P. 1
Drept Civil - Capitolul 4 - Identificarea Persoanei Fizice

Drept Civil - Capitolul 4 - Identificarea Persoanei Fizice

|Views: 278|Likes:
Published by Ionică Gaşpar

More info:

Published by: Ionică Gaşpar on Feb 03, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/22/2014

pdf

text

original

IV.

IDENTIFICAREA PERSOAN EI FIZICE

1

1. Consideraţii generale a) Definiţie Prin „identificarea persoanei fizice” înţelegem individualizarea omului în raporturile juridice civile. b) Necesitatea identificării persoanei fizice Identificarea omului este o necesitate generală şi permanentă. Este o necesitate pentru că individualizarea omului se realizează în toate raporturile juridice la care participă, adică în toate ramurile de drept. Este, însă, şi o necesitate întrucât omul, de la naştere până la moarte, participă continuu la cele mai diferite raporturi civile (şi nu numai civile). Mai trebuie subliniat că necesitatea identificării persoanei fizice este atât de ordin general, cât şi de ordin personal. Necesitatea individualizării este de ordin , , în sensul că societatea însăşi are interesul ca fiecare component al ei să poată fi identificat în multiplele raporturi juridice la care participă. Totodată, această nevoie este şi de ordin sau pentru că fiecare om, în calitatea sa de participant la diversitatea raporturilor de drept, este direct interesat să se poată individualiza în aceste raporturi. c) Enumerarea principalelor mijloace de identificare În dreptul civil român, principalele mijloace de identificare – numite şi atribute de identificare – ale persoanei fizice sunt: numele, domiciliul şi starea civilă. 2. Numele
A. Noţiune şi caractere juridice

a) Noţiune Doctrina defineşte, în general, numele ca fiind cuvântul ori cuvintele care individualizează persoana fizică în societate. Deşi exactă, în fond, o asemenea definiţie prezintă neajunsul de a nu releva calitatea esenţială a numelui de a fi un drept personal nepatrimonial din categoria atributelor de identificare. 1 De aceea, pe bună dreptate, Gh. Beleiu defineşte numele ca . Această definiţie ţine seama de dispoziţia, de principiu, a art. 12 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954: „ ” (s.n.). b) Structură Structura – legală – a numelui este stabilită de art. 12 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, 2 astfel: „Numele cuprinde şi ” (s.n.). c) Conţinutu l dreptului la nume

A se vedea Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă. „Numele de familie” mai este desemnat şi prin formula „nume patronimic”, iar „prenumele” se mai exprimă şi în expresia „nume de botez”.
2

1

(1) din Decretul nr. din prevederile art. în condiţiile prevăzute de Codul familiei”. numele copilului se va stabili prin învoiala părinţilor şi se va declara. în funcţie de situaţia juridică în care se găseşte copilul la naştere. 2 alin. 3) dreptul de a se opune la folosirea. numele este strâns legat de persoana omului. fără îndreptăţire. – . dacă acel copil va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite”. neîndoielnic. acestea – împreună – individualizează persoană fizică. ascultând pe părinţi. – . ca toate drepturile personale-nepatrimoniale.). – . cât şi – oricât s-ar folosi un nume. (1) din Decretul nr. condiţiile dobândirii. după cum nu-l poate nici „vinde” ori „dona”. în principiu. 62 C. copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor reunite. şi dreptul la nume este un drept absolut. Dacă părinţii nu au un nume de familie comun. 12 alin. acest caracter rezultă. acesta este un caracter specific al numelui şi este exprimat în ideea următoare: deşi este alcătuit din numele de familie şi prenume. ale modificării ori ale schimbării numelui se pot stabili numai prin lege.Chiar în lipsa unor prevederi. 62 şi 64 din Codul familiei. prin excepţie. chiar în cazurile în care. acest caracter rezultă din art. Caracterele sus enunţate vor rezulta şi din dezvoltările ce urmează cu privire la numele de familie şi prenume. 3 975/1968 cu privire la nume şi în art. toţi oamenii au dreptul la nume. 12 din Decretul nr. fam. adică de a-l folosi. 31/1954. totuşi. a acelui nume de către altcineva. în cazul numelui minorului este admisă reprezentarea în procedura schimbării pe cale administrativă. care să enumere componentele dreptului la nume. trebuie admis că prerogativele care-l alcătuiesc sunt: 1) dreptul de a purta numele. 2) dreptul de a cere îndepărtarea greşelilor de scriere a numelui în orice acte (precum actele de stare civilă ori actele de identitate). prevede: „Copilul din căsătorie ia numele de familie comun al părinţilor”. autoritatea tutelară de la domiciliul copilului va hotărî. d) Caracterele juridice ale numelui Caracterele juridice ale numelui sunt impuse de natura acestuia de a fi un drept personal. 31/1954.n. şi anume: Art. rezultă că trebuie distinse . la serviciul de stare civilă. (1). persoana fizică nu poate renunţa la nume. Potrivit art. – . o dată cu naşterea copilului. „Numele de familie se dobândeşte prin efectul filiaţiei (…). adopţie – se remarcă faptul că titularul dreptului nu este lipsit de acesta. el nu poate fi exercitat. – . numele de familie este transmis – prin filiaţie. dreptul la nume este imprescriptibil. decât personal. În esenţă. atât – oricât ar dura neexercitarea lui. în condiţiile legii. În acest caz. adică înstrăina.nepatrimonial. Numele de familie a) Stabilirea (dobândirea) numelui de familie Stabilirea numelui de familie este reglementată în art. iar nu prin reprezentare. el nu se pierde –. – . căsătorie. „ ” (s. el nu poate fi dobândit decât în condiţiile legii. numele se caracterizează prin: – . 3 . 2 alin. B. Din dispoziţiile legale sus menţionate. de către titular. În lipsa unei asemenea învoieli.

). prevede: „În cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte. lui. 64 C. Într-o astfel de ipoteză. fam. – . de către primăria locului unde a fost găsit copilul. născut din părinţi necunoscuţi. (1) C. se aplică prevederile art. Aşa cum s-a statuat în practică: 1) când mama copilului nu are nume de familie comun cu al soţului tăgăduitor. În cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte. 78 alin. în cazul acestui fel de adopţie. (2) C. 64 alin. fam. (2) C. deoarece copilul a devenit din afara căsătoriei. după tăgăduirea paternităţii. 64 alin. În cazul în care copilul a fost recunoscut în acelaşi timp de ambii părinţi. 79 alin. aceasta înseamnă că. Numele de familie a unui asemenea copil se stabileşte pe cale . cu filiaţia stabilită faţă de mamă. 64 reglementează ipoteza de a numelui de familie. se aplică dispoziţiile art. de primăria comunei. fam. – . devine aplicabil art. (ipoteza de mai sus). (2) şi (4). De observat că numai alin. soluţia aceasta se întemeiază pe aplicarea art. după caz.).n. faţă de tată) Art. se stabileşte paternitatea faţă de un alt bărbat. Potrivit art. Schimbările de stare civilă. (3) C. . 51/1954: „ ” (s. a municipiului sau a sectorului municipiului Bucureşti în raza căreia a fost găsit copilul”. numele de familie al adoptatului se modifică. (2) reglementând un caz de a numelui de familie.. îşi va găsi aplicaţie regula corespunzătoare situaţiei în care se află copilul. 2) dacă. el îşi schimbă starea civilă. în consecinţă. În acest sens.n. 2 alin.Art. final din Decretul nr. pot fi grupate astfel: – În cazul în care copilul găsit – căruia i s-a stabilit numele de familie prin decizia primăriei – îşi stabileşte filiaţia măcar faţă de unul dintre părinţi. (1). ” (s. a oraşului. 62 alin. – . 4 5 numelui de familie se manifestă şi în ceea ce priveşte 12 alin.. fam. (1) şi (3) ale art. alin. care determină ori pot determina modificarea numelui de familie. art. (3) din Decretul nr. 975/1968 dispune: „Numele de familie şi prenumele copilului găsit. copilul trebuie să ia numele de familie al mamei din momentul naşterii. (2)”. Art. devenind copil „din căsătorie” ori „din afara căsătoriei”. fam. se stabilesc prin decizie. instanţa judecătorească va putea da încuviinţarea copilului să poarte numele acestuia din urmă. 64 alin. b) Modificarea numelui de familie 4 Modificarea numelui de familie este determinată – generic – de schimbări intervenite în starea civilă a persoanei. – (de regulă. copilul se va afla în una din situaţiile examinate la „stabilirea numelui de familie”. dispune: „Copilul din afara căsătoriei dobândeşte numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită.

de Codul familiei (Capitolul II. pentru motive temeinice. astfel: „La desfacerea căsătoriei prin divorţ. pe de o parte. poate să încuviinţeze acest drept. viitorii soţi vor declara. ca nume de familie comun. prevede: „La încheierea căsătoriei. Precizăm că. art. – . Ea trebuie motivată şi însoţită de următoarele acte: copii legalizate de pe certificatele de atare civilă. care se depune la aceeaşi primărie. – . determinată de lipsa unui text expres. 27. Pentru această ipoteză. fiecare dintre foştii soţi va purta numele ce avea înainte de căsătorie”. se admite că moartea nu produce nici un efect asupra numelui de familie al soţului supravieţuitor care a luat numele de familie al soţului decedat. a existat o controversă în doctrină. doctrina şi jurisprudenţa admit că adoptatul redobândeşte numele avut înainte de adopţie. 87/1998. Aceasta înseamnă că soţul supravieţuitor este în drept să poarte acel nume de familie. Cererea de schimbarea numelui se publică. pe de altă parte – este permisă doar adopţia cu efecte depline de filiaţie firească din legislaţia anterioară. Prin „schimbarea numelui de familie pe cale administrativă” se înţelege înlocuirea numelui de familie cu un alt nume de familie. soţii se pot învoi ca soţul care. c) Schimbarea numelui de familie Condiţiile şi procedura schimbării numelui de familie pe cale administrativă sunt stabilite de Decretul nr. în faţa delegatului de stare civilă. la reluarea numelui dinaintea căsătoriei. – . 66-85) şi de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. În lumina principiilor efectului nulităţii. fără a putea interveni învoiala ori încuviinţarea instanţei. Dacă nu a intervenit o învoială sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea. întotdeauna. putându-l chiar da. să ia numele unuia sau al altuia dintre ei sau numele lor reunite”. în „Monitorul Oficial al României”. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei. Pentru această ipoteză. numele pe care s-au învoit să-l poarte în căsătorie. În termen de 30 de zile de la publicare. în extras. şi părinţii fireşti şi rudele acestora. Cererea se depune la primăria de domiciliu. art. În prezent. actul ce conţine consimţământul celuilalt soţ. 975/1968 cu privire la nume. Pentru această ipoteză nu există un text legal expres. aprobată prin Legea nr. nulitatea căsătoriei va conduce. să poarte acest nume şi după desfacerea căsătoriei. în căsătoria subsecventă. – . prin grija şi pe cheltuiala solicitantului. Instanţa judecătorească va lua act de această învoială prin hotărârea de divorţ. Soarta numelui de familie în caz de divorţ este prevăzută de art. prin decizie administrativă. copia deciziei de aprobare a autorităţii tutelare (dacă e cazul). renunţându-se la adopţia cu efecte restrânse – care nu aducea atingere legăturii de rudenie nefirească dintre adoptat şi descendenţii săi. la cerere. ca la „desfacerea” adopţiei. 27 C. a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soţ. chiar în lipsa unei învoieli între soţi. Procedura schimbării numelui de familie (ca şi a prenumelui) pe cale administrativă se declanşează printr-o în acest sens. În lipsa unui text expres pentru această ipoteză. .– . fam. în prezent. 5 Adopţia este reglementată. Soţii pot să-şi păstreze numele lor dinaintea căsătoriei. fam. orice persoană poate face la cererea de schimbare a numelui. potrivit art. fără a exista posibilitatea păstrării lui. Instanţa. 40 C.

care este supus „modificării”.). de către primărie. în special. cu atât mai mult. 12. b) Caractere Prenumele are aceleaşi caractere juridice ca şi numele de familie. . din cadrul Ministerului de Interne. d) Schimbarea prenumelui pe cale administrativă Spre deosebire de „numele de familie”. solicitantul va purta numai numele obţinut prin decizie. inalienabilitate. pentru motive temeinice. prin menţiune. după caz. precum şi a opoziţiilor făcute. Regimul juridic al schimbării pe cale administrativă a numelui de familie se aplică şi schimbării prenumelui. prenumele distinge o persoană faţă de alte persoane cu acelaşi nume de familie. D. Inspectoratului General al Poliţiei. 4 din Decretul nr. nu se confundă nici cu pseudonimul şi. dar din familii diferite. Stabilirea prenumelui copilului găsit din părinţi necunoscuţi se face în aceleaşi condiţii ca şi stabilirea numelui de familie. verificând dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege şi apreciind temeinicia cererii. Pseudonimul formează obiectul dreptului subiectiv la pseudonim. de admitere sau de a cererii. imprescriptibilitate. printr-un cuvânt ori o grupare de cuvinte. a) Pseudonimul Ca şi numele. nici cu porecla. 15). împreună cu actele însoţitoare şi opoziţiile (dacă sunt). Persoana fizică are asupra prenumelui un care are acelaşi conţinut ca şi dreptul subiectiv asupra numelui de familie. Decizia de schimbare a numelui se înscrie. personalitate şi universalitate. sau cu certificatul eliberat pe baza acestei decizii. „Inspectoratul General al Poliţiei.). Totodată. c) Stabilirea prenumelui Potrivit art. de la această dată. va da o . într-un anumit domeniu de activitate. Art. ca urmare a schimbărilor în starea civilă.975/1968 prevede că cetăţenii români pot obţine.Cererea de schimbare a numelui de familie. . Prenumele a) Noţiune Prenumele este acea parte a numelui care .P. în termen de 60 de zile de la primirea dosarului” (s. Dovada schimbării numelui se face cu decizie de admitere a cererii. mai ales.n.G. pe baza declaraţiei de naştere făcută de cel care declară naşterea”. „Prenumele se stabileşte la data înregistrării naşterii. Pseudonimul şi porecla Numele. dreptul la pseudonim este consacrat de: . (2) din Decretul nr. schimbării numelui . Dar prenumele este supus schimbării pe cale administrativă. 975/1968. în sensurile arătate mai sus. se înaintează. în general. pseudonimul individualizează persoana fizică în societate. C. Potrivit art. „schimbarea numelui de familie şi a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea”. prenumele nu este supus unor asemenea modificări. respectiv: opozabilitate . pe marginea actului de naştere (art. Competenţa soluţionării cererii aparţine acestui organ (I. 2 alin.

18/1991. precum şi persoanele juridice care nu au naţionalitate română şi sediul în România. mai ales în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior sau a activităţii sale. Prin acest caracter. 2 din Decretul nr. În orice alt caz. Art. 31/1954. 31/1954 desemnează acest caracter juridic specific.n. 3. ca şi pseudonimul. 54 din Decretul nr. inalienabilitate.). 31/1954 (alături de alte drepturi personale-nepatrimoniale. La aceste caracter – generale şi comune – trebuie adăugate caracte-rele juridice specifice. potrivit art. „Plata trebuie a se face în locul arătat în convenţie. Noţiune.). astfel. plata. importanţă. – art. civ. potrivit art.). numai una are valoarea juridică a domiciliului. sub numele sau pseudonimul acestuia). plata se face la domiciliul debitorului” (s. nu se bucură nici de o protecţie legală.n. Domiciliul A. În vorbirea obişnuită. 13 şi 14 din Decretul nr. 13 din Decretul nr. – .– art. domiciliul se deosebeşte faţă de reşedinţa persoanei fizice.. şi anume . „Domiciliul persoanei fizice este acolo ” (s. cum este dreptul la nume). porecla înseamnă supranume dat (de obicei. imprescriptibilitate. în care se învederează rolul domiciliului. prin formula „locuinţă statornică”. Dacă o persoană fizică are mai multe locuinţe statornice. în privinţa lucrurilor certe şi determinate. într-un cuvânt ori o grupare de cuvinte. b) Porecla Pseudonimul nu trebuie confundat cu porecla. se va face în locul în care se găsea obiectul obligaţiei în timpul contractării. 13 din Decretul nr. c) Caracterele juridice ale domiciliului Fiind un drept personal-nepatrimonial. pseudonimul se bucură de protecţia legală a drepturilor personale-nepatrimoniale. persoana fizică are (de drept comun sau legal). „Persoanele fizice care nu au cetăţenia română şi în România. 3 pct. – . dreptul la domiciliu este însoţit de caracterele juridice ale unui asemenea drept: opozabilitatea . Fiind obiect al dreptului subiectiv corespunzător. b) Importanţa domiciliului Dintre domeniile dreptului civil. 321/1956 privind dreptul de autor (care consacră dreptul de a fi recunoscut ca autor. opera literară. personalitate şi universalitate. 31/1954. în consecinţă. domiciliului se exprimă în ideea următoare: la un moment dat. ea nu formează obiectul unui drept subiectiv şi.n. carac tere şi feluri a) Noţiune Plecând de la prevederea art. aşa cum dispune art. la alegerea autorului. Dacă locul nu este arătat. artistică ori ştiinţifică urmând să apară. . „modificării” ori „schimbării pe cale administrativă”. Deşi porecla constă. caracterizează domiciliul de drept comun şi pe cel legal (iar nu şi domiciliul convenţional). pseudonimul nu este supus „stabilirii”. Spre deosebire de nume. locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului. 47 din Legea fondului funciar nr. şi anume: şi . menţionăm: – . 1104 C. în bătaie de joc) unei persoane. nu pot dobândi în proprietate terenuri de orice fel prin acte între vii” (s.

Prin domiciliu legal se înţelege . din punctul de vedere al soţilor. se distinge domiciliul în ţară faţă de domiciliul . Pentru a se deosebi locuinţa statornică de cea temporară. – domiciliul convenţional (numit impropriu şi „ales”). Prin se înţelege . b) părintele la care locuieşte statornic. c) părintele care îl ocroteşte. domiciliul este de trei feluri: – domiciliul de drept comun (numit şi „voluntar”). după caz. 7 Aceasta este principala clasificare a domiciliului . să se prezinte la organul poliţiei în circumscripţia căruia îşi stabileşte noul domiciliu. de a fi mijloc de individualizare. domiciliul de drept comun. Persoanele fizice care au domiciliul legal sunt prevăzute în art. pe care o vom avea în vedere în cele ce urmează. d) Felurile domiciliului 6 În funcţie de modul de stabilire . în spaţiu. ceea ce înseamnă casa pe care o locuieşte cineva. d) tutore. Potrivit art. la: a) părinţii săi. Reglementarea domiciliului convenţional se găseşte în Codul de procedură civilă şi în Codul civil. 14-15 din Decretul nr. însoţită de actul din care rezultă că persoana care face declaraţia este titularul spaţiului locativ. Astfel. Generic. 3 din Legea nr. În fine. se poate distinge situaţia regulă – aceea a domiciliului conjugal – faţă de situaţia de excepţie – aceea a domiciliilor . potrivit art. 17 prevede mijloacele de dovedire a locuinţei asigurate: actul de proprietate. pentru înscrierea menţiunii în actul de identitate şi în fişa de evidenţă a 8 populaţiei” . Ţinând seama că art. Mai concret: – are domiciliul legal. se folosesc două noţiuni juridice. – are domiciliul legal la tutore. „Persoana care îşi schimbă domiciliul este obligată ca. a cetăţeniei române şi a domiciliului titularului”. 31/1954. 6 În funcţie de teritoriul statului pe care se află. – are domiciliul legal la curatorul său în măsura în care acesta este în drept să-l reprezinte. au competenţă teritorială”. în realitate. 13 din Decretul nr. respectiv: şi . contract de închiriere ori de subînchiriere.. . când e vorba de mutarea unui soţ la celălalt. Domiciliul legal se schimbă o dată cu schimbarea domiciliului de drept comun al persoanei care asigură ocrotirea celui cu domiciliul legal. dovada se face prin declaraţia scrisă de primire în spaţiu. 7 „Domiciliul” provine de la expresia latină „domun colere”. 5/1971. potrivit legii. ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care. „Părţile pot conveni. prin înscris sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei. vom defini acest fel de domiciliu ca fiind . 8 Acelaşi art. 17 din Legea nr. civ. de mutarea părintelui la copil (ori invers). 31/1954 are în vedere. – domiciliul legal. a persoanei. „Cu actul de identitate se face dovada identităţii.domiciliului este caracterul ce decurge din funcţia socialjuridică a domiciliului. în termen de 5 zile de la data obţinerii dovezii din care rezultă că are locuinţă asigurată. Potrivit art. 19 C. pr. legea stabileşte acest domiciliu prin indicarea domiciliului persoanei care realizează ocrotirea. 5/1971.

astfel: „ care se află. văduv. 5/1971. 4. c) persoanelor delegate sau detaşate pe durată mai mare de 30 de zile. b) Caracterele juridice ale stării civile Fiind un drept personal-nepatrimonial. prin indicarea locuinţei vremelnice ori temporare. Starea civilă A. care reglementează procedura stabilirii ori a schimbării reşedinţei. starea civilă nu poate fi scindată. dreptul familiei etc. (2). Legea nr. 22 alin. d) Dovada Reşedinţa se probează cu menţiunea înscrisă în actul de identificare. Expresia sinonimă stării civile este aceea de al persoanei. în alţi termeni. Noţiune şi caractere juridice a) Noţiune Starea civilă este . divorţat. destinate reşedinţei. . d) persoanelor internate mai mult de 30 de zile pentru îngrijirea sănătăţii. de a circula acolo liber şi ” (s. Starea civilă este. 12 al Pactului (citat). b) Importanţă Deşi legea civilă nu atribuie reşedinţei aceeaşi importanţă juridică ca şi domiciliului. Reşedinţa a) Noţiune 9 Reşedinţa este acel atribut de identificare. în spaţiu. Ca şi numele şi domiciliul. La aceste caractere – generale şi comune – trebuie adăugat un al stării civile care este sa. din afara căsătoriei. dreptul administrativ. pe durata anului şcolar sau a cursului.n. în acelaşi timp. ca şi în Legea nr. rezultă că este acela al . imprescriptibilitate. precum: dreptul constituţional. act care are rubrici speciale. e) persoanelor care urmează o şcoală sau un curs. categoriile de persoane cărora li se 10 poate acorda „viza de reşedinţă în altă localitate” . 9 Ca drept personal-nepatrimonial. după cum cer interesele persoanei fizice. a persoanei fizice. În principiu. 10 Art. trebuie admis că reşedinţa poate fi dovedită şi cu alte mijloace de probă decât viza din actul de identitate. b) persoanelor încadrate în muncă pe durată determinată ori pe timpul de încercare. pe teritoriul unui stat.B. căsătorit. personalitate şi universalitate. calităţi care intră în conţinutul său. inalienabilitate. 12 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice. starea civilă cuprinde următoarele elemente: din căsătorie. pentru a fi încadrate în muncă. 5/1971 precizează. f) în alte cazuri temeinic justificate”. dreptul la reşedinţă este consacrat în art. c) Stabilire Din art. 11 Ca sumă a unor calităţi personale. născut din părinţi necunoscuţi. . adoptat.). (2) prevede: „Viza de reşedinţă în altă localitate se acordă: a) persoanelor încadrate în muncă pe durată nedeterminată. necăsătorit. starea civilă este un drept personal-nepatrimonial. totuşi este de menţionat că reşedinţa prezintă utilitate pentru alte ramuri de drept. în art. menit să individualizeze persoana fizică. în mod legal. 22 alin. starea civilă este însoţită de caracterele juridice ale unui asemenea drept: opozabilitatea .

. născut într-o anumită localitate etc. de o anumită vârstă. rudă sau afin cu cineva. bărbat ori femeie (sexul).recăsătorit.

acţiunile de stare civilă se împart în: – este acea acţiune prin care se urmăreşte obţinerea altei stări civile decât cea de la data intentării acţiunii. în timpul unei călătorii în interiorul ţării.). După obiectul ori lor. 1 din Decretul nr. actul de căsătorie şi actul de deces. schimbarea numelui pe cale administrativă. Sunt acţiuni de acest fel: acţiunea în tăgăduirea paternităţii copilului din căsătorie. căsătoria ori decesul are loc pe o navă în timpul unei călătorii în afara graniţelor ţării. pentru naşterea ori decesul care are loc pe aeronavă. în timpul călătoriei în afara graniţelor ţării. 278/1960. întocmindu-se în mod corespunzător: actul de naştere. Înregistrările de stare civilă Prin „înregistrări de stare civilă” se înţeleg 12 . pe o navă ori aeronavă. acţiunea în anularea căsătoriei. municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti. a adopţiei şi a recunoaşterii de filiaţie. Sunt asemenea acţiuni cea de divorţ. respectiv Primăriei municipiului Bucureşti . în . stabilirea filiaţiei faţă de tată (prin recunoaştere ori acţiune în justiţie). în starea civilă a persoanei.B. – . orăşeneşti. – . doar pentru viitor. Al doilea exemplar se înaintează. b) Organizarea înreg istrăr ilor de stare civilă se ţin. şi înlocuirea ei cu alta. în cazul în care naşterea. 52 C. această formă este utilizată în trei situaţii: şi . Primul exemplar al registrului se păstrează la primăria unde a fost întocmit.60 C. fam. fam). a) Felurile (categoriile) înregistrărilor de stare civilă Din dispoziţiile Decretului nr. Necesitatea şi rolul înregistrărilor de stare civilă sunt relevate de art. prefecturii jude-ţene.278/1960 privind actele de stare civilă rezultă că există ori de înregistrări de stare civilă: – înregistrări sub forma actelor de stare civilă. 12 Izvoarele de stare civilă sunt actele de stare civilă. 278/1960 astfel: „Înregistrarea actelor şi a faptelor de stare civilă se face în interesul statului şi al apărării drepturilor personale ale cetăţenilor”. acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei (art. potrivit art. acţiunea în contestarea filiaţiei din căsătorie. pentru naşterea ori decesul care ar avea loc în tren. următoarele organe: – . – înregistrări sub forma . – . în această categorie intră: acţiunea în stabilirea maternităţii (art. 34 din Decretul nr. formă utilizată în următoarele situaţii: stabilirea filiaţiei faţă de mamă (prin recunoaştere ori acţiune în justiţie). C. . acţiunea în contestarea recunoaşterii de maternitate şi de paternitate. divorţ. spre păstrare. adopţie. cea din desfacerea adopţiei. pretins reală. – este acea acţiune prin care se urmăreşte p schimbare. Acţiunile de stare civilă Prin „acţiuni de stare civilă” se înţelege acele . – este acea acţiune prin care se urmăreşte înlăturarea unei stări civile. pretins generală. pe registrele de stare civilă. care sunt primăriile comunale.

hotărârile judecătoreşti date în acţiunile de stare civilă. Sunt : naşterea (dată. loc) şi sexul. adopţia.Sunt : recunoaşterea de filiaţie. . căsătoria.

c) Reconstituirea şi întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă Cazurile de reconstituire şi de întocmire ulterioară. a schimbării pe cale administrativă a numelui. există pentru înregistrarea naşterii. în cazurile prevăzute de lege.n. aceştia sunt în drept să efectueze înregistrări de stare civilă privitoare la cetăţenii români aflaţi în străinătate. (1) din Decretul nr. Actele de stare civilă a) Definiţia actelor de stare civilă Actele de stare civilă sunt . 31/1954.n. în scris sau verbal. la cererea părţii. numai celui îndreptăţit. Potrivit art. Cererea.– . a decesului. făcută personal. sunt acte de stare civilă – – înscrisurile oficiale. cu toate consecinţele juridice care decurg din această calificare. 23 alin.278/1960. 32 din Decretul nr. această calitate. petiţionarul se poate plânge judecătoriei în circumscripţia căreia se află sediul primăriei. – actul a fost întocmit şi . care dispune efectuarea de cercetări de către organele de poliţie. sunt prevăzute de art. . reconstituirii şi a întocmirii ulterioare a actelor de stare civilă este (iar nu judecătorească). se depun la primăria domiciliului petiţionarului. lucrările care privesc cauza. . special tipărite şi completate. eliberate în condiţiile legii. – sau unei înregistrări de stare civilă se poate face . primăria va înainta. a recunoaşterii ori a hotărârii judecătoreşti de stabilire a filiaţiei. Concret. – pe baza înregistrărilor din registrele de stare civilă se eliberează. a divorţului. mai ales sub aspectul valabilităţii şi al puterii lor doveditoare. ca şi acestor certificate. de îndată. rectificarea ori completarea actelor de stare civilă. – în caz de refuz. care a exercitat public atribuţia de delegat de stare civilă. de căsătorie şi deces se va putea cere dacă: – registrele de stare civilă au fost sau pierdute. În caz de respingere a cererii. şi . Întocmirea acestor acte. Ca . judecătoriei. b) Natura juridică Actul de stare civilă are o natură juridică : . – întocmirea actului din vina delegatului de stare civilă. „ . în realitate. certificatelor se eliberează numai în condiţiile legii. se va putea cere dacă : – registre de stare civilă. astfel: „ actelor de naştere.). rămân valabile chiar dacă acea persoană nu avea.). care va hotărî de urgenţă. actul de stare civilă este înscrisul doveditor – – al actului administrativ individual (care este tocmai înregistrarea de stare civilă – ). deşi a fost făcută declaraţia” (s. în condiţii derogatorii. D. este consacrarea regulii . a adopţiei. având denumirile: . împreună cu actele doveditoare. sunt de reţinut următoarele: – înregistrările de stare civilă se fac pe baza unei . . – înregistrările făcute de o persoană necompetentă. actele de stare civilă reprezintă o . precum şi . a căsătoriei. c) Regulile înreg istrărilor de stare civilă Aceste reguli sunt prevăzute în Decretul nr. un constatator. 278/1960 şi în actele normative date în aplicare. întocmite în registrele de stare civilă” (s. d) Anularea.

Potrivit art. (1) din Decretul nr. e) Proba stării civile Art. trebuie înţeleasă ca fiind sancţiunea nerespectării dispoziţiilor legale care reglementează condiţiile de valabilitate a actelor de stare civilă. De reţinut că a anulării. actelor de stare civilă. 10 alin. la rubrica „numele tatălui” din actul de naştere s-a trecut alt nume (exemplu: numele concubinului în loc de numele soţului mamei copilului ori porecla acestuia).). dacă s-a înregistrat un act sau fapt de stare civilă care na avut loc. într-un asemenea caz aplicându-se o procedură (îndreptarea neregulii făcându-se de chiar organul care a efectuat înregistrarea de stare civilă). Tot în doctrină şi jurisprudenţă s-a precizat că rectificarea ori completarea poate interveni în caz de: neconcordanţă între cele două exemplare ale registrelor de stare civilă. Doctrina şi jurisprudenţa au precizat că anularea intervine: dacă înregistrarea a fost făcută de o persoană necompetentă (cu excepţia aplicării art. 22 din Decretul nr. potrivit legii. dacă înregistrarea nu s-a făcut în registrul de stare civilă. . sau unei înregistrări în registrul de stare civilă . eliberate în temeiul registrelor de stare civilă întocmite sau înscrise în registre” (s. a rectificării ori a completării . .n. 7 – ).278/1960. şi actelor de stare civilă sunt căile juridice de înlăturare ori de îndreptare a erorilor strecurate în ele. nedefinită de lege. în registrele de stare civilă. 31/1954 prevede: „ întocmite sau cu cele înscrise.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->