Monastirea Argesului

-balada populara-

Monastirea Argesului este o creatie reprezentativa

pentru spiritualitatea romaneasca. A fost publicata de Vasile Alexandri
in prima culegere de creatii populare romanesti din 1852 "Poezii
populare balade" (cantece batranest).
Ca orice creatie populara, are caracter oral, anonim,
colectiv si sincretic. Ilustreaza mitul jertfei pentru creatie, conform
careia nimic durabil di unic prin frumusete nu se poate cladi fara
sacrificiul de sine al autorului. Are elemente de balda, deoarece
explica existenta reala a manastirii Argesului, monument de o
frumusete deosebita. Apartine genului epic pentru ca autorul anonim
isi exprima indiresct sentimentele si gandurile prin intermediul actiunii,
al personajelor si al naratorului. In balada se imbina armonios
elementele lirice cu cele epice si dramatice.
Este alcatuita din 5 tablouri, in care se manifesta mai
multe motive populare. Balada incepe cu motivul zidului parasit si
fixeaza timpul si spatiul in care se desfasoara actiunea: in vremea
domniei lui Negru Voda, pe malul Argesului. Domnitorul insotit de 9
mesteri priceputi si de Manole "care-i si intrece" merg sa aleaga un loc
anume pentru zidirea manastirii. Ei sunt indrumati de uin ciobanasi
spre un zid parasit si blestemat, loc stapanit de fortele malefice, care
pot fi invinse prin inaltarea unui lacas sfant. Negru Voda promite
mesterilor averi si ranguri in caz de reusita, dar ii si ameninta caii va
zidi in temelii in caz de esec.
In tabloul al doilea se declanseaza intriga, prin motivul
surparii zidurilor fiindca ce construiau ziua se surpa naptea.
Desfasurarea actiunii incepe cu prezentarea lui Manole care,
nemaiputatnd in zadar adoarme si viseaza ca Dumnezeu ii dezvaluie
taina creatiei: manastirea va putea fi ridiacata numai dcaa vor zidi
prima sotie sou sora care va sosi cu mancare. Povestindu-le visul, toti
fac juramant sa pastreze taina(motivul visului si al juraantului). In zorii
zilei, Manole O vede pe sotia sa, Ana venind cu mancare. El invoca
divinitatea sa dezlantuie stihiile naturii pentru a o intoarce din drum,
dar iubirea si devotamentul Anei ii dau putere sa le invinga (motivul
probelor).
Scena zidirii Anei este dramatica si constituie punctul
culminant pe masura ce constructia se inalta, creste gradat si durerea
femeii(motivul zidirii treptate) si tensiunea dramatica din sufletul lui
Manole. Cand Negru Voda vine sa vada manastirea terminata este
pus in antiteaza cu Manole, ilustrand motivul conflictului feudal si
deznodamantul baladei. Voda ii intreaba pe mesteri daca pot construi
o alta manastire mai frumoasa. Deoarece ei raspund afirmativ,
porunceste sa fie abandonati pe acoperis. Acestia incearca sa se
salveze construindu-si aripi din sindrila, dar se prabusesc (motivul lui
Icar).
Manole aude din nou glasul indurerat al Anei, se
prabuseste si pe locul unde cade se iveste o fantana cu apa
sarata(motivul fantanii), provenita din lacimile suferintei celor doi soti.
Manole este simbolul artistului genial, al creatorului
capabil de sacrificiu pentru a realiza o opera unica prin maretia ei.
Este un erou exceptional, inzestart cu trasaturi iesite din comun, care
isi subordoneaza faptele si gandurile nelinistii sale creatoare.
Caracterizarea indireacta este realizata prin interediul
faptelor, relatiilor cu celelalte persoane, al antitezei cu domnitorul crud.
Este caracterizat direct de catre autorul anonim, care isi exprima
simpatia si admiratia in finalul baladei "Mort bietul cadea". Naratiunea
subliniaza calitatile morale ale eroului, deoarece evidentiaza
comunicarea cu natura iar dialogul, starile sufletesti si relatiile dintre
personaje. Limbajul popular reiese din figurile de stil si din sintaxa
poetica(paralelism sintactit): repetitii("Noua mesteri mari/ Calfe si
zidari/ Si manoli zece/ Care-i si intrece"), epitete("Manoli se inalta"),
verbe sugestive la imperfect ("Lucra", "tacea", "zidea"). Ca orice
creatie populara are versuri scurte de 5-6 silabe, rima imperecheata si
ritm trohaic.