Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Propunător:
Obiectul de învăţământ: Psihologie
Clasa: a X – a
Data: ...................
Unitatea de învãţare: Structura şi dezvoltarea personalităţii
Subiectul: Individ. Persoană. Personalitate
Tipul lecţiei: mixtă (predare – învăţare – evaluare)
Competenţe generale:
C1 – utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor sociale pentru organizarea demersurilor de cunoaştere şi
explicare a unor fapte, evenimente, procese din viaţa reală;
C2 – aplicarea cunoştinţelor specifice psihologiei în rezolvarea unor situaţii problemă, precum şi analizarea
posibilităţilor personale de dezvoltare;
Competenţe specifice:
1.3. Caracterizarea principalelor dimensiuni ale personalităţii;
2.3. Analizarea profilului propriei personalităţi şi a personalităţii celorlalţi;
3.2. Exemplificarea, prin cooperare cu ceilalţi, a unor trăsături ale personalităţii necesare reuşitei în activitate;
4.2. Analizarea posibilităţilor de dezvoltare personală din perspectiva cunoştinţelor de psihologie;
Competenţe derivate:
- definesc şi caracterizează individul, persoana şi personalitatea;
- caracterizează conştiinţa ca nucleu al personalităţii;
- identifică diferenţele existente în manifestarea personalităţii;
Strategii didactice:
• Metode şi procedee: expunerea, explicaţia didacticǎ, conversaţia, problematizarea, observaţia
sistematicǎ şi independentǎ, reflecţia personalǎ, activitatea independentǎ.
• Mijloace şi materiale: fişe de lucru individuale
Instrumente de evaluare: verificarea frontalã, observarea sistematicã, fişe de lucru
Forme de organizare a activitãţii: frontalã, individualã
Resurse:
- Umane- clasa a X -a
- De timp- 50’
- Materiale: oficiale- m1: Programa şcolarã
- Manuale: Elena Lupşa, Victor Bratu, „Psihologie ”,manual pentru clasa a X-a, Editura Corvin,Deva,2005
Demers didactic
1
4. Prezentarea materialului stimul şi dirijarea învăţării
Se notează pe tablă planul temei:
a) Definirea şi caracterizarea individului, persoanei şi personalităţii;
b) Conştiinţa ca nucleu al personalităţii;
c) Diferenţele în manifestarea personalităţii;
Când vorbim despre individ, ce vă sugerează termenul?
Definirea şi caracterizarea termenilor:
Individul se defineşte ca fiind totalitatea însuşirilor biologice, fizice, biochimice şi psihofiziologice,
înnăscute sau dobândite, care asigură adaptarea la mediul natural. El desemnează entitatea vie care nu poate
fi dezmembrată fără a-şi pierde identitatea, adică caracterul indivizibil al organismului.
Individ este orice organism, inclusiv omul.
Individualitatea este individul luat în ansamblul proprietăţilor sale distinctive şi originale.
Persoana este corespondentul în plan social a individului în plan biologic.Termenul de persoană
desemnează doar oamenii.
Totuşi în termenul de persoană nu este precizată vârsta, ocupaţia, valoarea. De aceea, termenul nu se
foloseşte decât în ordinea statistică: câte persoane intră într-un autobuz, câte persoane vin la masă, etc.
Personalitatea este totalitatea psihologică ce caracterizează şi individualizează un om particular. Ea este
omul viu, concret, pasional, raţional, deci omul aşa cum este el resimţit în afara noastră sau în propria noastră
fiinţă.
Actor pe scena vieţii, fiecare îşi modelează personalitatea după împrejurările în care se află şi dezvoltă
comportamente conform cu rolul pe care îl are: de părinte sau copil, profesor sau elev, şef sau subordonat,
gazdă sau oaspete, etc.
Conştiinţa ca nucleu al personalităţii:
Specificul psihicului uman este apariţia conştiinţei.
Conştiinţa implicită este conştiinţa de ceva, o separare oarecum confuză a mea de alte fiinţe sau obiecte.
Este vorba de prezenţa noastră într-o realitate distinctă de noi, prezentă, unde ni se oferă totalitatea
evenimentelor la care participăm şi noi.
Conştiinţa reflexivă este o conştiinţă implicită la nivel superior. Ea nu este prezentă la copilul mic,
deoarece presupune dezvoltarea conştiinţei de sine.
Formarea conştiinţei de sine este un proces care se încheie în jurul vârstei de 14-15 ani.
Diferenţele în manifestarea personalităţii:
Daţi exemple de factori care pot determina diferenţele între oameni.
R: ereditari,de mediu, economici, factori care ţin de subiect,factori de educaţie, factori culturali, etc.
Învăţătorii şi profesorii , părinţii care au mai mulţi copii observă cu uşurinţă că unul este nerăbdător , agitat
, altul liniştit ; unul oboseşte uşor , altul mai greu ; un copil este , de obicei , vesel , bine dispus ,
comunicativ , altul mai retras ; unul are o vorbire rapidă , însoţită de gesturi abundente , altul este mai lent ,
inexpresiv. Relatiile dintre părinţi şi copii au un rol aproape la fel de hotărâtor asupra constituirea
personaliăţtii copilului. Chiar şi în cazul gemenilor.
De exemplu, o mamă se plânge de unul dintre proprii ei gemeni . Fizic, ei erau absolut identici, nu-i puteai
deosebi. Discutând mai amanuntit cu mama, aceasta a recunoscut că de mic l-a preferat pe cel care avea
performanţe excepţionale. Copiii au crescut ca adolescenţi şi după aspectul fizic nu puteau fi deosebiţi unul
de celalălt. . Dar ca personalităţi, ei au urmat traiectorii cu totul diferite.
Fiecare om este un unicat de personalitate, pregătire, experienţă, aspiraţii elemente care împreună sau
separat influenţează înţelegerea mesajelor. Personalitatea este considerată de specialişti rezultantă a 4 factori:
– constituţia şi temperamentul subiectului;
– mediul fizic (climat, hrană);
– mediul social (ţară, familie, educaţie);
– obiceiurile şi deprinderile câştigate sub efectul influenţelor precedente (mod de viaţă, igienă, alimentaţie
etc.).
Oamenii nu se nasc cu personalitatea integrală. Ea se dezvoltă pe parcursul vieţii sub influenţa
moştenirilor genetice, a mediului şi experienţei individuale. Când ajunge la maturitate, personalitatea se
definitivează..
2
5. Obţinerea performanţei şi asigurarea feed-back-ului : - se vor trece în revistǎ elementele-cheie ale
temei, prezente în schema lecţiei (anexa nr.1)
3
ANEXA NR. 1
SCHEMA LECŢIEI
4
ANEXA NR. 2
FIŞĂ DE LUCRU