Introducere

De-a lungul timpului România a trecut printr-o serie de evenimente cu o majoră influiență atât
asupra sistemului politic, economic, financiar-bancar. Unul dintre aceste evenimente este reprezentat de
aderarea României în cadrul Uniunii Europene. În procesul de aderare al României în cadrul Uniunii
Europene s-au urmărit câțiva pași:

Fig.1.

Sursă informații: https://ec.europa.eu/romania/about-us/eu_romania_ro

1 februarie 1993
•Se semnează de către România Acordul European, care intră în vigoare la 1 februarie 1995.

iunie 1995
•Este depusă de către România cererea de aderare la Uniunea Europeană

iunie 1997
•Este adoptată de către Comisia Europeană Agenda 2000

noiembrie 1998
•Este publicat de către Comisia Europeană primul Raport de țară privind procesul de aderare al României la
UE

iunie 1999
•România adoptă Planul Național de Aderare la UE

februarie 2000
•Se deschid oficial negocierile de aderare a României la UE

13 noiembrie 2002
•Se adoptă o ,,Foaie de parcurs” în ceea ce privește aderarea României și Bulgariei la UE

26 martie 2003
• Comisia Europeană prezintă ediţia revizuită a Parteneriatului de Aderare cu România

25 aprilie 2005
•Președintele României, Traian Băsescu, semnează Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană

1 ianuarie 2007
•România devine stat membru al Uniunii Europene.

1
 Chiar prin etapele procesului de aderare se observa magnitudinea si complexitatea procesului de
aderare, confirmându-ne faptul că România a trecut printr-o serie de transformări prin contextul aderării
României la Uniunea Europeană. Printre aceste forme de transformări la nivelul financiar bancar și al
politicii monetare s-au urmărit:

 atingerea şi consolidarea stabilităţii macroeconomice în vederea creării condiţiilor pentru dezvoltarea

economică durabilă;
 accelerarea ajustării structurale a economiei;
 aplicarea unei politici monetare ferme şi a unei politici fiscale capabile să menţină deficitul bugetar la
nivelul stabilit prin condiţiile de aderare şi să impulsioneze activitatea economică;
 dezvoltarea regională şi locală pe baza principiilor de autonomie locală;
 atenuarea consecinţelor defavorabile în plan social ale reformelor economice, cu precădere pentru
categoriilor vulnerabile.1

1
“Restructurarea sistemului financiar al României în contextual integrării în UE” Bogdan Fîrţescu, pg. 31

2
 Schimbări în sistemul financiar-bancar

În țara noastră au existat încă de la începutul vremurilor diverse controvere politice care au
influiențat dezvoltarea sistemului financiar bancar. Unul dintre ele ar fi evenimentul din anul 1989 prin
intermediul căruia se începe tranziția economiei spre o economie de piață. Înainte de anul 1990 sistemul
bancar al României era similar cu cele ale celorlalte economii centralizate: BNR deține atât din funcțiile
unei bănci centrale, cât și di funcțiile băncilor comerciale, existând 4 bănci specializate (Banca Română de
Comerţ Exterior, Banca de Investiţii, Banca Agricolă și Casa de Economii şi Consemnaţiuni). Astfel încât
prin prisma acestor evenimente a început reforma bancară în România: BNR reia funcțiile tradiționale a
unei bănci centrale, iar cadrul legislativ se adaptează constant noilor situații reale a statului român.
Această reformă s-a îndreptat către două direcții: susținerea băncilor din sistem aflate în impas și curățarea
sistemului prin eliminarea băncilor neproductive.

La începutul anului 2002 în Registrul bancar prezentat de BNR2 indică faptul că pe piață există 54
de bănci, însă doar 40 activau pe piață. Dintre cele 14 bănci care nu activau pe piață sunt 7 bănci străine
care s-au retras de pe piața financiar-bancară din România, iar alte 7 bănci se aflau în proceduri de
faliment. În perioada premergătoare a procesului de aderare al României în Uniunea Europeană, România
nu se poate lăuda cu un sistem bancar care să aibă succes din punctul de vedere a gradului de intermediere
financiară, ba chiar țara noastră s-a remarcat prin cel mai slab grad de intermediere financiară și de
asemenea c un grad de concentrare bancară ridicată. De asemenea în această perioadă numărul agenților
economici care reușeau să înregistreze profit era unul mic, fapt ce conducea la restrângerea activității de
creditare de pe aceasta piață.

Statutul recent de țară membră a Uniunii Europene aduce pe planul intern mai multă concurență pe
piața financiar-bancară începând să primeze calitatea astfel încât aceasta să facă diferența dintre băncile
aflate în compentiție. Această afirmație poate fi susținută prin prisma Raportului anual BNR din anul 2008
când 174 de instituții bancare au dorit să îsi desfășoare activatatea pe teritoriul României pe fondul
liberalizării serviciilor. În același context al integrării României în Uniunea Europeană se observă o
dezvoltare și o diversificare a instituțiilor și produselor bancare astfel încât ele au intrat într-un proces de
informatizare, observându-se spre exemplu și o mai buna utilizare a instrumenteleor de plata fără numerar.

22
Raport anual BNR, 2003, pagina 10

3
De asemenea prin intermediul integrării europene România a ajuns de la un grad de intermediere bancară
din anul 2002 de 15% din PIB la un procent de 60%. Nici acest procent de 60% nu ne aduce în fruntea
clasamentului, ba chiar încă ne clasificăm ca fiind ultimii în clasamentul Uniunii Europene, însă pentru
România reprezintă o creștere și un motiv de a privi cu optimism viitorul din acest punct de vedere.

În procesul de integrare a României în cadrul Uniunii Europene s-a observat la nivel structural al
băncilor o schimbare majoră exemplificată în tabelul de mai jos:

Tabel1.Capitalul social (de dotare) al băncilor comerciale grupate după natura capitalului, inclusiv
al sucursalelor băncilor străine (1998-2001)

Decembrie 1998 Decembrie 1999 Decembire 2000 Decembrie 2001

Mld. lei % Mld. lei % Mld. lei % Mld. lei %
Bănci cu capital 3.693,7 64,2 5.794,7 58,2 6.482,4 46,2 10.238,3 37,5
majoritar autohton,
din care:
- cu capital 2.999,8 52,1 4.084,4 41,0 5.380,6 38,4 8.883,7 32,5
majoritar de stat
- cu capital 693,9 12,1 1.710,3 17.2 1.101,8 7,8 1.354,6 5,0
majoritar străin
Bănci cu capital 1.398,9 24,3 3.796,4 38,2 6.537,2 46,6 15.657,6 57,4
majoritar străin
Total bănci 5.092,6 88,5 9.591,1 96,4 13.019,6 92,8 25.895,9 94,9
comerciale
Sucursalele băncilor 660,0 11,5 357,0 3,6 1.005,2 7,2 1.393,7 5,1
străine
Bănci cu capital 2.752,8 47,9 5.863,7 59,0 8.644,2 61,6 18.405,9 67,5
majoritar privat
Bănci cu capital 2.058,9 35,8 4.153,4 41,8 7.542,4 53,8 17.051,3 62,5
majoritar străin
Total sistem bancar 5.752,6 100 9.948,1 100 14.024,8 100 27.289,6 100
Sursă: Banca Națională a României

4
 Din tabelul ilustrat putem observa cu usurință faptul că în contextul liberalizării serviciilor
procentul de capital social deținut de băncile cu capital autohton a scăzut subtanțial în procent în favoarea
băncilor cu capital majoritar străin. De asemenea se constată o creștere substanțială a valorii capitalului
social de la an la an. În anul 1999 față de anul 1998 capitalul social aproape se dublează ca cifră, urmând
ca în anul 2000 să crească cu 4.076,7 mld. lei. În anul 2001 față de 2000 capitalul cunoaște din nou o
creștere majoră, capitalul social aproape dublându-se.

Armonizarea legislației bancare românești cu legislația din spațiul european

În vederea armonizării legislației bancare românești cu legislația din planul european s-au afoptat o
serie de Directive prin intermediul cărora se are în vedere aducerea la aceași perspectivă a legislației
românești cu cea europeană.

1. Directiva Consliului 77/780/CCE din 12 decembrie 1977 care urmărește armonizarea regulilor
necesare pentru licențele bancare, care aduce în prim plan armonizarea regulilor de
supraveghere a sectorului bancar și întroduce principiul controlului țării de origine în
activitatea bancară. De asemenea această Directivă dorește implementarea comunicării ăntre
autoritățile de supraveghere și schimbul de informații in ceea ce privește instituțiile de credit.
2. Directiva Consiliului 86/635/CEE din 8 decembrie 1986 care are ca obiective impunerea 4
standardizării bilanțului în care prezentarea activului și pasivului să fie în ordinea
descrescătoare a lichiditâții, oferă două variante de prezentare a contului de profit și pierdere și
obligă instituțiile de creditare sa utilizeze șisă publice conturi consolidate.
3. Directiva Consiliului 89/299/CEE din 17 aprilie 1989 ce urmărește reflarea fondurilor proprii
într-o instituție de creditare.
4. Directiva Consiliului 89/647/CEE din 18 octombrie 1989 care are ca principal obiectiv ca
raportul dintre fondurile proprii și activele ponderate în funcție de gradul de risc să fie de cel
puțin 8%. Această directivă are la bază acordul de la BASEL I.
5. Directiva Consiliului 89/646/CEE din 15 decembrie 1989 prin care se urmărește realizare unei
piețe bancare unice europene. Roglementările acestei directive se referă la: posibilitatea de a se
presta servicii bancare în țară fără a avea o structură organizatoriă în țara de rezidență a
clienților; se aplică principiul licenței sau autorizării bancare unice oferind posibilitatea
instituțiilor bancare de a-și desfăsșura activitatea pe teritoriul țărilor din spațiul comunitar; se
promovează ideea băncilor universale; se promovează comunicarea înte instituțiile de

5
 supraveghere națională; se impune un capital social minim care trebuie să fie echivalent cu
5.000.000 ECU și se impune principiul prudential.
6. Directiva Consiliului 91/308/CEE din 10 iunie 1991 cu privire la prevenirea utilizării
instituțiilor fianciare ca mijloc de spălare a banilor care impune supravegherea clienților care
efectueaza operațiuni cu sume mai mari de 15.000 EUR sau echivalentul acesteia în moneda
națională. De asemenea această Directivă impune statelor membre să categorisească aceasta
acțiune de spălare a banilor ca fiind una ilicită și implicit să fie pedepsită conform legii.
7. Directiva Consiliului 90/30/CEE din 6 aprilie 1992 care se referă la supravegherea instituțiilor
de credit.
8. Directiva Consiliului 92/121/CEE din 21 decembrie 1922 care a limitat expunerea excesivă la:
25% din fondurile proprii pentru o singură persoană de mare risc și 800% pentru ansamblul
persoanelor de mare risc.
9. Directiva Consiliului 93/6/CEE din 15 martie 1993 care urmărește desfășurarea activității
bancare libere în condiții de siguranță și egalitate.
10. Directiva 94/19/CE a Parlamentului European și Consiliului din 30 mai1994 care urmărește
înființarea unei garanții în ceea ce privește depozitele bancare stabilind un prag minim de
20.000 euro, lăsând la decizia puterii naționale de a alege un prag exact care îsă să nu fie sub
această sumă decisă prin directivă.

Schimbări în politica monetară a României după aderarea la Uniunea

Europeană

În contextul aderării la Uniunea Europeană, România a fost nevoită să aducă schimbări și la

nivelul politicii monetare adoptate de Banca Națională a României pentru a se îndrepta treptat spre o
politică monetară ce să se apropie de politica monetară a Băncii Central Europene.

Începând cu anul 1991 politica monetară a Băncii Naționale Române a avut ca scop creșterea
masei monetare prin intermediul restrângerii creditului neguvernamental, însă această politcă monetară a
adus sistemul financiar într-un blocaj financiar dat fiind faptul ca s-a observat o majorare a indisciplinei
bancare și amplificarea a fenomenului de neplată a datoriilor.
6
 În anul 1994 s-a urmărit prin politica monetară redobândirea încrederii în moneda națională,
creșterea masei monetare, creșterea economiilor și creditelor, cât și stabilizarea monedei, stopându-se
procesele care au evoluat până în acel moment: demonetizarea, dolarizarea și dezintermediarea financiară.
Această perioaadă a politicii monetară s-a remarcat prin: dezvoltarea economiilor populației și a creditului
neguvernamental cu scopul de a menține încrederea populației în moneda națională; majorarea masei
monetare în sens larg mai rapid decât a celei în sens restrâns și menținerea ratei dobânzii la nivel mai
ridicat decât nivelul de depreciere a monedei naționale, astfel sporindu-se încrederea în moneda națională
prin descurajarea deținerii de monedă străină.

În 1996 s-a constatat ca prin intermediul politicii monetare s-a facut un pas înapoi în ceea ce
priveste încrederea oameiilor în moneda națională, urmând ca în anul 1997 să aibă loc o serie de schimbări
cu o influiență majoră asupra stării financiar-bancare a României, anume: s-au introdus instrumente în
politica monetară prin intermediul cărora s-a dorit „sterilizarea” excesului de lichiditate; s-a liberalizat
piața valutară; s-a trecut la refinanțarea prin mecanisme și instrumente specifice pe piețe monetare și s-au
ales cursurile directe de schimb pentru influența cursului.

În prezent politica monetară adoptată de Banca Națională a României în anul 2005 are ca obiectiv
principal stabilitatea prețurilor și adoptat ca strategii următoatele:

 coborârea ratei anuale a inflaţiei sub nivelul de 10 la sută;

 acumularea unui câştig de credibilitate de către banca centrală şi consolidarea acestuia;
 întărirea independenţei de jure (prin intrarea în vigoare la 30 iulie 2004 a noului Statut al
BNR) şi de facto a BNR;
 restrângerea dominanţei fiscale, derularea procesului de consolidare fiscală şi ameliorarea
coordonării dintre politica fiscală şi cea monetară;
 relativa flexibilizare a cursului de schimb al leului şi reducerea gradului de vulnerabilitate a
economiei la fluctuaţiile acestei variabile;
 însănătoşirea şi întărirea sistemului bancar şi relativa creştere a intermedierii bancare;
 sporirea transparenţei şi a responsabilităţii băncii centrale, precum şi a ariei şi intensităţii
comunicării BNR cu publicul şi pieţele financiare, inclusiv în ceea ce priveşte aspectele
legate de noua strategie de politică monetară şi de pregătirea adoptării ei;

7
  conturarea mai clară a comportamentelor macroeconomice şi a mecanismelor de
funcţionare a economiei necesară identificării şi creşterii eficacităţii canalelor de transmisie
monetară.3

Instrumentele monetare care sunt utilizate în prezent pentru îndeplinirea obiectivului principal al
politicii monetare sunt: operațiunile de pe piața monetară; facilitățile permanente; rezervele minime
obligatorii; contrapatidele eligibile și activele eligibile.

În cadrul categoriei de operațiuni pe piața monetară sunt cuprinse:

 Operațiunile repo: aceste tranzacții sunt reversibile și au ca scop creșterea lichidităților de

pe piață. Prin aceste operațiuni Banca Națională Română cumpără de la instituțiile de credit
active eligibile urmând ca acestea să fie răscumpărate la un preț prestabilit.
 Atragerea de depozite: acestea au ca scop principal micșorarea lichidităților de pe piață.
 Emiterea certificatelor de depozite: de asemenea acestea au ca scop micșorarea
lichidităților de pe piață prin vânzarea de către Banca Națională a României a acestor
certificate.
 Operațiuniile reverse repo: care au ca scop micșoarea lichidităților de pe piață având ca
practică inversul operațiunilor repo, anume Banca Națională a României vinde active
eligibile pentru a le răscupăra la un preț prestabilit.
 Acordare de credite colateralizate cu active eligibile pentru garantare: aceste tipuri de
operațiuni au ca scop majorarea lichidităților de pe piață. Prin intermediul acestor
operațiuni Banca Națională a României oferă credite instituțiilor de creditare în schimbul
unor garanții reprezentate de activele eligibile.
 Vânzări/cumpărări de active eligibile pentru tranzacţionare - tranzacţii destinate
absorbţiei/injectării de lichiditate, în cadrul cărora BNR vinde/cumpără active eligibile
pentru tranzacţionare, transferul proprietăţii asupra acestora de la vânzător la cumpărător
fiind realizat prin mecanismul "livrare contra plată.
 Swap valutar:care are ca metodă de utilizare efectuarea simultană a doua operațiuni
efectuate de BNR- injectarea de lichiditate prin cumpărarea la cursul la vedere a valutei și
vânzând la termen aceași sumă sau absorbția de lichiditate prin vanzarea la vedere a valutei
și cumpărarea la termen a aceeași sume.

3
https://www.bnr.ro/Tintirea-directa-a-inflatiei-711.aspx

8
 Facilitățile la vedere se utilizează ca instrumente de politică monetară de către BNR pentru a
absorbi sau injecta lichidități pe termen scurt, semnalizarea orientării generale a politicii monetare și
pentru a stabili rata dobânzii pe termen scurt în ceea ce privește creditarea între băncii. Aceste facilități
utilizate de BNR sunt:

 Facilitatea de creditare: oferirea de către banca centrală a unui credit pe termen de o zi cu o

rată a dobânzii prestabilită și care este constituie, în condiții normale, un plafon al ratei
dobănzii overnight.
 Faciliatatea de depozit: se referă la plasarea unui depozit la banca centrala pe termen de o zi la
o rată a dobânzii prestabilită care este constituitp la fel ca a celei de la facilitatea de creditare.

Rezervele minime obligatorii se referă la disponibilități ale instituțiilor de creditare, atât în lei cât
și în valută ținute în conturi deschise la BNR. Principalele caracteristici ale rezervelor minime obligatorii
confosr Băncii Naționale a României sunt:

 Rezerva minimă obligatorie este calulată la nilvelul mediu zilnic a pasivelor băncilor în lei și
valută.
 Durata perioadelor de observare și aplicare este de o lună.
 Ratele rezervelor minime pot să difere ăn funcție de valută cât și de scadența reziduală incluse
în baza de calcul.
 Rezervele minime obligatorii se constituie ca nivel mediu zilnic al disponibilităţilor menţinute
pe parcursul perioadei de aplicare în conturile deschise la Banca Națională a României.
 Pentru deficitul de rezerve se aplică o dobândă penalizatoare, iar la repetate abateri instituțiile
de credit sunt sancționate prin: avertisment, amenzi sau restrângerea operațiunilo
 Deficitului de rezerve i se aplică o dobândă penalizatoare, iar abaterile repetate se
sancţionează prin avertisment, amenzi sau prin limitarea operaţiunilor instituţiei de credit.

Contrapartidele eligibile alături de care Banca Națională a României desfășoară activitâți

financiare sunt reprezentate de către bănci, bănci de credit ipotecar, casele cemtrale ale cooperativelor de
credit, casele de economii pentru domeniul locativ, persoanele juridice române și sucursalele de pe
teritoriul țării ale băncilor, persoanele juridice străine care îndeplinesc criteriile următoare: se supun
conform legislației la plafonul de rezerve minime obligatorii impuse de Banca Națională a României, se
incadrează în reglementările impuse de BNR și se încadrează în prevederile reglementărilor de prudență
bancară în vigoare emise de către autoritatea de supraveghere bancară din țara de origine.
9
 Activele eligibile sunt reprezentate de către activele acceptate de pentru tranzacționare și garantare
în operațiunile de pe piața monetară în relația cu Banca Națională a României. Aceste active sunt
publicate zilnic de către Banca Națională a României pe pagina oficială bnr.ro.

Concluzii

Pentru România aderarea la Uniunea Europeană a reprezentat o reușită, o reușită care a costat și
care a avut nevoie de finanțare și de schimbare, însă o reușită profitabilă pe termen lung. În acest context
al aderării la Uniunea Europeană România a fost nevoită să facă unele schimbări care nu au ocolit nici
sistemul financiar-bancar și nici politica monetară adopatată de Banca Națională a României. Sistemul
financiar-bancar a avut parte de schimbări la nivelul structurii prin prisma liberalizării serviciilor și la
nivelul legislației prin prisma armonizării cadrului legislativ cu cel de pe teritoriul Uniunii Europene. De
asemnea politica monetară adoptată de Banca Națională Română și-a schimbat obiectivele urmărite pentru
a avea un sitem economic la standarde europene.

Dacă ne putem lăuda ca fiind țară membră a Uniunii Europene, nu putem spune același lucru
despre performanțele noastre. Însă putem remarca faptul ca suntem mai bine ca ieri și sperăm ca maine
vom fi mai bine ca azi în contextul presiunilor de natură pozitiva pe care la avem din partea Uniunii
Europene.

10
 Bibliografie
“Restructurarea sistemului financiar al României în contextual integrării în UE” Bogdan Fîrţescu

Bnr.ro

Efecte ale integrării europene asupra sistemului bancar românesc, Ovidiu Stoica (coordonator), Bogdan
Căpraru, Dragoş Filipescu, Editura Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, Iaşi, 2005

Integrare financiar-monetară europeană, Ovidiu Stoica, Editura Junimea, Iaşi, 2003

INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ, EVOLUŢIA SISTEMULUI BANCAR

ROMÂNESC ÎN PERSPECTIVA ADERĂRII LA UNIUNEA EUROPEANĂ Prof. univ. dr. Lucian C.
IONESCU

Bnr.ro

Europa.eu

https://www.zf.ro

11