incluziunii sociale (selecŃie)

Act
Tipuri de măsuri Comentarii
normativ
Obiectivele instituŃiei au constat în: elaborarea şi
ÎnfiinŃarea Comisiei implementarea Planului NaŃional Anti-Sărăcie şi
Guvernamentale Anti- Hotărârea de Promovare a Incluziunii Sociale; monitorizarea dinamicii
sărăcie şi de Promovare Guvern nr. fenomenului sărăciei; evaluarea efectelor anti-sărăcie ale
a Incluziunii Sociale 705/2002 măsurilor de politică socială promovate; dezvoltarea
(CASPIS) capacităŃii de a identifica şi soluŃiona priorităŃile în
domeniul social.
Acordarea venitul minim Legea nr. Legea prevedea garantarea venitului minim în concordanŃă
garantat 416/2001 cu regulamentele Uniunii Europene
Consiliul European de la Lisabona (martie 2000) stabileşte
acordul privind necesitatea unei Metode deschise de
Aderarea la Metoda
coordonare a politicilor sociale şi rolul instrumental al
deschisă de coordonare -
Consiliului European în realizarea acestei coordonări;
(MDC) în 2001
România participă ca observator la programul comunitar
privind combaterea excluziunii sociale.
Aprobarea Planului
Acest document a presupus o nouă abordare a politicilor
NaŃional Anti-sărăcie şi Hotărârea de
sociale, care conectează trei tipuri de politici
de Promovare a Guvern nr.
interdependente: politica economică, politica de angajare
Incluziunii Sociale 828/2002
şi politica socială.
(PNAinc) în 2002
ÎnfiinŃarea Comisiilor
- Comisiile au avut rolul de a implementa PNAinc
judeŃene anti-sărăcie

(întregul venit este repartizat uni singur beneficiar.” – Marshall, Gordon (2003), DicŃionar de
Sociologie – Oxford, Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic
5
Este de menŃionat distincŃie care se face în această listă de indicatori: indicatori primari şi indicatori
secundari. Indicatorii primari sunt cei care vizează mai multe domenii (şomaj, şcolarizare, distribuŃia
venitului, speranŃă de viaŃă la naştere etc.). Indicatorii secundari sunt cei care se referă la o singură
problemă dar care este analizată din mai multe perspective.

-8-
 Obiectul legii îl constituie garantarea accesului efectiv, în
Prevenirea şi special al tinerilor, la drepturile fundamentale precum şi
Legea nr.
combaterea instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a
116/2002
marginalizării sociale marginalizării sociale şi mobilizarea instituŃiilor cu atribuŃii
în domeniu.
Prin această hotărâre se constituie mecanismul naŃional
pentru promovarea incluziunii sociale, organizat la nivel
central şi judeŃean.
Constituirea Hotărârea
mecanismului naŃional Guvernului
Se formează unitatea de incluziune socială, care are ca
pentru promovarea nr.
scop monitorizarea implementării angajamentelor asumate
incluziunii sociale 1217/2006
de România în documentele internaŃionale din domeniul
incluziunii sociale.

În această lege este definit procesul de incluziune socială

ca fiind „setul de măsuri şi acŃiuni multidimensionale din
Reglementarea
Legea nr. domeniile protecŃiei sociale, ocupării forŃei de muncă,
sistemului naŃional de
47/2006 locuirii, educaŃiei, sănătăŃii, informării-comunicării,
asistenŃă socială
mobilităŃii, securităŃii, justiŃiei şi culturii, destinate
combaterii excluziunii sociale.”
Transmiterea către
Comisia Europeană a
Raportului NaŃional
Prevede angajamentele asumate de România în domeniul
Strategic privind -
incluziunii sociale
ProtecŃia Socială şi
Incluziunea Socială
2006-2008 (RNS PSIS)
Transmiterea către
Comisia Europeană a
Raportului NaŃional
Prevede angajamentele asumate de România în domeniul
Strategic privind -
incluziunii sociale
ProtecŃia Socială şi
Incluziunea Socială
2008-2010
Hotărârea de
Organizarea şi Stabileşte rolul Ministerului de coordonator al politicilor de
Guvern nr.
funcŃionarea MMFPS incluziune socială
11/2009

3. Obiectivele cercetării

Coordonarea eficientă a politicilor de incluziune socială se poate face doar prin

conştientizarea de către toate părŃile cu atribuŃii în acest sector a scopului urmărit şi a
importanŃei sincronizării măsurilor şi programelor adoptate. Ca atare, evaluarea percepŃiilor
şi atitudinilor actorilor implicaŃi are o deosebită însemnătate pentru managementul eficient al
domeniului.
Cercetarea nu şi-a propus să aprofundeze analiza politicilor şi măsurilor de
incluziune socială sectoriale pe tipuri de grupuri Ńintă. Rezultatele obŃinute pun în evidenŃă o
imagine de ansambu a sistemului, aşa cum este el perceput la momentul desfăşurării

-9-
cercetării de către specialiştii din domeniu. Acolo unde se aduc în discuŃie anumite măsuri
concrete de incluziune socială adoptate pentru diferite grupuri Ńintă, analiza nu îşi propune
să fie exhaustivă, ci doar să exemplifice sursele care alimentează percepŃiile generale cu
privire la întreg sistemul de politici de incluziune socială. Prezentul studiu are un caracter
predominant descriptiv al percepŃiilor şi atitudinilor specialiştilor din domeniu cu privire la
procesul de incluziune socială.

Cercetarea de faŃă are următoarele obiective specifice:

Analiza percepŃiei participanŃilor la cercetare cu privire la punerea în practică a
măsurilor de incluziune socială de către profesioniştii care au responsabilităŃi la
nivel local;

Identificarea obiectivelor de incluziune socială percepute ca prioritare pentru
regiunea respectivă de către participanŃii la cercetare;

Identificarea priorităŃilor de informare în domeniul incluziunii sociale în rândul
profesioniştilor din domeniu/ cu responsabilităŃi în promovarea incluziunii sociale;

Identificarea modului în care funcŃionează cooperarea instituŃională, atât pe
orizontală, la nivel local şi regional, cât şi pe verticală, cu autorităŃile centrale;

Identificarea percepŃiilor asupra importanŃei informaŃiilor teoretice despre
incluziunea socială;

Analiza punctelor de vedere ale participanŃilor cu privire la modul în care opinia
publică înŃelege incluziunea socială.

4. Metodologia cercetării

Studiul a utilizat o metodologie de cercetare calitativă având ca metode de culegere

a datelor focus-grupul şi interviul semi-structurat. Reamintim faptul că cercetarea calitativă
nu măsoară reacŃiile oamenilor, ci are rolul de a explora şi a înŃelege atitudini,
comportamente, sentimente, motivaŃii şi a răspunde la întrebările „de ce?“ şi „cum?”.
Rezultatele trebuie tratate, în principal, ca opinii din interior ale participanŃilor şi ipoteze care
necesită a fi testate în cercetări ulterioare.
Atât pentru interviuri cât şi pentru focus-grupuri instrumentul de lucru l-a constituit
ghidul de interviu semi-structurat. Toate discuŃiile cu respondenŃii au fost înregistrate pe
suport audio sau audio-video (în cazul focus-grupurilor) şi au fost transcrise în întregime
pentru a asigura validitatea datelor obŃinute. Transcrierea discuŃiilor s-a făcut fără a interveni

- 10 -
în limbajul subiecŃilor, care a fost unul detaşat, liber. De asemenea, citatele redate în
prezentul raport nu au suportat modificări, chiar dacă uneori sunt mai greu de parcurs,
pentru a nu pierde din naturaleŃea dialogului oferit de cercetarea calitativă.

Cercetarea s-a realizat în perioada mai-iunie 2009, prin intermediul a zece focus-
grupuri cu o durată medie de 2 ore şi a 16 interviuri semi-structurate după cum urmează:

Distribuirea focus-grupurilor pe regiuni de dezvoltare

Numărul de focus-grupuri alocat fiecărei regiuni a fost stabilit Ńinând cont de numărul
de judeŃe din respectiva regiune, populaŃia totală şi distanŃa între judeŃe. În acest mod au
fost repartizate un număr de câte două focus-grupuri pe regiune pentru Nord-Est şi
Bucureşti şi câte un focus-grup pe regiune pentru Sud-Est, Sud Muntenia, Sud-Vest Oltenia,
Vest, Nord-Vest şi Centru.
JudeŃele reprezentate în cadrul fiecărui focus-grup au fost selectate în funcŃie de
două criterii: proximitatea geografică faŃă de localitatea de desfăşurare a discuŃiei de grup
(pentru a facilita deplasarea şi participarea) şi profilul comunităŃilor. În situaŃiile în care
profilul comunităŃilor a fost considerat relativ apropiat din punctul de vedere al indicatorilor
luaŃi în considerare, a primat criteriul proximităŃii geografice (vezi Anexa).

Structura focus-grupurilor

În cazul cercetărilor calitative putem vorbi mai degrabă despre semnificaŃii, despre
interpretare, despre tendinŃe. Eşantionarea persoanelor care participă la focus-grup nu ia în
considerare reguli de reprezentativitate statistică, ci reguli de eşantionare teoretică, ce Ńin
seama de obiectivele generale ale cercetării şi de caracteristicile dominante asumate în
cadrul modelului ipotetic. Reprezentativitatea răspunsurilor se consideră prin raportare la
categoria de persoane care au anumite caracteristici similare cu cele ale respondenŃilor.
Având în vedere că participanŃii la cercetarea de faŃă sunt persoane implicate şi în
cunoştinŃă de cauză în raport cu tematica studiată, focus-grupurile au cuprins maximum 10
persoane. Astfel, opiniile lor au putut fi amplu argumentate şi dezbătute pentru a permite o
înŃelegere în profunzime a comportamentelor, atitudinilor şi percepŃiilor.
DistribuŃia instituŃională în cadrul focus-grupurilor a plecat de la premisa că măsurile
de incluziune socială trebuie să aibă un caracter integrat şi multidisciplinar, cu participarea

- 11 -
şi prin intervenŃia unui cumul de instituŃii, atât din sectorul guvernamental cât şi din cel
neguvernamental. ParticipanŃii la discuŃiile de grup au fost în general persoanele delegate
de structurile deconcentrate din cadrul judeŃelor să asigure reprezentarea în comisiile
judeŃene de incluziune socială (conform HG nr. 1217/06.09.2006) sau alte persoane indicate
de către respectivele instituŃii ca având atribuŃii sau experienŃă în domeniul incluziunii
sociale.
OrganizaŃiile neguvernamentale participante la focus-grupuri au fost selectate după
criteriul diversităŃii grupurilor Ńintă vizate (persoane de etnie romă, persoane cu dizabilităŃi,
vârstnici, copii etc.) şi în funcŃie de experienŃa în domeniul incluziunii sociale, susŃinută prin
desfăşurarea de proiecte. Structura focus-grupurilor a pus un echilibru între diversitatea
instituŃiilor cu atribuŃii în domeniul incluziunii sociale şi tipurile de grupuri Ńintă vizate de
politicile de incluziune socială.
Astfel, fiecare focus-grup a avut o structură eterogenă atât din punctul de vedere al
instituŃiilor reprezentate cât şi al judeŃelor din regiune (vezi Anexa).

Interviuri semi-structurate

Etapa a doua a cercetării a constat din realizarea a 16 interviuri semi-structurate cu o

durată maximă de aproximativ o oră şi a vizat respondenŃi din instituŃiile centrale.
RespondenŃii au fost fie persoanele delegate în cadrul comisiei naŃionale de incluziune
socială (membri titulari sau supleanŃi), fie alte persoane indicate de către instituŃii, cu atribuŃii
în domeniul incluziunii sociale.
Selectarea instituŃiilor pentru realizarea interviurilor în profunzime (vezi Anexa) a
vizat obŃinerea în analiza finală a unei dimensiuni comparative între nivelul local şi cel
central în ceea ce priveşte percepŃiile actorilor instituŃionali asupra incluziunii sociale. De
asemenea, s-a urmărit păstrarea unei reprezentări variate a diferitelor tipuri de grupuri
vulnerabile vizate de politicile de incluziune socială (vârstnici, copii, persoane cu dizabilităŃi
etc).

- 12 -
 II. CONCEPTUL DE INCLUZIUNE SOCIALĂ – ABORDĂRI ŞI ATITUDINI

Incluziunea socială este o temă importantă, care se menŃine pe agenda de politici

publice a României, după cum remarcă specialiştii în domeniu, din cauza situaŃiei sociale
generate de trecerea la capitalism şi democraŃie. Interpretările unora dintre respondenŃi fac
referire însă şi la o duplicitate existentă la nivelul factorilor politici în importanŃa acordată
acestei tematici:

„Cred că incluziunea socială nu este percepută ca o nevoie socială, ci este percepută

ca un instrument de obŃinere a voturilor[...] Uneori, acele politici şi programe nu au
avut niciun impact. Însă clasa politică a folosit acele grupuri vulnerabile, cum ar fi
romii, exemplul cel mai evident, pentru a putea obŃine o susŃinere electorală. Dovada
că în acest moment pentru aceste grupuri nu există o politică coerentă şi se merge
mai degrabă pe partea de prestaŃii sociale, decât de servicii sociale, de includerea
lor în muncă... a acestor grupuri… a anumitor grupuri defavorizate cum sunt romii
sau persoanele extrem de sărace care nu-şi găsesc un loc de muncă. Astfel la nivelul
discursului s-ar putea să existe o prioritate şi poate impusă la nivel european. La
nivel practic se regăseşte în programele Fondului Social European prin POS DRU,
dar nu cred ca politicienii au habar. Asta e părerea mea personală despre ce se
întâmplă. Nu cred că au o viziune asupra modului în care aceste politici de
incluziune socială ar trebui realizate. Şi nu văd un sistem integrat, ci un sistem pe
bucăŃele, deci ei nu au o imagine globală asupra a ceea ce ar trebui să se întâmple.”
(interviu – ONG)

Dacă în planul politicilor publice conceptul de incluziune socială a devenit unul

obişnuit, în plan instituŃional acesta pare să fie mai dificil de asimilat, înŃelesurile sale fiind
diferite de la o instituŃie la alta. Se observă că înŃelegerea conceptului se supune ariei de
responsabilitate a instituŃiei din care specialistul face parte.
După cum se remarcă într-un studiu privind incluziunea şi excluziunea romilor,
„Problema excluziunii sociale este diferită de problema sărăciei. Ea Ńine mai degrabă de o
discuŃie complexă despre stratificarea socială. DistincŃia dintre indicatorii cantitativi şi cei
calitativi este extrem de relevantă în acest caz. Veniturile sau cheltuielile gospodăriei,
poziŃia pieŃei forŃei de muncă, educaŃia, locuinŃele, poziŃia spaŃială şi geografică, circuitele de
informaŃii, relaŃiile sociale ca indicatori ai poziŃiei sociale sunt indicatori cantitativi utili. În
cazul excluziunii sociale, aceşti indicatori pot fi folosiŃi şi ca indicatori calitativi şi este
necesară folosirea unor indicatori speciali prin care să fie scoase în evidenŃă procesele de
excluziune socială. Dacă dorim să înŃelegem caracterul excluziunii sociale, trebuie să

- 13 -
înŃelegem diferenŃa dintre a fi sărac sau la baza structurii economice şi a fi în afara
societăŃii.”6
Se observă însă că de cele mai multe ori conceptul de incluziune socială este înŃeles
de profesioniştii din domeniu într-un mod diferit, uneori restrictiv, care face referire la
situaŃiile de marginalizare sau de sărăcie. Alteori în discuŃii s-a pus chiar semnul egalităŃii
între incluziune socială şi protecŃie socială sau servicii/ prestaŃii sociale. Se poate observa
că nevoile sociale ale grupurilor vulnerabile ce fac obiectul procesului de incluziune socială
sunt privite dintr-o perspectivă unidimensională, făcându-se abstracŃie de interdependenŃa
dimensiunilor vieŃii. Scopul incluziunii sociale nu este perceput neapărat ca fiind cel al
construirii unei societăŃi incluzive, ci pentru a răspunde unor probleme punctuale pe care le
au grupurile vulnerabile / defavorizate.
Este de menŃionat că pentru o parte a respondenŃilor incluziunea socială este un
concept destul de dificil de definit, care nu prea poate fi delimitat de alte concepte din
aceeaşi familie precum: integrare socială, inserŃie socială etc. Legătura conceptelor de
dezvoltare socială, dezvoltare umană cu ceea ce înseamnă incluziunea socială se face
destul de rar. SituaŃia nu este însă menită a surprinde pentru că „nu se poate vorbi despre
un consens asupra înŃelesului exact sau despre o definire precisă”. Tony Atkinson evidenŃia
că tocmai acest fapt a contribuit la răspândirea atât de largă a termenului (Atkinson, 1998)”7.

„Măcar structurile statului să folosească ele între ele unitar conceptul. De exemplu,
ministerele... există Legea 488, făcută de Ministerul Muncii, făcută de Autoritatea
NaŃională pentru Persoanele cu Handicap... Această lege are ca scop protecŃia şi
promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Ea a apărut în 2006 şi a fost
republicată. Ei bine, legea 488 foloseşte termenul de „integrare”. Există termenul de
„incluziune” folosit de către comisia pentru combaterea sărăciei şi [...] cum se
cheamă ea. Există termenul de „inserŃie” socială folosit de Ministerul EducaŃiei. Nu
este normal ca trei autorităŃi să folosească trei termeni.” (interviu – ONG)

„Conceptul de integrare a fost folosit până acum 4-5 ani…Acum se vorbeşte de

incluziune pentru că incluziunea are o polivalenŃă… Acum, eu vreau să spun că
decalajul între persoanele defavorizate şi persoanele majoritare face necesară
incluziunea socială pentru a egaliza şansele oamenilor. Normal că până la urmă
statul trebuie să-şi asume responsabilităŃi faŃă de aceste persoane care trăiesc în
condiŃii precare, care nu au educaŃie Şi aici revin la problemele prioritare ale
incluziunii sociale care presupun de fapt cele patru domenii: educaŃie, sănătate,
muncă şi ocupare…” (FG – GalaŃi)

6
Gabor Fleck, Ioana Florea, Denes Kiss, Cosima Rughiniş (2008); Vino mai aproape. Incluziunea şi
excluziunea romilor în societatea românească de azi: Bucureşti, Human Dynamics, p. 5
7
Daniel Arpinte, Adriana, Baboi, Sorin Cace, Cristina, Tomescu, Iulian Stănescu (2008); Politici de
incluziune socială în “Calitatea vieŃii”, XIX, nr. 3-4, pp. 339-364

- 14 -
 „HaideŃi să ne gândim de fapt că sunt doi termeni destul de utilizaŃi: cel de
incluziune şi excluziune socială. Şi dacă ne gândim la excluziune socială, ne gândim
la termenul vechi, tradiŃional, care înseamnă sărăcie. Clar! “ (FG – Suceava)

În analiza procesului de incluziune socială, specialiştii intervievaŃi în cadrul discuŃiilor

de grup şi al discuŃiilor individuale pun accentul predominant pe problemele existente şi mai
puŃin pe dimensiunea de intervenŃie. Există un ataşament mai mare faŃă de abordarea
acŃiunilor corective pentru probleme punctuale ale diferitelor grupuri Ńintă. De fapt,
discursurile se axează în special pe ceea ce presupune excluziunea socială şi combaterea
8
acesteia şi mai puŃin pe procesul de incluziune socială ca egalitate de şanse, deşi la nivelul
Uniunii Europene „promovarea incluziunii sociale, ca linie de politică publică, a înlocuit
9
combaterea excluziunii sociale.”

8
Una dintre axele prioritare ale POS DRU este promovarea incluziunii sociale: promovarea
economiei sociale, accesul grupurilor vulnerabile la educaŃie, oportunităŃi egale pe piaŃa muncii,
iniŃiative transnaŃionale pe piaŃa globală a muncii.
9
Daniel Arpinte, Adriana, Baboi, Sorin Cace, Cristina, Tomescu, Iulian Stănescu (2008); Politici de
incluziune socială în Calitatea vieŃii, XIX, nr. 3-4, pp. 339-364

- 15 -
 III. PERCEPłII ŞI AŞTEPTĂRI PRIVIND POLITICILE DE INCLUZIUNE
SOCIALĂ

Se apreciază că în ultimii ani politicile şi măsurile de incluziune socială au cunoscut o

îmbunătăŃire evidentă datorită procesului de aliniere la practicile şi standardele Uniunii
Europene dar şi datorită creşterii economice, care a permis extinderea finanŃării anumitor
măsuri, programe şi servicii sociale. Opiniile exprimate pe tema evoluŃiei politicilor de
incluziune socială se încadrează într-o notă comună, care face referire la un parcurs spre
încercarea de eficientizare a sistemului prin modificări legislative şi organizatorice. Aceste
modificări se traduc prin începerea procesului de descentralizare, crearea de noi instituŃii,
parteneriate cu societatea civilă pentru atingerea unor obiective sau pentru punerea în
aplicare a unor programe şi proiecte.

„Considerăm că, din 1990 începând, în România s-au făcut progrese foarte mari cel
puŃin în plan legislativ, în materie de ceea ce dumneavoastră, azi, numiŃi incluziune.
În sensul în care prevederile legislative existente în actele normative specifice, actele
normative care vizează persoanele cu handicap au fost tot mai coerente, mai
concrete, mai utile şi utilizabile, conforme cu standardele europene, iar Legea 488,
care este cea mai bună dintre ele... Faptul că s-a mers tot timpul ascendent este
dovada unei poziŃii corecte a structurilor noastre de stat.” (interviu – ONG)

„Cred că s-a făcut ceva cât de cât. Şi pe segmentul protecŃiei copiilor s-a făcut ceva
cât de cât. Din punctul meu de vedere asistenŃii maternali sunt un lucru bun. Nu ştiu
dacă toată lumea e de acord cu mine. Dar să-i iei din centrul de plasament şi să-i dai
unei familii care are un trai decent, că nu oricine e asistent maternal, e un pas
înainte pentru copilul respectiv. Are o şansă şi la 18 ani mulŃi se ataşează de copii şi
îi ajută şi în continuare … mă rog, eu cunosc cazuri de genul acesta.” (FG –
Suceava)

„Momentan, consider că incluziunea socială se îndreaptă cu paşi repezi spre a

deveni o problematică foarte importantă pe agenda politică şi socială a României.
Aici mă refer în mod special la influenŃa pe care a avut-o integrarea noastră în
Uniunea Europeană, pentru că în momentul în care a trebuit să facem paşii necesari
pentru a intra în Uniunea Europeană ni s-au impus anumite măsuri, ni s-a impus
transpunerea anumitor documente europene şi atunci automat această problematică
a fost luată mai mult în vizor. A început să se conştientizeze treptat importanŃa
acestei problematici pentru ceea ce priveşte viaŃa întregii comunităŃi şi societăŃi.
Consider că treptat se fac paşi importanŃi, dar consider că mai trebuie lucrat la
mentalităŃi, la opinii, la atitudini şi probabil că va mai dura ceva.” (interviu –
InstituŃie publică)

- 16 -
 Cu toate acestea, au fost identificate o serie de probleme care diminuează impactul
măsurilor de incluziune asupra beneficiarilor direcŃi sau care conduc la o incoerenŃă la
nivelul sistemului. Astfel de exemple au apărut adeseori:

„Nu există o lege clară a voluntariatului… încă societatea noastră nu recunoaşte

voluntariatul… Dacă noi dăm nişte diplome de acŃiuni de voluntariat nu ştiu dacă
universităŃile Ńin cont de faptul că un elev a fost implicat în voluntariat.” (FG –
Bucureşti)

„S-a pus la un moment dat problema centrului de tranzit… astfel încât persoanele
care ies din penitenciar să stea o perioadă într-un loc destinat lor. Chiar să poată să
şi producă acolo ca şi în cazul persoanelor cu dizabilităŃi şi să nu îi învăŃăm cu ideea
că le dăm noi totul. A rămas la nivel de idee pentru că nimeni nu şi-a asumat
coordonarea unui astfel de centru. Ei sunt şi foarte mulŃi. Lunar ies 40-50 de
persoane din penitenciar şi nu ştim în ce măsură Ministerul JustiŃiei va fi capabil să
rezolve infrastructura centrelor de tranzit în aşa fel încât să putem primi aceste
persoane şi să nu ne transformăm într-o instituŃie formală care face nişte dosare şi
atât. “ ( FG – Iaşi)

În caracterizarea situaŃiei ideale în implementarea politicilor de incluziune socială se

conturează două categorii de respondenŃi, pe care le vom denumi simbolic: idealiştii şi
pragmaticii.

Tabel 2. Categorii de respondenŃi în funcŃie de percepŃia asupra situaŃiei ideale în

implementarea politicilor de incluziune socială

Idealiştii Pragmaticii
Consideră că situaŃia la care trebuie să se ajungă Dincolo de enunŃarea dezideratelor incluziunii
în implementarea politicilor de incluziune socială sociale, se află pragmaticii, care consideră că
se suprapune cu scopul general al promovării succesul politicilor de incluziune socială
incluziunii sociale: egalitate de şanse, societate înseamnă punerea în aplicare a legislaŃiei
activă, solidaritate socială. existente, respectarea strategiilor adoptate pe
acest domeniu sau corectarea problemelor pe
care ei le întâmpină în activitatea de zi cu zi.
„Politicile de incluziune socială au scopul de a „În acest moment un copil autist este izolat într-
reduce dependenŃa indivizilor care fac parte din un apartament, crescut de bunică, iar dacă se
grupurile enumerate de asistenŃa socială, de a-i duce în oricare Ńară europeană are un parcurs
face cât mai independenŃi posibil, de a-i normal… cu şcoală, cu piscină, cu socializare cu
determina să devină membri ai comunităŃii cu alŃi copii de genul lui, cu evoluŃie ş.a.m.d…ăsta
drepturi şi obligaŃii depline ca toŃi ceilalŃi.” (FG ar fi idealul.” (FG – Bucureşti)
– Iaşi)
„Avem o legislaŃie stufoasă conform normelor
„Fiecare să aibă aceeaşi şansă la educaŃie, europene în ceea ce priveşte asistenŃa socială,
aceeaşi şansă la găsirea unui loc de muncă, dar nu se aplică în România…” (FG –Bucureşti)
aceeaşi şansă la asigurarea unui trai decent..”
(FG – Suceava) „Din punctul meu de vedere, succesul unei
politici de incluziune socială şi aici mă refer la

- 17 -
 toate politicile, este ca acestea sa aibă un impact
real, impact care să poată fi măsurat. Din
păcate, problematica cea mai mare în politicile
de incluziune socială, din punctul meu de vedere,
este faptul că monitorizarea şi evaluarea acestor
politici este foarte greu de făcut. Deşi există
indicatori dezvoltaŃi în domeniu, totuşi aceşti
indicatori nu sunt suficient de realişti iar
activităŃile şi acŃiunile care sunt dezvoltate sunt
nişte acŃiuni care sunt ok sau încearcă să
răspundă problematicii în cauză, dar nu ating în
mod neapărat necesar problematica în sine.
Adică ating tangenŃial dar nu răspund
întotdeauna problemelor reale, spre exemplu vrei
să înfiinŃezi un centru de sprijinire a femeilor...
Da? Şi te gândeşti, bun hai să sprijinim femeile.
Cum? Le acordăm consiliere de toate felurile:
psihologică, juridică şi aşa mai departe,
profesională dar tu nu ai răspuns nevoilor
bazale, adică hrană, îmbrăcăminte, casă şi aşa
mai departe. În momentul în care ai răspuns
nevoilor bazale abia după aceea te orientezi să le
fie chiar mai bine, să se ridice din nivelul de
sărăcie în care se află, să iasă din situaŃia de
marginalizare, să-i reintegrezi pe piaŃa muncii,
să-i reintegrezi în societate şi aşa mai departe,
pentru că toate acestea necesită practic nişte
paşi foarte bine conturaŃi.” (interviu – InstituŃie
publică)

Opiniile cu privire la efectele politicilor de incluziune socială asupra beneficiarilor

variază destul de mult, în funcŃie de grupul Ńintă şi de măsurile aflate în discuŃie şi se
regăsesc în mare măsură în punctele tari şi slabe ale politicilor de incluziune socială, la care
vom face referire în cele ce urmează. Raportul Comisiei Europene din 200610, bazat pe
rapoartele naŃionale privind incluziunea socială ale statelor membre, sintetizează anumite
probleme generale în acest domeniu:

lipsa obiectivelor clare în ceea ce priveşte incluziunea socială;

lipsa programelor de monitorizare a efectelor;

lipsa indicatorilor cuantificabili.
Pe lângă aceste neajunsuri generale, specialiştii intervievaŃi mai identifică un
complex de factori care slăbesc eficienŃa politicilor de incluziune socială.

10
Report on National Action Plans on Social Inclusion (NAPs) – 2006
http://ec.europa.eu/employment_social/spsi/strategy_reports_en.htm

- 18 -
 Figura 1. PercepŃia punctelor tari şi a punctelor slabe ale politicilor de incluziune
socială

Se promovează egalitatea de şanse

Se încearcă reducerea discriminării
Este valorizat individul
Contribuie la coeziunea socială
Implică activ comunitatea
Cadrul legislativ se bazează pe modelul
european

Determină dependenŃă
LegislaŃia este neadaptată, nepopularizată,
neaplicată
BirocraŃie excesivă
FinanŃare insuficientă
Resurse umane insuficient calificate
Lipsa unei structuri integrate a serviciilor
sociale

În ceea ce priveşŃe politicile de incluziune socială, punctele tari identificate fac

referire la misiunea generală a acestora şi sunt formulate mai degrabă în termeni de efecte
sau procese globale: combatarea discriminării, solidaritatea socială, conştientizarea
problemelor şi implicarea activă a comunităŃilor în rezolvarea acestora, dreptul la şanse
egale indiferent de gen, etnie, religie etc. Ele nu privesc funcŃionalitatea ansamblului
politicilor de incluziune socială, ci sunt mai degrabă caracteristici intrinseci ale acestor
măsuri sau politici.
Punctele slabe ale politicilor de incluziune socială sunt exprimate mai curând la
nivelul macro al sistemului şi derivă din nerespectarea unor principii asumate în strategiile
elaborate până acum: coerenŃă şi eficienŃă. Lipsa de coerenŃă, de coordonare între
diversele măsuri este considerată a fi în prezent o problemă majoră, pentru că afectează
activitatea tuturor instituŃiilor sociale. Un alt punct slab care este menŃionat doar uneori de

- 19 -
către specialiştii intervievaŃi este politizarea instituŃiilor cu atribuŃii în domeniul incluziunii
sociale.
Unii respondenŃi sunt de părere că pe această listă de puncte slabe poate fi
încadrată şi preocuparea insuficientă pentru schimbarea de valori în cadrul anumitor grupuri
Ńintă, dezvoltarea capacităŃilor comunitare în rezolvarea situaŃiilor de excluziune socială şi
implicarea mai activă a comunităŃii în aceste probleme, schimbarea „mentalităŃilor” atât la
nivelul celor asistaŃi cât şi la nivelul întregii populaŃii în raport cu ceea ce presupune
incluziunea socială.
În ceea ce urmează sunt prezentate, pe larg, disfuncŃionalităŃile pe care specialiştii le
identifică în legătură cu politicile de incluziune socială şi efectele lor.

DependenŃa de serviciile sau prestaŃiile sociale

O categorie de respondenŃi din instituŃii diferite (AJOFM, ONG-uri etc.) este de

părere că actualul sistem determină o dependenŃă de serviciile sau prestaŃiile sociale,
formându-se acel segment al „asistaŃilor” permanent.

„VMG-ul îl cam învaŃă să nu lucreze. Mă refer cel puŃin la nivelul judeŃului Timiş.
Noi avem tot timpul locuri de muncă vacante. Chiar şi acum, în timp de criză.” (FG
– Timişoara)

„Din experienŃa noastră, orice comunitate se împarte între asistaŃi şi contribuabili.

Tot din experienŃă, marea majoritate a asistaŃilor îşi doresc să rămână asistaŃi
pentru că există o rezistenŃă la schimbare, pentru că este mult mai comod să ai un
comportament pasiv şi pe care l-ai interiorizat în decursul mai multor ani şi în
momentul în care eşti doar obişnuit să primeşti… fără să contribui…este mai comod
să continui aşa. Nu este o regulă însă.” (FG – Iaşi)

LegislaŃie neadaptată, nefuncŃională

Problema legislaŃiei aplicabile în domeniul social este indicată ca punct slab al

politicilor de incluziune socială. Este oarecum paradoxal, întrucât legislaŃia apare simultan şi
ca punct tare, dar atunci evaluarea se face din perspectiva viziunii pe care legislaŃia o
exprimă, prin faptul că este preluată după standardele Uniunii Europene. LegislaŃia devine
un punct slab atunci când se face referire la lipsa normelor de aplicare, atunci când pentru
unele măsuri nu sunt indicate sursele de finanŃare, pentru că nu sunt prevăzute mecanisme
coercitive în caz de nerespectare a prevederilor legale. Se consideră că dacă o parte a

- 20 -
acestor legi ar fi modificate în funcŃie de feedback-ul primit de la cei care le utilizează zilnic
în activitate ar putea deveni funcŃionale sau şi-ar putea creşte eficacitatea. Pe lângă
respectarea liniilor şi fundamentelor legislaŃiei Uniunii Europene, se aşteaptă ca aceasta să
răspundă şi anumitor specificităŃi locale (de exemplu, lipsa actelor în cazul unui număr mare
de persoane de etnie romă).

„Legea 76/2002 are foarte multe prevederi de măsuri active, dar nu este însoŃită de
buget. Degeaba este…” (FG – Braşov)

„Există şi varianta în care legea este foarte bună dar nu există metodologia de
aplicare, norme, metoda de aplicare care ar trebui să te lămurească…” (FG –
Bucureşti)

„Eu am fost la ANOFM, anul trecut, într-o misiune… Deci ei îşi rezumă acea
activitate, pe care trebuie să o facă potrivit legii, de îndrumare către cursuri… la
informarea beneficiarilor, a solicitanŃilor de locuri de muncă: care sunt firmele, care
sunt joburile şi atât… Acompaniamentul nu îl fac iar acest acompaniament mi se
pare un lucru destul de important pentru că te duci, prezinŃi persoana, te duci şi le
explici celor din jur, din biroul tău, de la locul de muncă respectiv, să-i faci să
înŃeleagă cum trebuie să o primească şi pe urmă te duci şi vezi cum a fost primit,
cum s-a integrat, şi dacă nu… mai ai şi alte metode ca să-l ajuŃi…că de fapt asta e
important. Am fost în inspecŃie şi la tineri care ies din centrele de copii. Cei care se
ocupă de ei şi serviciile respective spun: „nu ne ducem la agenŃiile alea de ocupare a
forŃei de muncă în primul rând pentru că au o gamă destul de restrânsă de cursuri,
iar în al doilea rând, posturile pe care ni le dau… Mai bine ne ducem la ziare, le
luăm de acolo, nu ştie nimeni că suntem defavorizaŃi, nu avem etichetă şi atunci
găsim chiar joburi mai bune” Deci asta e problema… Legile sunt… Unele ar trebui
modificate şi ar funcŃiona. Dar modificările trebuie luate efectiv din teren, de la cei
care lucrează cu ele…” (FG – Bucureşti)

O altă caracteristică a legislaŃiei, amintită de unii respondenŃi, este instabilitatea care

afectează atât proiectele în curs de derulare cât şi activitatea zilnică din domeniu.
Schimbările legislative frecvente, chiar dacă au scopul de a reforma sistemul, sunt
percepute ca un punct slab pentru că de cele mai multe ori implementarea lor este însoŃită
de probleme ce antrenează alte modificări şi ajustări. Referitor la acest aspect unii
respondenŃi au în vedere şi procesul de descentralizare şi deconcentrare care a presupus şi
presupune reorganizări frecvente, schimbări de competenŃe etc.

„Din punctul meu de vedere sunt foarte multe ordine şi legi la care nu ai acces… sau
în implementarea programului tău şi a activităŃii tale zilnice nu ai timp să faci zilnic
cercetarea asupra legilor şi să vezi ce s-a schimbat şi să anunŃi şi celelalte instituŃii
cu care lucrezi. Suntem mai multe organizaŃii care lucrăm cu persoane seropozitive
şi facem integrarea socio-profesională şi ne întâlnim frecvent ori la cafea, ori formal

- 21 -
 şi întrebăm şi în dreapta şi în stânga … Mă, voi ce ştiŃi? … Ce se întâmplă cu
ANOFM?” (FG – Bucureşti)

BirocraŃie excesivă

BirocraŃia este un alt factor care diminuează eficienŃa politicilor de incluziune socială,
ea fiind recunoscută ca reală atât de reprezentanŃii instituŃiilor publice cât şi de cei ai
societăŃii civile.

„După părerea mea, incluziunea socială, repet, nu se face în mod organizat. Nu

există programe coerente, ele nu sunt lucrative din cauza birocraŃiei, din cauza
faptului că în sistemele de protecŃie socială sunt prea mulŃi oameni care nu au studii
de specialitate, sunt prea mulŃi oameni care reprezintă interese de partid ....
politizarea incluziunii sociale este unul dintre cele mai mari riscuri la care suntem
supuşi şi una dintre cele mai mari greşeli care au fost făcute.” (interviu – ONG)

„Dar tot ce e legat de birocraŃie împiedică oamenii care lucrează într-o instituŃie să
iasă pe teren…” (FG – Bucureşti)

„Deci la o situaŃie de genul ăsta am asistat în urmă cu nişte ani pentru un copil care
voia o bursă socială… Copilul ăla nu avea bani iar bursa socială era o sumă … nu
ştiu…să zicem 5 lei de astăzi… iar întocmirea dosarului cu toate actele legalizate îl
costa 10 lei… Deci omul ăla nu are din ce să traiască şi birocraŃia îl pune să se ducă
şi acolo să mai plătească…” (FG – Bucureşti)

FinanŃare insuficientă

Pentru unele prevederi legale nu există indicaŃii privind sursa de finaŃare sau
metodologia de acordare a respectivelor fonduri. Drept urmare, deşi legislaŃia este
adecvată, ea nu îşi produce efectele în realitate pentru că nu poate fi aplicată.
Aici apare şi problema sustenabilităŃii proiectelor de incluziune socială care au fost
finanŃate din fonduri PHARE. După terminarea finanŃărilor respective, foarte multe proiecte
de acest gen au fost abandonate, în principal deoarece comunităŃile unde au fost
implementate nu au avut resursele financiare pentru a le susŃine.

„Noi facem strategii fără să ne uităm şi la resurse. Avem strategii pe 10 ani. Dar s-
au alocat banii? Deci fără resurse nu poŃi să faci şi spun: Trebuie să începem cu
satisfacerea nevoilor de bază. Oricât ar fi de bază…” (FG – GalaŃi)

„S-a stipulat în lege că există posibilitatea ca statul să ajute copiii şi studenŃii cu

handicap, în sensul că aceştia să poată achiziŃiona aparatură specializată. Nu s-a
dat însă nici o indicaŃie privitoare la sursa de finanŃare şi la modul în care efectiv

- 22 -
 oamenii aceştia pot intra în posesia aparaturii. Preluăm măsuri din legislaŃia
europeană, din standardele la care ne raportăm cu atâta frecvenŃă dar nu se fac şi
normele care să pună efectiv în practică lucrurile astea. Mai concret… eu de
exemplu: dacă sunt student, persoană cu handicap, vreau să-mi cumpăr o maşină de
scris în Braille… maşina asta costă 400 €, ea se produce doar în străinătate. În toate
Ńările din străinătate statul mă ajută pe mine, student, în sensul următor:
subvenŃionează o parte din preŃul acestei maşini, de la caz la caz, 70%, 80%, 90%,
restul punând eu. Ei bine, în România e scris că statul ar ajuta persoana cu handicap
să achiziŃioneze asta dar nu există nicio precizare cum se întâmplă asta şi concret nu
se întâmplă. Dacă sunt student şi vreau să iau maşina asta, trebuie s-o iau singur, n-
o să-mi dea nimeni niciun fel de ajutor.” (interviu – ONG)

„Strategia există dar niciodată nu au fost bani pentru ea. (...) Strategia este foarte
frumoasă, dar nu are cu ce să meargă înainte. Pe partea de educaŃie noi am avut
programul acesta PHARE care a adus aproape 36 de milioane de euro pentru
educaŃia copiilor romi şi pe componente care, zicem noi, sunt sustenabile, mai ales
pe formare de cadre didactice, pe pregătirea sistemului, cum să reacŃioneze în fata
unui copil care vine dintr-o comunitate dezavantajată.... Dar ... întrebarea care se
pune imediat este: programul PHARE se încheie în noiembrie 2009, ce se întâmplă
ulterior?” (interviu – InstituŃie publică)

Resurse umane necalificate/ insuficiente

În ceea ce priveşte oamenii angrenaŃi în domeniu se remarcă: pregătirea

profesională slabă (veniŃi uneori în sistem din alte domenii), salariile mici, numărul insuficient
de specialişti în raport cu necesarul pentru acoperirea nevoilor şi problematicii specifice.
Această situaŃie pare să persiste în 2009, având în vedere că, în 2002, Cătălin Zamfir
constata: „România a debutat cu o lipsă de specialişti în domeniu. A fost clar de la început
că este nevoie de a creşte rapid numărul şi competenŃa acestora. În 13 ani s-au format
foarte mulŃi specialişti. Am impresia că, din acest punct de vedere, ne confruntăm cu o nouă
criză. Pe de o parte, s-au format foarte mulŃi specialişti, dar absorbŃia lor în instituŃiile
11
responsabile cu reforma în diferite domenii este slabă.” Toate acestea se răsfrâng asupra
proiectelor de incluziune socială, asupra calităŃii serviciilor sociale şi a atingerii obiectivelor
propuse în strategiile naŃionale sau locale.

„Cred că dezinteresul care caracterizează în general membrii comunităŃii ajunge să

caracterizeze şi membrii instituŃiilor. Chiar dacă vor să facă bine, la un moment dat
ajung să fie blazaŃi, pentru că îşi dau seama că depun eforturi degeaba. Se
îmbolnăvesc, ajung să nu mai poată să obŃină rezultatele pe care şi le propun şi nu
îşi mai fac treaba. Eu fac parte dintr-un personal foarte tânăr, entuziast. Dar au

11
Cătălin Zamfir (2002), Excluziunea şi incluziunea socială, concepte cheie ale politicilor sociale, în
Revista de AsistenŃă Socială, p. 26

- 23 -
 început să se îmbolnăvească colegii mei din cauza faptului că este foarte multă
muncă, depui nişte eforturi nefireşti pentru lucruri absolut normale.” (FG – Iaşi)

Lipsa unei structuri integrate a serviciilor sociale

Pentru că procesul de incluziune socială are un caracter multidimensional se simte

necesitatea unei abordări care să reunească toate aceste aspecte şi să le integreze unitar,
având în vedere interdependenŃele existente între instituŃii, sectorul neguvernamental etc.

„Eu aş merge un pic mai departe apropo de idealul în domeniul incluziunii sociale.
Eu aş vedea existenŃa unei reŃele funcŃionale între serviciile existente la nivelul
comunităŃii… chiar şi între spital şi direcŃia de protecŃie a copilului, serviciul de
probaŃiune, şcoală. Când omul are o problemă acel serviciu să-l trimită peste tot şi
această reŃea să funcŃioneze… nu să rămână omul debusolat şi să umble…ceea ce se
întâmplă deseori.” (FG – Iaşi)

Atunci când analiza se îndreaptă spre grupurile Ńintă vizate de politicile de incluziune
socială, toate aceste puncte tari sau slabe se regăsesc într-o ipostază sau alta. Redăm în
cele ce urmează selectiv câteva exemple care au fost discutate în cadrul interviurilor sau
focus-grupurilor:

Persoanele vârstnice – legea pensiei minime garantate de 350 RON este percepută
ca utilă, binevenită, dar se consideră în acelaşi timp că are şi un efect pervers, producând
inechitate socială.

„Legea dată acum, în iarnă, care s-a aplicat de la 1 aprilie, cu pensia minimă de 3
milioane 300 de lei... foarte bine, e nevoie, dar nemulŃumeşte o grămadă de
pensionari, un număr imens de oameni care au muncit, au depus cotizaŃii, au plătit
impozit, au avut o activitate…mă rog… fiecare la nivelul lui de pregătire
profesională şi sunt cazuri care au 301 lei pensia. Şi pensia aceasta a rămas pe loc…
i-a mai dat 3%. FaceŃi socoteala cât a câştigat acesta şi ce a câştigat cel care a care
a avut 100 de lei. Nu a muncit deloc şi are 300 de lei pensia minimă garantată. Sunt
nişte inechităŃi. Este bine să aibă şi acela, că trebuie să trăiască, nu poŃi să-l Ńii fără
nimic, mai ales în condiŃiile în care medicamentaŃia e aşa cum este.” (FG – Craiova)

Persoane cu dizabilităŃi / copii instituŃionalizaŃi – este înlesnit accesul la educaŃie prin

locurile speciale, dar nu se oferă posibilităŃi de integrare post-instituŃionalizare. Pentru copiii
instituŃionalizaŃi care părăsesc sistemul de protecŃie după vârsta de 18 ani nu se oferă
alternative viabile de încadrare pe piaŃa muncii, locuinŃe, iar integrarea lor socială nu poate
avea success fără aceste măsuri.

- 24 -
 O altă situaŃie problematică remarcată de către specialişti este divizarea
responsabilităŃilor privind persoanele cu dizabilităŃi între două instituŃii în funcŃie de vârsta
persoanei cu handicap. Pe de o parte, Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Drepturilor
Copilului (ANPDC) se ocupă de copiii cu dizabilităŃi, pe de altă parte, adulŃii intră în
responsabilitatea instituŃională a AutorităŃii NaŃionale pentru Persoanele cu Handicap
(ANPH).

„Aş vrea să vorbim puŃin despre persoane cu dizabilităŃi, post-instituŃionalizate…

pentru că cel puŃin din punct de vedere al învăŃământului, accesul la educaŃie este în
acest moment legiferat… Atât romii cât şi persoanele cu dizabilităŃi au locuri
speciale… deci să spunem că aici sunt făcuŃi câŃiva paşi în plus. În ceea ce priveşte
integrarea lor socială după ieşirea din centre sau din şcoli speciale…aici chiar avem
o problemă – noi ca societate – şi dacă vrem să facem ceva, aici ar fi de lucrat.” (FG
– Braşov)

„(...) altă mare problemă a handicapului este divizarea asta care nu este conformă
cu niciun fel de normă. Nicăieri în lume nu există aşa ceva: copiii sunt într-o parte şi
adulŃii sunt în altă parte, de asta se petrece schisma asta, nu avem o politică
coerentă de la nou-născut până la cel mai bătrân.” (interviu – InstituŃie publică)

De asemenea, a fost remarcată lipsa oportunităŃilor de muncă pentru persoanele cu

un grad de handicap care le permite să lucreze şi o inerŃie în adaptarea serviciilor sociale în
raport cu gradul şi tipul de handicap. Pentru a fi utile şi a avea efectele dorite asupra
beneficiarilor, serviciile sociale trebuie să răspundă nevoilor specifice ale acestora, să fie
individualizate pentru „îmbunătăŃirea relaŃiilor dintre oameni şi dintre aceştia şi mediul de
12
viaŃă, dând posibilitatea afirmării sociale.” (Barker, 1991 apud Mărginean, 2004). Până
acum necesitatea adaptării acestor servicii sociale la nevoile specifice ale beneficiarilor nu a
fost conştientizată în mod evident.

„În planul incluziunii sociale mai este de observat faptul că absenŃa locurilor de
muncă şi absenŃa unor posibilităŃi organizate de a desfăşura diverse activităŃi îi face
pe oameni să se izoleze, îi constrânge pe oameni la izolare. Oamenii rămân singuri,
închişi în casă şi trăiesc din această alocaŃie, care cum spuneam e de subzistenŃă,
fără să mai întâlnească alŃi oameni, fără să mai aibă efectiv o activitate utilă, fără să
îşi găsească un rost, ca să zic aşa. Ei devin un fel de povară a societăŃii, nişte oameni
toleraŃi a căror existenŃă este întreŃinută de stat într-un fel, fără ca potenŃialul lor,
care există, ca pentru fiecare om, să fie pus în vreun fel în valoare... asta din punct
de vedere social.” (interviu – ONG)

12
Mărginean, Ioan (2004), Imperativul reorientării, dezvoltării şi diversificării serviciilor sociale
individualizate pentru copii în Revista de AsistenŃă Socială Nr. 1/2004

- 25 -
 Minoritatea romă – măsura de introducere a mediatorilor şcolari şi sanitari, locurile
speciale din învăŃământul preuniversitar şi universitar sunt exemple de practici pozitive, dar
care prezintă anumite disfuncŃionalităŃi subliniate de către specialiştii confruntaŃi cu acestea.

„Nu există un şir de măsuri foarte coerent şi care să se susŃină reciproc. Au apărut
mediatorii sanitari, mediatorii şcolari, dar nu avem forme instituŃionale în care peste
tot să angajăm acei mediatori şcolari, nu avem forma în care dacă o unitate este mai
mare să angajăm doi mediatori şcolari.” (FG – Iaşi)

„Găneasa…această comună din Ilfov numără cel puŃin două treimi Ńigani, din 5-6
mii de locuitori, 4000 sunt cel puŃin Ńigani. Am avut o acŃiune foarte importantă
acolo pentru mediatizarea şi informarea acestor comunităŃi din Ilfov, cu privire la
locurile speciale care se acordă la liceu. UitaŃi-vă ce adresă am primit de la
Găneasa [...]: „Către Inspectoratul Şcolar: Prin prezenta vă comunicăm că pentru
activitatea din 22, privind mediatizarea şi conştientizarea elevilor romi cu privire la
locurile speciale acordate în învăŃământul preuniversitar … nu mai avem
participanŃi deoarece elevii declaraŃi la nivelul comunei Găneasa nu se declară romi
iar părinŃii au refuzat participarea.” Semnează directorul coordonator al şcolii
respective… ImaginaŃi-vă că într-o localitate sunt două treimi romi şi ei trimit o
adresă de genul ăsta către inspectorat şi spun că refuză părinŃii participarea şi elevii
nu vor să se declare romi… ce putem face noi vis-à-vis de această incluziune socială
a romilor? Cum putem lucra noi? Avem doi mediatori şcolari la nivelul judeŃului şi
sunt cel puŃin 20 de localităŃi cu număr mare de romi… Ce pot face aceştia? Ce
poate face o studentă care nu e de etnie romă, nu ne-am văzut în ultimii doi ani cred
decât de două ori… îşi face şi ea treaba… mănâncă o pâine… scurt şi la obiect…
deci n-am văzut-o, n-o cunosc… este studentă la zi […]; cealaltă de etnie romă se
ocupă dar nici ea nu pote străbate tot Ilfovul cum nici eu nu pot face toată treaba în
Prefectură… ( FG – Bucureşti)

Persoanele eliberate din penitenciar – nu a fost creat un cadru care să reglementeze

integrarea acestora în societate după punerea în libertate, iar lipsa acestuia conduce de
cele mai multe ori la repetarea infracŃiunilor şi întoarcerea în penitenciar. Normalizarea
relaŃiilor dintre persoanele care au fost eliberate din penitenciar şi comunitate este în acest
moment aproape imposibilă.

„Nu există nişte prevederi care să vizeze integrarea socială a persoanelor eliberate
din penitenciar. În prezent se desfăşoară un proiect PHARE referitor la integrarea
persoanelor cu trecut infracŃional şi încercăm să atragem sprijinul comunităŃii
pentru a facilita reintegrarea acestor persoane, dar este foarte dificil deoarece
etichetarea lor este şi mai mare. Dacă persoanele rome nu sunt vinovate că sunt romi
pentru că aşa s-au născut, pe aceştia comunitatea îi condamnă pentru că au ajuns în
această situaŃie din cauza lor. În munca noastră am încercat să integrăm social în
special minorii. FaŃă de ei societatea este mai tolerantă pentru că nu ajung în
penitenciar şi nu sunt contaminaŃi cu valorile negative de acolo. Dar cei care se
eliberează condiŃionat, care au o pedeapsă cu închisoarea, pe ei îi resping automat.

- 26 -
 Aceasta este o problemă reală pentru că, nefiind sprijiniŃi, riscă să ajungă iar acolo,
mai ales cei care nu au sprijin familial.” (FG – Iaşi)

Dacă ar fi să aplicăm o matrice de diagnoză a problemelor legate de politicile de

incluziune socială şi a priorităŃilor ce derivă din acestea, se poate constata că nu apar
diferenŃe între regiunile de dezvoltare. PriorităŃile fixate sunt comune pentru toate cele opt
regiuni de dezvoltare şi se referă la: coerenŃă legislativă, formarea de specialişti şi atragerea
lor în sistem, creşterea finanŃărilor, voinŃă politică pentru îndeplinirea obiectivelor din
strategiile şi planurile de acŃiune adoptate. Cadrul normativ, deşi respectă modelele şi
principiile legislaŃiei europene în domeniu, nu este coerent, adaptat contextului local sau nu
este însoŃit de norme metodologice.
InstituŃiile sunt puŃin conştiente de viziunea altor instituŃii cu atribuŃii în acest domeniu
şi nu iau în considerare activităŃile acestora în rezolvarea unor probleme de interes comun.
InstituŃiilor abilitate le lipsesc în multe cazuri date privind amploarea, cauzele şi dinamica
anumitor probleme sociale, iar strategiile elaborate nu sunt concordante sau nu sunt
coordonate.

„SituaŃia celor care nu vin niciodată la şcoală… nu îi putem monitoriza.. Îi ştiu dacă
s-au înscris la mine şi şcoala îi urmăreşte ... ceea ce nu e neapărat evident. Poate la
un moment dat, acesta a plecat. Nu există un „un registru unic”, care ar permite să
înregistrez toate transferurile din sistem ca să fiu sigur că dacă copilul x a plecat de
la şcoala y s-a dus la şcoala z. Să nu dispară din sistem. Să fie în baza de date să
zic… Nu mai e la şcoala asta dar s-a dus la alta. Acest lucru face ca raportările
noastre să nu fie niciodată precise, pentru că noi facem o diferenŃă matematică care
nu are o semnificaŃie neapărat statistic, sociologic, între ce a intrat la începutul
anului şi ce iese la sfârşitul anului. Nimeni nu urmăreşte dacă diferenaŃa aia
înseamnă copii care repetă, deci sunt tot în sistem sau transferaŃi care nu au ieşit din
evidenŃa şcolară sau care pur şi simplu au plecat din sistem. Neavând acest sistem
unificat nu-i pot urmări. (interviu – InstituŃie publică)

O parte a punctelor slabe indicate de specialişti cu privire la politicile de incluziune

socială – schimbările legislative frecvente, lipsa unei structuri integrate a serviciilor sociale,
politizare excesivă a instituŃiilor cu atribuŃii în acest domeniu – arată că, în prezent, ei simt
lipsa unei abordări de tip mainstreaming în politicile de incluziune socială care să reunească
strategii comune, măsuri pentru grupurile Ńintă, programe, proiecte. Evident, această
abordare trebuiesă fie completată , aşa cum specialiştii au indicat, de o abordare targeting,
pe fiecare grup defavorizat/ vulnerabil în parte. Cele două abordări trebuie să se desfăşoare
în paralel, ceea ce acum pare să nu se întâmple în viziunea celor care lucrează în domeniu.
Măsurile, politicile de incluziune socială de cele mai multe ori nu par a fi coordonate şi omit

- 27 -
anumite interdependenŃe. Cu alte cuvinte, se doreşte coerenŃă atât la nivel de organizare
instituŃională cât şi la nivel legislativ şi se constată în paralel o slabă evaluare şi monitorizare
a gradului de implementare a măsurilor locale din domeniul incluziunii sociale.

- 28 -
 IV. EVALUAREA COLABORĂRII INTERINSTITUłIONALE ÎN DOMENIUL
INCLUZIUNII SOCIALE

Nu se poate vorbi de un blocaj în colaborarea dintre instituŃiile cu responsabilităŃi în

domeniul incluziunii sociale, dar anumite disfuncŃionalităŃi sunt prezente atât pe orizontală,
la nivel local, cât şi pe verticală, între nivelurile local şi central. Cauzele identificate de
participanŃi pentru această stare de fapt se referă la cunoaşterea insuficientă a viziunii altor
instituŃii implicate în domeniul social, la neaderarea la unele obiective comune şi
necunoaşterea opiniilor beneficiarilor direcŃi ai serviciilor sau prestaŃiilor sociale oferite. De
asemenea, nu există o înŃelegere în profunzime a rolului pe care instituŃia în cauză îl deŃine
în ansamblul procesului de incluziune socială. Abordarea instituŃiei se restrânge, în unele
cazuri, doar la furnizarea unui anume tip de serviciu social pentru care are responsabilităŃi
reglementate legislativ. Astfel, nevoile multiple ale beneficiarilor se pierd în intervenŃia
nedirijată a unui cumul de instituŃii care reacŃionează şi se mobilizează lent.

„Pentru instituŃiile publice, incluziunea socială este o problemă marginală. Deci nu

e considerată ca un obiect de bază al instituŃiei. Şomajul are treaba lui…să plătească
şomajul şi să plătească cursurile de calificare… organizează o întâlnire, au
probleme pe care le discută şi cu asta, sănătate…” (FG – GalaŃi)

„Ar trebui să se creeze o legătură, un tot unitar pentru că de cele mai multe ori (...)
situaŃia poate fi rezolvată de mai multe instituŃii…un singur caz depinde de fapt de
mai multe…Se deplasează responsabilitatea de la o instituŃie la alta… aş zice că e
foarte bine să discutăm de informare… pentru că omul în primul rând trebuie să aibă
informaŃia … să ştie unde să se adreseze…” (FG – Bucureşti)

1. Colaborarea instituŃiilor pe plan local

Colaborarea în plan local între instituŃii are loc, dar de cele mai multe ori nu într-un
perimetru oficial, reglementat, ci la nivel informal, între persoane care lucrează în instituŃii
diferite şi au învăŃat să-şi acorde sprijin reciproc în activitate. Din acest punct de vedere, s-a
menŃionat, comisiile judeŃene privind incluziunea socială sunt percepute ca organisme cu un
caracter predominant formal, întâlnirile organizate fiind rare sau, în câteva cazuri, chiar
inexistente.
Evident, există şi exemple de bună practică, dar acestea provin de cele mai multe ori
din moduri de lucru informale, care reflectă capitalul social pe care specialistul îl deŃine.

- 29 -
 „În ce ne priveşte (...)… noi colaborăm… noi avem foarte mult nevoie de ceilalŃi,
pentru că noi strict aplicăm legea şi asta este, dar dincolo de a aplica legea mai
intervin şi alte probleme. Vine femeia lovită, abuzată mai are şi trei copii. Hai, ce
facem cu ei? Şi apelăm la DirecŃia de ProtecŃie a Copilului, la centrele de adăpost,
la ONG-uri. Apelăm şi noi la cine putem şi dacă nu avem nişte relaŃii stabilite, stai şi
te gândeşti – ce faci cu ei? Îi iau acasă? Ne-am confruntat şi cu situaŃii de genul
acesta. Am găsit şi soluŃii că tot cu oameni se fac lucrurile. Cam aşa merg lucrurile.”
(FG – Bucureşti)

„Eu pot să spun că ne-am confruntat cu două situaŃii. InstituŃii cărora nu le pasă şi
pe care nu le interesează… şi putem să le trimitem la adrese câte vrem… Şi alŃi
colaboratori, care lucrează bine, îşi trimit singuri raportările… ştiu că au probleme
de rezolvat şi le rezolvă.” (FG – Timişoara)

2. Colaborarea interinstituŃională între nivelul central şi cel local

Referitor la colaborarea interinstituŃională pe axa verticală, se poate spune că

funcŃionează prin natura ei de subordonare, dar tinde să aibă un caracter mai degrabă
unidirecŃional. Conform participanŃilor la cercetare, instituŃiile centrale cer raportări, fac
verificări şi inspecŃii, dar sunt mai puŃin receptive la feedback-ul instituŃiilor locale, care sunt
nevoite să implementeze măsurile adoptate şi comunicate de la nivel central. Au fost
enunŃate şi situaŃii în care instituŃiile centrale nu oferă suport în vederea unei mai bune
înŃelegeri a anumitor măsuri. AcŃiunile de colaborare suferă şi din cauza reorganizărilor
frecvente şi a schimbărilor bazate pe criterii politice.

„Sunt discuŃii despre descentralizare de ani de zile, despre inversarea circuitului

informaŃional şi încă nu s-a întâmplat. Decizia se ia la nivel central, fără consultarea
nivelului local şi apoi se încearcă adaptarea soluŃiilor, astfel încât să se poată
aplica. Şi în loc să fie eficient, mai mult ne încurcăm.” (FG – GalaŃi)

„Colaborarea pe verticală e cam pierdută de un timp. Nu ştim nimic… de când cu

schimbările. Vă spun cinstit, de când cu atâtea schimbări nici nu mai ştim exact cine
se ocupă la nivel înalt de aceasta. Noi ne-am dus cu un proiect la semnat la prefect şi
în acest proiect erau mai mulŃi parteneri implicaŃi, printre care şi Inspectoratul
Şcolar. Dar prefectul a spus: „Dar ce vii cu ăsta la noi? Că mâine îl schimb. Fă-l din
nou.” Bine, dar noi de unde să ştim că de azi pe mâine îl schimbă?” (FG – Suceava)

„RaportaŃi! Aşteptăm raportul activităŃii semestriale… şi noi raportăm. Marea

majoritate sunt din birou, mai puŃin pe teren… pentru că nici fişele de post nu permit
acel teren şi nu există nici logistica. Dacă stăm şi gândim pragmatic, marea parte a
colegilor din Ńară, birourile judeŃene pentru romi nu au mijloacele de a se deplasa în
comunităŃi şi atunci ei îşi fac rapoartele din Biroul JudeŃean pentru Romi şi
raportează inclusiv chestionarele aplicate.” (FG – Iaşi)

- 30 -
 „Trimit legi unde nu este clar ce înseamnă acel lucru, ce ai de făcut. Şi atunci noi
trimitem întrebarea, să ne clarifice. Ei ne răspund: conform articolului 2, alineat 2
etc, etc. Păi de citit ştim şi noi… dar cum să facem? Atunci trimitem o a doua adresă
şi întrebăm: aşa sau aşa?A sau b? Ei iar ne trimit…conform articolului 2, alineat 2.
Cu asta m-am confruntat de mai multe ori. Nu ştim cum să aplicăm o prevedere
legală şi ei nu ne ajută. Să nu vă spun când legea spune una şi normele spun alta. Şi
când întrebăm cum… se răspunde: conform legii!” (FG – Timişoara)

„Din centru îŃi vin sarcinile. Tu le execuŃi şi niciodată nu ai feedback că ai făcut bine
sau ai făcut prost.” (FG – Cluj)

Pe de altă parte, instituŃiile centrale pun în discuŃie şi situaŃii în care instituŃiile locale
nu sunt receptive la anumite măsuri absolut necesare sau neagă anumite realităŃi sociale
existente. ReprezentanŃii instituŃionali de la nivel central care s-au confruntat cu astfel de
situaŃii consideră că este nevoie de timp, explicaŃii, consultări şi de dialog permanent cu
instituŃiile de la nivelul local.

„Cred că avem o colaborare destul de deschisă ... Sigur că a fost o evoluŃie în timp şi
... noi am început programul în 2001... dacă vorbesc de educaŃia romilor ... la
momentul acela am pornit de la o reacŃie extrem de puternic negativă la proiect.
Adică „ce-i prostia asta? Noi nu avem nicio problemă cu educaŃia romilor”. Legea
românească permite accesul oricui la educaŃie, ceea ce este adevărat. Adică la nivel
scriptic suntem perfecŃi şi nu voia nimeni să recunoască că au o problemă de
participare sau de insucces, pe abandon şcolar mai crescut sau de calitatea educaŃiei
în şcolile astea. Şi ... un refuz total... nu există discriminare, nu exista desegregare,
noi suntem perfecŃi. Pornind de la această discuŃie am mers un drum lung... l-am
parcurs pentru că acum, măcar la nivelul limbajului, nimeni nu mai spune „nu avem
această problemă”. (...) Un prim pas pentru a rezolva orice problemă este să
recunoşti că o ai ... Şi acum ... nu se mai pune problema să spunem „noi nu avem”
sau în foarte puŃine cazuri se mai pune asta ... şi nu numai (...) dar ei chiar încearcă
să-şi caute soluŃii concrete. Au căpătat ... un pic de antrenament şi au văzut nişte
mijloace concrete de a face ceva ca să crească participarea şcolară sau succesul
şcolar şi atunci au învăŃat mecanismul şi au încearcat să şi-l aplice creator, în
funcŃie de situaŃie. Problema cea mai delicată aici este problema desegregarii,
despre care iar am plecat de la ideea „nu există” şi atunci primul noustru document
oficial nu a fost un ordin de ministru, ci o notificare. Pentru că eram foarte
conştientă că ei, de fapt, nu ştiu despre ce vorbim şi, dacă ştiu, refuză să admită că
există o astfel de problemă şi atunci a fost un fel de document care încerca să descrie
ce înseamnă, ce înŃeleg prin asta ... că ea este o formă foarte gravă de discriminare
până la urmă ....“ (Interviu –instituŃie publică)

3. Colaborarea între instituŃiile publice şi organizaŃiile neguvernamentale

Din perspectiva specialiştilor intervievaŃi, în ultimii ani, relaŃia instituŃiilor

administraŃiei publice cu organizaŃiile neguvernamentale devine din ce în ce mai strânsă,

- 31 -
mai necesară. Drept urmare, colaborările între organizaŃiile neguvernamentale şi instituŃiile
publice cu responsabilităŃi în domeniul incluziunii sociale sunt apreciate ca eficiente,
funcŃionabile şi utile din punctul de vedere al efectelor, al schimbului de experienŃă pe care îl
facilitează. Proiectele reuşite în domeniul incluziunii sociale presupun aproape întotdeauna
implicarea ONG-urilor. RelaŃia cu ONG-urile are uneori şi rolul de a oferi siguranŃă activităŃii
specialiştilor din domeniu. Se întâmplă ca specialistul să apeleze la ONG-uri şi în situaŃiile în
care comunicarea interinstituŃională nu funcŃionează (răspunsuri întârziate sau negative de
la alte instituŃii), iar problema de excluziune socială necesită o intervenŃie urgentă multiplă.
Totodată, parteneriatele public-private au început să fie din ce în ce mai populare cel puŃin
la nivel de model de bună practică.

„Foarte bine colaborăm. Ne acoperim foarte bine nevoile locale, ne

sprijinim…dânşii vin şi în întâmpinarea nevoilor pe care le-am identificat. Chiar nu
sunt probleme din punctul acesta de vedere. Sunt ONG-uri puternice, serioase.” (FG
– Suceava)

Se consideră că, în momentul de faŃă, în raport cu nevoile privind furnizarea de

servicii sociale, sectorul societaŃii civile este încă slab dezvoltat şi finanŃat. În unele judeŃe
activează un număr redus de ONG-uri şi de cele mai multe ori activitatea acestora nu poate
răspunde decât unui număr extrem de limitat de probleme. La această situaŃie contribuie
într-o anumită măsură şi slaba dezvoltare a voluntariatului, dar şi problemele legate de
finanŃare. Dacă până la integrarea în Uniunea Europeană, ONG-urile beneficiau de finanŃări
atât de la instituŃiile publice cât şi de la persoane sau companii private din spaŃiul comunitar,
acum aceste fonduri, finanŃări nerambursabile, sponsorizări s-au diminuat foarte mult.
Partenerii de până acum ai ONG-urilor autohtone privesc România, după integrarea în
Uniunea Europeană, ca pe un partener egal şi îşi îndreaptă atenŃia spre state mai puŃin
dezvoltate şi mai vulnerabile. În acest mod problema finanŃării ONG-urilor a devenit una
reală şi acută.

„Sunt puŃini. Acum, de când suntem în Uniunea Europeană au probleme de

finanŃare, de accesare de fonduri. În perioada de preaderare aveau alt acces pentru
că era vorba de un stat care trebuia dezvoltat.” (FG – Braşov)

„Până la intrarea României în Uniunea Europeană încă mai găseam fonduri, dar
acum nu mai găsesc. Îmi spun că: „AŃi intrat în Europa, sunteŃi egali cu noi,
descurcaŃi-vă!.” (interviu – ONG)

- 32 -
 Pentru că activitatea ONG-urilor este în general apreciată, au apărut şi opinii
conform cărora o parte din furnizarea serviciilor sociale ar trebui trecută în responsabilitatea
organizaŃiilor neguvernamentale pentru a avea un management mai eficient şi pentru
creşterea impactului în rândul beneficiarilor.

„Din punctul meu de vedere ca instituŃie a statului… pot să spun că se colaborează

mai bine cu ONG-urile decât cu alte instituŃii ale statului. Eu de asta am ajuns la
concluzia că toate serviciile ar trebui canalizate spre ONG-uri pentru că ele se
ocupă de o bucăŃică şi o fac bine.” (FG – Bucureşti)

„Aş vrea să spun că mi s-ar părea un lucru bun ca serviciile sociale, serviciile de
incluziune socială să fie scoase pe cât posbil din instituŃiile statului şi date spre
instituŃiile private… mă refer la ONG-uri… cu control din partea statului… Acum
mie mi se par aceste instituŃii nişte coloşi industriali.” (FG – Bucureşti)

Pe de altă parte, ONG-urile sunt nemulŃumite de reacŃiile instituŃiilor publice la

propunerile venite din partea lor. Acestea sunt de multe ori întârziate, ceea ce le
îngreunează activitatea şi determină abandonarea unor proiecte. Se poate observa că
dincolo de utilitatea relaŃiei dintre instituŃiile publice şi ONG-uri, aceasta este una mai curând
conjuncturală (în funcŃie de anumite proiecte) şi nu se bazează pe parteneriate solide, de
lungă durată.

„Cu instituŃiile publice? Păi eu vă spun din punct de vedere al unui ONG… Legat de
colaborarea cu instituŃiile … Le ia trei săptămâni să îmi răspundă la o scrisoare în
care cer aprobarea pentru un eveniment care se va organiza într-un an jumătate...
iar ei îmi scriu abia după trei săptămâni. Eu am pierdut finaŃarea de la sponsori … ”
(FG – Bucureşti)

- 33 -
 V. EVALUAREA NEVOILOR DE CUNOAŞTERE ŞI DE ACCES LA
INFORMAłII ALE SPECIALIŞTILOR

În general, specialiştii îşi extrag informaŃiile de care au nevoie în activitatea curentă

din legislaŃie. Nu se poate vorbi despre o căutare activă şi continuă de informaŃii şi de
instrumente teoretice. Cauzele sunt diverse şi încep de la timpul insuficient alocat
documentării pâna la lipsa motivaŃiei sau a pasiunii pentru acest subiect. Totuşi,
cunoştinŃele teoretice sunt apreciate ca fiind importante şi reprezintă, din punctul de vedere
al participanŃilor la cercetare, diferenŃa dintre un specialist şi un amator. Pe lângă legislaŃie,
sunt utilizate ca surse de informaŃii în domeniul social datele empirice din anchetele sociale
efectuate. Au fost identificate mai rar situaŃii în care se organizează cursuri de formare sau
au loc schimburi de experienŃă.

„Pentru că suntem o instituŃie mai tânără, beneficiem permanent de cursuri de

formare care chiar au un caracter practic, sunt predate într-o manieră foarte
pragmatică. Mă bucur că în anii de când funcŃionăm au fost pregătiŃi specialişti. Ele
sunt organizate de Ministerul JustiŃiei cu parteneri externi din Marea Britanie,
Olanda…” (FG – Iaşi)

InformaŃiile referitoare la domeniul incluziunii care sunt căutate cu predilecŃie sunt

fondurile de finanŃare, schimbările legislative, datele statistice referitoare la diverse aspecte:
abandonul şcolar, numărul persoanelor de etnie romă dintr-o comunitate etc. Accesul la
acest tip de informaŃii depinde de situaŃiile particulare, pentru că uneori presupune costuri
pe care instituŃiile nu le au bugetate sau informaŃiile sunt furnizate de alte instituŃii cu
întârziere, în formule incomplete etc.

„Căutăm informaŃii legate de abandonul şcolar la nivel naŃional şi aşa mai departe.
Primele lucruri care îmi apar pe Google nu erau site-urile oficiale ale ministerului.
Îmi apăreau articole din ziare. Nu există… se fac diverse statistici la nivel de
Autoritate NaŃională pentru ProtecŃia Copilului şi la nivelul ministerului … nu cred
că ele apucă mereu să fie puse la dispoziŃie şi către public. łin minte că am avut
nevoie de nişte informaŃii legate de populaŃie şi număr de şomeri, femei, bărbaŃi,
copii. Ne-am dus la DirecŃia de Statistică, dar ne-a spus: „Putem să vă punem la
dispoziŃie contra cost.” (FG – Bucureşti)

- 34 -
 VI. ANALIZA ÎNłELEGERII DE CĂTRE PUBLIC A CONCEPTULUI DE
INCLUZIUNE SOCIALĂ

ParticipanŃii la cercetare au susŃinut, în general, necesitatea de a comunica

incluziunea către publicul larg şi au pus-o în relaŃie de cauzalitate cu nevoia publicului de a
înŃelege măsurile de incluziune socială. Argumentele prezentate s-au centrat pe ideea că
informaŃiile privind măsurile sociale trebuie comunicate populaŃiei, deoarece incluziunea
face sau ar trebui să facă parte din realităŃile vieŃii cotidiene. De exemplu, chiar dacă
majoritatea populaŃiei este familiarizată şi înŃelege termeni precum „ajutor social” sau „ajutor
de şomaj”, aceştia nu sunt asociaŃi cu ideea de incluziune.

Incluziunea socială este un concept mult mai larg decât protecŃia socială. Un al
doilea motiv al necesităŃii de a îl comunica este acela de a obŃine implicarea activă a
publicului larg şi, implicit, susŃinerea pentru măsurile efective. Mai precis, pentru ca procesul
de incluziune socială să funcŃioneze eficient, el trebuie sprijinit de populaŃie, care e, de fapt,
o parte a lui, şi nu doar un actor. Incluziunea socială presupune eliminarea marginalizării
sociale şi, ca atare, înŃelegerea din partea majorităŃii nevulnerabile a cauzelor care au
condus la diferitele situaŃii de excluziune socială şi a măsurilor ce trebuie luate. Astfel,
incluziunea trebuie percepută ca fiind atât responsabilitatea autorităŃilor cât şi a întregii
populaŃii.

„Ce ar trebui să cunoască oamenii în general despre incluziunea socială şi nu se

ştie: faptul că există responsabilitatea faŃă de demnitatea umană, faptul că ai
anumite obligaŃii, faptul că tu faci parte dintr-un sistem faŃă de care ai anumite
responsabilităŃi. Oamenii nu cunosc care sunt raporturile umane reglementate legal.
Nu cunosc care sunt drepturile şi obligaŃiile. (...) deci, în România, ca să vorbeşti de
incluziune socială trebuie să mergi la locul unde raportul dintre drepturi,
responsabilităŃi şi obligaŃii e prezentat în mod echitabil. Atunci poŃi să vorbeşti de o
politică de incluziune socială pentru ca cel care nu este în situaŃia de a fi exclus să
înŃeleagă de ce acela este în situaŃia aceea. Ce a generat? Şi să înŃeleagă faptul că
între el şi celălalt nu e nicio diferenŃă din punct de vedere al umanităŃii. Faptul că la
un moment dat din punct de vedere al statutului social acela este într-o situaŃie mai
proastă decât mine nu înseamnă că sunt mai bun ca el. Or, oamenii ... asta e unul din
punctele cheie: faptul că egalitatea dintre oameni nu este un concept politic, ci o
realitate umană. Oamenii sunt egali în drepturi, în libertăŃi dar şi în
responsabilităŃi.” (interviu – ONG)

„E clar că pentru incluziunea socială trebuie create nişte parteneriate media.

Impactul, dacă ar fi să măsurăm, este colosal. Şi mă gândesc la populaŃia
majoritară, care spune „iar dăm ajutoare sociale, iar dăm la toŃi cei vai de capul

- 35 -
 lor”. Adică vreau să spun că mentalitatea populaŃiei majoritare integrate este
deformată ...” (FG – GalaŃi)

„Eu cred în civism şi în voluntariat, în participarea cetăŃeanului nu neapărat

remunerată la problemele comunităŃii. Practic, voluntariatul se reduce la câteva
acŃiuni izolate. Eu cred că fiecare dintre noi, indiferent că suntem reprezentanŃi ai
unor instituŃii, trebuie să dăm dovada de civism şi să participăm la viaŃa comunităŃii.
Numai prin politici şi tot felul de instrumente mai mult sau mai puŃin financiare, nu
se va rezolva. Eu cred că trebuie lucrat la mentalitate” (FG – Iaşi)

La polul opus se află scepticii, care nu văd necesitatea comunicării acestui concept
către publicul larg şi îşi explică atitudinea rezervată prin lipsa de interes a publicului larg faŃă
de măsuri care nu i se adresează. Scepticii consideră lipsa de interes o stare normală.
Măsurile de incluziune trebuie cunoscute, în această abordare, doar de beneficiari şi de cei
care le pun în aplicare.

„Eu, sincer, nu prea înŃeleg ce vreŃi să spuneŃi. De ce? De ce ar trebui noi să

sensibilizăm publicul? Păi dacă nu îi interesează? Dacă ştie că nu poate să
beneficieze de un drept, nu-l interesează, îl interesează doar pe cel avizat. Vă dau un
exemplu. Dacă într-o scară de bloc avem un vecin, care nu se spală şi miroase urât,
îl resping din start, pentru că mă deranjează. Dacă se spală, se schimbă, îl accept,
dacă nu, nu. De ce să fac eu ceva?” (FG – Timişoara)

1. Probleme în comunicarea conceptului de incluziune socială

Problemele de comunicare a conceptului de incluziune socială au fost identificate la

nivelul celor trei elemente principale ale procesului de comunicare: la nivelul
comunicatorului, la nivelul canalului de comunicare, dar şi la nivelul publicului receptor.

- 36 -
 Figura 2. Obstacole în comunicarea conceptului de incluziune socială

Primele probleme au fost identificate la nivelul comunicatorilor: lipsa unei înŃelegeri

coerente şi unitare a conceptului de incluziune împiedică transmiterea unor mesaje
semnificative către publicul larg. În plus, obiectivele unei astfel de comunicări sunt neclare:
se urmăreşte creşterea gradului de informare sau schimbarea opiniilor şi atitudinilor? În lipsa
unor obiective clare, alegerea mesajului ce urmează a fi transmis sau a canalului de
comunicare cel mai adecvat nu va fi fundamentată pe criterii precise, ceea ce va conduce la
eşecul comunicării.

„Dacă noi nu stabilim despre ce vorbim... cum să comunicăm către ceilalŃi? Deci,
prima problemă este că nu ştim despre ce vorbim, a doua, că subiectul în sine este
abstract, teoretic, neinteresant pentru media şi de aici faptul că el nu poate intra în
„prime-time”, pe prima pagină a ziarului, nu îi poate atrage atenŃia spectatorului
sau cititorului.” (interviu – InstituŃie publică)

În ceea ce priveşte canalele de comunicare utilizate de instituŃiile participante la

cercetare, cel mai frecvent a fost menŃionată mass-media, prin intermediul comunicatelor de
presă, al conferinŃelor de presă, evenimentelor publice sau reportajelor/ articolelor dedicate
unei probleme sociale. O altă modalitate de transmitere a mesajelor către publicul larg o
constituie publicarea de informaŃii pe paginile de internet proprii sau dedicate unei teme.
Şi la nivelul mass-mediei au fost identificate o serie de probleme de comunicare:
concentrarea pe senzaŃional/ trivial sau transmiterea eronată a informaŃiilor. Această

- 37 -
concentrare pe senzaŃional se înscrie în evoluŃia generală a mass-mediei, care este afectată
de un proces de selecŃie economică naturală. În plus, aşa cum au remarcat respondenŃii,
lipsa de specializare în domeniul social a jurnaliştilor sau limitarea lor la o cunoaştere
superficială a acestuia constituie un alt factor de distorsionare a mesajelor transmise
publicului larg.

„Eu am observat că acele articole care au un caracter serios sunt foarte mici şi
înghesuite şi nu atrag atenŃia publicului, iar cele care sunt încărcate de senzaŃional
şi au un titlu pompos sunt foarte vizibile. Eu citeam un articol legat de activitatea de
probaŃiune cu minorii, în care deşi am încercat să prezentăm lucrurile cât mai
profesionist, chiar am dat şi un studiu de caz al unui copil de 16 ani care a început să
facă o activitate, au pus un titlu ceva cu spălat podele. În primul rând copilul acela
nu făcuse aşa ceva. Şi au pus o imagine cu cineva care spăla nişte scări. Deci ei asta
au reŃinut, au considerat că asta atrage atenŃia publicului, că un copil a fost iertat de
judecător şi nu ajunge la puşcărie şi spăla podele la căminul de bătrâni. Când ideea
era să transmitem instituŃiilor şi publicului că aceşti copii nu sunt nişte monştri, că
au o şansă şi ca să fie reintegraŃi în societate nu trebuie să îi băgăm în penitenciar şi
că munca are un rol de formare şi de disciplinare.” (FG – Iaşi)

„Jurnaliştii folosesc de foarte multe ori termeni de specialitate fără a avea

proprietatea termenilor. E adevărat că nu doar ei....” (interviu – ONG)

IntervievaŃii au apreciat că există diferenŃe între presa locală şi cea centrală. Deşi nu
au o explicaŃie pentru diferenŃele de abordare a subiectelor sociale, participanŃii au subliniat
că la nivel local se constată mai puŃin frecvent concentrarea pe senzaŃional, în unele situaŃii
jurnaliştii locali constituind parteneri media de încredere.

„Mass-media locală parcă e mai responsabilă. Se informează mai bine înainte de a

prezenta un caz. La nivel naŃional iau un caz şi atunci încep să prezinte şi legislaŃia
şi specialişti care îşi dau cu părerea şi caută partea asta negativă, scandaloasă.”
(FG – Suceava)

„Noi avem o colaborare cu un post de televiziune local şi doamna care este reporter
acolo este cu suflet şi când realizează emisiunile aduce ceva în faŃa opiniei publice.
Au fost mai multe cazuri de persoane cu dizabilităŃi, cazuri sociale şi chiar au avut
impact.” (FG – Braşov)

„Presa centrală, din păcate, nu apreciază foarte mult sau la adevărata valoare o
campanie socială, nu numai de incluziune socială, o campanie socială în general (...)
Ei caută în general ineditul sau spectaculosul, iar campaniile sociale în cele mai
multe cazuri nu răspund exact acestei problematici. Adică hai să ne gândim la o
campanie socială sau la o campanie de promovare a incluziunii sociale sau de
combatere a violenŃei domestice sau de combatere a traficului de persoane... iar eu
mă duc la presă şi zic: „Ok, ăsta este materialul, aş vrea să-l publici pentru că, uite,
pe mine mă interesează să fac o campanie de conştientizare sau de prevenire...”. Iar

- 38 -
 el îmi spune „Păi nu... adu’ victima să vorbesc cu ea”. „Păi nu pot să-Ńi aduc
victima”. „Păi dar pe mine nu mă interesează subiectul decât dacă îmi aduci
victima”. (Interviu – InstituŃie publică)

ReprezentanŃii instituŃiilor publice şi ai organizaŃiilor neguvernamentale aşteaptă de

la jurnalişti să se constituie într-un factor de responsabilizare şi educare a publicului larg.
După cum constată şi persoanele intervievate în cadrul cercetării, mass-media nu este un
canal de comunicare fidel al mesajelor transmise de actorii sociali din domeniul incluziunii, ci
are un mecanism propriu de recodificare a mesajelor transmise către public. Astfel,
mesajele ajung distorsionate la publicul receptor, fapt ce poate avea chiar efecte negative
asupra grupurilor care au nevoie de măsuri de incluziune socială.

„Rolul mass-mediei nu este de cele mai multe ori cel care ar trebui să fie, adică de a
conştientiza populaŃia care sunt responsabilităŃile, ce se face pentru ei, unde poate
primi cineva o informaŃie.” (FG – Suceava)

La nivelul publicului receptor care ar trebui să primească şi să înŃeleagă în mod

corect mesajele transmise de autorităŃi şi de reprezentanŃii organizaŃiilor neguvernamentale
apar alte obstacole. În primul rând, stereotipurile privind anumite grupuri sociale dau o
conotaŃie negativă mesajelor privind măsurile de incluziune adoptate de actorii sociali, fie
publici, fie privaŃi.

„Când e vorba de copii, lumea priveşte lucrurile mai înŃelegător. La bătrâni, la fel.
Dar când vorbim de romi sau infractori sau homosexuali, opinia lor nu e prea
bună.” (FG – Iaşi)

În plus, din experienŃa intervievaŃilor, la nivelul publicului larg există o lipsă de

empatie, de solidaritate socială, de implicare socială. De aceea şi interesul pentru măsurile
de incluziune socială este destul de scăzut: „Nu este foarte interesat pentru cel de alături.
Nu îl interesează să îl ajute”.

„Din ce am observat noi, publicul larg nu este interesat de aceasta ...nu au pe nimeni
în familie, nimeni din jurul lor nu e într-o situaŃie de risc sau nu e beneficiar al unor
servicii ale statului ... nu li s-a întâmplat, nu vor să ştie!” (FG – Bucureşti)

„Sunt mai multe categorii de oameni. Oamenii care înŃeleg problematica, în general,
sunt oameni care lucrează în domeniu sau care au avut tangenŃă sau care au
cunoştinŃe în domeniu, care au avut probleme într-un fel sau altul într-un anumit
moment dat al vieŃii lor, iar oamenii aceştia înŃeleg într-un fel pentru că s-au regăsit
în situaŃie şi atunci pot să conceapă dezvoltarea unor astfel de politici. Sunt oameni,

- 39 -
 pe de altă parte, care privesc această problematică a incluziunii sociale ca fiind o
chestie inutilă. „De ce mai trebuie să faceŃi şi chestia asta, pentru că oricum nu
ajutaŃi cu nimic? Ce rol mai aveŃi şi voi în societate?” (interviu – InstituŃie publică)

În plus, publicul larg este asaltat de mesaje diverse, din care selectează permanent,
şi de probleme cotidiene. Mai ales în regiunile mai sărace, atâta vreme cât mare parte din
populaŃie este concentrată pe satisfacerea nevoilor primare (hrană, locuire), receptivitatea
faŃă de mesajele care promovează incluziunea socială este apreciată a fi foarte scăzută.

„În momentul în care oamenii vor avea ce pune pe masă, vor fi interesaŃi şi de
campanii. La nivelul societăŃii româneşti, oamenii sunt interesaŃi de alte lucruri.
Când vor putea oferi copiilor lor măcar un nivel de subzistenŃă, vor fi interesaŃi şi de
altceva.” (FG – Iaşi)

2. SoluŃii pentru o mai bună comunicare a conceptului de incluziune socială la

nivelul publicului

În primul rând, s-a afirmat că la nivelul instituŃiilor comunicatoare trebuie să existe

constanŃă şi perseverenŃă în transmiterea informaŃiilor privind incluziunea socială. Chiar
dacă mass-media constituie un mecanism de introducere a unor problematici pe agenda
publică, aceasta nu este singura condiŃie pentru a determina schimbări de opinii şi percepŃii
la nivelul publicului larg. Este nevoie de timp şi o bună planificare pentru a produce
schimbări.
De asemenea, strategiile de comunicare trebuie să aibă în vedere şi să prevadă
efectele de „distorsionare” a mesajelor la nivel mass-mediei. Astfel, mesajele trebuie
adaptate atât pentru a atrage atenŃia, dar şi pentru a necesita o cât mai mică intervenŃie din
partea jurnaliştilor.

„Noi, la rândul nostru, am încercat să ne transformăm în ceea ce este presa... am

hiperbolizat lucrurile. Furând din meseria lor, am încercat să le captăm atenŃia.
Trebuie formaŃi oameni care să lucreze cu presa. Asta depinde de calitatea
managerului, de a forma un om pe mai multe direcŃii, fără să-i scrie neapărat în fişa
postului” (FG – Cluj-Napoca)

În plus, intervievaŃii au considerat necesară informarea şi formarea jurnaliştilor din

domeniul social, astfel încât aceştia să înŃeleagă mai bine conceptele vehiculate, drepturile
şi obligaŃiile actorilor implicaŃi.

- 40 -
 „Media nu ştie exact care sunt responsabilităŃile instituŃiilor prin lege de ani de zile.
Nu se duc întâi la primar „Domnule, dumneata ce ai făcut? Ai făcut ceva ca să-i
scoŃi din sărăcie pe oamenii ăştia?” şi după aia, dacă primarul zice „Eu am făcut,
dar nu am avut legi, nu am avut posibilitatea, nu am avut alocare bugetară de la
consiliul judeŃean... te duci mai departe la consiliu şi apoi la iniŃiatorul legilor.” Dar
pentru că ei o fac într-un mod nefiresc şi apelează la un minister, care dă din umeri
şi zice „legi avem” sau apare în diferite emisiuni şi explică „uite că legislaŃia
prevede asta ..”, impactul este foarte mic, chiar şi pe semnalarea de cazuri concrete.
Deocamdată eu cred că media ar trebui mult pregătită.” (interviu – InstituŃie
publică)

Pentru a creşte receptivitatea publicului larg la informaŃiile despre măsurile de

incluziune socială trebuie adaptat conŃinutul mesajelor, cu ajutorul următoarelor soluŃii:

Prezentarea în principal a unor exemple concrete, cu explicarea cauzelor care au
condus apariŃia unei situaŃii de vulnerabilitate;

Prezentarea efectelor măsurilor de incluziune socială pentru întreaga comunitate/
societate, astfel încât acestea să nu mai fie percepute ca discriminare pozitivă;

Stimularea reacŃiilor empatice prin sublinierea faptului că orice membru al
comunităŃii se poate afla la un moment dat într-o situaŃie de vulnerabilitate.

Receptivitatea publicului larg faŃă de măsurile de incluziune socială poate fi crescută,

în opinia intervievaŃilor, şi prin încurajarea şi susŃinerea voluntariatului şi promovarea
rezultatelor obŃinute cu ajutorul voluntarilor, deoarece cunoaşterea directă este cea mai
eficientă în înŃelegerea necesităŃii măsurilor de incluziune socială.

- 41 -
 VII. CONCLUZII

Rezultatele analizei evidenŃiază în principal disfuncŃionalităŃile generale ale

sistemului de incluziune socială pentru că acestea au apărut în reacŃia imediată şi spontană
a respondenŃilor la tematica propusă. Desigur că progresele făcute în asistenŃa socială, în
politicile anti-sărăcie, în construirea unei societăŃi incluzive sunt notabile şi punctate de
participanŃi prin aprecierea pozitivă a evoluŃiei măsurilor şi politicilor din domeniu. Cu toate
acestea, sistemul se află încă în plin proces de reformă şi de aşezare, iar problemele şi
neconcordanŃele îi preocupă cel mai mult pe specialişti. Era previzibil, spun aceştia, ca
dinamica măsurilor şi politicilor de incluziune socială să fie una pozitivă, întrucât întregul
sistem reprezintă, practic, o construcŃie post-1990. Aşteptările actorilor cu responsabilităŃi
legate de incluziune sunt însă departe de a fi îndeplinite şi, prin urmare, punctele slabe sunt
cele mai pregnante în discursul lor, cu atât mai mult când compară realizările României cu
cele ale altor state membre ale Uniunii Europene.

Conceptul de incluziune socială este încă slab internalizat la nivelul instituŃiilor cu

atribuŃii în domeniul social. O primă cauză a acestei situaŃii sunt confuziile terminologice,
însă slaba internalizare constatată se explică şi prin faptul că instituŃiile nu par să perceapă
imaginea de ansamblu a sistemului şi rolul pe care îl joacă fiecare şi, nu în ultimul rând, nu
utilizează în mod operaŃional conceptul de incluziune.

„La nivel local nu prea se înŃelege acest concept al incluziunii sociale, el se înŃelege
doar din perspectiva ajutorului social şi a acelor prestaŃii sociale care trebuie date
persoanelor defavorizate, dar nu neapărat incluziunea lor şi creşterea implicării
sociale în comunitate. (...) Şi din perspectiva finanŃării, există grupuri vulnerabile
pentru care au fost dezvoltate mai multe programe în detrimentul altor grupuri, nu
există evaluare de impact a programelor decât referitoare la numărul beneficiarilor
asistaŃi (...). Dar dacă te gândeşti, impactul programelor nu înseamnă numai banii
pe care-i primesc oamenii respectivi, ci şi modul în care oamenii… trebuie să
demonstrezi că oamenii respectivi nu au fost, nu sunt excluşi social, iar asta nu cred
că s-a făcut… s-a făcut (...) doar pe anumite proiecte, iar rezultatele... eu nu-mi aduc
aminte să fi văzut astfel de studii de impact. Îmi imaginez că este destul de greu să
faci acest lucru, dar oricum trebuie făcut.” (interviu – ONG)

Incluziunea socială reprezintă un concept care deschide o nouă direcŃie în

politicile sociale, direcŃie care nu vizează doar combaterea sărăciei, a marginalizării sociale,
ci construirea unei societăŃi solidare, bazată pe oportunităŃi egale. Această nouă paradigmă

- 42 -
în politicile sociale trebuie să fie implementată în/ de toate instituŃiile locale sau centrale într-
un mod unitar.

Se consideră că s-au făcut paşi importanŃi în reformarea sistemului de politici de

incluziune socială, dar rămân o serie de puncte slabe semnificative ca impact:
inconsecvenŃă la nivelul legislaŃiei, subfinaŃare, lipsă de coordonare şi adaptare, lipsă de
specialişti, birocraŃie excesivă.

Specialiştii simt lipsa unei abordări de tip mainstreaming în politicile de incluziune

socială, care să reunească strategii comune, măsuri pentru grupurile Ńintă, programe,
proiecte. Evident, aceasta trebuie însoŃită şi de o abordare targeting amănunŃită, pe fiecare
grup defavorizat / vulnerabil în parte. Cele două abordări trebuie să coexiste, ceea ce acum
pare să nu se întâmple în viziunea celor care lucrează în domeniu.

DeficienŃele de colaborare interinstituŃională sunt evidente şi persistă din cauza

lipsei unor proceduri clare care să reglementeze acest proces şi să formeze o reŃea
instituŃională de intervenŃie într-un anumit caz de excluziune socială. Colaborarea cu
organizaŃiile neguvernamentale este valorizată la nivelul instituŃiilor publice, dar şi aceasta
se confruntă uneori cu probleme legate de reacŃiile instituŃionale întârziate.

Comunicarea conceptului de incluziune socială către publicul larg este marcată

de incoerenŃa existentă la nivelul instituŃiilor publice în ceea ce priveşte înŃelegerea şi
utilizarea lui. Obiectivele de comunicare nu sunt clar stabilite, iar mass-media acordă atenŃie
doar situaŃiilor care conŃin o parte de „senzaŃional”. În acelaşi timp, nici publicul nu manifestă
receptivitate faŃă de aceste subiecte, stereotipurile şi prejudecăŃile faŃă de anumite grupuri
vulnerabile fiind încă destul de evidente.

- 43 -
 BIBLIOGRAFIE

Arpinte Daniel, Baboi Adriana, Cace Sorin, Cristina Tomescu, ,Stănescu Iulian (2008).
Politici de incluziune socială. În Calitatea vieŃii, XIX, nr. 3-4, pp. 339-364

Fleck Gabor, Florea Ioana, Kiss Denes, Rughiniş Cosima (2008). Vino mai aproape.
Incluziunea şi excluziunea romilor în societatea românească de azi. Bucureşti: Human
Dynamics

Marshall, Gordon. (2003). DicŃionar de Sociologie – Oxford. Bucureşti: Editura Univers

Enciclopedic

Mărginean, Ioan. (2004). Imperativul reorientării, dezvoltării şi diversificării serviciilor sociale

individualizate pentru copii. În Revista de AsistenŃă Socială Nr. 1/2004

Pop, Luana (coordonator) (2002). DicŃionar de Politici Sociale. Bucureşti: Editura Expert

Zamfir, Cătălin. (2002). Excluziunea şi incluziunea socială, concepte cheie ale politicilor
sociale. În Revista de AsistenŃă Socială, Nr. 6/2002

*** Report on National Action Plans on Social Inclusion. (2006)

http://ec.europa.eu/employment_social/spsi/strategy_reports_en.htm

*** Planul NaŃional Anti-Sărăcie şi de Promovare a Incluziunii sociale. În Revista de

AsistenŃă Socială Nr. 3/2002

- 44 -
 ANEXĂ
Date privind desfăşurarea focus-grupurilor şi a interviurilor

Focus-grupuri (FG)

FG nr. 1 – Regiunea Sud Muntenia FG nr. 2 – Regiunea Bucureşti - Ilfov

Locul: Bucureşti Locul: Bucureşti
Data: 27.05.2009 Data: 28.05.2009
Nr. de participanŃi: 9 Nr. de participanŃi: 10
InstituŃii participante: InstituŃii participante:
1. AJPS Argeş 1. Serv. ProbaŃiune – Tribunalul Bucureşti
2. DMPS Giurgiu 2. AJPS Ilfov
3. Prefectura Teleorman 3. Primăria Buftea
4. FundaŃia Umanitară Hand-Rom 4. Prefectura Bucureşti
5. Primăria Piteşti - Serviciul ProtecŃia 5. CNPV
Persoanelor cu Handicap şi a Persoanelor 6. Romani Criss
Vârstnice 7. FundaŃia Parada
6. AASPS Alexandria 8. IS Ilfov
7. CJRAE Prahova 9. DGASPC Sector 3
8. ISR Sud-Muntenia 10. DMPS Bucureşti
9. AJOFM Călăraşi
FG nr. 3 – Regiunea Sud vest Oltenia FG nr. 4 – Regiunea Nord-vest
Locul: Craiova Locul: Cluj-Napoca
Data: 28.05.2009 Data: 28.05.2009
Nr. de participanŃi: 10 Nr. de participanŃi: 8
InstituŃii participante: InstituŃii participante:
1. AJOMF Dolj 1. ANR Birou Cluj
2. CARP Dolj 2. Prefectura Cluj
3. Consiliul judeŃean al persoanelor vârstnice 3. Uniunea Generală a Pensionarilor Cluj
4. ISJ Olt 4. ISJ Sălaj
5. AsociaŃia Vasiliada 5. SPAS Turda
6. Prefectura Olt 6. CRCR Cluj
7. AsociaŃia Rrom-Grand 7. DGASPC Cluj
8. Primăria Craiova 8. DMPS Cluj
9. DMPS Vâlcea
10. DGASPC Dolj
FG nr. 5 – Regiunea Vest FG nr.6 – Regiunea Bucureşti - Ilfov
Locul: Timişoara Locul: Bucureşti
Data: 29.05.2009 Data: 29.05.2009
Nr. de participanŃi: 9 Nr. de participanŃi: 7
InstituŃii participante: InstituŃii participante:
1. AJOFM Timiş 1. AJOFM Ilfov
2. BJR Timişoara 2. DMPS Ilfov
3. CJP Arad 3. ISRB-I
4. DGASPC Arad 4. ISMB

- 45 -
5. DMPS Timiş 5. Prefectura Ilfov
6. ISJ Arad 6. FundaŃia Romanian Angel Appeal
7. Primăria Timişoara 7. DGASPC Sector1
8. FundaŃia Rudolf Walter
9. FundaŃia Bethany
FG nr.7 – Regiunea Centru FG nr.8 – Regiunea Nord-est
Locul: Braşov Locul: Suceava
Data: 29.05.2009 Data: 2.06.2009
Nr. de participanŃi: 11 Nr. de participanŃi: 7
InstituŃii participante: InstituŃii participante:
1. FundaŃia FAST
2. DGASPC Braşov 1. DMPS Suceava
3. AJPS Mureş 2. AJOFM NeamŃ
4. ISJ Braşov 3. ONG Bacău (FSC)
5. ANR Birou centru 4. DGASPC Bacău
6. ISoc Braşov 5. CJP Suceava
7. Primăria Zărneşti 6. IPJ NeamŃ
8. Centrul Şcolar pentru educaŃie 7. BJR NeamŃ
inclusivă Braşov
9. DMPS Covasna
10. AJOFM Braşov
11. Prefectura Sibiu
FG nr.9 – Regiunea Nord-est FG nr.10 – Regiunea Sud-est
Locul: Iaşi Locul: GalaŃi
Data: 3.06.2009 Data: 4.06.2009
Nr. de participanŃi: 10 Nr. de participanŃi:8
InstituŃii participante: InstituŃii participante:
1. AJOFM Iaşi 1. AJOFM Tulcea
2. BJR Botoşani 2. BJR Brăila
3. DGASPC Vaslui 3. DGASPC GalaŃi
4. DMPS Botoşani 4. DMPS ConstanŃa
5. Prefectura Vaslui 5. Prefectura Brăila
6. ISJ Iaşi 6. ISJ GalaŃi
7. Serviciul de probaŃiune – Tribunalul Iaşi 7. FundaŃia „Muncă şi Prosperitate” Brăila
8. ONG Botoşani-ADCIA 8. FundaŃia”Inimă de copil”
9. FundaŃia pentru Tineret, Iaşi
10. FundaŃia Alături de voi, Iaşi

- 46 -
 Repartizarea instituŃională în cadrul focus-grupurilor

Nr. InstituŃii conform metodologiei InstituŃii prezente la FG

aprobate Număr Detalii
1. DirecŃii Generale de AsistenŃă 11 1. DGASPC Vaslui
Socială şi ProtecŃia Copilului 2. DGASPC Bacău
(DGASPC) (10) 3. DGASPC GalaŃi
4. DGASPC GalaŃi
5. DGASPC Arad
6. DGASPC Dolj
7. DGASPC Cluj
8. DGASPC Braşov
9. DGASPC Sector 3
10. DGASPC Sector1
13
11. AASPS Alexandria
2. AgenŃii JudeŃene de Ocupare a 9 1. AJOFM Iaşi
ForŃei de Muncă (AJOFM) (10) 2. AJOFM NeamŃ
3. AJOFM Tulcea
4. AJOFM Călăraşi
5. AJOFM Tulcea
6. AJOMF Dolj
7. AJOFM Timiş
8. AJOFM Braşov
9. AJOFM Ilfov
3. Prefecturi – coordonatorii activităŃii 8 1. Prefectura Vaslui
Comisiilor judeŃene de incluziune 2. Prefectura Brăila
socială (10) 3. Prefectura Teleorman
4. Prefectura Olt
5. Prefectura Cluj
6. Prefectura Sibiu
7. Prefectura Bucureşti
8. Prefectura Ilfov
4. Inspectorate Şcolare JudeŃene (ISJ) 9 1. ISJ Iaşi
(9) 2. ISJ GalaŃi
3. ISJ GalaŃi
4. ISJ Olt
5. ISJ Arad
6. ISJ Salaj
7. ISJ Braşov
14
8. ISMB
9. Centrul Şcolar pentru educaŃie
15
inclusivă Braşov
5. Birouri JudeŃene pentru Romi (BJR) 7 1. BJR Botoşani
(8) 2. BJR NeamŃ
3. BJR Brăila
4. BJR Brăila
5. BJR Timişoara
6. ANR Birou Cluj
7. ANR birou centru

13
AASPS Alexandria = AdministraŃia ActivităŃilor Sociale ProtecŃie Socială Alexandria
14
ISMB = Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti
15
Centrul şcolar pentru educaŃie inclusivă Braşov - instituŃie subordonată Consiliului judeŃean,
colaborează cu Inspectoratul Şcolar JudeŃean Braşov pe probleme de învăŃământ pentru copii cu
cerinŃe educative speciale

- 47 -
 InstituŃii prezente la FG
6. Servicii publice de asistenŃă socială 6 1. Primăria Craiova
din subordinea Consiliilor Locale 2. Primăria Timişoara
(SPAS) (6) 3. Primăria Zărneşti
4. Primaria Buftea
5. Primăria Piteşti
6. SPAS Turda
7. Inspectorate sociale regionale/ 4 1. ISR Sud-Muntenia
InspecŃii sociale judeŃene (ISoc) (5) 2. ISoc Braşov
3. IS Ilfov
16
4. ISRB-I
8. AgenŃii JudeŃene pentru PrestaŃii 3 1. AJPS Argeş
Sociale (AJPS) (4) 2. AJPS Mureş
3. AJPS Ilfov
9. Servicii de probaŃiune (3) 2 1. Serviciul de probaŃiune –
Tribunalul Iaşi
2. Serv. ProbaŃiune – Tribunalul
Bucureşti
10. Case JudeŃene de Pensii (CJP) (2) 2 1. CJP Suceava
2. CJP Arad
11. OrganizaŃii neguvernamentale 19 1. ONG Botoşani-ADCIA
(ONG) (23) 2. FundaŃia pentru Tineret Iaşi
3. FundaŃia Alături de voi Iaşi
4. ONG Bacău (FSC)
5. FundaŃia „Muncă şi Prosperitate”
Brăila
6. FundaŃia”Inimă de copil”
7. FundaŃia Umanitară Hand-Rom
8. AsociaŃia Vasiliada
9. AsociaŃia Rrom-Grand
10. FundaŃia Rudolf Walter
11. FundaŃia Bethany
12. Romani Criss
13. FundaŃia Parada
14. FundaŃia Romanian Angel Appeal
15. Uniunea Generală a Pensionarilor
Cluj FundaŃia FAST
17
16. CJRAE Prahova
18
17. CRCR Cluj
19
18. CNPV
19. Consiliul judeŃean al persoanelor
20
vârstnice Dolj
12. Rezerve: Inspectorate JudeŃene de 1 1. IPJ NeamŃ
PoliŃie (IJP) (9)

16
ISRB-I = Inspectoratul Social Regional Bucureşti-Ilfov
17
CJRAE Prahova = Centrul JudeŃean de Resurse şi AsistenŃă EducaŃională Prahova
18
CRCR Cluj = Centrul de Resurse pentru comunităŃile de Rromi
19
CNPV = Consiliul NaŃional al Persoanelor Vârstnice - instituŃie de stat cu rol de mediere între
persoanele în vârstă şi autorităŃile publice
20
Filiala JudeŃeana Dolj a CNPV

- 48 -
 Interviuri
Cele 16 interviuri incluse în cercetare au fost realizate cu persoanele cu
responsabilităŃi în domeniul incluziunii sociale din următoarele instituŃii:

1. AgenŃia NaŃională pentru Ocuparea ForŃei de Muncă

2. AgenŃia NaŃională pentru Egalitate de Şanse între Femei şi BărbaŃi
3. Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Drepturilor Copilului
4. AgenŃia NaŃională pentru Romi
5. AsociaŃia Caritas
6. AsociaŃia Nevăzătorilor din România
7. Autoritatea NaŃională pentru Persoanele cu Handicap,
8. Consiliul NaŃional al Persoanelor Vârstnice
9. FundaŃia pentru Dezvoltarea SocietăŃii Civile
10. Patriarhia Română
11. Ministerul EducaŃiei, Cercetării şi Inovării
12. Ministerul AdministraŃiei şi Internelor
13. Ministerul JustiŃiei şi LibertăŃilor CetăŃeneşti
14. Ministerul Dezvoltării Regionale şi LocuinŃei
15. Oficiul Român pentru AdopŃii
16. OrganizaŃia SalvaŃi Copiii

- 49 -