Facultatea de Management turistic si comercial

Master: Mk si negocieri in afaceri

Cristea Rares Ionut, an: I

EXIGENŢE ALE INTEGRĂRII ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA

EUROPEANĂ. IMPACTUL ADERĂRII ASUPRA ECONOMIEI
NAŢIONALE
- INEGRARE FINANCIAR-MONETARĂ EUROPEANĂ -
 CUPRINS

INTRODUCERE.................................................................................................................3

1. CRITERII DE ADERARE ALE ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ...................4

2. AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE ALE INTEGRĂRII ROMÂNIEI LA UE....................13

CONCLUZII ....................................................................................................................18

2
 Introducere

“Europa este ca o casă divizată. Aripa sa de vest se află în bune condiţii. Un acoperiş
sigur, încălzire centrală, totul strălucind de curăţenie şi cu tablouri noi şi valoroase pe pereţi.
Aripa sa de est este o ruină, cu un acoperiş plin de găuri, cu geamuri sparte, plină de mizerie. O
astfel de construcţie, fie nu va rezista de loc, fie va trebui reparată pentru a rezista multă vreme
de acum înainte” (Anonim)
Aripa de vest are în componenţă ţări cu o economie stabilă şi cu un potenţial de
dezvoltare ridicat. Aripa de est, în care este inclusă şi România, prezintă o economie în tranziţie,
şi un decalaj major faţă de nivelul de dezvoltare al Europei Centrale.
Nevoia de integrare a României în UE trebuie legată de nevoia de a realiza o creştere
economică rapidă pentru ajungerea din urmă a ţărilor avansate, corelată cu nevoia de a asigura
stabilitatea socială şi politică, pornind de la starea generală a economiei.
Dacă am alege un eşantion reprezentativ din populaţia României şi am adresa următoarea
întrebare: „Integrarea în UE este avantaj sau un dezavantaj pentru ţara noastră?”, răspunsurile
vor fi împărţite. Unii ar considera integrarea nefolositoare, având în vedere că România este o
„ţară europeană”1. Alţii sunt de acord cu integrarea susţinându-şi opţiunea prin diverse
argumente. Această diversitate de idei se datorează lipsei de informare în ceea ce priveşte
condiţiile impuse ţării noastre la aderare, dar şi atenţiei exagerate acordată anumitor avantaje
obţinute în urma procesului.
Procesul de integrare al României în Uniunea Europeană a cunoscut perioade de declin şi
ascensiune, desfăşurându-se într-un mediu schimbător. Primul pas în aderarea României la UE a
fost semnarea Acordului European2 de asociere la data de 1 februarie 1993, care avea ca obiectiv
principal pregătirea integrării. În martie 1998 se lansează oficial procesul de extindere a UE,
proces care include şi ţara noastră. Deschiderea propriu-zisă a negocierilor de aderare are loc în
anul 2000. Începând cu 1 ianuarie 2007 România devine membră a Uniunii asumându-şi
drepturile şi obligaţiile aferente.
Ne propunem, în ceea ce urmează, să punctăm condiţiile care au stat la baza pactului de
aderare, avantajele rezultate şi eventualele inconveniente.

3
 1. Criterii de aderare ale României la Uniunea Europeană

Primele condiţii impuse unui stat candidat la aderare sunt criteriile de la Copenhaga care
prevăd:3
• stabilitatea instituţiilor ce garantează democraţia, statul de drept, drepturile
omului şi protecţia minorităţilor;
• existenţa unei economii de piaţă funcţionale şi capacitatea de a face faţă presiunii
concurenţiale şi forţelor pieţei din Uniunea Europeană;
• capacitatea de asumare a obligaţiilor de stat membru, inclusiv cele privind
aderarea la obiectivele uniunii politice, economice şi monetare.
Pe lângă acestea România trebuie să mai respecte şi criteriile de convergenţă semnalate în
Tratatul de la Maastricht. Tratatul cere României să atingă anumite nivele în ceea ce priveşte:
stabilitatea preţurilor, deficit bugetar, datoria publica, rata dobânzii şi stabilitatea cursului de
schimb.
Stabilitatea preţurilor
În acest domeniu Tratatul impune ca rata medie a inflaţiei pe ultimele 12 luni să nu
depăşească cu mai mult de 1.5% pe cea a primelor trei clasate (ca medie aritmetica4).
După 1990, odată cu liberalizarea graduală a preţurilor, România a luat în calcul existenţa
inflaţiei ca fenomen destabilizator. În perioada 1990-2000, după cum se poate observa şi în
tabelul de mai jos, inflaţia în ţara noastră a cunoscut variaţii majore, care au avut ca principale
cauze5:
Tabel nr.1 Rata inflaţiei 1990-2000 în Europa centrală şi de est

Sursa:BNR, IFS şi publicaţii ale băncilor centrale

3
www.bnro.ro/RO/ntegrare
4
idem 3
5
http://www.bnr.ro/Ro/Pubs/RapInflatie/ri20011.pdf

4
 - întârzierea restructurării de fond a economiei;
- întreruperea eforturilor de stabilizare;
- politici salariale neadecvate;
- indisciplina financiară.
În „Programul economic de preaderare”6 elaborat în 2001 de Guvernul României ţintirea
directă a inflaţiei este prima strategie politică pe care BNR o are în vedere pentru anii următori.
Punerea în aplicare a acestei strategii a avut un impact benefic rata inflaţiei cunoscând un trend
descrescător. Rata inflaţiei în perioada 2001 - 2010 se prezintă astfel:
Tabel nr.2 Evoluţia inflaţiei în România în perioada 2001-2010
An 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007* 2008* 2009* 2010*
Rata inflaţiei % 30.3 17.8 14.1 9.3 8.6 5.5 4.5 3.5 3.0 2.5
* date cu caracter de previziune
Sursa: http://www.mdlpl.ro/_documente/dialog_Ro_UE/Strategie%20Lisabona/anexa1.pdf
În perioada următoare procesul dezinflaţionist va continua pentru îndeplinirea
obiectivului pe termen mediu, respectiv de a ajunge în anul 2010 la un nivel al inflaţiei
comparabil cu cel din Uniunea Europeană. O asemenea evoluţie este susţinută de creşterea mai
moderată a preţurilor în raport cu perioadele anterioare, de continuarea aprecierii în termeni reali
a monedei naţionale în raport cu Euro şi de angajamentul Guvernului pentru o politică salarială
prudentă.
Având în vedere această evoluţie a ratei inflaţiei România se apropie de nivelul cerut de
normele europene.
Finanţele publice
Tratatul de la Maastricht impune condiţii asupra deficitului bugetar, care nu trebuie să
depăşească 3% din PIB, şi asupra datoriei publice, care trebuie să se situeze sub 60% din PIB.
Potrivit datelor Fondului Monetar Internaţional7, în perioada 1990 – 2000:
- 18 ţări dezvoltate au încheiat 168 de bugete anuale la nivelul administraţiei centrale,
din care 139 (82.7%) cu deficit şi 29 (17.3%) cu excedent;
- 52 ţări în curs de dezvoltare au încheiat 529 de bugete anuale, din care 413 (78.1%)
au fost deficitare, iar 116 (21.9%) excedentare;
- 6 ţări în tranziţie au încheiat 61 de bugete anuale din care 43 (70.5%) cu deficit, iar
18 (29.5%) cu excedent.
Tabel nr.3 Evoluţia deficitului public
Ţări \ Ani 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Canada -5.3 -2.8 0.2 0.1 1.6 2.9 1.1 0.3 0.6 1.1
SUA -3.1 -2.2 -0.8 0.4 0.9 1.6 -0.4 -3.8 -4.6 -4.4
Japonia -4.7 -5.1 -3.8 -5.5 -7.2 -7.5 -6.1 -7.9 -7.7 -6.5
6
http://www.bnr.ro/Ro/Pubs/Caiete/2002cs10.pdf
7
Vacarel, I., Finanţe publice, Ed. Didactica şi Pedagogică, Bucureşti, 2004, p 445

5
UE (25 ţări) … … … -1.7 -0.8 0.8 -1.2 -2.3 -2.9 -2.6
UE (15 ţări) … -4.2 -2.4 -1.6 -0.7 1.0 -1.1 -2.2 -2.8 -2.6
Zona Euro … -4.2 -2.6 -2.2 -1.3 0.2 -1.7 -2.4 -2.8 -2.7
Zona Euro (12 ţări) … -4.3 -2.6 -2.2 -1.3 0.1 -1.7 -2.4 -2.8 -2.7
Belgia -4.3 -3.8 -2.0 -0.7 -0.4 0.2 0.6 0.1 0.4 0.1
Franţa -5.5 -4.1 -3.0 -2.7 -1.8 -1.4 -1.5 -3.2 -4.2 -3.7
Germania -3.3 -3.4 -2.7 -2.2 -1.5 1.3 -2.8 -3.7 -3.8 -3.7
Grecia -10.2 -7.4 -4.0 -2.5 -1.8 -4.1 -3.6 -4.1 -5.2 -6.1
Italia -7.6 -7.1 -2.7 -2.8 -1.7 -0.6 -3.0 -2.6 -2.9 -3.0
Spania … -4.9 -3.2 -3.0 -1.2 -0.9 -0.5 -0.3 0.3 -0.3
Anglia -5.7 -4.3 -2.0 0.2 1.0 3.8 0.7 -1.7 -3.4 -3.2
Suedia -7.0 -2.7 -0.9 1.8 2.5 5.1 2.5 -0.3 0.2 1.4
Cipru … … … -4.3 -4.5 -2.4 -2.3 -4.5 -6.3 -4.2
Estonia … … 1.9 -0.3 -3.7 -0.6 0.3 1.4 3.1 1.8
Malta … … -10.9 -10.8 -7.6 -6.2 -6.5 -5.8 -10.5 -5.2
Republica Cehă … … -2.5 -4.2 -3.4 -3.7 -5.9 -6.8 -11.7 -3.0
Polonia … … -4.0 -2.1 -1.4 -0.7 -3.9 -3.6 -4.5 -4.8
Slovacia … … -5.5 -4.7 -6.4 -12.3 -6.0 -5.7 -3.7 -3.3
Slovenia … … … -2.2 -2.1 -3.5 -2.8 -2.4 -2.0 -1.9
Ungaria … … -6.8 -8.0 -5.6 -3.0 -3.7 -8.5 -6.2 -4.5
Sursa: www.europa.eu.int (Eurostat)

Uniunea Europeană şi zona euro au înregistrat deficite publice cu o tendinţă de

deteriorare până în anul 2003, când nivelul mediu a fost de 2.9% din PIB în Uniunea Europeană
şi de 2.8% în zona euro. În anul 2004 deficitul public s-a redus până la nivelul de 2.6 din PIB în
ambele situaţii.
România s-a confruntat cu problema deficitelor bugetare care, deşi mai mici comparativ
cu cele ale ţărilor aflate în tranziţie, au dobândit un caracter continuu.
Tabel nr.4 Evoluţia deficitului bugetului general consolidat a bugetului de stat şi creşterea reală a PIB în
România în perioada 1995-2004 (exprimate în % din PIB)
Indicator/An 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Venituri 32.1 29.9 30.3 32.0 33.2 31.5 30.5 29.6 29.8 30.2
bugetare
Cheltuieli 34.7 33.8 33.9 35.6 35.1 35.6 33.7 32.1 32.1 31.5
bugetare
Deficit buget -2.6 -3.9 -3.5 -3.6 -1.9 -4.0 -3.2 -2.5 -2.3 -1.2
consolidat
Deficit buget -4.1 -4.9 -3.6 -2.8 -2.6 -3.6 -3.1 -3.0 -1.5 -0.8
stat
Sursa: Ministerul Finanţelor Publice şi Institutul Naţional de Statistică
Pe fondul resurselor interne limitate soldul bugetului general consolidat al României a
fost începând cu 1995 negativ. În condiţiile susţineri procesului de integrare europeană ultimii
ani au fost marcaţi de eforturi pentru încadrarea deficitului public în limita de 3%.

6
 Finanţarea nemonetară reprezintă modalitatea general acceptată de finanţare a deficitului
bugetar pentru înlăturarea inflaţiei. În Uniunea Europeană îndatorarea publică a devenit singura
modalitate de finanţare a soldului bugetar, Tratatul de la Maastricht interzicând finanţarea
monetară directă a deficitului de către băncile centrale.
Dacă analizăm modalităţile de finanţare ale deficitelor bugetare practicate la noi se
observă că numai bugetul de stat şi bugetele locale sunt autorizate să se împrumute din sectorul
privat. Înainte de anul 2001 apelul la sectorul privat era inexistent. Finanţarea deficitului bugetar
are în România două surse principale: disponibilităţile Trezorerie şi împrumuturile de stat interne
şi externe.
Piaţa internă de capital a României a fost şi este insuficient dezvoltată, astfel încât
necesitatea suplimentară de resurse financiare pentru acoperirea deficitului a provenit din
împrumuturi contractate de peste graniţă. În 2001 finanţarea deficitului bugetar s-a făcut în
proporţie de 33.6% din interior şi 66.4% din exterior, iar în anul 2003 ponderea surselor interne a
fost de 24%, iar cea a celor externe de 76%. În anul 2004 ponderea finanţării interne a deficitului
bugetar a crescut la 39% comparativ cu anul precedent.
Această situaţie se reflectă şi în structura datoriei publice a României, generată de
finanţarea prin împrumuturi a deficitului bugetar. În perioada 1993-2003 datoria publică externă
a reprezentat peste 70% din datoria publică totală.8
Tabel nr. 5 Datoria publica a României în perioada 1993-2003 (exprimat în la sută din PIB)
Indicator/Ani 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003
Datorie publică 21.5 17.5 20.4 28.0 27.8 28.0 34.7 29.3 27.3 27.6 27.4
totală
Datoria publică 9.6 14.4 14.0 17.2 21.5 26.1 37.8 33.2 29.3 25.4 22.2
internă
Datoria publica 91.4 85.6 86.0 82.8 78.5 73.9 62.2 66.8 70.7 74.6 77.8
externă
Sursa: Ştefura, G, România şi problemele integrării europene, Ed. UAIC, vol.III, Iasi, 2007
Grafic nr.1 Evoluţia datoriei externe pe termen scurt

8
Ştefura, G, România şi problemele integrării europene, Ed. UAIC, vol.III, Iasi, 2007, p.185-186

7
 Sursa: http://www.bnr.ro/Ro/Pubs/RSF/RSF2007.pdf
Datoria externă pe termen scurt s-a dublat în 2006, ajungând la 13,4 miliarde EUR
(Grafic nr.1). Mărimea datoriei externe pe termen scurt9 în raport cu totalul rezervelor oficiale a
ajuns la aproape 60%. Datoria externă a avut un ritm de creştere superior exporturilor, astfel că
la sfârşitul anului 2006 raportul între cei doi indicatori a ajuns la 40%.
Rata dobânzii
Rata medie nominală a dobânzii pe termen lung la titlurile de stat (sau alte valori
mobiliare comparabile) nu trebuie să depăşească cu mai mult de 2% media primelor trei state
membre, respectiv 6.2%.
În România rata dobânzii la ultima emisiune de obligaţiuni guvernamentale pe termen de
10 ani (august 2005) a fost de 7,49%, iar la ultima emisiune obligaţiuni guvernamentale pe
termen de 5 ani (martie 2007), rata dobânzii a fost de 7,03%10.
Ministerul Economiei şi Finanţelor a plasat în septembrie 2007 o emisiune de titluri de
stat de 100 milioane lei, cu scadenţa în iunie 2017, la care a acceptat un randament mediu de
6,70% pe an, sub rata cuponului, de 6,75%, a informat un comunicat al băncii centrale.
La ultima licitaţie de titluri de stat "benchmark", care a avut loc pe 16 august acelaşi an,
Ministerul Economiei şi Finanţelor a vândut titluri scadente tot după zece ani în valoare de
aproape 130 milioane lei, la o dobândă anuală medie de 6,73% şi o dobândă maximă acceptată
de 6,74%, de asemena sub rata cuponului, de 6,75%.
Stabilitatea cursului de schimb
Cursul de schimb al monedei naţionale faţă de euro trebuie să se încadreze în intervalul
de variaţie de +/-15%, fără tensiuni majore pentru o perioadă de doi ani înaintea momentului
examinării.

9
http://www.bnr.ro/Ro/Pubs/RSF/RSF2007.pdf
10
http://www.tmctv.ro/articol_19679

8
 Cursul de schimb al leului faţă de euro în anul 2004 a înregistrat o apreciere/depreciere
procentuală maximă faţă de media pe doi ani 2003/2004 de +7.9/-2.2, iar în anul 2005 faţă e
media pe anii 2004/2005 de +11.4/-8.0. In România, în perioada 2005-2006,
aprecierea/deprecierea zilnică maximă a cursului de schimb leu/euro faţă de media celor doi ani
a fost de +10,0/-6,1%.
Dacă ne raportăm la cursul valutar real fluctuaţiile înregistrate au fost reduse cu mult sub
+/- 15%.
Posibilitatea participării României la ERM II
Participarea României la SME II timp de minim doi ani, fără deprecieri ale cursului
central şi fără intervenţii ale Băncii Centrale constituie unul dintre criteriile de convergenţă
obligatorii pentru intrarea în zona euro. Perioada de urmărire a monedei naţionale în SME II este
preconizată a fi 2010-2012, iar data ţintă pentru intrarea în zona euro este anul 2012..
Dacă am analiza pe fiecare domeniu cerinţele UE acestea s-ar prezenta astfel:
1. Agricultura11
România trebuie mai ales sa progreseze în adoptarea standardelor europene din acest
sector şi din industria alimentară. Agricultura reprezintă cel mai voluminos capitol de negociere.
Acquis-ul comunitar din domeniul agriculturii este cel mai extins şi reprezintă aproximativ 40%
din legislaţia Uniunii Europene.
2. Cercetare12
Capacitatea de punere in practica se refera mai puţin la aplicarea şi punerea în vigoare a
prevederilor legale, cât la existenţa condiţiilor necesare pentru o participare eficienta la
activităţile din cadrul Programelor Cadru. Aceste condiţii înseamnă, printre altele:
- existenta infrastructurilor necesare,
- funcţionarea eficientă a instituţiilor implicate şi a legăturilor dintre ele,
- pregătirea profesionala a cercetătorilor şi capacitatea lor de a colabora, etc.
In plus, instituţiile de stat şi particulare trebuie să poată furniza volumul necesar de
fonduri pentru asigurarea participării. România participa la Programul Cadru 6, principalul
instrument al Uniunii Europene de promovare şi finanţare a cercetării în Europa.
3. Concurenţa13
Politica în domeniul concurenţei se concentrează pe patru domenii principale de
activitate:
- eliminarea acordurilor între firme, care au ca efect diminuarea concurenţei, şi a
abuzurilor de poziţie dominantă ;

11
http://www.infoeuropa.ro/jsp/page.jsp#
12
idem11
13
idem11

9
 - controlul fuziunilor intre firme (reglementari antitrust14);
- liberalizarea sectoarelor economice monopoliste (telecomunicaţiile, gazele şi
electricitatea, transportul feroviar). În toate aceste domenii se aplică o politică de liberalizare
treptata.
- monitorizarea ajutoarelor acordate de către stat (interzicerea acordării de către stat a
unor subvenţii pentru menţinerea în activitate a unei firme în cazul în care nu există perspective
de reabilitare a situaţiei acesteia).
4. Cultură şi audio vizual15
- alinierea la cele mai bune practici UE şi la sistemele de reglementare şi finanţare;
- dezvoltarea unor relaţii puternice şi de durată între instituţiile culturale şi artistice din
România şi din ţările Uniunii Europene.
5. Dezvoltare regională16
Se impune ca autorităţile române să-şi întărească capacitatea administrativă, pentru a
utiliza eficient acest sprijin financiar, într-un mod care să garanteze un impact maxim în ceea ce
priveşte reducerea diferenţelor regionale şi intra-regionale. Diferenţele regionale apar mai ales la
nivelul sub-regiunilor, în special între judeţe, oraşe sau comune.
6. Educaţie17
Obiectivele strategice în acest domeniu sunt:
- asigurarea educaţiei elementare pentru toţi;
- dezvoltarea educaţiei în zonele rurale în vederea asigurării accesului egal la nivele
superioare de educaţie;
- dezvoltarea învăţământului preşcolar, inclusiv introducerea unui an de învăţământ
preşcolar obligatoriu;
- adaptarea conţinutului programelor de pregătire profesionala cu aspiraţiile individuale şi
cu cerinţele pieţei de munca;
- promovarea utilizării tehnologiei informaţionale şi asigurarea accesului la internet în
învăţământul preuniversitar;
- crearea unui sistem coerent de pregătire permanenta a directorilor din învăţământ şi a
personalului didactic din cadrul învăţământului preuniversitar;
- întărirea rolului universităţilor în promovarea dimensiunii europene a învăţământului şi
consolidarea managementului academic şi administrativ în instituţiile de învăţământ superior, în
contextul autonomiei universitare.

14
http://www.infoeuropa.ro/jsp/page.jsp?cid=195&lid=1&id=5117
15
idem11
16
idem11
17
idem11

10
 7. Energie18
În sectorul energetic, ţările candidate trebuie în principal să:
- stabilească o politica energetica de ansamblu, cu un calendar precis de restructurare a
sectorului;
- se pregătească pentru funcţionarea corespunzătoare pe piaţa internă a energiei;
- îmbunătăţească reţelele energetice în scopul creării unei adevărate pieţe la standarde
europene;
- se pregătească pentru situaţii de criza, în principal prin constituirea stocurilor de rezervă
(de petrol) pentru 90 de zile;
- abordeze consecinţele sociale, regionale şi aspectele de protecţie a mediului legate de
restructurarea minelor;
- utilizeze mai eficient energia şi să acorde o pondere mai mare în bilanţul lor energetic
utilizării surselor reînnoibile de energie cum ar fi energia eoliană, hidroenergia, energia solară şi
de biomasă;
- îmbunătăţească siguranţa centralelor lor nucleare, astfel încât energia electrică să fie
produsă la un înalt nivel de siguranţă nucleara;
- se asigure că deşeurile nucleare sunt manipulate în mod responsabil şi să se pregătească
pentru aplicarea regulilor de protecţie Euratom privitoare la materialele nucleare.
8. Libera circulaţie a mărfurilor19
Acordul European stabileşte o serie de obligaţii pentru România în acest domeniu, cum ar
fi armonizarea legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar în ceea ce priveşte reglementările
vamale, normele şi standardele tehnice. Din acest punct de vedere, Acordul European prevede
eliminarea treptata a taxelor vamale aplicate comerţului dintre România şi Uniune, precum şi a
oricăror tarife cu efect similar sau a oricăror măsuri care ar putea impune restricţii cantitative
asupra exporturilor.
9. Protecţia consumatorului20
La nivelul UE, următoarele domenii sunt incluse în Politica pentru protecţia
consumatorilor: publicitatea înşelătoare, responsabilitatea producătorilor privind produsele cu
defecte, vânzarea la domiciliu, creditele de consum, imitaţiile periculoase, pachete turistice şi
tururi de vacanţă, termeni necorespunzători în contractele consumatorilor, contracte privind
proprietatea imobiliară în regim de indiviziune pe timp limitat, vânzarea la distanţă, publicitatea
comparativa, garanţii pentru vânzarea bunurilor de consum şi acţiuni de încetare a practicilor
ilicite în scopul protejării intereselor consumatorilor, reprezentarea consumatorilor.

18
idem11
19
idem11
20
idem11

11
 10. Protecţia mediului21
Procesul de aliniere la standardele UE în domeniul protecţiei mediului include două
componente:
- aproximarea legislativă;
- reforma instituţională care necesită dezvoltarea unui mecanism instituţional
corespunzător capabil să aplice şi să monitorizeze implementarea acquis-ului.
11. Sănătate publică22
Guvernul roman a iniţiat un program de reforme al sectorului sanitar care are la bază
următorul principiu: serviciile de sănătate trebuie să fie un bun comun, accesibil tuturor
cetăţenilor României, indiferent de posibilităţile materiale şi având la baza accesul liber şi
echilibrat la serviciile sanitare.
Înainte de a trece la dezbaterea avantajelor şi dezavantajelor pe care le presupune
aderarea la UE trebuie menţionat faptul ca majoritatea problemelor pe care le vom discuta
prezintă două modalităţi de abordare.

21
idem11
22
idem11

12
 2. Avantaje şi dezavantaje ale integrării României la UE

Principalele avantajele23 dobândite de România în urma aderării sunt:

- suplimentarea şi diversificarea resurselor financiare pe bază accesului la fondurile
structurale şi de coeziune;
- beneficii derivate din statutul de membru;
- accelerarea reformelor şi susţinerea tranziţiei.
Costurile24 aferente integrării în UE se pot structura astfel:
- cota de adoptare a normelor şi politicilor europene (crearea sau modificarea cadrului
instituţional de aplicare a acestora, de formare a resurselor umane din aceste structuri,
de asumare a obiectivelor comunitare de politică economică);
- costuri legate de respectarea şi implementarea standardelor definite de normele
politicilor europene (costuri pentru modernizarea infrastructurii de transport,
standarde de muncă şi protecţie socială, protecţia consumatorilor,costuri derivate din
procesul de liberalizare a circulaţiei mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi
capitalurilor);
- costuri legate de modernizarea economiei (costuri legate de modernizarea
capacităţilor de producţie din sectoarele economiei).
Prima problemă cu care s-a confruntat România a fost aderarea la normele europene,
respectiv modificarea Constituţiei şi a normelor interne, care a fost percepută de o parte a
populaţiei ca un amestec extern în conducerea ţării. Unii au mers până la a afirma că aceasta
reprezintă pierderea suveranităţii şi integrităţii. Ca urmare a recunoaşterii dreptului instituţiilor
Uniunii Europene de a adopta acte normative obligatorii pentru statele membre, Parlamentul nu
mai este unica autoritate legiuitoare. Revizuirea Constituţiei a avut în vedere limitarea dreptului
de legiferare al acestuia, prin scoaterea din competenţa sa a unor materii şi domenii rezervate
exclusiv reglementărilor instituţiilor europene25.
Chiar dacă Parlamentul îşi pierde din drepturi în favoarea unor organisme de conducere
externe, România nu pierde şi capacitatea de a lua decizii care să o favorizeze. În acest sens
fiecare instituţie de conducere de la nivel european are un număr de locuri care sunt repartizate la
nivelul fiecărui stat membru. Principalul criteriu de atribuire a cestor posturi se face prin
raportarea la numărul de locuitori al fiecărei ţări. De exemplu, în Parlamentul european România

23
Pigui, T, Integrarea Rimâniei în UE. Costuri şi beneficii, Colocviu strategic nr.9/iulie 2004, Universitatea
naţională de apărare, Centrul de studii strategicede aparare şi securitate.
24
Idem 23
25
Dorneanu, V, Constituţia României în faţa exigenţelor integrării ţării în UE, (Studii, opinii, informări)

13
ocupă 33 de locuri dintr-un total de 732, iar în Consiliul UE beneficiază de un număr de 14
locuri dintr-un total de 345, clasându-se în ambele cazuri pe locul şapte.
În ceea ce priveşte sistemul de impozite şi taxe România se bucură de un relativ avantaj
pentru populaţie, deoarece cotele unor impozite directe aplicate la noi sunt mai reduse decât în
UE. Cota impozitul pe veniturile populaţiei este la noi de 16%, în timp ce media europeana a
impozitului pe venit este de 38,68%, iar in zona euro media este de 45%. Dacă facem referire la
impozitul pe profit România se clasează între ţările cu cele mai scazute valori (tot 16%). În
cealalta parte a topului, cu cele mai ridicate impozite pe profit, regăsim state ca: Danemarca
(38,7%), Italia (37,3%) si Malta (35%). O parte dintre cetăţeni au perceput greşit aderarea la
normele europene ca o adoptare şi a cotelor de impozitare ale acestora.
Din perspectiva eliminării taxelor vamale, România pierde pe de o parte o sursă
importantă de venituri la bugetul de stat, dar, pe de altă parte populaţia are de câştigat. Odata cu
renunţarea la această taxă multe din preţurile produselor şi mărfurilor tranzacţionate s-au redus.
Integrarea presupune eliminarea graniţelor convenţionale şi deplasarea liberă a
populaţiei. Această măsură pune la încercare capacitatea ţării de a menţine un control asupra
activităţilor ilegale din zona frontierelor. Cetăţenii români, în schimb se bucură de statutul de
cetăţean european şi de eliminarea obligativităţii paşaportului.
În privinţă pieţei de capital, se oferă o oportunitate agenţilor cu lichidităţi reduse prin
intrarea pe piaţă a unor firme străine cu capital excedentar. În acelaşi timp şi firmele româneşti
cu capitaluri excedentare pot investi pe plan extern. Sporirea investiţiilor străine directe duce pe
de o parte la dezvoltarea capacităţilor de producţie şi pe de altă parte la sporirea productivităţii şi
calităţii produselor şi serviciilor autohtone.
Includerea pieţei interne de capital în piaţa unică europeană face ca riscurile care domină
acest domeniu să se propage mai rapid, amplificând efectele lor.
Pe termen lung agricultura are de câştigat prin faptul că România are acces, în urma
integrării, la o serie de fonduri europene destinate acestui domeniu. Fondurile pot fi folosite
pentru crearea de condiţii favorabile dezvoltării rurale durabile, modernizarea tehnicilor de lucru
şi stimularea forţei de muncă existente.
Progrese limitate s-au făcut în adoptarea legislaţiei comunitare în domeniu, dar va fi
necesar un efort deosebit în direcţia restructurării agriculturii, impunând-se măsuri adecvate
pentru:26
- introducerea şi aplicarea corespunzătoare a normelor sanitare care să corespundă
standardelor europene;

26
Işan, V, Tranziţie şi integrare europeană III, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2002, p.275

14
 - îmbunătăţirea structurilor administrative în vederea creării premiselor reale ale
aplicării instrumentelor specifice politicii agricole;
- restructurarea agriculturii şi a sectoarelor adiacente pentru creşterea concurenţei.
Principalele costuri pentru acest domeniu sunt: costuri bugetare de implementare a
politicii agricole comune, costuri legate cadrul instituţional şi costuri legate de adoptarea şi
implementarea standardelor de calitate a produselor agricole şi prelucrate, a normelor sanitare şi
fitosanitare a sistemelor de certificare a calităţii.
Beneficiile adoptării politicii agricole comunitare sunt evidente pe termen mediu şi lung
şi derivă din: susţinerea financiară din bugetul comunitar a politicii agricole, dezvoltarea zonelor
rurale, creşterea producţiei agricole, crearea şi dezvoltarea mecanismelor de piaţă şi beneficii
derivate din libera circulaţie a produselor agricole.
Piaţa forţei de muncă se dezvoltă pe mai multe direcţii. Pe primul plan de dezvoltare
aceasta permite cetăţenilor români să migreze în exterior, să cunoască cultura organizaţională a
altor firme şi să beneficieze de remunerări salariale mai avantajoase. Pe plan intern, apar pe piaţă
noi firme, care creează noi locuri de muncă în diverse domenii, contribuind în acelaşi timp la
calificare fiecărei persoane pe domeniul de activitate în care excelează.
În domeniul învăţământului se poate vorbi de beneficii oferita atât elevilor şi
studenţilor, cât şi profesorilor. Elevii şi studenţii au un acces mai facil la instituţiile de
învăţământ din exterior, la cărţi şi studii elaborate la nivel internaţional şi la cultura altor state.
Aceştia beneficiază de asemenea de recunoaşterea studiilor şi diplomelor obţinute în exterior.
Dintre beneficiile implicate de adoptarea acquis-ului comunitar în ceea ce priveşte
educaţia pot fi menţionate:
- creşterea nivelului mediu de educaţie;
- creşterea gradului de corelare dintre abilităţile pe care le dezvoltă sistemul
educaţional şi cele cerute pe piaţa muncii;
- asigurarea unui cadru uniform al calificărilor şi standardelor ocupaţionale.
Din perspectiva socială, pentru cetăţenii României integrarea în Uniunea Europeană
constituie un scop pentru dezvoltarea condiţiilor de viaţă şi de trai ale populaţiei.
Integrarea sectorului bancar românesc în UE determina presiuni ale pieţei, băncile
confruntându-se cu o concurenţă sporită. Se înregistrează, în aceste condiţii, o creştere a
eficienţei acestor instituţii şi o reducere a costurilor şi marjelor lor de intermediere. Competiţia
conduce la diversificarea ofertei de instrumente financiare şi la o reducere a riscurilor financiare,
posibilă pe o piaţă extinsă.27

27
Ştefura, G, România şi problemele integrării europene, vol.1, Ed.UAIC, Iaşi, 2005, p.110

15
 În România multe sectoare industriale sunt supradimensionate, depăşite tehnologic cu
produse puţin competitive, cu indici scăzuţi de utilizare a capacităţilor, cu echipe manageriale
neperformante sau chiar neinteresate şi cu consumuri materiale mari. Primul pas în reabilitarea
industriei româneşti a fost privatizarea, adică preluarea acestor firme de agenţi economici străini.
Aceştia au investit în echipamente noi, sisteme informaţionale şi know-how managerial, care
reduc decalajul competitiv dintre întreprinderile autohtone şi cele străine.
În martie 2005 Buletinul Euro, editat de Compartimentul de integrare europeană, aprecia
că industria chimică a fost afectată negativ de liberalizarea comerţului cu UE şi că industria
lemnului şi cea prelucrătoare au fost avantajate menţinând un trend ascendent prin investiţii în
tehnologie şi atragere de capital.
România are numeroase decalaje faţă de UE în domeniul trasporturilor. Reţeaua
infrastructurală din ţara noastră nu este conformă cu cea prevăzută de reglementările comunitare.
Investiţiile necesare pentru interconectarea la marile rute europene de transport sunt provenite în
mare parte din investiţii străine
Îmbunătăţirea mediului de afaceri reprezintă una dintre componentele esenţiale ale
reformei economice din România28, alături de privatizare, liberalizare, reforme structurale şi
altele. Crearea unui mediu de afaceri prietenos pentru investitori s-a dovedit a fi o sarcină
complexă, care implică o multitudine de instituţii, din mediul guvernamental şi
neguvernamental.
Politica în domeniul concurenţei trebuie să fie o componentă constantă a mix-ului de
politici practicat. Pentru a creşte transparenţa autorităţilor de concurenţă din România, Consiliul
Concurenţei, ca singură autoritate cu rol de decizie în acest domeniu, a început să publice
deciziile pe care le ia.
Costurile derivate din liberalizarea comercială dintre România şi UE sunt legate în
principal de reducerea protecţionismului, confruntarea directă cu produsele europene competitive
şi costurile de aliniere la standardele europene de calitate a produselor. Beneficiile sunt legate de
accesul mai facil la o piaţă largă de desfacere şi aprovizionare, precum şi de stimularea
competitivităţii.
Turismul reprezintă un factor catalizator29 a relaţiilor dintre state şi un instrument de
integrare economico-socială internaţională. Integrarea turistică europeană are ca scop
dezvoltarea turismului, concomitent cu protecţia mediului şi creşterea calităţii serviciilor. Deşi
costurile implicate sunt mari, România beneficiază de asistenţă tehnică şi financiară di partea
UE.

28
idem 27
29
idem 26

16
 Principiile pe care se fundamentează politica de protecţie a mediului sunt variate şi
cuprind prevenirea este mai bună decât tratarea, orice prejudiciază mediul înconjurător trebuie
combătut la nivelul sursei, cel care poluează va trebui să plătească pentru repararea oricărui
prejudiciu şi curăţirea meiului.
României i-a lipsit o politică coerentă de protecţie a mediului şi sistemul de sancţiuni
pentru nerespectarea acestor norme poate fi considerat ineficace un argument în acest sens fiind
gradul relativ ridicat de poluate existent.30
Potrivit estimărilor realizate de către Ministerul mediului totalul costurilor pentru
implementarea acquisului comunitar de mediu în perioada 2004-2021 este de circa 29.5 miliarde
euro, din care: 19.5% de la bugetul de stat, 28.8% din fonduri comunitare, 35.76% de la agenţi
economici şi 15.94% din alte surse31. Studiul evaluează beneficiile rezultate din creşterea calităţii
aerului şi controlul poluării industriale ca fiind de opt ori mai mari decât costurile. Mai multe
studii privind implementarea directivelor europene cu privire la protecţia mediului estimează că
costurile pentru modernizarea controlului emisiilor de zgomot sunt de circa 10 miliarde de euro
si costurile privind îmbunătăţirea calităţii apei sunt de 13.4 miliarde euro.

30
Ciupagea, C, Studii de impact II, Evaluare costurilor şi beneficiilor aderării României la UE, Institutul European
din România, Bucureşti, 2004, p 73
31
Idem 30

17
 Concluzii
Integrarea a schimbat relaţiile dintre statele membre la mai multe nivele: au fost reduse
diferenţele sociale, au fost armonizate standardele, legile şi regulamentele şi au fost înlăturate
barierele fizice şi fiscale. Mai sunt încă multe probleme de rezolvat, mai există încă mult
scepticism cu privire la valorile si impactul UE, mi există încă oameni care nu îi înţeleg rostul.
Este evident că România nu se poate apropia de nivelul de bunăstare al ţărilor Uniunii
Europene fără a-şi asuma şi costurile acestui proces. Privind la nivel macro-economic raportul de
evaluare costuri-beneicii conduce ideea că integrarea României în UE este un avantaj.
Dacă România nu ar fi aderat la UE ar trebui să vorbi de costuri de neaderare. Acestea
sunt complexe şi implică:
- izolarea şi îndepărtarea de la procesele de luare deciziilor, implicând dificultăţi şi
cheltuieli sporite pentru impunerea autonomă pe scena politică şi economică
- izolarea economică a României, în condiţiile în care UE deţine în prezent circa 60%
din comerţul exterior românesc;
- restrângerea posibilităţilor de acces a produselor româneşti pe piaţa comunitară;
- creşterea vulnerabilităţii produselor româneşti în faţa măsurilor de apărare comercială
şi a obstacolelor tehnice practicate de UE faţă de ţările terţe;
- creşterea decalajului economic dintre România şi ţările din zona uniunii datorită
imposibilităţii de a beneficia de fondurile comunitare de dezvoltare;
- scăderea posibilităţilor României de a dezvolta o agricultură competitivă.
Integrarea României în UE nu aduce lapte şi miere, ea aduce o altă viziune asupra
responsabilităţii cu care fiecare individ îşi asumă riscurile tranziţiei prin viaţă32.
Trebuie să recunoaştem că România are mai multă nevoie de UE decât viceversa.
Uniunea nu are de pierdut, având în vedere că România s-a prezentat la aderare cu atuuri
economice şi instituţionale demne de luat în seama. Integrarea oferă însă României o şansă
extraordinară pentru a învinge „capcana înapoierii”33.

32
Sanda, G, Integrarea economiei României în UE, Ed. Rhabon, Tg.Jiu, 2003 p 217
33
Dăianu, D, România şi Uniunea Europeană, Ed. Polirom, Iaşi, 2002, p.29

18
 Bibliografie

1. Ciupagea, C, Studii de impact II, Evaluare costurilor şi beneficiilor aderării României la

UE, Institutul European din România, Bucureşti, 2004
2. Dăianu, D, România şi Uniunea Europeană, Ed. Polirom, Iaşi, 2002;
3. Dorneanu, V, Constituţia României în faţa exigenţelor integrării ţării în UE, (Studii,
opinii, informări);
4. Işan, V, Tranziţie şi integrare europeană III, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2002;
5. Pigui, T, Integrarea Rimâniei în UE. Costuri şi beneficii, Colocviu strategic nr.9/iulie
2004, Universitatea naţională de apărare, Centrul de studii strategicede aparare şi
securitate;
6. Sanda, G, Integrarea economiei României în UE, Ed. Rhabon, Tg.Jiu, 2003;
7. Ştefura, G, România şi problemele integrării europene, vol.1, Ed.UAIC, Iaşi, 2005;
8. Ştefura, G, România şi problemele integrării europene, vol.2, Ed.UAIC, Iaşi, 2006;
9. Ştefura, G, România şi problemele integrării europene, vol.3, Ed.UAIC, Iaşi, 2006;
10. Vacarel, I., Finanţe publice, Ed. Didactica şi Pedagogică, Bucureşti, 2004;
http://www.bnr.ro/Ro/pulicatii
http://www.bnro.ro/Ro/integrare
http://www.infoeuropa.ro
http://www.tmctv.ro

19