UNIVERSITATEA “NICOLAE TITULESCU”

Facultatea de Drept

ROLUL STATULUI
IN ECONOMIE

Proiect realizat de: Baltag Alexandru

Anul I, Seria I, Grupa 2

Bucuresti 2011
 CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………1
Functiile statului……………………………………………………………1
1) Activitatile specifice ale guvernului de
promovare a eficientei economice……………………………...1
2) Statul si promovarea echitatii
in viata economica………………………………………………..3
3) Rolul statului in promovarea
stabilitatii economice……………………………………………..4
Concluzii……………………………………………………………………4
Bibliografie…………………………………………………………………5
 Functiile statului

C h i a r   d a c ă   n u   s u n t e m   î n t o t de a u n a   c on ş t i e n ţ i   d e   im p l i c a r e a  
s t a t u l u i   î n   v i a ţ a economică şi socială, această implicare există şi se
manifestă permanent, continuu şi subaspect dublu. Pe de o parte,
statul asigură furnizarea unor prestaţii foarte importantepentru
societate (securitate, apărare, asigurări medicale, educaţie, cercetare),
iar pe de altăparte, intervine în reglarea şi corectarea funcţionării
economiei de piaţă (prin intermediulunor metode financiare sau de
reglementare).
Problema centrala a economiei rezulta din doua constatari : resursele
productive sunt rare iar nevoile omului sunt continue si nelimitate.

Caracteristica economiilor contemporane dezvoltate este tipul mixt de

economie în care alături de “mâna invizibilă” (concurenţa)
acţionează“mâna vizibilă” (politica economică).În principal, statul are
în proprietateurmătoarele sectoare: forţe armate, companii de
telefoane,exploatarea spaţiului cosmic, cercetare ştiinţifică.Funcţiile
specifice guvernului în domeniul economic le putem grupa în 3 mari
capitole:
1) promovarea eficienţei economice;
2) întronarea echităţii în viaţa economică;
3) realizarea stabilităţii economice.

1) Activităţile specifice guvernului de promovare a eficienţei economice

sunt următoarele
a) Guvernele sunt agenţi economici activi în lupta împotriva
monopolurilor, extrema competitorului imperfect. Când puterea
economică a monopolului devine suficient de mare, el va decide singur preţul,
fixându-l mult peste cheltuieli. Acest preţ de monopol va determina
scăderea cantităţii de produse pe care o vor cumpăra consumatorii.
Preţurile mari de monopol înseamnă profituri mari de monopol din
care o bună parte se pot transforma în reclame înşelătoare sau pot
fi folositepentru cumpărarea influenţei legiuitorilor. De aceea,începând
din 1890 (Congresul american adoptă celebra lege anti-trust purtând
numele senatorului care a iniţiat-o – Sherman Act. Îl viza direct pe
JohnD. Rockefeller , guvernele au impus atât legi de ne încredere, cât
şi reglementări economice vizând activitatea monopolurilor în scopul
îmbunătăţirii funcţionării sistemului de piaţă pe care domină
concurenţa imperfectă;
b)  Alte nereuşite ale pieţei în cazul cărora trebuie să intervină
guvernul pentru a restabili eficienţa sunt cele legate de poluare.
Reglementările guvernului operează cu grade diferite de eficacitate
pentru a controla elemente secundare ca: poluarea apei şi a aerului,alimente
şi medicamente neverificate, pierderi hazardate de materiale
radioactive etc.;
c) Un alt domeniu în care guvernele trebuie să-şi dovedească
eficienţa este construcţia de bunuri publice, adică acele activităţi
economice care aduc beneficii mici sau mari comunităţii, dar a
căror construcţie şi  întreţinere nu este rentabilă pentru întreprinzătorii
particulari. Asigurarea apărării naţionale, a ordinii interne, construirea
reţelei de autostrăzi, subvenţionarea cercetării ştiinţifice fundamentale
şi a sănătăţii publice sunt doar câteva exemple de domenii în care
intervine statul pentru a le spori eficienţa. Un exemplu tipic de bun
public întreţinut de guvern este farul, care salvează vase şi vieţi. Cei
ce întreţin farul nu reuşesc să adune taxe sub forma penalizărilor
pretinse vaselor care-i folosesc serviciile deoarece nu costă mai mult
să avertizeze o sută de vase sau numai unul singur că se apropie de stânci.
De aceea construcţia şi întreţinerea unui far nu va interesa nici un
întreprinzător particular. Dar pentru a construi şi apoi pentru a
întreţine bunurile publice guvernele au nevoie de resurse, de fonduri.
Sursa acestora sunt taxele pe venituri percepute la toate nivelurile.
Trebuie accentuat caracterul obligatoriu al taxelor.Legătura între
cheltuieli şi consum, care există în cadrul bunurilor de consum
individual, nu e valabilă şi în cazul taxelor pentru bunuri
publice(cumperi un jerseu de lână numai dacă vrei, dar trebuie să-
ţi plăteşti partea de taxe pentru finanţarea apărării,cercetării spaţiului,
educaţiei publice chiar dacă nu te interesează deloc aceste activităţi).
Trăsătura principală a majorităţii bunurilor publice constă în aceea că
ele sunt indivizibile (vezi: serviciul de canalizare, serviciul bolilor
epidemice etc.) şi nimeni nu poate fi exclus din sfera lor de
utilitate.Societatea este cea care apare ca beneficiar al acestora,
iar instituţiile bugetare sunt cele care oferă aceste bunuri şi servicii
publice.Caracteristic instituţiilor bugetare este faptul că în schimbul
serviciilor oferite ele nu primesc nimic. În absenţa veniturilor,
cheltuielile lor se suportă din bugetul statului.
2) Statul şi promovarea echităţii în viaţa economică.
Chiar dacă sistemul de piaţă ar funcţiona în condiţii de competitivitate
perfectă mulţi nu l-ar considera ideal deoarece bunurile se obţin după
“voturile în bani” şi nu după nevoi (pisica bogatului primeşte laptele
care s-ar cuveni unui copil sărac). Deci şi cel mai eficient sistem de
piaţă poate genera inegalităţi. Dacă însă o ţară cheltuieşte mai mult
pe hrana animalelor de interior decât pe educaţia universitară a
săracilor avem de a face cu un defect de distribuire a veniturilor şi nu
cu o carenţă a pieţii. Inegalităţile în distribuirea veniturilor pot fi
inacceptabile din punct de vedere politic sau etic. De aceea o naţiune
nu trebuie să accepte rezultatul pieţelor competitive ca fiind
predeterminat şi de neschimbat. Printre instrumentele pe care
le poate folosi guvernul pentru a corecta inegalitatea distribuirii
veniturilor amintim: taxarea progresivă, plăţile de transfer,
subvenţionarea consumului grupurilor cu venituri mici.
Taxarea progresivă presupune taxe mai mari pentru bogaţi decât
pentru săraci dar, deoarece taxele scăzute nu-i pot ajuta pe cei care
nu au venituri deloc, se practică plăţile de transfer .
Acestea sunt plăţi
făcute către indivizi de la care nu se primesc în schimb servicii:
bătrâni, orfani, handicapaţi. Ajutorul de şomaj intră şi el în această
categorie a plăţilor de transfer. Subvenţionarea de către guvern
a categoriilor cu venituri mici seface sub forma timbrelor alimentare,
îngrijirii medicale gratuite,acordării de spaţii de locuit la preţ scăzut.
3) Rolul statului în promovarea stabilităţii economice.
Instrumentele de care uzează guvernele pentru a se achita de acest rol sunt
politica fiscală şipolitica monetară. Politica fiscală a statului constă în
puterea de a taxa veniturile şi a folosi apoi aceşti bani pentru bunuri
publice. Prin politica monetară, statul introduce reglementări asupra
activităţii băncilor, a sistemului financiar supraveghiand oferta de bani,
rata dobânzii, condiţiile de creditare.Prin politica fiscală şi cea
monetară guvernele pot influenţa rata de creştere a produsului
naţional şi nivelul său, gradul de ocupare a forţei de muncă, nivelul
preţurilor într-o economie.Examinând roadele politicii monetare
şi fiscale din ţările industriale dezvoltate după cel de-al doilea război
mondial (cele două creşteri majore ale preţului petrolului, recoltele
slabe, lipsurile anumitor produse, criza sistemului financiar
internaţional)   s-a ajuns la concluzia că nici o ţară nu a reuşit să
realizeze pe o perioadă mai îndelungată iniţiativa liberă, inflaţia
scăzută şi angajarea completă a forţei de muncă.De aceea, politicile
fiscale şi monetare trebuie tot timpul actualizate pentru a se realiza,
 cel puţin pe intervale mai scurte, stabilitatea economică. SUA  este
consideratea a avea “economie mixtă”deoarece:
-piaţa determină majoritatea preţurilor individuale şi a cantităţii
produselor;
- guvernul conduce economia în ansamblu prin reglementări fiscale şi
monetare.Ambele jumătăţi, piaţa şi guvernul, sunt  esenţiale pentru
funcţionarea unei economii sănătoase.

Concluzii

I n c o n c l u z i e , p u t e m a f i r m a c ă s e c t or u l p u b l i c e s t e o
n e c e s i t a t e p e n t r u o r i c e economie. Funcţionarea sa este impusă de
imperfecţiunile pieţei, dar aceasta nu înseamnăcă implicarea sa este
întotdeauna optimă. Interesele agenţilor economici diferă, ceea
ceînseamnă că niciodată nu vor fi satisfacuţi deplin toţi participanţii la
viaţa economică. Înplus, sentimentul discriminării este o caracteristică
umană care face ca de cele mai multeori individul să se considere
dezavantajat sau defavorizat de o situaţie pe care este obligats ă o
a c ce p t e . F u n c ţ i o n a r e a s e ct o r u l u i pu b l i c n u e s t e p e r f e c t ă ,
e a î n s ă ş i î n r e g i s t r â n d eşecuri, pe care societatea le poate ameliora
fie printr-o schimbare de intervenţie publică,fie printr-o intervenţie
privată sau mixtă.
 BIBLIOGRAFIE

1. Vacarel I. - Finanţe publice, Editura Didactica şi Pedagogica R.A

2006, Editia a V-a

2. Nemec J. - Wrigh G. - Finanţe publice – Teorie şi practică, Editura Ars

Longa ,Bucuresti 1997

3. Profiroiu A. - Economia sectorului public, Editura Economică,

Bucureşti 1999

4. www.mfinante.ro

5. www.scribd.ro