VIRGIL MADGEARU

Virgil Madgearu s-a nascut la 27 decembrie 1887 la Galati. A urmat cursurile

primare si liceale in orasul natal, iar dupa sustinerea examenului de bacalaureat, in
anul 1907, a plecat la studii in Germania.

Aici s-a inscris la Universitatea din Leipzig, specializandu-se in domeniul stiintelor

economice. In anul 1911 si-a sustinut cu succes ("summa cum laudae") teza de
doctorat cu tema "Cu privire la dezvoltarea industriala a Romaniei" (Zur
industriellen Entwicklung Rumäniens). Dupa terminarea studiilor universitare, a
plecat pentru un an in Anglia, in vederea perfectionarii cunostintelor de limba
engleza si a urmat un stagiu de specializare intr-o banca. Revenit in tara in anul
1912, Madgearu s-a stabilit la Bucuresti, unde a fost angajat ca sef de serviciu la
Casa centrala a meseriilor si asigurarilor muncitoresti si a contribuit la infiintarea
unui birou de studii al Casei si la editarea unei reviste ("Monitorul asigurarilor
muncitoresti"), indeplinind functia de redactor-sef timp de cativa ani.

In anul 1916, la doar 29 de ani, in urma promovarii unui concurs, va deveni

profesor la Academia de Inalte Studii Comerciale si Industriale (actuala Academie
de Studii Economice). Din acest moment va incepe o noua etapa a carierei sale
profesionale, devenind membru al catedrei de "Studiul intreprinderilor si
transporturilor", specializare nou-infiintata. In anul 1925 va trece la catedra de
economie nationala, infiintata la propunerea sa, iar in 1935 la catedra de economie
politica. Activitatea desfasurata la catedra de-a lungul unui sfert de veac il va
consacra in calitatea de ctitor al invatamantului economic universitar din Romania.

La inceperea primului razboi mondial, in urma retragerii guvernului la Iasi, Virgil

Madgearu isi va continua activitatea didactica si se va implica, in acelasi timp, in
activitati stiintifice importante. Impreuna cu Victor Slavescu si Ion Raducanu va
infiinta o publicatie de referinta pentru economistii romani din acea perioada
("Independenta economica") si va participa, impreuna cu Dimitrie Gusti si alti
colaboratori, la infiintarea Asociatiei pentru stiinta si reforma sociala, devenita
ulterior Institutul Social Roman, al carui secretar general a fost pana in anul 1924.
In anul 1919 se va implica si in activitatea politica, devenind membru al Partidului
Taranesc, in care se inscrisesera intelectuali de marca ai vremii (Constantin I.
Parhon, Ion Raducanu, Paul Bujor), dar si scriitori importanti (Gib I. Mihaescu si
Cezar Petrescu). Virgil Madgearu va deveni secretar general al partidului, functie
pe care o va pastra si dupa fuziunea din anul 1926 dintre Partidul Taranesc si
Partidul National, in urma careia a rezultat Partidul National-Taranesc. In anul
1928, in urma instalarii primului guvern PNT, Madgearu a fost numit ministru al
industriei si comertului, minister pe care il cunostea inca din 1918, cand, la
recomandarea lui Vintila Bratianu, fusese numit secretar general al acestui
minister. Datorita pregatirii sale economice de exceptie, in perioada 14 noiembrie
1929-7 iunie 1930 va fi numit la conducerea Ministerului Finantelor. In cel de-a
doilea guvern prezidat de Iuliu Maniu va detine din nou, timp de 5 luni, functia de
ministru al industriei si comertului, iar din noiembrie 1930 si pana in aprilie 1931
va prelua functia de ministru al agriculturii si domeniilor. In ultimele trei guverne
PNT a detinut functia de ministru al finantelor, intr-o perioada in care marea criza
economica mondiala isi facea simtite efectele devastatoare si in Romania. Dupa
iesirea de la guvernare a partidului din care facea parte, Virgil Madgearu si-a
continuat activitatea politica, intrand in conflict cu miscarea legionara, ale carei
actiuni autoritare va incerca sa le contracareze. Atragand atentia asupra pericolelor
instalarii la putere in Romania a unui regim dictatorial, el  va intra in conflict si cu
regele Carol al II-lea, care ii va fixa, pentru o perioada scurta de timp (22 martie-20
aprilie 1920) domiciliul obligatoriu la Manastirea Bistrita. Conflictul deschis pe
care l-a avut cu miscarea legionara ii va atrage si sfarsitul violent. Dupa venirea la
putere a legionarilor (in septembrie 1940) au urmat numeroase amenintari cu
moartea din partea acestora. Groaznica sentinta a fost pusa in aplicare pe data de
27 noiembrie 1940, cand profesorul Virgil Madgearu a fost rapit de la domiciliul
sau si dus in padurea Snagov, unde a fost asasinat de o echipa de legionari. In
aceeasi zi avea sa piara sub focul gloantelor legionarilor si savantul Nicolae Iorga.

Viziunea asupra organizarii agriculturii romanesti si a cooperatiei

Desi preocuparile sale s-au axat initial pe domeniul industriei, Madgearu a devenit
unul dintre cei mai mari sustinatori ai predominantei agriculturii in cadrul
economiei romanesti, bazata pe perpetuarea micii gospodarii taranesti. In multe
dintre scrierile sale a analizat starea agriculturii romanesti si perspectivele de
evolutie ale acesteia. Adept al teoriei economistului si sociologului rus Alexandr
V. Ceaianov, Madgearu va scrie in anul 1940 lucrarea "Evolutia economiei
romanesti dupa razboiul mondial", in care isi va expune o serie de consideratii pe
aceasta tema: avantajele marilor exploatatii agricole fata de mica exploatatie
taraneasca, modul eronat in care fusese conceputa si aplicata reforma agrara
realizata in Romania de guvernul liberal dupa primul razboi mondial, rolul nefast
al creditelor camataresti asupra agricultorilor romani,  necesitatea implicarii
statului in organizarea productiei agricole si a creditului agricol, necesitatea
ridicarii calitatii invatamantului agricol, necesitatea sustinerii de catre stat a
cooperatiei agricole taranesti s.a. In aceasta lucrare, autorul prezinta si masurile ce
trebuiau luate in vederea sustinerii acestei ramuri, vitale pentru economia
romaneasca: protejarea producatorilor agricoli fata de dobanzile excesive
percepute de banci, organizarea transporturilor si anularea taxelor de export la
produsele agricole s.a. Dupa venirea la putere a PNT in anul 1928, in vederea
solutionarii problemelor cu care se confrunta agricultura romaneasca, au fost date
doua legi importante, sustinute de Madgearu: Legea pentru organizarea creditului
funciar rural si a creditului agricol si Legea pentru reglementarea circulatiei
pamanturilor dobandite prin legile de improprietarire. In baza primei legi au fost
infiintate primele societati de credit funciar rural si de credit agricol, in scopul
acordarii de credite pentru satisfacerea nevoilor agriculturii si ale industriei
agricole si al dezvoltarii acestora, precum si al stimularii afluxurilor de capital
strain care sa satisfaca nevoile de finantare a agriculturii romanesti. Ce-a de-a doua
lege urma sa modifice regimul juridic al terenurilor agricole si sa incurajeze
formarea de ferme agricole individuale, cu o suprafata de maximum 25 de hectare.
In ceea ce priveste invatamantul de specialitate, Virgil Madgearu a fost un fervent
sustinator al Legii pentru organizarea invatamantului agricol si casnic si al Legii
pentru infiintarea Academiilor de Inalte Studii Agricole, iar in preajma marii crize
economice din anii '30 a militat pentru implicarea statului in sustinerea unor
programe de incurajare a agriculturii, in special prin asigurarea dotarii tehnice a
acesteia (acordarea de subventii pentru cumpararea de masini agricole, acordarea
de credite ieftine si pe termen lung, reducerea pretului combustibilului, a taxelor
vamale si a celor de transport s.a.). Preocuparile autorului pentru cooperatia
agricola taraneasca sunt reflectate in lucrarea intitulata "Reforma cooperatiei",
publicata impreuna cu Gromoslav Mladenatz in anul 1923. Dupa marea criza din
anii 1929-1933, Madgearu va deveni un si mai mare sustinator al cooperatiei si al
interventiei statului in acest domeniu. Titular al mai multor ministere in acea
perioada, el cunostea foarte bine realitatile economice si considera ca adaptarea
agriculturii romanesti (ramura cea mai afectata de marea criza economica) la noile
realitati este posibila doar prin interventia statului, care trebuie sa rationalizeze
productia agricola prin mijloace de convingere, cooperatia fiind singura cale de
inlesnire a organizarii si coordonarii activitatii agricole in raport cu conjunctura
economica, datorita avantajelor importante pe care le prezinta aceasta: ea este un
mijloc convenabil de aprovizionare a agricultorilor si de incheiere a unor contracte
avantajoase pentru desfacerea produselor agricole, dar si de asigurare a creditelor
necesare acestei ramuri.

Viziunea asupra situatiei si perspectivelor industriei romanesti

Madgearu a fost sustinatorul ideii ca industria romaneasca este una "de sera"
datorita lipsei capitalului, a tehnologiilor si a specialistilor care sa poata asigura
dezvoltarea unei industrii moderne si performante. Bun cunoscator al situatiei
industriei romanesti (el a detinut o vreme si portofoliul ministerului industriei si
comertului), Madgearu considera ca lipsa acestor factori nu permite deocamdata
punerea in valoare a numeroaselor resurse naturale de care dispune Romania, desi
posibilitatile de industrializare sunt extrem de numeroase. El afirma ca dezvoltarea
industriei romanesti trebuie sa fie in concordanta cu tendintele de pe piata
mondiala si ca sunt necesare masuri de perfectionare a aparatului de productie prin
mecanizare si automatizare, de organizare intermediara intre productie si desfacere
prin trusturi si cartele etc. pentru ca aceasta sa poata rezista concurentei externe.
Tinand seama de faptul ca protectionismul nu mai poate functiona in conditiile
eliminarii barierelor vamale si ale altor masuri impuse la nivel international in
directia liberalizarii schimburilor comerciale, Madgearu subliniaza necesitatea
cresterii competitivitatii economiei romanesti si a introducerii unor masuri ale
interventionismului statal prin care sa fie incurajata concentrarea industriala si
modernizarea acesteia. Vizionarul Madgearu sustine ca industria romaneasca
trebuie sa fie pregatita sa faca fata provocarilor din viitor, cand ar putea avea loc
un proces de integrare economica a tarilor europene: "Ideea - care pare a fi o utopie
- privind statele unite economice ale Europei, poate deveni maine o realitate si e in
interesul productiei nationale ca in acel moment sa se gaseasca in conditiuni
similare cu cele ale altor state". Cat de actuale sunt aceste consideratii!

Promotor al multor legi in calitate de membru al guvernelor taraniste, Madgearu se

va implica si in promovarea unor legi pentru industria romaneasca, asa cum au fost
Legea pentru exploatarea minelor din 28 martie 1929 (prin care a fost instaurata
prioritatea capitalului romanesc in intreprinderile de exploatare a bogatiilor
subsolului) si Legea pentru organizarea si administrarea pe baze comerciale a
intreprinderilor si avutiilor publice din 16 martie 1929 (prin care, asa cum afirma
acesta, "a redat Statului beneficiile reale, care i se cuveneau din exploatarea
bunurilor lui").

Consideratii privind politica monetara si bugetara a Romaniei

Participant in calitate de conducator al delegatiei Romaniei la Conferinta monetara

si economica de la Londra din anul 1933, Virgil Madgearu a  prezentat o serie de
propuneri cu privire la necesitatea revizuirii modului de organizare si functionare a
bancilor de emisiune din tarile cu o economie  predominant agricola, prin care sa
se asigure o legatura perfecta dintre structura economica si functiile bancilor
centrale ale acestor tari. El a promovat, de asemenea, inca din anii '30, ideea crearii
unui organism monetar international, prefigurand functiile pe care avea sa le
indeplineasca, dupa cel de-al doilea razboi mondial, Fondul Monetar International.
Madgearu s-a declarat un fervent sustinator al stabilizarii monedei nationale
(realizate in 1929) si un adversar declarat al politicii de revalorizare a leului 
(initiata de liberali in anul 1925), care a fost foarte costisitoare si nu a condus la
efectele scontate. In cartea "Drumul echilibrului financiar", publicata in 1935,
autorul se dovedeste a fi un dusman declarat al formelor fara fond in politica
monetara a BNR, sustinand necesitatea abandonarii politicii de supraevaluare a
leului, criticand politica de reescont promovata de BNR inainte de primul razboi
mondial, care a favorizat marile banci si nu pe producatorii interni, reliefand
importanta factorului psihologic in conducerea politicii monetare etc. In ceea ce
priveste politica bugetara, in calitate de specialist, ca fost ministru de finante,
Madgearu s-a dovedit sustinatorul ideii de echilibru bugetar, considerand ca toate
"bolile monetare incep de aici", idee formulata peste cateva decenii de Milton
Friedman (fondatorul Scolii monetariste de la Chicago) sub sintagma "inflatia este
peste tot si intotdeauna un fenomen monetar". In lucrarile si conferintele sale
acesta s-a aratat, de asemenea,  preocupat de gravitatea caracterului cronic al
deficitului bugetar al Romaniei, a subliniat  necesitatea rationalizarii si a
controlului cheltuielilor publice si a prezentat  caile de actiune in vederea realizarii
acestui deziderat.

Personalitatea lui Virgil Madgearu

Prin activitatea complexa pe care a desfasurat-o la catedra si in calitate de 

parlamentar si ministru, Virgil Madgearu si-a adus o contributie importanta la
dezvoltarea invatamantului superior economic si la constituirea si consolidarea
statului national unitar roman. Tinand seama de aceste merite incontestabile, la doi
ani de la moartea sa a fost infiintat la Bucuresti un institut de cercetari economice
care ii poarta numele, iar in anul 1990 a fost ales membru post-mortem al
Academiei Romane.