In Romania, albinaritul a fost favorizat de o clima blanda si de o natura darnica, un

adevarat paradis apicol ce dainuie din martie pana in octombrie: plante melifere variate,
paduri intinse de tei si salcami, numeroase suprafete cultivate cu pomi fructiferi si
floarea-soarelui. Nu e de mirare asadar ca in anul 1989 productia de miere a Romaniei
reprezenta 1,4% din totalul mondial si 8,5% din productia Europei, ceea ce insemna 62,6
kg/1.000 de locuitori, fata de media europeana de 30,7 kg si 20,6 kg media de pe glob.

Producatorii individuali – in special cei de la sate – redescopera treptat aceasta

indeletnicire, ce s-a dovedit a fi o afacere foarte rentabila. Initial, ea se poate desfasura ca
o a doua ocupatie, cu un numar mic de stupi si multe ore petrecute in preajma unui
apicultor cu experienta. Lucrul cu albinele nu este dificil, dar presupune respectarea
anumitor reguli foarte stricte, pentru a se evita accidentele. Profitul creste de la an la an,
fiind direct proportional cu numarul familiilor de albine, si este dependent de conditiile
meteorologice. In mediul rural, apicultura poate fi combinata cu cultivarea trifoiului sau a
pomilor fructiferi, obtinandu-se astfel o productivitate sporita a plantelor respective, de
pana la 5 ori mai mare.

Distributia produselor apicole reprezinta o parte distincta a afacerii, necesitand o buna

organizare, ambalaje corespunzatoare si cunostinte in domeniul vanzarilor. In cazul celor
alergici la polen, dar pasionati de acest domeniu, infiintarea unui magazin de desfacere a
mierii si a celorlalte produse oferite de albine reprezinta solutia ideala. Fie ca sunt
produse de baza – miere, ceara, laptisor de matca, polen, venin de albine, apilarnil,
propolis sau pastura -, fie ca sunt combinate si prezentate sub forma de lotiuni sau creme, 
produsele apicole sunt din ce in ce mai mult solicitate pe piata romaneasca. Efectele
terapeutice si energovitalizante ale acestora justifica orientarea tot mai puternica a
iicumparatorilor, indiferent de varsta, spre produsele naturale.

Cresterea albinelor se dovedeste astfel o afacere cat se poate de viabila, cu mari sanse de
succes, avand in vedere ca potentialul melifer al Romaniei este de aproximativ 1.700.000
de familii de albine, iar in prezent nu exista mai mult de 800.000.

Informatii pe scurt
Ideea afacerii: cresterea albinelor in vederea obtinerii unor produse precum mierea sau
propolisul.
Capital initial: in cazul achizitionarii unui numar de peste 20 de stupi, a unui teren si a
utilajelor de baza investitia va depasi 100 de milioane de lei.
Cifra de afaceri: 400 de milioane de lei pe an. Un producator care porneste afacerea de
la zero, abia in al treilea sau al patrulea an poate ajunge la o productie de 400-500 de
kilograme de miere. Cifra de afaceri depinde de pretul de vanzare (intre 40.000 si 80.000
de lei pe kilogramul de miere).
Profitul: acesta nu apare mai devreme de doi-trei ani.
Situatia pietei: exista un numar apreciabil de mici producatori, dar foarte putine firme
consacrate si cu cifre de afaceri importante.
Sanse de reusita: fara pasiune si ambitie, oricat de mare ar fi investitia financiara,
afacerea va fi sortita eseculu
 Desi este o indeletnicire ancestrala si desi nu exista prea multi
romani care sa nu fi vazut vreun stup de albine, apicultura este un
domeniu care abia in ultimii ani si-a regasit identitatea si a
inceput sa se dezvolte pe baze moderne. Lipsa unei legislatii
foarte coerente, costurile destul de ridicate pentru inceperea unei
astfel de afaceri, nepriceperea unor functionari publici, conditiile
tot mai stricte de igiena si de calitate pe care produsele trebuie sa
le indeplineasca au constituit tot atatea greutati in calea
dezvoltarii apiculturii. Totusi, faptul ca in ultima vreme, cursurile de apicultura
organizate de forurile abilitate se tin cu salile pline reprezinta un semnal pozitiv.

Miere de calitate, consumatori mai putini

Pana in 1989, Romania se afla intre primele tari producatoare de miere. Atunci, romanii
consumau in cantitati mari acest produs, cu toate ca o mare parte nu corespundea
standardelor unui produs sanatos. Astazi, potrivit autoritatilor, un roman nu consuma, in
medie, mai mult de 100-150 de grame de miere anual, in timp ce in state precum
Germania sau Spania consumul se situeaza intre 15 si 20 de kilograme/an. inSi aceasta in
conditiile in care pretul kilogramului de miere a scazut destul de mult in ultimii ani.

O explicatie ar putea fi puterea redusa de cumparare si faptul ca mierea nu mai intra in

cosul lunar al romanului, fiind considerata (pe nedrept) un produs de lux. O veste buna ar
fi iminenta aderare la Uniunea Europeana, moment in care produsele romanesti ar putea
avea acces la o piata de desfacere mai larga. Acest lucru se simte deja, un numar mare de
firme private achizitionand tot mai multa miere, atat pentru piata interna, cat si pentru
export. Producatorii pot gasi aceste firme dand o simpla cautare pe Internet sau la
rubricile de mica publicitate ale ziarelor cu profil agricol. Pretul oferit de aceste firme
este un pic mai mare decat cel oferit de Combinatul Apicol Bucuresti, pana nu demult
singurul colector de produse apicole din tara.

Trebuie mentionat ca exista doua tipuri de producatori: persoanele fizice, in numar

covarsitor, proprietari a pana la 50 de stupi, desi cei mai multi se opresc la 10-15. In acest
caz, productia se foloseste doar pentru consum propriu si pentru comertul cu amanuntul.
Dar exista si firme, care produc nu numai miere, ci si polen sau propolis. Numarul
acestora este foarte mic. Ca un semn de insanatosire a pietei au aparut, de curand, firme
specializate in ambalare si export.

Pariul cu apicultura se castiga dupa ani de munca

Unul dintre producatorii cu state vechi in domeniu si care reuseste sa obtina profit din
aceasta afacere este Robert Satmari, patronul firmei Iramtas. Dansul ne-a explicat ca a
ajuns la aceasta performanta dupa ani de munca si parcurgand, cu rabdare, toate etapele
necesare pentru a pune pe picioare o afacere de succes. 

“Am intrat in aceasta afacere din intamplare. Intr-o seara, tatal meu a intrat pe usa si mi-a
zis ca vrea sa cumpere stupi. Asta se intampla in 2000. Pentru ca nimeni din familie nu se
pricepea, m-am sacrificat eu. M-am hotarat sa urmez un curs de apicultura. Acesta a durat
aproape jumatate de an, din noiembrie pana in aprilie. (Cursul se organizeaza in fiecare
an de catre Asociatia crescatorilor de albine si este gratuit in limita locurilor disponibile,
aproximativ 300 de persoane. Cursurile se tin in Baneasa, de obicei, joi dupa ora 16.00.
La final se da un examen.) Mai greu a fost primavara, cand a trebuit sa pun in practica
ceea ce invatasem pana atunci. Am cumparat sapte stupi – cutia si albine (10 rame cu
albine si sapte rame cu puiet). O perioada i-am tinut la vechiul proprietar, aflat la 30 de
kilometri de Bucuresti, ca sa invat de la el si la modul practic cum se munceste cu
albinele. In plus, mi-a luat ceva vreme sa ingradesc si sa amenajez terenul pe care il
aveam la Jilava si unde tin si in ziua de azi stupii”, spune dl. Satmari.

Etapele dezvoltarii. Cand intri in acest domeniu trebuie sa lasi iluziile deoparte. Daca
pornesti cu ideea ca s-ar putea sa dai lovitura si, dupa un an sau doi, sa ai un castig
exceptional, ai pierdut pariul cu apicultura. “M-am dezvoltat progresiv si pe masura
propriilor mele puteri. In toamna primului an de activitate ca apicultor am ajuns la 13
stupi, iar peste un an am mai achizitionat 10, pentru ca in 2003 sa ajung la peste 40 de
stupi. Dezvoltandu-ma in mod progresiv, astazi am ajuns sa detin 80 de stupi. Toate cele
necesare le-am achizitionat in timp. Intai am luat o centrifuga fara de care nu se poate
obtine mierea. Esentiala este partea de lemnarie – ramele, fagurele, tava, sitele prin care
se strecoara mierea, bidoanele pentru depozitare”, isi aminteste Robert Satmari.

Terenul si colaboratorii. In cazul de care vorbim, lucrurile au fost mai simple, deoarece
terenul a fost mostenit de la o strabunica, iar proprietarul a avut ideea ca, imediat dupa
1990, sa planteze pomi fructiferi. Costul unui teren situat in afara Bucurestiului, dar nu
intr-o zona rezidentiala, nu este foarte mare. Cu cateva sute de euro se pot achizitiona
usor 800-1.000 mp. Pentru o buna desfasurare a afacerii mai trebuie inaltat un mic
depozit de 15-20 mp. In cazul in care locul de depozitare a stupilor este la distanta de
propria locuinta, proprietarul ar trebui sa achizitioneze lacate zdravene si, daca este cazul,
sa sudeze toate recipientele din metal, deoarece pentru hoti tentatia este maxima.

Oricat de priceput si de dedicat ai fi nu poti razbi de unul singur in aceasta afacere.

Pentru a-ti usura munca exista solutia de a-ti angaja oameni cu ziua, dar varianta cea mai
fericita – cel putin in prima faza – o reprezinta implicarea familiei: “Mi-am ales ca si
colaboratori membri ai familiei. Este mai sigur si mai putin costisitor daca procedez in
acest fel. De unul singur nu se poate. Sotia a urmat si ea cursul de apicultor. La
transportul stupilor si la extrasul mierii ai nevoie de ajutor. Este vorba de extragerea
mierii de pe cateva sute de rame. Cand iti alegi colaboratorii trebuie sa fi sigur ca nu sunt
alergici la intepatura de albina, ca nu fac un soc anafilactic. Un om normal rezista pana la
500 de intepaturi de albina, dar exista si oameni, putini, care de la o simpla intepatura
intra in stare de soc si pot sa si moara. De aceea, orice colaborator trebuie sa treaca testul
unei intepaturi de albina. In plus, eu am si un alt serviciu, deci am nevoie de oameni de
incredere care sa imi suplineasca lipsa”, explica dl Satmari.

Echipamentul necesar. In ultimii doi sau trei ani au aparut firme care importa din
strainatate diverse echipamente, accesorii si utilaje necesare pentru practicarea
apiculturii. Celebre sunt  Dadant, Thomas Apiculture, Swienty. Dar, probabil, cel mai
important furnizor este Combinatul Apicol Bucuresti. Lista produselor oferite de acesta
este uriasa. In ceea ce priveste protectia persoanei, toti cei aflati in preajma stupului (mai
putin in perioada iernii) trebuie sa fie dotati cu echipamentul corespunzator: palarie
apicola, manusi si costum. Incheieturile mainilor si gleznele reprezinta puncte sensibile,
deoarece sunt locurile pe unde ar putea intra albinele.

Investitie initiala
Teren                                                                           30 milioane lei
10 stupi x 3 milioane                                                     30 milioane lei
10-20 roiuri de albine x 3 milioane                           30-60 milioane lei
Centrifuga                                                                       9 milioane lei
Remorca apicola                                                           18 milioane lei
Medicamente                                                                      1 milion lei
Constructie depozit                                                          3 milioane lei
Colector, echipament, izgonitor,   
sarma cositorita, afumator, perii                                           1 milion lei
                                                                Total     122-152 milioane lei

Procesul tehnologic. Patronul firmei ne-a explicat, in numai zece minute, etapele care
trebuie parcurse, de la hibernarea albinelor pana la obtinerea borcanului de miere: “Iarna
se pregatesc ramele, le semnez pentru a sti in ce an le-am montat, fara a pune insa
fagurele pe ele. Anul trecut am avut nevoie de 600-700 de rame. Trebuie sa le
achizitionezi din timp pentru a nu te prinde primavara fara materia prima. Activitatea este
mult redusa pana in februarie. Este perioada achizitiilor – ceara, cuie, cutii, faguri.
Combinatul de Apicultura, de unde se achizitioneaza materia prima, are utilaje mai vechi
si primavara nu face fata comenzilor. Eu mi-am cumparat 80 de kilograme de fagure, dar
am fost nevoit sa vin cu ceara de acasa, astfel ca am platit doar manopera. Iarna, albinele
nu ies din stup, doar daca temperatura trece de 12 grade. Primul zbor al albine are loc la
inceput de martie si in limbajul cunoscatorilor se cheama «zborul de curatire», cand
insecta isi goleste stomacul. Prima data infloresc ghioceii si viorelele, moment in care se
deschide sezonul activ. Imediat, infloresc pomii fructiferi. In acelasi timp, albinele care
au trecut iarna mor si sunt inlocuite cu albine noi.

Luna mai este o luna foarte importanta, deoarece incepe «culesul polenului de salcam».
Cine scoate miere de salcam, acela este apicultor. Albinele trebuie stimulate pentru a
cauta florile de salcam, fie cu miere, fie cu zahar. Albinele trebuie ingrijite si hranite
pentru ca pana in aprilie sa fie puternice si pregatite de cules. O familie puternica este una
cu 50.000-70.000 de albine. Dintre acestea doar 60-70% sunt culegatoare. Daca
primavara este insorita si pomii infloresc, albinele nu au nevoie de stimulente, dar daca e
frig, inghet sau ploua, ele trebuie hranite de catre apicultor. Trebuie sa obtii o productie
maxima intr-un timp foarte scurt, deoarece albinele nu au la dispozitie decat 8-14 zile
pentru a culege polenul de salcam.

Urmeaza perioada de inflorire a teilor. Daca ai un numar mare de albine, atunci poti
obtine o productie buna de miere. Daca nu ai decat 10.000-30.000 de albine pe stup,
acestea isi aduna miere doar pentru sine. Ultimul cules are loc la inceputul lui iunie-
sfarsitul lui iulie si este cel de floarea soarelui si care dureaza o luna. Dupa fiecare cules
se scoate mierea prin procedeul de centrifugare, iar ulterior, ramele goale se introduc
inapoi. In cazul unei familii de albine se pot scoate si 15-20 de kilograme de miere la un
cules, dar media obisnuita este de 10-15 kilograme. Totusi, cantitati mari de miere poti
scoate la pastoral – adica in timpul procesului de plimbare a stupilor de la un cules la
altul: rapita, salcam, tei, floarea soarelui. Pentru ca anul trecut a fost vreme ploioasa si nu
s-a facut salcamul am fost spre Slanic-Prahova si am scos o cantitate dubla de miere fata
de ce ar fi rezultat daca ramaneam in Jilava. In timpul culesului teilor, m-am deplasat la
cativa zeci de kilometri de Capitala. Aici, cea mai mare cantitate de miere se obtine din
floarea soarelui. Este o miere nu la fel de dulce ca cea de salcam, mai acida, si care pisca
la limba.

Trebuie sa nu lasi stupul in mijlocul campului, deoarece poti avea surpriza sa te calce
hotii. Cel mai indicat ar fi sa gasesti o gazda, o curte unde sa primesti gazduire. Exista
pericolul imbolnavirii roiului de albine. In fiecare primavara, albinele trebuie tratate
impotriva unui fel de gandac, nu mai mare de un cap de ac de gamalie. Dar este foarte
periculos, deoarece se inmulteste in celula de albine, foarte repede. La 7 zile apare o noua
generatie, in timp ce albinele au nevoie de trei saptamani. Sunt necesare doua tratamente,
iar o fiola costa 300.000 de lei.”

Clienti & profitabilitate. Teoretic, oricine este un potential client pentru un producator
de miere. Trebuie sa te orientezi in alegerea publicului-tinta dupa capacitatea ta de
productie, dar si dupa calitatea produsului oferit. Spre exemplu, daca ai pana in 25 de
stupi, produci doar pentru tine. Daca ajungi la 50 de stupi, poti avea un surplus pe care il
poti vinde – va fi totusi vorba de cateva zeci de kilograme. Celor care detin intre 70 si
300 de stupi li se poate atribui eticheta de semiprofesionisti, deoarece pot livra marfa
direct unor alte firme. In cazul apicultorilor care detin peste 500 de stupi, acestia se pot
gandi sa exporte cantitati importante de miere, propolis sau polen.

Pe de alta parte, costurile pe care un apicultor trebuie sa le suporte sunt destul de ridicate
si nu se opresc dupa investitia initiala. “O problema o reprezinta scaderea pretului pe
kilogramul de miere. Daca in urma cu doi-trei ani puteai vinde catre Combinatul Apicol
un kilogram de miere de salcam la pretul de 100.000-110.000 lei, iar cea poliflora pentru
export la 70.000, acum mierea poliflora este achizitionata la 30.000-35.000 de lei
kilogramul, iar cea de salcam la 40.000-45.000 de lei. La Combinat merita sa vinzi daca
obtii o cantitate mare la productie. Daca ai putini stupi, este de preferat sa vinzi
persoanelor fizice, care achizitioneaza cantitati mai mici, la un pret mai ridicat. Apoi,
daca vinzi mierea pe baza unui contract sau o dai la export, trebuie sa ii faci un set
complet de analize. Exista un laborator la Obor, dar mai exista si alte firme acreditate.
Pentru a obtine un certificat medical trebuie platite o serie de taxe. Un buletin de sanatate
costa cateva sute de euro. Nici o firma nu mai cumpara miere daca aceasta nu are buletin
de analize. De exemplu, foarte costisitoare este analiza pentru depistarea antibioticelor
din miere si cea prin care se stabilesc cantitatile de zahar si apa din respectivul produs. In
cazul in care vrei sa exporti miere, trebuie sa indeplinesti o serie de norme de igiena
foarte stricte: toate butoaiele trebuie sa fie dezinfectate si curatate si nici unul dintre
angajati sa nu fie bolnav, nici macar racit”, explica Robert Satmari.
 Lista cu preturi informative

Unelte si utilaje din materiale diverse

• rame in sectiune din plastic         2,3 lei
• palarie apicola                       13-22 lei
• colivie zander                                3 lei

Unelte si utilaje din material lemnos

• corp stup vertical                       40-45 lei
• soclu stup                                       17 lei
• rame la pachet                           1-1,5 lei
• stup orizontal cu 16 rame          30-35 lei
• cabana apicola                          2.000 lei
• stup vertical                                  100 lei
• stup orizontal cu 20 de rame         300 lei
• colector polen                                50 lei
• izgonitor de albine                           1 leu
• scara                                             15 lei
• centrifuga                                  1.000 lei
• perii apicole                                     6 lei

Unelte si utilaje din metal

• topitor de ceara           180 lei
• centrifuga inox             600 lei
• cutit descapacit              25 lei
• colector propolis            25 lei
• masca din sarma             15 lei

Ceara si stimulente   
• faguri artificiali                   40 lei
• zahar                                  4 lei/kg
• ceara pentru industrie        50 lei/kg

Toate preturile sunt exprimate in lei noi.

Legislatie la comun
Pana in urma cu trei-patru ani, normele legislative din domeniu erau greu de pus in
practica. Exista doua tipuri de jucatori pe aceasta piata: producatorii individuali (persoane
fizice) si societatile comerciale. In cel de-al doilea caz, pentru a putea functiona
respectand legea, firma trebuie sa aiba clar specificat ca domeniu de activitate “Cresterea
altor animale”. Din acest motiv se creeaza o confuzie: cresterea melcilor este identica, din
punctul de vedere al autoritatilor, cu cea a albinelor. La Registrul Comertului trebuie
mentionat si faptul ca firma are capacitatea de a face comert cu amanuntul.
“In acest moment am 20 de stupi de firma, iar ceilalti sunt detinuti de mine in calitate de
persoana fizica”, spune Robert Satmari. “Firma trebuie sa fie arondata unui medic sanitar
care, atunci cand este cazul, urmeaza sa-mi elibereze o serie de avize. Potrivit legii,
respectivul medic nu poate fi altul decat cel al localitatii in care imi desfasor activitatea.
O localitate alta decat Capitala, pentru ca in Bucuresti este interzis sa detii stupi. Nu este
corect ca statul sa te oblige sa semnezi un contract cu un medic anume. Ce ma fac daca
acesta nu este atat de priceput. Ganditi-va ca ori de cate ori transport stupii, medicul
veterinar trebuie sa imi elibereze un certificat de sanatate. Daca afacerea ta capata o
anumita dimensiune, apar noi probleme. In cazul in care depasesti 500 de stupi, se spune
ca activitatea ta are un impact asupra mediului si, prin urmare, trebuie sa obtii o
autorizatie de mediu.”

Iar costurile nu se opresc aici. Una dintre nemultumirile apicultorilor este legata de faptul
ca, in cazul in care detin o masina de mare tonaj necesara transportului, sunt obligati sa
plateasca o taxa de drum in valoare de 30-40 de milioane de lei. Desi au facut numeroase
petitii la guvern si la Ministerul Agriculturii, in care au explicat ca in cazul lor este vorba
de o activitate sezoniera si ca respectiva masina dotata cu platforma pentru stupi nu poate
fi folosita pentru alta activitate, ei nu au obtinut o reducere la plata taxei de drum.

Totul de vanzare la mica publicitate

Un site foarte activ in acest moment este www.apicultura.lx.ro, de unde orice iubitor de
apicultura se poate informa despre ultimele noutati in domeniu, despre firmele de la care
se pot achizitiona utilaje, modalitatile de finantare externa. Foarte util este cursul on-line
de apicultura, bine detaliat si la care accesul este gratuit. Probabil ca cea mai cautata zona
este aceea a micii publicitati. Exista sute de anunturi prin care se vand/cumpara stupi,
albine, miere, polen. De asemenea, exista o serie de site-uri dedicate agriculturii in
general, unde exista posibilitatea de a posta anunturi. In cazul in care investitorul este
dispus la un efort financiar de cateva sute de mii de lei lunar, este recomandat sa se
publice anunturi in ziare precum “Anuntul de la A la Z” sau “Anuntul telefonic”.

Factori de succes
O familie puternica. Matca da caracterul stupului. Daca matca este blanda si productiva,
tot stupul va fi la fel. Dar, de obicei, matcile care sunt rele sunt si cele mai productive.
Existenta unui mijloc de transport. Daca nu ai cel putin o Dacie papuc, atunci trebuie
sa inchiriezi o masina cu platforma. Numai ca, in acest caz, va trebuie sa stai si sa iti faci
programul dupa firma care o inchiriaza.
Fonduri suficiente. Mierea se obtine abia in luna mai, iar vanzarea se face in timp. Dar
procesul de pregatire a noului an apicol incepe in luna noiembrie, perioada care coincide
cu cea a investitiilor. De aceea, investitorul trebuie sa detina un fond de rezerva.

Factori de risc
Lipsa unei strategii. Dupa cum am vazut mai sus, activitatea trebuie structurata foarte
precis. Deoarece furnizorii de materii prime au o capacitate redusa de a produce rame de
faguri, spre exemplu, exista riscul ca lunile aprilie-mai sa te prinda complet nepregatit si
astfel sa ratezi “sezonul”.
Lipsa masurilor de precautie. In acest domeniu exista riscul ca, dintr-o simpla
neglijenta sa ramai fara intreaga afacere. Exista microbi care pot omori un stup de mai
multe mii de albine intr-o perioada scurta de timp. In plus, iarna, daca stupii nu sunt
corect etansati, un soarece intrat in stup poate fi sinonim cu dezastrul.
Pregatire profesionala neadecvata. Nimeni nu ar trebui sa inceapa o astfel de afacere
inainte de a urma un curs de apicultura si, mai ales, inainte de a-si face ucenicia in
apropierea unui crescator de albine

Dezvoltare in trepte
Dupa cum am vazut, din exemplul mai sus mentionat, Robert Satmari a pornit in urma cu
cinci ani de la cativa stupi, iar astazi a ajuns la 80. Ritmul de dezvoltare al afacerii poate
fi mult mai accelerat, in functie de capitalul initial pe care fiecare investitor il are la
dispozitie si de modul in care reuseste sa isi vanda produsele. Telul domnului Satmari
este ca, in 25 de ani, sa ajunga la 1.000 de stupi.

O directie de dezvoltare o reprezinta producerea polenului si a propolisului. Pentru

aceasta, insa, ai nevoie de o investitie de mai multe milioane de lei si – cel mai important
– de alocarea unui timp indelungat acestei afaceri. Pentru a produce propolis este nevoie
de plase speciale, de angajati permanenti, de un colector special amplasat pe fundul
stupului etc.

Dezvoltarea afacerii poate fi sustinuta si prin fonduri europene. Nu este foarte dificil de
obtinut finantare de la SAPARD, cel putin din punctul de vedere al documentatiei, pe
care un cunoscator o poate intocmi relativ usor. Probleme apar in momentul in care tu
trebuie sa faci dovada ca poti investi din resurse proprii o suma identica cu aceea oferita
de SAPARD, adica minimum 7.000 de euro.

Piata produselor apicole este in continua crestere

Cresterea albinelor a ocupat un loc deosebit de important in perioada anterioara anului
1989, fapt justificat si de numeroasele premii, diplome si medalii obtinute de apicultorii
romani pe plan international: 100 de medalii de aur, 79 de argint si 37 de bronz. Scaderea
masiva a numarului familiilor de albine a coborat apicultura romaneasca pe locul 11 in
ierarhia mondiala, din punct de vedere al productiei de miere / familia de albine.

Din fericire, situatia pare sa se amelioreze in ultimii trei ani, iar datele din Anuarul
Statistic al Comisiei Nationale de Statistica confirma acest lucru. In Romania, exista in
prezent in jur de 80.000 de apicultori inregistrati, care au grija de aproximativ 800.000 de
familii de albine, cu aproape 100.000 mai multe fata de anul 1995. Dintre acestia,
intreprinzatorii particulari detin 94% din efectivul total de albine, sectorul de stat 4%, iar
asociatiile doar un procent de 2%. Din punct de vedere al repartitiei teritoriale, densitatea
familiilor de albine este crescuta in judetele Valcea, Arges, Bacau, Vaslui si Iasi si foarte
redusa in Covasna, Brasov si Satu Mare. Cererea tot mai mare din ultimii ani pentru
produse apicole implica o crestere a interesului intreprinzatorilor pentru aceasta afacere,
avand in vedere si faptul ca potentialul melifer al Romaniei este foarte mare, de
aproximativ 1.700.000 de familii de albine. Fermele apicole sunt foarte mici, de cateva
sute de stupi, fata de Italia unde pot ajunge si la 5.000 de familii de albine.
Din productia anuala de miere de 16.000 de tone, o cantitate de 14.000 de tone este
exportata catre tarile din Uniunea Europeana, in special in Germania, unul dintre
principalii clienti ai Romaniei, cel mai mare consumator de miere din lume dupa Statele
Unite ale Americii. Preturile de dumping practicate de China si existenta unei
supraproductii la nivel european au determinat reducerea preturilor de achizitie a
produselor romanesti, de la 2.300DM/tona de miere poliflora, in 1998, la 1.600DM/tona,
in 1999.

Pe piata autohtona, pretul mierii variaza intre 35.000 si 80.000 de lei/kg, in functie de soi,
de momentul culegerii si de zona de unde provine producatorul. Un atu important il
reprezinta si renumele acestuia.

Un hobby se transforma in profesie

Cornel Georgescu este de profesie inginer proiectant si se ocupa de cresterea albinelor de
peste 30 de ani. In anul 1991, isi face din hobby o profesie si descopera faptul ca
veniturile obtinute din vanzarea mierii intr-o zi reprezinta salariul lunar la vechiul
serviciu. Ajutat de sotie, se implica tot mai mult in aceasta activitate, iar peste 4 ani
deschide un magazin propriu de produse apicole. Convins ca perseverenta este o arma cu
care nu dai gres niciodata, isi dezvolta in continuare afacerea, astfel ca, la momentul
actual, stupina sa numara 300 de familii de albine, iar produsele sunt valorificate prin
doua magazine proprii si o retea de farmacii.
In fiecare an, din martie pana in octombrie, deplaseaza stupii in pastoral (transporta stupii
in zone bogate in flori). < foarte gust mierea iar variata, nectar secretia floarea-soarelui,
tei, salcam, plus menta, spontana, flora plante numeroase exista Dunarii, Delta exemplu,
De artar. stejar, rasinoase: specii unor ale dulci exudatiile obtinute minerale saruri contine
ce culoare, inchisa miere rezulta extrafloral melifere, principalele obtinut nectarul langa
Dunarii. sau Baragan Arges, Tulcea, Dolj, ci Bucuresti, face Mierea crescuta.
productivitate obtine a permanenta, stupii mut ca  asa tei principale: culesuri o Pe>

Cornel Georgescu – “Apicola Pastoral”:

“Nimic nu se poate face cu jumatati de masura. Ca sa realizezi cantitati importante de
miere, trebuie sa ai in vedere trei factori: familiile de albine sa fie foarte bine dezvoltate,
stupii sa fie deplasati la o baza melifera buna, iar conditiile meteorologice sa fie bune.
Exista o vorba in apicultura: . Anul acesta, de exemplu, din trei culesuri la salcam, nu am
putut valorifica decat unul, dar am avut noroc ca acesta le-a compensat pe celelate doua
pierdute.”

Organizarea stupinei
Odata cu venirea primaverii, in cazul apiculturii pastorale, albinele se transporta in zone
in care exista potential melifer pe raza de zbor de 3 km. Cornel Georgescu are acum
propriile vetre de stupina, dar la inceput lasa stupii in curtea cate unui satean, avand grija
ca locul sa fie uscat, ferit de vant, de soare si de accesul animalelor. Este foarte bine daca
stupii sunt asezati sub pomi sau arbori rasfirati, pentru a fi protejati de caldura din timpul
verii. 

De asemenea, o stupina nu se va aseza niciodata in desisurile din padure, care mentin

temperatura scazuta, in apropierea intinderilor mari de apa, care constituie un pericol
pentru albine si nici in vaile adanci, care favorizeaza formarea curentilor reci si
mentinerea cetii timp indelungat. Centrele populate si zonele cu fabrici de dulciuri si
siropuri vor fi, bineinteles, evitate.

Materialele necesare infiintarii unei stupine pot fi achizitionate de la Complexul Apicol.

Stupii au dimensiuni standardizate si pot fi orizontali sau verticali. Cei verticali sunt mai
des folositi in apicultura moderna, deoarece sunt apropiati modelului natural – al
scorburii de copac – preferat de albine. Un stup vertical este alcatuit din mai multe
corpuri, detasabile intre ele, ceea ce permite adaugarea sau scoaterea ramelor, in functie
de dezvoltarea familiei de albine. Stupii se asaza pe suporturi speciale sau pe tarusi, la
inaltimea de 25-30 cm deasupra solului. Urdinisurile sunt indreptate intr-o singura
directie, sud-est sau est, pentru ca in cazul caldurilor foarte mari, albinele sa nu inceteze
culesul nectarului fiind preocupate de ventilarea puternica a stupului. La scandurile de
zbor ale stupurilor trebuie asezata o scandura de aproximativ 10 cm, astfel incat albinele
care n-au nimerit de prima data si au cazut in iarba sa poata patrunde mai usor. Totodata,
se instaleaza in stupina adapatori, una cu apa dulce si una cu apa sarata (5 g sare la un
litru de apa) deoarece in perioada de primavara, albinele au nevoie de multa apa in
stup. Amenajarea unei stupine dureaza in functie de numarul familiilor de albine, dar
Cornel Georgescu nu pierde mai mult de trei zile pentru asezarea a 300 de stupi.
      
Dr. Sorin Victor Vernescu, cercetator stiintific principal gr. I
Membru corespondent al Academiei Oamenilor de stiinta din Romania
Institutul de Cercetari pentru Protectia Plantelor

Idei de Afaceri: Cum apreciati importanta cresterii albinelor din punct de vedere
economic?
Sorin Victor Vernescu: 70-80% din beneficiile aduse de albine sunt reprezentate de
polenizarea plantelor. Daca numarul albinelor scade, polenizarea plantelor are de suferit,
ceea ce afecteaza foarte mult economia. Exista state in lume care practica doar
polenizarea, renuntand total la productia de miere, deoarece, in comparatie cu vantul,
albinele directioneaza foarte bine informatia genetica a plantelor. Avand o raza de zbor
de 3 km, albinele sunt capabile sa polenizeze o suprafata de 2.800 ha in jurul stupinei.
Astfel, plantele ajuta albinele sa se hraneasca, iar albinele ajuta plantele sa rodeasca mai
bine. La pomii fructiferi polenizati, se obtine o crestere de 60%, la floarea-soarelui si
lucerna 50%, iar la trifoiul rosu, dovleci, pepeni, castraveti, sporul este de 200%. Desigur,
exista si alti polenizatori, dar oamenii nu au controlul asupra lor, nu-i pot deplasa in
zonele care necesita sa fie polenizate, iar dintre cele peste un milion de specii de insecte
existente, albinele sunt considerate cele mai utile.

Idei de Afaceri: Dupa parerea dvs., cum va evolua aceasta piata?

Sorin Victor Vernescu: Dupa 1989, in Romania, numarul familiilor de albine a scazut la
aproape 700.000, dar in ultimii ani se observa o redresare a apiculturii si o crestere a
interesului pentru produsele apicole. Pe langa faptul ca ofera mierea si celelate sortimente
foarte benefice sanatatii, albinele au un rol deosebit in depistarea si prevenirea poluarii
mediului inconjurator. Organele lor de simt sunt foarte dezvoltate si, prin urmare, sunt
foarte sensibile fata de principalii agenti poluanti: pesticide, erbicide, substante
radioactive, gaze toxice provenite de la tevile de esapament ale mijloacelor auto, chiar si
poluarea fonica. Astfel, omul este atentionat de modul de manifestare al familiilor de
albine – depopulare, mortalitate prematura, lipsa capacitatii de zbor, agitatie neobisnuita.
Ca urmare, orientarea naturista tot mai evidenta in statele Europei Occidentale si
combaterea poluarii mediului inconjurator implica prezenta unei apiculturi dezvoltate si
cred ca asa se va intampla si in Romania in urmatorii ani.

Idei de Afaceri: Care sunt riscurile cel mai des intalnite in domeniul cresterii
albinelor?
Sorin Victor Vernescu: Stropirile nesupravegheate cu insecticide si parazitii sunt
cauzele cele mai frecvente care determina moartea familiilor de albine. In cazul folosirii
substantelor chimice, albinele trebuie impiedicate sa iasa din stup pentru cateva zile, prin
inchiderea urdinisului. Pentru aceasta, apicultorul trebuie sa fie foarte bine informat cu
privire la tratamentele aplicate culturilor din apropiere. Daca albinele se imbolnavesc,
trebuie consultat imediat un medic veterinar, pentru gasirea unei solutii optime. De
asemenea, albinele pot fi vaccinate, ele fiind singurii polenizatori care pot beneficia de un
asemenea tratament.

Scurt tratat de crestere a albinelor

Familia de albine – un model de viata sociala
Albinele sunt organizate in familii cu numar mare de indivizi, diferentiati in trei caste:
matca, albine lucratoare, trantori, fiecare cu rol si activitate distincta in cadrul familiei.
Atunci cand matca este prezenta, viata in stup decurge normal. Daca inlaturam matca,
dupa aproximativ o ora, familia devine de nerecunoscut: albinele se nelinistesc, se
imprastie pe peretele frontal al stupului si emit sunete. Lasata fara matca un timp mai
indelungat, familia respectiva dispare.

Matca se deosebeste de albinele lucratoare atat prin dimensiuni, cat si prin aspect
exterior. Cele tinere, nefecundate, sunt foarte vioaie, pe cand cele fecundate au miscari
mai lente. Intr-o familie de albine, nu poate exista decat o singura matca. In cazul in care
apar doua, se lupta intre ele pana cand una moare. Cu mult mai mare decat albinele
lucratoare (aproximativ 18–25 mm), matca este singura femela dezvoltata din stup. Ea
depune oua din care apar albine noi. Ouatul depinde, insa, de albinele lucratoare. Cu cat
matca este mai bine hranita de acestea, cu atat numarul de oua este mai mare. In decursul
unui an, o matca depune in medie 150.000-200.000 de oua. Ea are capacitatea de a
depozita si conserva in organismul ei peste 100 de  milioane de spermatozoizi, ceea ce
inseamna ca numai in primii doi este o buna outoare. Din acest motiv, apicultorii trebuie
sa o inlocuiasca dupa aceasta perioada, chiar daca exista si matci care ating varsta de 8
ani.
Trantorii incep sa apara in stupina la sfarsitul primaverii. Ajung la maturitate sexuala
dupa 8–14 zile si mor dupa impreunarea cu o matca. Toamna, dupa incetarea culesului,
sunt izgoniti in afara stupului.

Albinele lucratoare sunt femele nedezvoltate complet. Ele hranesc larvele, le incalzesc,
culeg mierea si polenul din flori, secreta ceara pentru construirea fagurilor, curata si
aerisesc stupul, mentin inauntru temperatura necesara, astupa crapaturile cu un clei
propriu numit propolis si apara stupul de dusmani: furnici, fluturi, viespi sau alte albine.
Vara, durata de viata nu depaseste 30–35 de zile, din cauza muncii asidue la care sunt
supuse. Albinele nascute in a doua jumatate a verii sau toamna traiesc mult mai mult,
chiar cateva luni. Acestea supravietuiesc peste iarna si mor treptat primavara. Nici una
dintre ele nu traieste pana vara urmatoare. La fel, nici albinele nascute primavara nu
rezista pana toamna. Numarul albinelor lucratoare dintr-o familie se modifica in functie
de anotimp. La inceputul primaverii, el este de 10.000-20.000, in timpul verii poate
ajunge la 60.000, iar toamna scade iar spre 20.000.

Cum se deruleaza activitatea de crestere a albinelor

Albinele incep sa zboare in cautare de polen, atunci cand temperatura la umbra este mai
mare de 12°C. De obicei, acest lucru este posibil pe la mijlocul lui martie sau inceputul
lui aprilie. In unele zone, mai ales la munte, poate insemna chiar inceputul lunii mai.
Daca albinele sunt nelinistite, fac zgomot sau sunt bolnave, ele trebuie scoase din stup,
chiar daca temperatura exterioara este mai scazuta – de exemplu, 6°C. La aer curat, ele se
linistesc, insa zborurile nu le incep decat atunci cand temperatura este favorabila.
       Pentru a nu deranja albinele in timpul zborului, este recomandat ca cercetarea
familiilor sa fie facuta seara, dupa incetarea zborului. Astfel, se verifica prezenta matcii,
existenta mierii, numarul intervalelor ocupate cu albine, daca acestea sunt bolnave, daca
este umezeala in stup si in ce masura.

In urma acestei cercetari, se poate face reducerea cuiburilor. Daca exista rame
neacoperite cu puiet, se scot. La fel se intampla cu cele acoperite cu puiet de trantor si cu
fagurii vechi, innegriti, cu cei murdariti de diareea albinelor sau acoperiti cu miere
inacrita, mucegai, polen uscat sau mancati de soareci. Curatirea cuiburilor nu trebuie
intarziata foarte tare, altfel albinele se pot imbolnavi. Fundurile murdare se inlocuiesc cu
altele curate. De asemenea, imediat dupa iesirea din iernat, familiile de albine mai slabe
trebuie ajutate prin completarea rezervelor de hrana cu rame cu miere capacita. Cele care
nu au matci, primesc una din rezerva oprita din toamna. In functie de situatie, se face
largirea cuiburilor cu faguri adevarati sau artificiali.

Formarea de noi familii de albine se realizeaza prin procedeul de roire. In vechime,

numarul familiilor dintr-o stupina crestea datorita roirii naturale a albinelor. Apicultura
moderna nu se poate baza, insa, numai pe acest lucru, de aceea se utilizeaza roirea
artificiala. Greutatea normala pentru o familie de albine este de 2 kg. In momentul in care
este depasita aceasta greutate, matca nu mai poate face ritmului de crestere si apare asa-
numitul „somaj al albinelor“. Astfel, intr-o familie normala, unei larve ii revine una, apoi
2, 3 si chiar 4 albine lucratoare, ceea ce inseamna ca lucrarile din stup sunt prea putine
pentru numarul de albine. 

Prin urmare, daca avem un stup in care o familie de albine acopera 9–10 rame si exista 7–
8 rame de puiet, daca scoatem 1–2 rame si albinele aferente, activitatea familiei nu are de
suferit. Formarea roiurilor artificiale incepe cu formarea de nuclee pentru fecundarea
matcilor. Abia dupa ce matca este fecundata si incepe ouatul, nucleele se transforma in
 roiuri artificiale, fiind fortificate cu 1–2 rame de puiet capacit. Dupa 5–6 zile,
roiurile artificiale se fortifica cu inca 1–2 rame. Astfel, in curand ele ajung
egale cu familiile „normale“ si participa la cules. Aceasta operatiune trebuie
facuta inainte de culesul cel mare, care trebuie sa gaseasca toate familiile
„normale“ sau „artificiale“ in cea mai buna conditie.

Mierea adunata in primele zile ale culesului este stransa si depozitata  cu

grija deoarece ea constituie hrana ideala pentru albine in perioada de iarna.
Dupa ce s-au completat aceste rezerve, incepe culesul propriu-zis, pentru
productia de miere.

Boli specifice albinelor

Bolile albinelor pot fi infectioase  – cand este suficient sa se imbolnaveasca doar o
singura albina sau larva, pentru ca de la ea sa se infecteze toate sau majoritatea albinelor
din familie sau chiar din alti stupi – si neinfectioase. 

De asemenea, exista doua grupe de boli: ale puietului si ale albinelor adulte. Din prima
categorie, cea mai raspandita este putrezirea puietului. In acest caz, larvele ce mor se
transforma intr-o masa putrefiata. Primele semne sunt usor de ignorat, deoarece albinele
curata masa de celule putrezite, iar matca depune alte oua in ele, alaturi de puietul
„capacit“. Astfel, in fagure se afla celule cu oua, cu larve tinere si celule goale. Existenta
acestor celule goale in mijlocul puietului capacit este primul semn ca in familia de albine
ceva nu este in regula. Larvele se pot inbolnavi atat inainte, cat si dupa capacire. La
celulele capacite cu larve moarte in ele, capacelele au o forma incovoiata inauntru si
deseori sunt gaurite. Cele in care larva a murit inainte de capacire nu mai sunt capacite.
Boala are doua forme, una europeana si una americana. Pentru tratarea aceastei boli, este
recomandat sa apelati la sfaturile unui doctor veterinar. Procedura de „vindecare“ este
prea complicata pentru a fi redata aici.

Din cea de-a doua categorie, cele mai frecvente boli sunt nosema si acariosa. Nosema
este o boala infectioasa prezenta in aproape toate stupinele. Este provocata de un parazit
ce se stabileste in intestinul mic al albinelor. Boala se raspandeste foarte repede in special
iarna si primavara. Pentru eliminarea bolii, familiile care au suferit trebuie mutate in stupi
dezinfectati. Toate ramele, in afara de cele de puiet, trebuie eliminate din stup. Cu cat
operatiunea de mutare se face mai repede, cu atat este mai bine. In stupii dezinfectati, se
pun rame cu hrana – miere si pastura. Acariosa este o boala infectioasa produsa de un
acarian. Albinele atacate pierd capacitatea de a zbura si se tarasc in jurul urdinisului cu
aripile intinse. Boala se transmite de la o albina la alta, fiind atacate numai albinele tinere
de pana la 5 zile. Boala trebuie tratata numai sub supravegherea unui personal specializat.

Debutul unei afaceri in apicultura

“Ca sa poti porni o afacere in apicultura, trebuie sa-ti placa aceasta activitate”, este de
parere Cornel Georgescu. “Un apicultor trebuie sa fie si medic veterinar, si tamplar, si
mecanic auto, si paznic de noapte, si bucatar. Apoi, intervine aspectul material: un stup
dotat corespunzator, impreuna cu o familie de albine, costa in jur de 1,5 milioane de lei.
Iar rentabilitatea este direct proportionala cu numarul de stupi aflati in exploatare.” 

Cornel Georgescu are propriul camion pentru a putea transporta stupii, deoarece . In
functie de temperatura, de umiditatea solului, de densitatea florala a bazei melifere, se
aleg datele de deplasare a stupilor. O mutare gresita poate compromite intreaga recolta
din anul respectiv. Eu am cumparat din Italia un camion vechi de 18 ani cu 7.000 $,
deoarece unul nou costa in jur de 26.000 $. Amortizarea unei asemenea investitii nu este
posibila decat in cazul unui numar mai mare de 50 de stupi.” Tot ca dotare, pentru
deplasarea in pastoral, e necesara o cabana apicola. Initial, poate fi doar un cort. De
asemenea, pentru extragerea mierii, e nevoie de o centrifuga. Complexul Apicol vinde
prin magazinele proprii utilaje necesare in apicultura.

In plus, in sezonul activ, la o stupina de 300 de familii de albine, un apicultor are nevoie
de ajutorul a 6 stupari. Pentru un numar destul de mare de amatori, care detin pana la 10
familii de albine, apicultura reprezinta doar o activitate recreativa, de petrecere a timpului
liber. Pentru intreprinzatori, solutia ideala de inceput este practicarea unei apiculturi
stationare sau asocierea pentru procurarea si folosirea in comun a utilajelor, pentru
organizarea si deplasarea in pastoral si pentru valorificarea productiei. In perioada de
ucenicie pe linga un apicultor cu experienta, puteti avea cativa stupi proprii pe care sa va
testati cunostintele. De asemenea, e bine sa nu uitati de cursurile de apicultura pentru
stapanirea tehnologiei de crestere si intretinere a albinelor, organizate de Asociatia
Crescatorilor de Albine din Romania, in perioada noiembrie – februarie.

Un factor important in obtinerea succesului il reprezinta diversificarea productiei, nu

numai pe produse, ci si in cadrul aceluiasi produs: miere monoflora, poliflora, de tei, de
salcam, miere in sectiuni.

Produsele apicole sunt foarte apreciate pentru calitatile lor terapeutice si

energovitalizante. Produsele directe ale stupului – mierea, polenul, pastura, laptisorul de
matca, propolisul, ceara, veninul de albine si apilarnilul – au un continut ridicat in glucide
usor asimilabile, lipide de origine vegetala si animala, proteine, vitamine, substante
minerale, hormoni, antibiotice si numeroase alte substante valoroase. Ca urmare, tendinta
din ultimii ani este consumarea in cantitati tot mai mari a acestor sortimente, in stare pura
sau combinate. Orientarea spre alimentele naturiste face ca mierea si celelate produse
apicole sa fie din ce in ce mai mult cautate si pe piata romaneasca. 

Mierea este un produs alimentar cu o mare valoare nutritiva si curativa. Masa principala
(75–80%) se compune din glucoza si zaharoza, adica din forme de zahar mult mai usor de
asimilat de organismul uman. Afara de zaharuri, in miere, mai exista in cantitati mici
albumine, fier, fosfor si alte substante pentru cresterea oaselor si formarea sangelui. Din
acest motiv, mierea este extrem de folositoare in dezvoltarea copiilor. In cantitati foarte
mici, mierea contine acizi, substante colorante, minerale si mirositoare. Cercetatorii
afirma ca structura chimica a mierii se modifica si depinde de anotimp, de localitate si de
florile din care a fost culeasa.

In fuctie de locul colectarii, mierea poate fi: de faneata, de padure, de flori. Mierea de
faneata si cea de padure au de obicei o compozitie omogena fiind culeasa de la acelasi tip
de planta, dupa care este si denumita: miere de tei, de salcam, de trifoi etc. Cealalta are
denumirea generica de flori, fiind culeasa de la diverse tipuri de plante.

Dupa culoare, mierea se imparte in: miere de culoare deschisa si miere de culoare inchisa.
Dupa procedeul de obtinere, exista miere de extractor si miere de faguri. Mierea de
extractor este obtinuta din faguri cu ajutorul unei centrifugi. Ea se vinde lichida sau
solida (zaharisita). Mierea de faguri se pune in vanzare impreuna cu fagurii. Este mai
putin raspandita, fiindca astfel se utilizeaza si ceara care are o valoare ridicata.

Pastrarea mierii se face in vase inchise si incaperi uscate, care pot fi aerisite si nu
ingheata iarna. Este indicat ca temperatura sa nu scada sub 5°. In incaperile umede,
mierea trage umezeala si se acreste. Ea nu poate fi pastrata in acelasi loc cu obiecte ce
emana miros puternic (petrol, muraturi etc). Fermentarea inceputa in miere se poate opri
daca o readucem in stare lichida si o fierbem, adaugand un gram de acid tetric si putina
apa la fiecare kilogram de miere. Desi fierberea opreste fermentarea, nu poate restabili
calitatile initiale ale mierii.

Polenul are efect calmant, favorizeaza circulatia nervoasa si arteriala, descongestioneaza

ficatul si prostata, fortifica parul, activeaza fenomenele de regenerare la oamenii care
imbatranesc, amelioreaza randamentul efortului intelectual si dereglarile hormonale.

In momentul inmagazinarii lui in faguri, polenul are aceleazi insusiri ca cel retinut in
colectorul de polen. Ulterior, se transforma in pastura, sub influenta substantelor adaugate
de albine, a microorganismelor, a temperaturii si umiditatii ridicate din cuib, precum si
datorita modului de conservare. Polenul depus in celule sufera o serie de transformari
biochimice, o modificare structurala, care situeaza pastura pe o treapta calitativ
superioara fata de polen. Datorita amestecului de polenuri de proveniente diferite, pastura
are un continut mai mare de zaharuri simple, de vitamina K, un procent mai mare de
granule cu continut accesibil asimilarii si o aciditate sporita, reprezentand un adjuvant
pretios in cresterea rezistentei generale si a imunitatii organismului. Se utilizeaza in
tratarea cancerului, a anemiei si a altor boli.

Veninul de albine actioneaza in tratarea afectiunilor reumatice si se produce in sezonul

activ, dar in cantitati foarte mici, 6-7 g / familia de albine. Exista un aparat special pentru
recoltarea veninului, pe baza de impusuri electrice si care se asaza pe scandurile de zbor,
in fata urdinisului. Aparatul este produs de Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru
Apicultura si este compus dintr-un geam A4, care se acopera cu o folie de plutex ce
mimeaza epiderma unui agresor. Apoi, niste electrozi sunt conectati la un curent de slaba
intensitate, care stimuleaza albinele, ce cred ca a aparut un agresor. Important este faptul
ca dupa ce inteapa si elimina veninul, albinele isi pot retrage acul si, prin urmare, nu mor.
Intre folia de plutex si geam ramane partea solida a veninului, care se razuieste. Partea
volatila se pierde. Operatiunea se poate repeta in cursul aceleeasi zile, dar este
recomandat sa se foloseasca mai multe familii de albine, pentru a nu le epuiza.
Comercializarea veninului de albine intra sub incidenta Ordinului Ministrului Apelor,
Padurilor si Mediului  nr. 201 / 1997.

Laptisorul de matca are efect in neurastenii, stari de surmenaj, convalescenta sau tulburari
de crestere.

Otetul din mere si miere de albine se obtine din apa dulce cu care s-a spalat centrifuga,
caldarile, sitele etc. In apa cu miere (care contine aproximativ 1,5 kg miere la 10 l apa),
trebuie adaugata o lingura de drojdie si o coaja de paine. Toate acestea sunt puse intr-un
loc cald si bine amestecate, astfel fermentarea se produce mult mai repede. Cand se
termina fermentarea, otetul este gata. Otetul de vin se face adaugand la cele de mai sus o
cantitate egala de vin. In stupina, otetul se poate obtine practic neintrerupt. Pentru
aceasta, sunt necesare doua butoiase. Intr-unul se pune la fermentat, in celalalt la maturat.
Cele mai bune sunt damigenele de sticla si butoaiele de lemn, deoarece nu se utilizeaza
vase de metal. 

Ceara de albine este folosita in numeroase ramuri industriale, in tratamentul plagilor

infectate si al bolilior de piele, in realizarea unor creme si unguente. Propolisul reprezinta
o substanta rasinoasa cleioasa cu care albinele astupa crapaturile si asperitatile din stup si
fixeaza umerasii ramelor. Inaintea depunerii oualelor de catre matca, albinele lustruiesc
cu propolis celulele fagurilor si acopera cu el dusmanii de statura mare care au fost
omorati – melci, soparla, serpi de casa. Propolisul contine rasina in proportie de 50–55%,
ceara 30%, uleiuri eterice aromate 8–10%, restul fiind gunoi de stup si polen.

Strangerea propolisului este mai usoara in timpul verii cand este mai moale si se curata
usor cu dalta. Propolisul are insusiri antibacteriene, antibiotice si cicatrizante. Este utilizat
in vindecarea de rani si plagi, in unele afacetiuni ale cailor respiratorii, ale cavitatii
bucale, ale rinichilor si aparatului digestiv. Totodata, se intrebuinteaza la confectionarea
lumanarilor aromate, a cerii de lustruit si a lacului de lemn. De asemenea, din propolis se
poate face o alifie de gradina care se utilizeaza la altoirea pomilor. Aceasta alifie contine
20g propolis, 30g ceara, 60g sacaz si 100g terebentina. Toate acestea se topesc si se
amesteca cu mare grija, deoarece amestecul se poate aprinde.
 
Factori de succes
- initial, apelati la un specialist! El va poate oferi multe informatii utile asupra soiurilor de
albine, asupra productivitatii acestora si despre modalitatile de ingrijire. Ideal este sa
lucrati 2-3 ani cu un apicultor cu experienta, pentru a putea aplica mai usor cunostintele
teoretice.

- obtinerea unei nise de export. Acest lucru se poate face prin Asociatia Crescatorilor de
Albine din Romania, fiind mai dificil pe cont propriu, desi puteti incerca, mai ales daca
aveti rude sau cunostinte in strainatate.

- executarea la timp si intocmai a operatiunilor necesare. Operatiunile nu sunt nici multe,

nici foarte dificile, insa neefectuarea lor la timp influenteaza negativ calitatea si cantitatea
mierii recoltate. Iar ca sa va impuneti pe piata e nevoie de calitate.

- aplicarea unor tehnologii moderne de crestere. In functie de posibilitati, achizionati

utilaje care usureaza munca dumneavoastra si maresc profitabilitatea afacerii.

- diversificarea productiei. In afara de produsele traditionale – miere si ceara – incercati

sa obtineti si celelalte sortimente apicole, care sunt foarte rentabile, mai ales in cazul unei
apiculturi stationare, in care productia de miere este mai redusa.

- mentinerea si imbunatatirea familiilor de albine prin crearea de noi linii si hibrizi de

inalta productivitate.

- marirea stupinei de an la an. Reducerea cheltuielilor neproductive se poate face doar in

cazul unui numar mare de stupi.

- marfa pe care o produceti trebuie sa fie 100% naturala, pentru ca este in joc
credibilitatea dumneavoastra. O cantitate mai mare de produse, care, insa, lasa de dorit
din punct de vedere calitativ, nu reprezinta o solutie de succes. Cel putin, nu pe termen
lung.

- diferentiati-va produsele! Piata produselor apicole este, probabil, singura pe care

presiunea importatorilor lipseste cu desavarsire. Ca urmare, concurentii dumneavoastra
sunt doar colegii de breasla, pe care ii puteti “depasi” prin utilizarea unui ambalaj
atragator. Daca la „clasicul“ borcan de sticla adaugati o eticheta atragatoare, cresc sansele
de vanzare. In plus, astfel va creati o „firma“, ceea ce constituie un atuu important pentru
sporirea vanzarilor. O astfel de eticheta va poate costa intre 150 si 700 lei, in fuctie de
dimensiune si tiraj.

- mierea nu este perisabila. Totusi, trebuie respectate o serie de reguli pentru pastrare,
astfel calitatile initiale scad considerabil.

- gasirea unui debuseu pentru produsele secundare: ceara, propolis, otet de miere.

Factori de risc
- lansarea in afaceri „dupa ureche“. Apicultura este o treaba mult prea seriosa. Consultati
un specialist si apelati intotdeauna la un medic zootehnist pentru prevenirea sau tratarea
bolilor albinelor.

- concurenta. Domeniul este in continua dezvoltare, asa ca incercati sa faceti mai bine
decat colegii dumneavoastra.

- ambalajele. Achizitionarea borcanelor de 400g si a capacelor este foarte problematica,

tinand cont ca fabrica de specialitate de la Azuga nu mai produce asa ceva. Consultarea
cataloagelor de produse va poate ajuta sa gasiti parteneri in acest sens.

- dificultatea obtinerii contractelor la export. Inainte de va gandi la export, trebuie sa va

preocupe calitatea produselor oferite si indeplinirea tuturor normelor impuse de
autoritatile internationale. Consultati in acest sens Asociatia Crescatorilor de Albine din
Romania.

- bolile specifice albinelor. La primele semne care trezesc suspiciunea, apelati de urgenta
la un medic veterinar.

- stropirea cu substante chimice. Stabilirea unui contact defectuos cu proprietarii de

terenuri cultivate si cu autoritatile locale poate determina pierderea intregii stupine, daca
nu stiti cand se efectueaza stropiri cu insecticide, pentru a preveni iesirea albinelor la
cules. Din punct de vedere teoretic, exista un act normativ care protejeaza apicultura, dar
nimeni nu plateste pagubele aduse apicultorului.

- personalul. Aveti nevoie de oameni de incredere, deoarece la un numar mai mare de

stupi, nu va puteti descurca singur. Daca, de exemplu, intarziati transportarea stupilor cu
o zi sau doua, este posibil sa pierdeti culesul respectiv. Cel mai bun lucru este ca
angajatul sa fie motivat, sa se implice personal in afacere, cu un numar mic de stupi.

- transportarea stupilor. Daca nu sunt asezati corespunzator, stupii se strica in timpul

transportului, mai ales ca in paduri nu exista drumuri asfaltate si netede. Ca urmare,
fagurii se rup, iar albinele inaclaite de miere mor.

- conditiile meteorologice. Timpul de inflorire a plantelor melifere este limitat. Daca bate
vantul, se scutura floarea sau daca e seceta, exista putin nectar in flori, iar albinele nu pot
produce miere.

- radiatiile. Dupa accidentul de la Cernobal, s-a constatat o scadere masiva a numarului

de albine.

- nerespectarea normelor de lucru cu albinele. Acestea sunt foarte sensibile la miscarile

facute brusc, la culorile inchise si nu suporta mirosurile produselor cosmetice. In
momentul in care o albina inteapa, mirosul de venin le atrage si pe celelalte sa intepe in
acelasi loc, ceea ce poate produce accidente mortale. Foarte periculoase sunt intepaturile
la nivelul fetei si al ochilor.

Vanzarea produselor – factorul cheie al afacerii

Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultura cumpara de la producatori veninul
de albine, iar Complexul Apicol mierea si celelate produse, dar la preturi neavantajoase
pentru producator. Ca urmare, singura solutie in acest caz ramane formarea unei retele
proprii de distributie, initial pe plan local, apoi in toata tara si chiar in strainatate.

 Majoritatea intreprinzatorilor isi vand produsele in piete, cel putin in primele luni. Chiria
este OK – in functie de amplasarea pietei –, iar contactul direct cu clientii ajuta la
fidelizarea lor. Dorina Georgescu isi aminteste ca in perioada de inceput a afacerii, era
nevoita sa se trezeasca la ora 4 dimineata pentru a prinde un loc bun in piata: “Mi-a fost
foarte greu sa trec de la activitatea de proiectant la cea de vanzator, de la munca de birou
 la cea din piata. Primele zile am fost socata de atmosfera aceea, dar treptat-
treptat lumea a ajuns sa ma cunoasca si sa ma respecte. Faptul ca facusem o
facultate si cunosteam doua limbi straine m-a ajutat sa imi formez o clientela
selecta, alcatuita din turisti straini si oameni din cadrul misiunilor
diplomatice.”

Calitatea sortimentelor oferite cu amabilitate este calea cea mai sigura spre
succes. Un client multumit va reveni cu siguranta, iar daca ii inmanati si un
fluturas cu numele si produsele dumneavoastra, l-ati “castigat” in proportie
de 90%. De asemenea, pliantele au un rol deosebit si in cazul in care va
deschideti un magazin de comercializare a produselor apicole. Inmanate
personal sau lasate in cabinetele medicale, in farmacii, ele reprezinta o
metoda economicoasa si deosebit de eficienta de publicitate.

 Desigur, exista numeroase alte mijloace de promovare a produselor, de la aparitia in

cataloage la panouri publicitare, de la sponsorizarea diferitelor evenimente la spoturi TV,
dar acestea sunt aplicabile numai dupa ce afacerea dumneavoastra s-a dezvoltat foarte
mult.

Stefan Iorgu, producator, a inceput sa se ocupe de cresterea albinelor in urma cu 20 de

ani. La inceput, a ingrijit doar 5 stupi, in curtea socrului sau, aflata la 50 de km de
Bucuresti. Ulterior, in 1992, apicultura a devenit modalitatea principala de castigare a
existentei, iar stupina sa numara in prezent 86 de familii de albine. Deoarece transportul
stupilor in alta parte este rentabil la un numar mai mare de familii, stefan Iorgu practica
albinaritul stationar, fiind ajutat de socrul sau. In sezonul activ, merge la stupina la cateva
zile, in perioada de iernare, doar o data la doua saptamani, iar in restul timpului se ocupa
cu desfacerea mierii si a celorlalte produse apicole in Piata Amzei din Bucuresti.

Idei de Afaceri: Domnule Iorgu, cat de bine se vinde mierea?

Stefan Iorgu: Iarna, se vinde mierea foarte bine. Probabil ca oamenii beau mai mult ceai
in aceasta perioada si il indulcesc cu miere. Vara, sunt fructele la moda, iar cumparatorii
de produse apicole cauta delicatese – miere cu faguri, miere cu alune, miere cu miez de
nuca – sau efectueaza vreun tratament. Turistii straini, in special, sunt foarte incantati de
delicatesele cu miere.

I dei de Afaceri: Cum va descurcati cu productia si cu vanzarea in acelasi timp?

Stefan Iorgu: Faptul ca am ales o apicultura stationara imi da posibilitatea sa ma ocup si
de vanzare. Nu am incredere sa angajez  pe cineva sa-mi vanda marfa. Au existat cazuri,
chiar aici, in piata, cand vanzatorul a luat banii si a plecat, lasand marfa nesupravegheata,
pe taraba. Nu imi permit sa mi se intample asa ceva.

Idei de Afaceri: De ce ati ales sa practicati albinaritul stationar?

Stefan Iorgu: Am inceput sa cresc albine de pe vremea cand lucram la un institut de
cercetare si nu aveam timp sa ma deplasez in pastoral. In plus, cheltuielile de transport nu
se amortizeaza la un numar mic de stupi, mai ales daca este un cules prost. De asemenea,
in pastoral, exista mii de stupi la o plantatie si se pot transmite foarte usor boli de la o
albina la alta. Daca ai o zona buna in care sa asezi stupii, daca mai ai si un paznic bun,
apicultura stationara e foarte rentabila.

Idei de Afaceri: Ce acte trebuie sa aiba la el un apicultor?

Stefan Iorgu: In primul rand, trebuie sa aiba certificatul de producator care se obtine de
la Primaria din localitatea in care se afla amplasata stupina. Procedura de obtinere a
certificatului nu este dificila, singura conditie fiind posesiunea unui teren in zona
respectiva. Apoi, autorizatia sanitara veterinara de functionare a stupinei. In cazul in care
albinele sunt deplasate in alta regiune, este necesar un certificat sanitar veterinar de
transport. Acesta este valabil doar 3 zile si costa 10.000 / familie de albine. De asemenea,
pentru transportul produselor, e necesar un alt certificat, desi, in padure, nu exista
laborator pentru testarea mierii.

Idei de Afaceri: De ce depinde profitabilitatea unei afaceri de crestere a albinelor?

Stefan Iorgu: In primul rand, productia de miere este influentata de factorii
meteorologici, care nu pot fi controlati. Dar, principala problema in apicultura o
reprezinta desfacerea produselor. Din acest motiv, o distributie bine organizata – alaturi
de mentinerea unor familii puternice si diversificarea produselor – este esentiala pentru
succesul unei asemenea afaceri.

Ing. Ion Popescu - Asociatia Crescatorilor de Albine:

“Exista o vorba: daca ai pana la 10 familii de albine, le tii tu pe ele; daca ai peste 10
familii, te tin ele pe tine. E mult mai rentabil sa ai mai multe familii de albine, deoarece
daca la 25 de stupi profitul este de 48,3%, la 50, el creste la 121,5%. De asemenea, in
cazul mai multor familii de albine, cele mai dezvoltate le ajuta pe cele mai slabe,
cheltuielile de transport se amortizeaza mai usor, iar profitul poate ajunge in cazul a 300
de familii la 204,3%.”