1.

INTRODUCERE

În acest referat s-a abordat problema contaminării cu brom a cerealelor precum

şi efectul pe care această contaminare îl are asupra organismului uman. Informaţiile
necesare pentru realizarea referatului provin din surse literare şi internet, de pe
internet selectându-se 6 site-uri. Referatul a fost astfel organizat încât să fie puse în
evidenţă aspecte legate de sursele de contaminare, limitele maxime admisibile,
metode de identificare şi dozare şi tehnici de diminuare a contaminării.

2. CONSIDERAŢII GENERALE

Bromul nu se găseşte în natură ca element liber ci numai sub formă de bromuri.

Există doar puţine minerale, în special în zone de origine vulcanică, care conţin brom:

bromirită, embolită şi iodobromită. In biosferă bromul apare în cantităţi variabile.

Astfel în plantele terestre există brom în concentraţie de 7 ppm iar în plantele acvatice

până la 22 ppm. Si alimentele conţin concentraţii diferite de brom: făina de grâu 19,7

ppm, cartofii 10,3 ppm, portocalele 3 ppm şi merele 4 ppm. In regnul animal cele mai

mari cantităţi de brom se găsesc la animalele marine – peşti, bureţi de mare şi

crustacee. Au fost izolate multe produse naturale care conţin brom organic cum ar fi:

dibrom-indigo – din şerpi de mare, bromoform din alge roşii şi fenoli bromuraţi din

bureţi de mare. Ţesuturile animale conţin între 1 şi 9 ppm bromuri iar sângele 5 până

la 15 ppm.

Bromul este un element nemetalic din familia halogenilor care la temperatura şi

presiunea ambiantă se prezintă sub forma unei substanţe lichide, brun-roşiatică. In
sistemul periodic al elementelor se găseşte în grupa a VII-a principală, perioada a 4-a
între clor şi iod. Numele său derivă din limba greacă şi înseamnă „duhoare” – are un
miros ascuţit şi puternic. Configuraţia sa electronică este 1s2, 2s2, 2p6, 3s2, 3p6, 4s2,
1
3d10, 4p5 şi se găseşte de obicei în stare de oxidare -1 şi +5 deşi au fost sesizate şi
valenţele +3, +1 şi +7.

Sursa cea mai convenabilă de brom este hidrosfera. Bromul sub formă de săruri

solubile (bromuri) se extrage din apa mării unde se găseşte în concentraţii de 65 mg/l.

Alte posibile surse sunt lacurile sărate, salinele şi mările interioare. Cea mai utilizată

sursă de brom este reprezentată de izvoarele sărate. Cantitatea totală din scoarţa

terestră se estimează a fi de 1015- 1016 t.

Bromul se foloseşte pentru fabricarea compuşilor cu brom care au activitate

chimică şi biologică, cu densitate mare sau efect de întârziere a arderii şi stingere a

flăcării. Aceşti compuşi se folosesc în domeniul aditivilor pentru combustibili,

fluidelor pentru sonde, tehnicii fotografice, produselor farmaceutice, vopselelor

speciale, dezinfectanţiilor şi pesticidelor.

Compuşii organici cu brom sunt folosiţi ca şi dezinfectanţi datorită efectului

distructiv pe care îl au asupra microorganismelor. Utilizarea lor necorespunzătoare în

sere şi ferme agricole poate duce la contaminarea apelor de suprafaţă cu efecte

negative asupra vieţuitoarelor acvatice. Şi asupra mamiferelor au efecte similare, în

special datorită faptului că se acumulează în corp. Ele acţionează asupra sistemului

nervos, lanţului ADN şi măresc şansele de apariţie a cancerului.

Bromurile organice au proprietăţi biodegradabile reduse şi prin descompunere

dau bromuri anorganice cu acelaşi efect nociv.

Unul din compuşii organici cei mai folosiţi este bromura de metilen, a cărei
principală întrebuinţare comercială este aceea de pesticid, în vederea combaterii
insectelor, rozătoarelor şi a microorganismelor din diferite culturi. Pesticidele sunt

2
substanţe chimice cu toxicitate mare folosite în agricultură pentru distrugerea
dăunătorilor.
Pe lângă aceasta se mai foloseşte la dezinfecţia unor produse perisabile, dar şi
la dezinfecţia unor construcţii, vapoare şi avioane. Acţiunea sa este de obicei
suficientă şi rapidă fără să modifice caracteristicile comerciale ale mărfurilor şi fără să
diminueze mărimea recoltelor.
În 1996 producţia mondială bromură de metilen a fost de 71.425 t din care
2.759 t au fost folosite ca intermediar în sinteza chimică iar restul pentru dezinfecţie.
Cerealele reprezintă grupa de plante cea mai răspândită, care ocupă peste 50 %
din suprafaţa arabilă a lumii. Grupa cerealelor cuprinde genuri importante: grâul,
porumbul, orezul, orzul, secara, sorgul, meiul şi hrişca. Toate genurile aparţin familiei
Poaceae (Gramineae), cu excepţia hriştei, care aparţine familiei Polygonacaee.

3. SURSE DE CONTAMINARE

Contaminarea cerealelor cu brom a constituit obiectul unor studii amănunţite.

Prezenţa bromurilor în recoltele obţinute pe soluri tratate cu bromură de metilen poate
avea o contribuţie majoră în alimentaţia zilnică a omului. Concentraţia bromurilor din
sol variază în funcţie de zonă. Astfel, în Regatul Unit al Marii Britanii, în mod normal
nu se depăşesc 5 mg/kg ion bromură, dar în zonele de coastă se ating nivele de 100
mg/kg. În apele de suprafaţă concentraţia este de aproximativ 1 mg/l, dar în apa de
ploaie se întâlnesc valori variabile din cauza factorilor de poluare. În privinţa fructelor
proaspete si a legumelor, concentraţia bromurilor este de aproximativ 10 mg/kg.
Nivelul bromurilor este influenţat de poluarea industrială şi de utilizarea chimicalelor
în agricultură. Cea mai utilizată bromură este bromura de metilen care contaminează
mediul în proporţii ce nu pot fi întotdeauna estimate. Este folosită în cele mai multe
cazuri ca şi pesticid. Prin această întrebuinţare se urmăreşte înlăturarea nematodelor şi

3
a altor insecte dăunătoare, dar şi a buruienilor şi microorganismelor. Astăzi bromura
de metilen se utilizează în sere la intervale de cel puţin 1 an prin eliberarea ei sub
formă gazoasă din diferite zone la nivelul solului sub o folie de plastic. Rolul acestei
folii este acela de a menţine vaporii bromurii de metilen la o concentraţie suficient de
mare pentru a se asigura înlăturarea organismelor vizate. Suprafaţa solului va rămâne
acoperită pană când bromura îşi face efectul. În câmp deschis bromura de metilen
lichidă este injectată la o adâncime potrivită sub o folie de polietilenă care o păstrează
în zona respectivă. Cantitatea folosită uzual este de 50 - 125 g/m2. Numai persoanele
calificate pot aplica bromura, din cauza toxicităţii sale ridicate pentru om şi alte
mamifere.
Când gazul ajunge în contact cu solul se desfăşoară numeroase procese:
adsorbţie fizică sau chimică, solubilizare în apa din sol, reacţii chimice şi
descompuneri. Forma precisă sub care bromul, obţinut prin transformarea bromurii de
metilen, există în sol nu este uşor de stabilit. Cercetătorii au determinat prezenţa unei
cantităţi crescute de ioni de brom în plantele cultivate pe terenurile tratate cu bromură
de metilen, cantitate ce poate fi corelată cu dezinfecţia solului înainte de plantare.
Pentru a evalua efectul ionilor de brom asupra culturilor în câmp deschis, un lot de
pământ (conţinând 12% materie organică) a fost dezinfectat cu bromură de metilen în
cantitate de 100 g/m2 şi lăsat acoperit 5 zile. La trei zile după aceasta, zona
dezinfectată şi o altă zonă netratată alăturată, au fost împărţite în sectoare mai mici.
Zonele au fost apoi plantate cu legume la densitate optimă pentru următoarele 18 luni.
Rezultatele obţinute au arătat că salata obţinută la 12 săptămâni după dezinfecţie
conţinea o cantitate de brom de 146 până la 458 mg/kg produs proaspăt. Pe zona
netratată concentraţia bromului a fost de numai 3-7 mg/kg produs.
La alte produse agricole tratate cu brom-metil, analizele efectuate au dus la
determinarea unui conţinut de brom (mg/100g substanţă uscată) de: grâu 0,19-0,22;
porumb 0,16-0,18; orz 0,50-0,58; secară 0,17; ovăz 0,24-0,41; mei 0,36; cartofi 0,81-
1,22; sfeclă 0,49; morcovi 0,42; anghinare 0,92; sparanghel 1,96; ceapă 0,16; usturoi

4
0,51; portocale 0,36; mandarine 0,49; roşii 0,87-4,15; struguri 0,204; piersici 0,38.
Cel mai mare grad de reţinere a bromului a fost observat la fasolea uscată.
Toxicitatea ridicată a bromurii de metilen precum şi faptul că este o substanţă
cu efect nociv asupra stratului de ozon a dus la cercetări ştiinţifice pentru găsirea unor
dezinfectanţi alternativi. Totuşi ar fi necesare investiţii importante în cercetare şi
transfer tehnologic pentru a implementa un sistem de management al altor pesticide la
nivel mondial.
S-a demonstrat prin studiile efectuate asupra mai multor soiuri de grâu –
timpurii, medii şi târzii – că bromul rezidual din acestea este direct proporţional cu
concentraţia de brom-metil de la tratamentul solului. Cu cât concentraţia de
dezinfectant este mai mare cu atât cantitatea de brom rezidual în alimentul obţinut
este mai mare.

4. LIMITE ADMISIBILE ALE CONTAMINANTULUI

În general este acceptat un nivel de toleranţă de 50 ppm brom în grâu, orez,

arahide, porumb, fasole uscată şi tutun.
Sarea de bucătărie conţine 0,1% bromură (100 ppm).
Organizaţia mondială a sănătăţii a stabilit în 1967 că limita maximă zilnică
admisibilă pentru ionii de bromură este de 1,0 mg/kg.
La ora actuală în ţările membre ale Uniunii Europene valorile limită de
expunere sunt următoarele: În cazul expunerii de lungă durată 0,1 ppm (0,66 mg/m3),
iar în cazul expunerii de scurtă durată 0,3 ppm (2 mg/m3)
Nivelul de toleranţă pentru reziduurile de bromuri anorganice din materiile
prime crescute pe sol tratat cu pesticidele corespunzătoare este stabilit de Federal
Food, Drug and Cosmetics Act dupa cum urmează: vinete 60 ppm, roşii 40 ppm,
brocoli, piper, ananas şi căpşuni 25 ppm. Nu există un nivel de toleranţă pentru
cloropicrină deoarece nu rămâne reziduu.

5
 Experimentele efectuate asupra culturilor de sfeclă de zahăr tratate cu pesticide
pe bază de brom au dus la rezultatele prezentate în tabelul 1.
Se observă că prin tratare cu 1,2-dibromo-3-cloropropan s-au obţinut
concentraţii de brom de 4,38 ori mai mari decât în proba etalon la frunze de sfeclă de
zahăr. Dacă tratarea s-a făcut cu 322 zile faţă de 147 zile, concentraţia de brom din
frunze este de aproximativ 2 ori mai mică. În aceeaşi perioadă conţinutul de brom în
rădăcină a fost de 5,4 ori mai mare faţă de proba etalon. Dacă tratarea s-a făcut cu
dibrometilenă bromul rezidual e semnificativ mai mare decât în cazul anterior atât în
frunze cât şi în rădăcină.

Tabelul 1. Conţinutul de bromură anorganică în culturile de sfeclă de

zahăr crescute pe soluri tratate.

Tip de Recoltă Timp Bromură (ppm)

sfeclă de obţinută (zile de la
Probă 1,2-dibromo-3- dibrometilenă
zahăr tratare până
etalon cloropropan
la recoltare)
Frunze de 89 147 17,8 43,0-78,0 66,0-224,0
sfeclă de
zahăr
Frunze de 80 322 9,5 18,0-38,0 27,0-92,0
sfeclă de
zahăr
Rădăcini de 80 322 3,9 7,0-21,0 33,0-83,0
sfeclă de
zahăr

6
 5. METODE DE IDENTIFICARE SI DOZARE ALE
CONTAMINANTULUI

Există mai multe metode de determinare a bromului din cerealele şi produsele

ceraliere contaminate.
Iodometrie. Metoda iodometrică poate fi folosită pentru determinarea bromurii
de metil reziduale în cerealele obţinute pe terenuri care au fost tratate împotriva
dăunătorilor. Prin acest procedeu bromul organic este transformat în brom anorganic
şi apoi oxidat la BrO3-. Acesta din urmă se determină iodometric.
O altă metodă de determinare iodometrică a bromurilor este cea cu formarea
intermediară a bromurii cianogene. În soluţie neutră apa clorinată reacţionează cu Br-
pentru a forma BrCl şi prin adăugarea de KCN acesta e convertit în BrCN. BrCN
reacţionează cu o soluţie de KI pentru a se elibera I, care poate fi titrat cu Na2S2O3. În
cazul apei de mare, I prezent ar trebui tratat mai întâi cu HNO2 pentru a se elibera I.
Se recomandă înlăturarea Br prin distilare după tratare cu un agent oxidant cum e
KMnO4 în apă clorinată. Rezultate bune a u fost obţinute în determinarea a 0,03-
0,325% Br în săruri.
Polarografie. O metodă polarografică utilizabilă pentru determinarea reziduului
de bromură este: bromurile din plante se extrag cantitativ cu metanol apos; cea mai
mare parte din zaharuri, grăsimi şi proteine rămân în reziduu. Extractul este apoi uscat
iar reziduul obţinut este calcinat la 600ºC şi supus unui şir de reacţii de absorbţie şi
oxidare prin care Br- este oxidat la brom molecular, care va fi la rândul lui oxidat la
bromat. Acesta din urmă este determinat polarografic în amestec de NH4OH – NH4Cl.
Polarograma este înregistrată aplicând o tensiune de -1 la -2 V. Se poate recupera o
cantitate de 88,8%.

7
 O altă varianta este de a separa Br- din legume şi fructe prin utilizarea de
schimbători de ioni. Au fost analizate 40 de plante cultivate: seminţe de bumbac,
spanac, cireşe etc. tratate cu compuşi organici cu brom.
Fotometrie. Bromurile din apele naturale şi produse alimentare se pot
determina şi prin metode fotometrice. O tehnică posibilă constă în adăugarea la proba
de analizat a 4 ml acid boric saturat şi 1 ml KOCl. Se încălzeşte 5 min. la 100ºC şi se
adaugă 2 ml HCOONa 20% pentru a elimina excesul de OCl – şi se continuă fierberea
pentru încă 5 min. Se transferă într-un balon cotat de 25 ml şi se adaugă 5 ml H2SO4
3N, apoi 0,2 sau 0,5 ml soluţie de metilorange 0,015%, 1 ml soluţie de KBr 0,01 g/ml
şi se completează la semn. Dupa o oră se determină absorbţia la 490 nm.
Sensibilitatea metodei este de 0,008 gBr/ml. Eventualele urme de iod nu deranjează.
Cantitaţile mai mari de iod se elimină cu KMnO4.
O altă variantă prezentată în literatură de determinare a bromului prin
colorimetrie este cea în care proba de analizat (cca. 3g) este amestecată timp de 24 ore
cu 20 ml soluţie alcoolică de KOH 2,5% şi apoi arsă. Cenuşa obţinută este supusă
procesului de extracţie, de mai multe ori, cu apă şi acid sulfuric apos şi apoi filtrată.
Filtratul obţinut din fiecare etapă este evaporat până la 15-20 ml şi amestecat cu 20 ml
de soluţie tampon de citrat. La soluţia astfel obţinută se adaugă mai întâi 2 ml soluţie
de roşu-fenol şi 2ml soluţie de cloramină T. Formarea bromfenolului albastru este
oprită prin stabilizare cu 2ml soluţie de tiosulfat de sodiu 2,5% la exact 1 min. după
adăugarea cloraminei T. Se măsoară absorbanţa la 585 nm. Dacă este cazul se fac
diluţiile necesare. Curba de etalonare este liniară între 0 şi 300 mg/50 ml soluţie.
O metodă similară este cea folosită la microdeterminarea reziduului de bromură
în alimentele obţinute din materii prime tratate cu bromură de metilen dar în acest caz
domeniul de liniaritate de pe curba de etalonare este cuprins numai între 5 şi 100 ppm
Br-. Eroarea relativă a fost de ±2%. Prezenţa iodului duce la interferenţe dar de obicei
conţinutul de iod în probele de analizat este sub limita de toleranţă.

8
 O altă metodă de determinare a reziduului de bromură din alimente este prin
combustie cu oxigen. Astfel, o probă de faină de grâu, este arsă într-un creuzet. Br-
este determinat prin titrare cu o soluţie standard de tiosulfat de sodiu sau prin
spectrofotometrie directă. Un studiu colectiv indică o recuperare de cca. 90% la o
concentraţie de circa 100 ppm Br- .
Cromatografie de gaz. O primă tehnică de analiză implică uscarea şi măcinarea
probei, tratarea cu hidroxid de sodiu alcoolic şi arderea într-un creuzet la 500oC.
Reziduul obţinut este dizolvat în acid sulfuric 0,6 N şi amestecat cu o soluţie de
etilen-oxid în soluţie de acetonitril pentru a forma 2 brom-etanol. După uscare 2
brom-etanolul se determină prin cromatografie folosind o coloană cu 10% Carbowax
20M TPA pe Chromosorb W-HP 80-100. Se obţine o linie de calibrare dreaptă în
domeniul 0-10 mg bromura, sub formă de 2 brom-etanol. Soluţia obţinută a fost
diluată pentru a o aduce în domeniul de calibrare şi apoi au fost injectaţi 5 µl. Gradul
de recuperare din substratul organic uscat a fost mai mare de 97% pentru diferite
concentraţii de bromuri. Această metodă poate fi folosită la determinarea a 0,1 mg/kg
de substrat proaspăt.
Polarimetrie. Glucoza din sfecla de zahăr a fost determinată polarimetric prin
metodele Lane-Exnon, Luff-Schoorl, Pottenat-Eschmann. Metodele lui Bertrand şi
Fellenbeng se bazează pe soluţii ce conţin diferite concentraţii de sucroză şi lactoză.
Sucroza a fost determinată dupa descompunerea lactozei prin încălzire cu CaO la
75-80 0C. Metoda Lane-Exnon pentru determinarea glucozei este cea mai rapidă şi
mai precisă. Rezultate mai puţin satisfăcătoare au fost obţinute prin metoda Luff-
Schoorl şi Pottenat-Eschmann, iar timpul necesar a fost mai mare. Precizia metodelor
Bertrand şi Fellenbeng este scăzută. În cadrul metodei Bertrand eroarea poate fi
redusă prin folosirea unui filtru cantitativ. Folosirea unor concentraţii mari de acid în
hidroliza sucrozei a dus la descompunere.

9
 După determinarea concentraţiei de glucoză şi a concentraţiei de brom se pot
face observaţii asupra gradului de contaminare cu brom şi cantitatea de glucoză din
sfecla de zahăr.
Potenţiometrie. Analiza potenţiometrică a amestecurilor de bromuri-cloruri la
concentraţii scăzute: MeBr în amestec cu cloropicrina, dicloretilena şi tetraclorură de
carbon, după cum se foloseşte ca pesticid, poate fi analizat prin metoda
potenţiometrică cu etanol-amină ca reagent pentru descompunerea pesticidelor.
Analiza potenţiometrică a amestecurilor de bromură şi tiocianat ca şi săruri de
argint insolubile în prezenţa electrodului de Ag nu e posibila datorită diferenţelor mici
între constantele de solubilitate ale acestor săruri în apă. S-au obţinut două puncte de
echivalenţă cu AgNO3 în soluţie de acetonă 80 sau 90%. A fost posibilă determinarea
a 0,021 g/l de Br- într-o soluţie ce conţinea 1,77 g/l SCN- şi să se determine 0,007 g/l
SCN- în prezenţa a 2,17 g/l Br – .
Colorimetrie. Metoda colorimetrică liniară are următorul principiu: Bromul
colorează în roşu pulberea de silicagel, impregnată cu floresceină prin formarea
eozinei (tetrabromfloresceină). Sensibilitatea metodei este de 2 µg Br2/l aer. Reacţia
lui nu este interferată de clor şi fluor.
Reactivi:
1. Reactiv indicator. La 100 ml soluţie carbonat de potasiu 1% se adaugă 0,1 g
floresceină, care a fost dizolvată în 1ml KOH 10%. În momentul întrebuinţării
soluţiei obţinute se diluează cu apă în proporţie de 1 volum soluţie, la 10 volume
apă.
2. Pulbere de silicagel. Silicagelul cu pori mari, cu diametrul granulelor de 0,20/0,25

mm este fiert de câteva ori cu apă, şi uscat la 85 0C

3. Pulbere indicatoare. Se tratează 10 g pulbere de silicagel cu 20 ml reactiv

indicator, se omogenizează şi se usucă 2 ore la 65 0C.

4. Tuburi indicatoare. Se folosesc tuburi de sticlă cu lungimea de 45 mm şi diametrul
interior de 2,5 mm, care realizează un strat de pulbere de 40 mm.

10
 Mod de lucru: Se aspiră un debit uniform, un litru de aer, în decurs de 20
minute. Se măsoară lungimea tratului colorat şi se calculează mg brom la litru aer,
după formula: mg brom/l aer = 0,94 l/V
l = lungimea stratului colorat în mm.
V = volumul de aer recoltat în ml
0,94 = coeficient stabilit experimental (µg brom, corespunzând la 1 mm strat
colorat) .

6. METODE DE DIMINUARE A CONTAMINĂRII

Cu toate că bromura de metil ajută la prevenirea contaminării recoltelor cu

dăunători, aceasta poate prezenta un pericol pentru consumator deoarce o parte din
pesticid rămâne sub formă de reziduu. Din cauza toxicităţii crescute, bromura de metil
a început să fie interzisă în tot mai multe ţări mai ales începând cu anul 2005. Pentru a
asigura diminuarea concentraţiilor de bromuri din sol şi pentru a preveni prezenţa
reziduurilor în recolte, s-au efectuat unele experimente pentru a se putea înlocui
bromura de metil. Astfel cultivatorii de sfeclă de zahăr din Wyoming au găsit o
soluţie ecologică de combatere a nematodelor prin culturi rotative de sfeclă de zahăr
cu plante capcană - ridichi şi muştar. Efectul este multiplicat dacă pe câmpurile
respective sunt lasaţi să pască turmele de miei. Aceste culturi capcană reduc utilizarea
pesticidelor, reduc costul producţiei de sfeclă de zahăr şi cresc profitabilitatea prin
efectul de rotaţie.

7. CONCLUZII

Bromul poate ajunge să contamineze cerealele, produsele zaharoase şi alte

produse alimentare de origine vegetală prin intermediul bromurilor folosite ca
pesticide. Studiile efectuate au arătat că aceste bromuri sunt deseori utilizate în ciuda

11
faptului că induc apariţia bromului rezidual în plantele ce cresc pe solul tratat. Au fost
stabilite mai multe metode de determinare a bromului rezidual (care sunt prezentate în
lucrare), iar gradul de contaminare este dependent de natura alimentului, de doza de
bromură folosită la tratarea solului precum şi de timpul scurs de la tratare până la
cultivarea plantei.
În general este acceptat un nivel de toleranţă de 50 ppm brom în grâu, orez,
arahide, porumb, fasole uscată şi tutun.
Datele folosite pentru realizarea acestui referat au fost obţinute din 6 site-uri
legate de contaminarea cu brom a cerealelor, precum şi din referinţele literare.

12
 BIBLIOGRAFIE

1. Ullmann’s Encyclopedia of Industrial Chemistry, Sixth Edition,

1998 Electronic Release
2. http://www.lenntech.com/Periodic-chart-elements/Br-en.htm
3. http://mbao.org/altmet00/Butler%206.htm
4. http://www.inchem.org/documents/jmpr/jmpmono/v83pr07.htm
5. I. Bellucci, R. De’Gori, Bromine and chlorine contents of some vegetables,
Atti. regia accad. Fisiocritici Siena, Ser. agrar. 11, 1948, 49-58
6. W.C. Shuey, V.L. Youngs, Bromide residues in flour streams milled
from fumigated wheats, Cereal Chem., 48(1), 1971, 34-39
7. http://www.bromaid.org/b_msds.htm
8. F. Sufeld, H. Beitz, Dynamics of methil bromide resizue deposit in gassed
products, Nachrichetnlel. Deut. Pflanzenschutzdienst, 22(12), 1968, 249-252.
9. H. Beckman, P.T. Allen, A poalrographic method for bomide residue
determination, J. Food Sci., 32(5), 1967, 595-598
10. L.M. Tamarchenko, Detection of bromides in natural water and food products by
a photometric method, Gig. Sanit., 33(10), 1968, 53-55
11. F. Kretzschmann, R. Engst, Photometric determination of bromide in methyl
bromide containing food and fodder, Nahrung, 12(1), 1968, 135-136
12. F. Kretzschmann, R. Engst, Microdetermination of bromide residues in food
following treatment with gaseous methyl bromide, Microchim. Acta, 2, 1970,
270-278
13. L.D. Metthew, Oxygen combustion method for determination of bromde residues
13
 in foods, J. Ass. Offic. Anal. Chem., 53(5), 1970, 1040-1042
14. http://www.inchem.org/documents/jmpr/jmpmono/v067pr15.htm
15. E. Schulek, I. Laszlovszky, New procedure for the iodometric determination of
bromide with intermediate formation of cyanogen bromide, Z. Anal. Chem.,
134, 1951, 161-177
16. F. P. W. Winteringham, Potentiometric analysis of bromide-chloride mixtures at
low concentrations, Application to fumigant mixtures, I. Sci. Food Agr., 1,
1950, 185-189
17. C. Leon, Potentiometric analysis of mixtures of alkaline bromides and
thiocyanates,Compt. Rind., 233, 1915, 170-172
18. W. Horwitz, Inorganic bromides resulting from soil treatment with
combinations of chloropicrin, methyl bromide, and propargyl bromide;
tolerances for residues, Anon Federal Register 30, 1965, 7385-7386
19. S. Krauze, Determination of sugars. Comparison of basic methods used
for sugar content determination in foods, Zaklad Badania Srodkow
Spozywczych, 17(1), 1966, 49-54
20. http://www.sare.org/publications/simply/crop_rotations.htm
21. A. Riviş, Îndrumător lucrări practice de contaminanţi agroalimentari, Editura
Eurostampa, Timişoara, 2004

14
 CUPRINS

1. Introducere......................................................................……………….pag 1

2. Consideraţii generale……………………………………………………….pag 1

3. Surse de contaminare.....................................................……………….pag 3

4. Limite admisibile ale contaminantului...............................………………pag 5

5. Metode de dozare şi de identificare ale contaminantului...……………..pag 7

6. Metode de diminuare a contaminări................................……………...pag 11

7. Concluzii.....................................................................……………..…..pag 11

Bibliografia...............................................……………….....................…..pag 13

Cuprins.........................................................................……………..…....pag 15

15