EDUCAȚIA ȘI DIFERENȚELE

INTERINDIVIDUALE
LECTOR DR. JULIEN-FERENCZ KISS

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

CUPRINS

Momente cheie în ceea ce privește deschiderea către acceptarea diferențelor interindividuale în procesul educațional 3

Diferențe în ceea ce privește inteligența 5

Diferențe în raport cu stilurile de învățare 12

Diferențe în raport cu personalitatea elevilor 13

Diferențe în raport cu mediul socio-cultural/etnia și genul 19

JAN AMOS COMENIUS (1592 – 1670) și semnalarea
problemelor privind diferențele interindividuale

Pedagogul ceh a fost printre primii gânditori

moderni care au evidențiat diferențele
interindividuale și necesitatea adaptării procesului
educațional în funcție de aceste diferențe.

După o lungă perioadă în care educația se raporta la

necesitatea asimilării cunoștințelor transmise de
profesor către masa amorfă a elevilor, a fost inițiat în
plan istoric procesul educației centrate pe elev
(Cucos, 2017; Sadler, 2013; Comenius, 1970).
Imaginea preluată de pe www.magazinul-de-carte.ro
aparține lucrării Comenius, J.A. (1970). Didactica Magna.
București: Editura Didactică și Pedagogică.
Revoluția franceză și instaurarea democrațiilor liberale
– 1789 – accesul general la educație

Interpretarea efectelor Revoluției franceze

generează dispute academice și populare
până în prezent.

Este însă de necontestat faptul că printre

efectele indirecte ale revoluției s-a numărat
și promovarea accesului universal la
educație pentru toți cetățenii republicii, nu
doar pentru privilegiați (Geiss, 2008).

Pictura Le Serment du Jeu de paume a lui Jacques-Louis David reprezentând

momentele deciziilor în timpul Revoluției franceze – imagine preluată de la
www.humanities.unc.edu
Alfred Binet și măsurarea inteligenței umane

La începutul sec. XX, Alfred Binet a dezvoltat

alături de Theodule Simon prima scală statistică
de evaluare a inteligenței, adaptată în S.U.A.
ulterior de către Lewis Terman și diseminată pe
plan intrnațional.

Binet însuși a fost circumspect în ceea ce privește

extrapolarea absolută a rezultatelor datorită
complexității inteligenței umane.

Scala era fundamentată pe principiul influenței

critice a naturii/educației în procesul dezvoltării
Imagine preluată de pe www.thepanorama.com
intelectuale (Hergenhahn, 2009; Boake, 2002;
Mărgineanu, 1973).
Charles Spearman și factorul general al inteligenței

Folosind un aparat statistic mult mai complex, prin intermediul analizei

factoriale Charles Spearman a descoperit faptul că deși inteligența umană se
manifestă în forme variate (factori specifici), există o puternică corelație între
aceste forme.

Acesta a propus în consecință ideea existenței unui factor general sau așa
numita inteligență generală, care implică dezvoltarea superioară a tuturor
proceselor cognitive.
Imagine preluată de pe www.alchetron.com

Spearman a considerat că inteligența este moștenită genetic și există

posibilități reduse în ceea ce privește modificarea acesteia ((Hergenhahn, 2009;
Mânzat, 2007).
Jacques Larmat și genetica inteligenței

Preluând ideea factorului general al inteligenței, Larmat

consolidează concepția bazei genetice însă propune un model
aplicativ al raportului capacitate (genetică) – performanță
(influențată de mediu/educație) (Larmat, 1977).

Larmat, J. (1977). Genetica inteligenței. București:

Editura științifică și enciclopedică.

Modelul lui Larmat

Capacitate Performanta
Louis Thurstone – ce este de fapt inteligența ?

Thurstone a devenit sceptic cu privire la ideea factorului general al

inteligenței.

Acesta a descompus inteligența în subfactori precum abilități

numerice, spațiale, fluență verbală, memorie, percepție, înțelegere
verbală și raționament inductiv însă față de Spearman avea
rezerve cu privire la corelația semnificativă dintre acești factori.

Astfel psihologul american a deschis calea către elaborarea unor

modele diferite în ceea ce privește interpretarea inteligenței
(Hergenhahn, 2009).
Raymond Cattell – inteligența fluidă și cristalizată

Pornind tot de la cercetările asupra factorului general al

inteligenței, Cattell (1963) a descoperit faptul că putem izola
două subclase ale inteligenței:

- Inteligența fluidă – abilitatea de a rezolva probleme noi și de a

gestiona situații necunoscute fără a ne raporta la cunoștințe
deja dobândite prin experiență

- Inteligența cristalizată – abilitatea de a aplica / transfera

cunoștințele deja dobândite în rezolvarea problemelor
Imagine preluată de pe www.google.sites.com
 Robert Sternberg și modelul triarhic al inteligenței
a. Procesul intelectual analitic – evident în manifestarea unor abilităţi asociate cu analiza, judecata,
evaluarea, contrastul sau comparaţia. Acest tip analitic este de obicei caracteristic elevilor cu rezultate școlare
generale ridicate în special la discipline precum matematica, fizica sau informatica. Acești elevi sunt extrem
de eficienți în a înțelege și lucra după algoritmi sau reguli specifice fiind caracterizați de rigurozitate generală.

b. Procesul intelectual de tip creativ – evident în manifestarea unor abilităţi creative, în invenţii ori
construcții teoretice și practice caracterizate de imaginație sau originalitate. Unoeri acest tip de inteligență nu
corelează neaparat cu rezultate ridicate în toate ariile școlare și adesea comportamentul elevilor cu
inteligență de tip creativ poate să interfereze cu normele și regulile generale. Vorbim practic de elevi cu un Imagine preluată de la
www.robertjsternberg.com
nivel ridical al deschiderii intelectuale care operează frecvent dincolo de cadrele generale ale unei anumite
discipline.

c. Procesul intelectual de tip practic – prezent la elevii cu abilităţi ridicate în aplicare și implementare. Acești
elevi manifestă un simț practic ridicat fiindu-le caracteristic faptul că desfășoară activități concrete cu o mare
ușurință și eficiență. De asemenea le este caracteristic un nivel ridicat de extraversiune, sociabilitate însă
uneori rezultatele școlare nu se situează la un nivel ridicat (Santrock, 2011).
Howard Gardner și modelul inteligențelor multiple
Howard Gardner (2006) a extins cadrul de interpretare asupra intelegenței elaborând așa numita
teorie a inteligenţelor multiple. Psihologul american susține existența a nu mai puțin de 8 forme
ale inteligenţei:

1.Inteligența verbală

2.Inteligența matematică

3.Inteligența spaţială

4.Inteligența kinestezică

5.Inteligența muzicală

6.Inteligența intrapersonală

7.Inteligența interpersonală
Imagine preluată de la
www.wikipedia.org
8.Inteligența naturală

Mai recent, Howard Gardner a explorat extinderea modelului cu încă o formă de inteligență,
anume inteligența existențailă, care conferă o capacitate de a înțelege fenomenele în ansamblu,
de a le putea interpreta și integra corect în cadrul larg al existenței (Santrock, 2011).
De la IQ la adaptarea concretă

Evaluarea bazată pe evidențierea coeficientului de

DSM 5 a adus câteva schimbări fundamentale,
inteligență (folosind scale precum Raven sau Wechsler)
accentul nu se mai pune pe IQ ci pe adaptarea la contextul
implică încadrarea în anumite categorii care depind de tipul de proveniență (Roșan, 2015; APA, 2013)

scalei (Gherguț, 2005):

Inteligență foarte ridicată – IQ > 130

Inteligență ridicată – IQ 120 – 129

Inteligență peste medie – IQ 110 – 119

Inteligență medie sau normală – IQ 90 – 109

Inteligență sub medie – IQ 80 – 89

Intelect de limită – IQ 70 – 79

Dizabilitate intelectuală ușoară – IQ 50/55 – 69

Imagine preluată de la www.personalassesments.com

Dizabilitate intelectuală moderată – IQ 35/40 – 50/55

Dizabilitate intelectuală severă – IQ 20/25 – 35/40

Dizabilitate intelectuală profundă – IQ < 20

STILURILE DE ÎNVĂȚARE

Expertul educațional John Santrock (2011) clasifică stilurile individuale de învățare

Stilul impulsiv

- Caracterizat de reacții pripite, imediate

Stilul reflexiv

- Caracterizat de reacții elaborate, chiar dacă uneori sunt întârziate

Stilul de suprafață

- Caracterizat de memorare și reproducerea informațiilor generale

Stilul de profunzime

- Caracterizat de înțelegere profundă și capacitate implictă de transfer a cunoștințelor

PERSONALITATEA ÎN PLAN EDUCAȚIONAL

Cercetarea modernă asupra bazelor biologice ale comportamentului a fost inițiată de

către Ivan Pavlov (Aniței, Chraif, Burtăverde, Mihăilă, 2016). Acesta a descris sistemul
nervos prin 3 caracteristici biologice fundamentale:

- Forţă – capacitatea energetică a neuronului

- Mobilitate – dinamica proceselor psihice fundamentale

Imagine preluată de la www.blog.oup.com
- Echilibrul – raportul între excitabilitate sau activare şi inhibiţie

Tipurile lui Pavlov, în raport cu cele 3 caracteristici, pot fi prezentate sintetic astfel:

a. Tipul slab - Melancolic

b. Tipul puternic neechilibrat - Coleric

c. Tipul puternic echilibrat inert - Flegmatic

d. Tipul puternic echilibrat mobil - Sangvinic

PERSONALITATEA ÎN PLAN EDUCAȚIONAL

Ulterior, Hans Eysenck (2001) a dezvoltat teoria biologică și a vorbit despre 4

trăsături fundamentale ale personalității, puternic corelate cu factorii biologici:

a. Introversiune – nivelul stimulării corticale este crescut (excitabilitate crescută

– aceste persoane, contrar simțului comun, resimt totul la cote mai ridicate), de
aceea introverţii nu au nevoie de multe activităţi şi agitaţie

b. Extraversiune – nivelul stimulării corticale fiind scăzut, personele sunt

orientate înspre activităţi

c. Neuroticism – răspunsul exagerat la situaţiile stresante din cauza

sensibilității sistemul limbic care generează îngrijorare sau nelinişte
Imagine preluată de la www.wikipedia.org

d. Psihoticism – nivel crescut peste măsură al testosteronului

PERSONALITATEA ÎN PLAN EDUCAȚIONAL

George Kelly a dezvoltat teoria cognitivă a

constructelor mentale care stau la baza
personalității.

Prin termenul de construct înțelegem o reprezentare

proprie/subiectivă asupra unui fenomen, obiect sau
ființă, iar în funcție de această reprezentare
Imagine preluată de la www.alchetron.com

subiectivă (bazată pe informațiile deținute, educație

sau cultură) vom dezvolta o atitudine specifică
(Schultz, 1986).
PERSONALITATEA ÎN PLAN EDUCAȚIONAL

Costa și McRae, cei care au definitivat Modelul Big 5, explică faptul că personalitatea umană se
structurează de-a lungul vieții pe 3 componente central (Sava, 2008):

Tendințele de bază (stabile) sau structurile fundamentale

Adaptările caracteristice (flexibile) sau procedurile dobândite

Conceptul de sine sau structura coordonatoare

Astfel, conform modelului BIG 5, cele 5 trăsături fundamentale ale personalității sunt:

1. DESCHIDEREA 2. EXTRAVERSIUNEA 3. CONȘTIINCIOZITATEA 4. AGREABILITATEA 5.

STABILITATEA EMOȚIONALĂ
 PERSONALITATEA ÎN PLAN EDUCAȚIONAL

Deschiderea – reprezintă deschiderea către experiență a individului și implică 6 Extraversiunea – caracteristică persoanelor sociabile, energice, entuziaste și
dimensiuni fundamentale:
deschise către comunicare, implică de asemenea 6 dimensiuni:
• Fantezia – care implică imaginație și creativitate
• Căldura – afecțiunea față de oameni
• Orientarea spre estetică – implică evidențierea aspectelor estetice, însă include
nu doar esteticul vizual ci și elemente de estetică funcțională • Sociabilitatea – preferința pentru a trăi în colectivități

• Focalizarea pe sentimente – receptivitate ridicată pentru trăirile personale și ale • Asertivitatea – persoane care se impun prin stilul de comunicare adecvat
celor din jur
situației

• Varietatea în acțiuni – deschiderea către diversitate

• Curiozitatea intelectuală – interes pentru cunoaștere, în orice formă a acesteia
• Reexaminarea valorilor – chestionarea status quo-ului și îndoiala constructivă în
fața tuturor lucrurilor
• Activism – se referă la persoanele permenent ocupate și implicate
• Căutarea de senzații – nevoia de stimulare
• Emoții pozitive – tnedința de a trăi stări de bucurie și încredere

La polul opus deschiderii se află conservatorismul rigid.

În opoziție cu extraversiunea se află retragerea socială, pasivitatea sau liniștea.

 
 PERSONALITATEA ÎN PLAN EDUCAȚIONAL
3. Conștiinciozitatea – implică responsabilitatea, dorința de 4. Agreabilitatea – are un impact critic asupra relațiilor 5. Neuroticismul – se referă la instabilitatea emoțională care
afirmare și perseverența, air cele 6 dimensiuni ale acesteia sunt:
interpersonale, fiind caracterizat de: poate reprezenta un impediment major pentru întreg
comportamentul uman. Ca și trăsături de bază enumerăm:
3.1. Competența – încrederea în abilitățile proprii
4.1. Încredere – credința în bunăvoința celorlalți

3.2. Ordinea – nevoia de planificare și structurare a activităților 5.1. Anxietatea - îngrijorare, tensiune și nervozitate
4.2. Sinceritate – stilul direct de comunicare și relaționare
3.3. Simțul datoriei – nevoia de a face bine și responsabil 5.2. Mânia – experimentarea mâniei, frustrării sau înverșunarea
lucrurile, de a elimina superficialitatea 4.3. Altruismul – focalizarea și pe interesele celorlalți extreme

3.4. Dorința de realizare – descrie ambiția și aspirațiile înalte

4.4. Bunăvoința – reactivitatea pozitivă în situații tensionate sau 5.3. Depresia – sterile emoționale negative
de conflict
3.5. Perseverența – sau abilitatea de a duce o sarcină la bun
sfîrșit în pofida obstacolelor ivite 5.4. Conștiința de sine – stări de rușine, timiditate sau anxietate
4.5. Modestia – modul de promovarea a propriei imagini socială din cauza neîncrederii în sine
3.6. Prudența sau deliberarea – reflectarea înainte de a acționa
4.6. Blândețea – compasiunea față de alții 5.5. Impulsivitatea – dificultatea de a controla impulsurile
În opoziție cu factorul conștiinciozitate se află delăsarea.

La poplul opus agreabilității se află ostilitatea. 5.6. Vulnerabilitatea – sensibilitatea afectivă extreme

În opoziție cu neuroticismul se află stabilitatea emoțională

STATUTUL SOCIO ECONOMIC / ETNIA

Santrock (2011) evidențiază problemele referitoare la

diferențele artificiale privind statutul socio-economic, etnia
Diferențierea pe baze etnice poate duce la:
sau aspectele controversate privind genul.
- Prejudecăți
Mediile vulnerabile sunt caracterizate de:
- Stereotipii
- Familii disfuncționale
- Discriminare
- Separarea de părinți

- Expunerea la violență

- Condiții locative improprii

Imagine preluată de la www.partidaromilor.ro

- Lipsa resurselor
GENUL ȘI DIFERENȚELE INTERINDIVIDUALE

Structura cerebrală Inteligența

- Creierul băieților este mai mare însă al fetelor are mai

- Nu există cercetări concludente care să confirme o
multe circumvoluțiuni
diferență între băieți și fete
- Aria reprezentării spațiale din lobul parietal este mai
mare la băieți
Abilități matematice și pentru științe exacte
- Ariile cerebrale responsabile de expresia emoțională
sunt semnificativ mai dezvoltate la fete - Nu se constată o diferență semnificativă decât în
raport cu geometria (bărbații au o reprezentare mai
Performanța fizică
bună)

- Până în perioada gimnaziului nu se constată diferențe

- Rezultatele la științele exacte au avantajat ușor băieții
semnificative, ulterior însă băieții dezvoltă un avantaj
însă când când era vorba de activități în laborator, cu
aplicabilitate practică, femeile au manifestat un avantaj
GENUL ȘI DIFERENȚELE INTERINDIVIDUALE

Abilități verbale Comportamentul prosocial

- Fetele au un avantaj față de băieți în special în - Se constată un avantaj în favoarea fetelor

perioada preșcolară și școlară mică
Agresivitatea
Implicarea școlară și abandonul
- Este dimensiunea unde diferența este semnificativă,
- Fetele sunt semnificativ mai implicate și au o rată mai disproporția fiind foarte ridicată în sensul că băieții
scăzută a abandonului sunt mult mai agresivi

Relaționarea socială Emoțiile

- Fetele preferă un stil care implică angajament iar - Expresivitatea emoțională și interpretarea emoțiilor le
băieții un stil al transmiterii informațiilor, însă avantajează pe fete
diferențele sunt scăzute
Bibliografie

American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders. 5'th edition. Arlington: American Psychiatric
Association..

Aniței, M., Chraif, M., Burtăverde, V. Mihăilă, T. (2016). Tratat de psihologia personalității. București: Editura Trei.

Boake, C. (2002). From the Binet–Simon to the Wechsler–Bellevue: Tracing the history of intelligence testing. Journal of clinical and
experimental neuropsychology, 24 (3), 383-405.

Cattell, R. B. (1963). Theory of fluid and crystallized intelligence: A critical experiment. Journal of educational psychology, 54(1), 1-22.

Cucoş, C. (2017). Istoria pedagogiei: idei şi doctrine pedagogice fundamentale. Ediția a II-a. Iași: Polirom.

Eysenck, H.J., Eysenck, M., (2001). Descifrarea comportamentului uman. București:Teora

Gardner, H. (2006). Inteligențe multiple. Noi orizonturi. București: Editura Sigma

Gherguț, A.(2005). Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice. Iași: Polirom.
Bibliografie

Hergenhahn, B. R. (2009). An introduction to the history of psychology. Belmont: Wadsworth.

Larmat, J. (1977). Genetica inteligenţei. București: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.

Mânzat, I. (2007). Istoria psihologiei universale. București: Editura Univers Enciclopedic.

Mărgineanu, N. (1973). Condiţia umană. București: Editura ştiinţifică.

Roșan, A. (2015). Psihopedagogie specială. Modele de evaluare și intervenție. Iași: Polirom.

Sadler, J. E. (2013). J. A. Comenius and the concept of universal education. New York: Routledge.

Santrock, J. W. (2011). Educational psychology. New York: McGraw-Hill Education.

Sava, F.A. (2008). Inventarul de personalitate DECAS. Timișoara: Editura Art Press.

Schultz, D. (1986). Theories of personality. Pacific Groove: Brooks/Cole Publishing Company