Ecozoologie

Serbanescu, Andra (2001), Cum se scrie un text (Editia a II-a), Editura Polirom, Iasi.
Rad, Ilie (2008), Cum se scrie un text stiintific. Disciplinele Umaniste, Editura Polirom, Iasi.

Zoologia este o ramura a biologiei care studiaza structura, functiile, comportamentele, evolutia si
raspandirea organismelor animale.
gr. zoon = animal
logos = stiinta, cunoastere

Animalele sunt organisme eucariote pluricelulare, heterotrofe, care pentru a-si procura hrana, sunt
capabile de miscare. Dpdv taxonomic, animalele sunt incluse in Regnul Animalia (Metazoa). Pe langa
metazoare, zoologia mai studiaza si protozoarele.
Protozoarele sunt organisme unicelulare eucariote, heterotrofe, care apartin Regnului Protista.
Termenul animal este de origine latina si vine de la cuvantul “anima” (cu suflet).

Ramurile zoologiei
Primele observatii scrise cu caracter zoologic, dateaza din Antichitate si au fost consemnate de
filozoful grec Aristotel.
Principalele ramuri ale zoologiei sunt:
 Zoografia (zoologia descriptive) → se ocupa cu descrierea animalelor si a habitatelor acestora.
Zoologia a inceput ca o stiinta descriptiva.
 Anatomia animala → studiaza alcatuirea organismelor animale
 Anatomia comparata → analizeaza structura animalelor comparativ: sunt analizate deopotriva
structurile omoloage (acele parti ale corpului care sunt similare la specii diferite deoarece ele au un
descendent comun, dar si structurile analoage, adica acele structuri similare prezente la organisme
diferite deoarece ele au evoluat in medii similare.
 Embriologia → studiaza animalele dpdv al dezvoltarii embrionare
 Fiziologia animala → functiile vitale ale organismelor animale, cum ar fi: nutritia, respiratia,
locomotia, excretia, simturile, reproducerea.
 Biologia moleculara → functiile moleculelor mari care intra in alcatuirea fiintelor vii (proteine si acizi
nucleici).
 Etologia → se ocupa cu studiul stiintific al comportamentului intraspecific al animalelor si
interactiunea acestora cu mediul natural, atat la nivel individual cat si populational.
Konrad Lorent (1903 – 1989) este intemeietorul etologiei.
 Sociobiologia
Actul de nastere al acesteia este cartea biologului American Edward O. Wilson “Sociobiologia: o
noua sinteza”, 1975.
 Sistematica animala → studiaza diversitatea organismelor si relatiile naturale dintre acestea
 Taxonomia animala → studiaza teoretic si practic clasificarea organismelor actuale si a celor disparute
si stabileste regulile de clasificare a acestora.
 Antropozoologia → se ocupa cu studiul interactiunii om – animal.

Discipline specializate pe un grup de organisme:

- Acarologia → acarienii
- Arahnologia → arahnide
- Entomologia → insecte
- Cetologia → mamifere marine: cetacee (balene, delfini)  Emil Racovita (1897 – 1899).
- Malacologia → moluste

1
 - Concologia → cochiliile molustelor
- Helmintologia → viermii (paraziti)
- Herpetologia → amfibieni si reptile
- Ihtiologia → pestii  Grigore Antipa
- Mamologia → mamifere
- Mirmecologia → furnici
- Ornitologia → pasari
- Primatologia → primatele, cele mai evaluate mamifere (si omul).

- zoologia nevertebratelor
Zoologia - zoologia vertebratelor
- zoologia marina

Celula animala este eucariota (celula adevarata).

- este lipsita de cloroplaste
- este lipsita de peretele celular
- nu are vacuole
- are flagel si cili
- are centrioli

Tesuturile animale reprezinta o grupare de celule strans unite intre ele, care au aceeasi forma si structura si
indeplinesc aceeasi functie. In cursul dezvoltarii embrionare, la animale se diferentiaza 4 tipuri de tesuturi:
a) epiteliale → acopera, protejeaza suprafata unui organ sau al intregului organism (ex: pielea).
b) conjunctive → ex: sangele, tesutul osos
c) musculare
d) nervoase

Regnul Protista

Increngatura Protozoare
Protozoarele sunt organisme unicelulare eucariote heterotrofe, saprofite si parazite. Ele se hranesc cu
materie organica produsa de alte organisme. Aceasta hrana este fie absorbita la nivelul membranei celulare,
fie “inghitita”, deci digestia este interna.
Termenul de “protozoare” a fost dat de biologul Goldfus (1817), cu sensul de fiinte unicelulare.
Majoritatea protozoarelor au dimensiuni micronice, microscopice. Mediul de viata al acestora este
lichid. Acest mediu lichid este apa (toate formele de apa), sangele sau lichidul celomic al animalelor
parazitate.
Celula, care reprezinta intregul organism (individual), indeplineste toate functiile vietii. Diferitele parti
ale celulei sunt diferentiate si specializate pentru indeplinirea anumitor functii: locomotive, prinderea si
digerarea hranei, eliminarea surplusului de apa si a resturilor nedigerate. Respiratia are loc prin difuziune pe
toata suprafata corpului.
La protozoare se inregistreaza doua forme de respiratie:
- aeroba, caracteristica speciilor libere
- anaeroba, prezenta la speciile parazite.

Inmultirea se face asexuat prin diviziune directa (la cele mai multe dintre protozoare) si sexuata.
Aceste organisme au capacitatea de a intra in stare latenta (dorminda) prin închistare.
Protozoarele au fost grupate in 4 clase, in functie de prezenta/absenta organitelor sau a structurilor de
locomotie si structura si forma acestora:

2
a) Clasa Flagelate (Mastigophora) → cuprinde protozoarele prevazute cu flageli. Flagelii sunt formatiuni
protoplasmatice permanente, care au forma de bici. Numarul flagelilor variaza intre unu si mai multi, si de
obicei sunt “prinsi” in partea anterioara a corpului. Cu ajutorul flagelilor, protozoarele inoata.
Din randul flagelatelor se diferentiaza forme libere, care populeaza in special apele dulci. Sunt foarte
putine specii marine, un reprezentant al acestora fiind Noctiluca Miliaris, care produce lumina. Aceasta
populeaza apele marine eutrofizate (poluate cu fosfor).

b) Clasa Rizopode (riza = rara; podos = picior) → sunt cuprinse protozoarele care au proprietatea de a forma
pseudopode (picioare false). Pseudopodele sunt exapansiuni temporare de protoplasma, care se formeaza in
diferitele parti ale celulei si cu ajutorul carora organismul se deplaseaza si captureaza hrana (fagocitoza).
Corpul rizopodelor nu are o forma definita, tocmai datorita formarii pseudopodelor.
Cel mai simplu rizopod este Anoeba proteus, care populeaza apele dulci, bălţile dar si solurile cu exces
de umiditate. Majoritatea rizopodelor traieste in mediul marin (pelagice si bentonice).
Unele rizopode au corpul inchis intr-o cochilie. Aceasta cochilie poate fi de origine organica (proteica) sau de
origine minerala (carbonat de calciu sau silice). Dintre rizopodele cu cochilie se remarca doua ordine:
- ordinul Foraminifere
Acestea traiesc exclusiv in mediul marin.
- ordinul Radiolari

Foraminiferele sunt organisme marine bentonice (cu exceptia globigerinelor). Cochilia acestora poate
fi unicamerala sau plumicamerala si prezinta numeroase perforatii prin care sunt emise pseudopodele.
Importanta foraminiferelor: depunerile de cochilii din Paleozoic au contribuit la formarea calcarelor biogene;
acestea se folosesc la datarea varstelor. Din randul foraminiferelor au facut parte si cele mai mari protozoare
cu cochilie – numuliţii; aceste specii au trait in Eocen.
Radiolarii. Aceste protozare marine, majoritatea pelagice, au dimensiuni foarte mici comparativ cu
foraminiferele. Corpul lor moale este sustinut de o substanta scheletica care se circumscrie unei spirale. Prin
perforatiile acestui schelet, sunt emise pseudopodele.
Radiolarii traiesc atat solitari cat si in colonii si sunt raspanditi pana la adancimi de 5000 m. De asemenea,
prezinta o adaptabilitate pentru valori constante ale temperaturii apei; din acest motiv, cu ajutorul fosilelor de
radiolari pot fi reconstruite paleomedii (medii vechi). Exista fosile de radiolari ce dateaza din Cambrian. De
asemenea, cu ajutorul acestor fosile pot fi detectate zacamintele petroliere.
Rocile formate din cochiliile radiolarilor poarta numele de radiolarite si un timp aparte (Tripoli) este folosit
ca piatra de lustruit.

c) Clasa Ciliofora (Ciliate) → grupeaza protozoarele prevazute cu cili. Cilii sunt organite protoplasmatice
asemanatoare cu flagelii, dar de dimensiuni mult mai mici. De asemenea, numarul acestora este foarte mare
comparativ cu cel al flagelilor, dand protozoarului respectiv, un aspect “paros”.
Ciliatele sunt organisme acvatice dulcicole si marine libere, dar se intalnesc si forme parazite. Unele
din ciliate traiesc in stomacul rumegatoarelor, in simbioza cu acestea, contribuind la descompunerea celulozei
in produsi simpli (acetati), asimilabili de catre animale.
Reprezentanti: parameciul, care traieste in apele dulci statatoare; este un organism “carnivor”, pradator.

d) Clasa Sporozoa → sunt grupate excluxiv protozoarele parazite. Corpul are o organizare extrem de
simplificata, in schimb, ciclul de viata este extrem de complicat si presupune adesea nu numai o gazda, ci si
un animal vector (purtator).
Unul din stadiile de viata este acela de spor, stadiu in care germenii parazitilor sunt inchisi intr-o
membrana speciala. In stadiul de spor are loc transmiterea si raspandirea parazitului.
Ex: Gregarina – paraziteaza tubul digestiv la nevertebrate
Toxoplasma gandi – parazit la mamifere; se transmite si la om prin intermediul pisicii.
Plasmodium malaria – parazit sanguin; este transmis de femela ţânţarului anofil.

3
 Protozoarele care traiesc libere in mediul acvatic (formele pelagiale) alcatuiesc o componenta
importanta a planctonului, reprezentand hrana pentru nevertebrate.

Regnul Animalia

Metazoarele sunt organisme pluricelulare. Celulele lor sunt integrate intr-o entitate de ordin superior
→ individul pluricelular.
97% dintre animalele cunoscute sunt nevertebrate. Toate increngaturile acestui regn (cu o exceptie →
antropodele) au reprezentanti in mediul marin.

Increngatura Porfira
Caractere generale:
Sunt primele si cele mai simple animale, din acest motiv corpul lor este lipsit de foiţe embrionare si
este alcatuit din doua pături celulare:
- patura dermica → formata din celule aplatizate (pinacocite)
- patura gastrica → delimiteaza cavitatea gastrica alcatuita din celule flagelate si cu gulerasi, numite
cnoanocite.
Sunt animale cu simetrie radiara sau asimetrice.
Sunt animale exclusiv acvatice, aproape toate marine, care traiesc solitar sau colonial.
Sunt animale sesile (fixate de substrat) sub forma unor aglomerari arborescente, sau a unor cruste. Unii
prezinta “schelet”. Acesta este format dintr-o retea de structuri numite spiculi. Acestia pot fi
- de origine calcaroasa (calcarosi)
- siliciosi
- proteici (spongină)
Corpul spongierilor este organizat intr-o cavitate centrala, numita cavitatea gastrica. Aceasta
comunica cu exteriorul prin orificii mici si foarte numeroase, numite pori inhalanţi si printr-un orificiu mare
situate in partea superioara a corpului, numita oscul. Prin porii inhalanti este absorbita apa din care se retine
O si hrana, iar prin oscul se elimina apa incarcata cu CO2 si alti produsi de excretie.
Aceste animale nu au tesuturi adevarate, ci doar tesuturi specializate. De asemenea, nu au organe
respiratorii sau excretorii, iar sistemul nervos este reprezentat de o retea difuza de neuroni.
Reproducerea este asexuata prin stolonizare si inmugurire, si sexuata, caz in care gameţii sunt produsi de
celule specializate numite gonocide.
Buretii au o mare capacitate de regenerare si reorganizare. Acestia traiesc in mediul marin pana la
6000 m adancime si au o inaltime ce poate ajunge pana la 2 m.
In functie de compozitia chimia a spiculilor si a scheletului, buretii se impart in 3 clase:
- calcaroşi
- silicioşi
- spongioşi

Cnidaria (cnidos = urzica) → grupeaza metazoare care poseda celule urzicatoare. Acestea secreta o substanta
paralizanta cu care isi paralizeaza hrana, sau se apara de agresori.
Sunt animale exclusiv acvatice, majoritatea fiind marine. In acest domeniu sunt raspandite din apele de
tarm, pana la 4 – 5 – 6000 m adancime. Aceste organisme traiesc libere si in colonii, fixate. Dpdv anatomic,
se evidentiaza tesuturile adevarate.
Sistemul nervos este rudimentar format dintr-o retea de neuroni. Corpul are structura generala de sac,
prevazut cu un orificiu buco-anal, care comunica cu cavitatea gastrica. In jurul acestui orificiu se afla mai
multe tentacule cu ajutorul carora animalele se hranesc, iar la formele libere, se deplaseaza.
Dimensiunea variaza de la cativa mm (polipii coralilor), pana la cativa m (meduzele).

4
Clasificare:
a) Clasa Hydrozoa (hidrele) → are reprezentanti si in apele dulci (Hydra sp)
b) Clasa Scifozoa (meduze) → organisme exclusiv marine, libere, ce se deplaseaza prin inot (sunt si
forme sesile). Forma generala a corpului este de umbrela/ciuperca.
Acestea se hranesc cu plancton si uneori cu organisme mai mari de alte nevertebrate. Inmultirea exagerata a
unor specii este in relatie cu fenomenul de eutrofizare a apelor marine (dezvoltarea vegetatiei datorita
excesului de nutrienţi – azot).
c) Clasa Antozoa → sunt grupate actiniile si coralii. Acestea sunt animale exclusiv marine si bentonice
Traiesc solitar si in colonii foarte mari. Coralii secreta un schelet care poate fi de origine organica (cornos)
si/sau alcatuit din CaCO3. Scheletul este secretat de tegumentul animalului iar ionii de Ca sunt preluati din apa
Forma corpului este de sac, orificul buco-anal fiind inconjurat de un numar definit de tentacule.
Dpdv geologic si geograpfic, doua ordine de corali sunt importanti datorita constructiilor pe care le realizeaza
(recifele de tip bariera, sau tip atol). Cele doua ordine sunt:
- hexacoralia → 6 sau multiplu de 6 tentacule
Acestia mai sunt cunoscuti si sub numele de Madrepoli.
- octocoralia → 8 sau multiplu de 8 tentacule

Plathelminthes (viermii laţi).

Platermitii sunt nevertebrate cu simetrie bilaterala, alcatuiti din 3 foiţe embrionare si la care se
diferentiaza mezodermul (un tesut parenchimatic). De asemenea, incepe o diferentiere a tubului digestiv.
Au corpul puternic aplatizat, nesegmentat si cu forma de panglica. Viata lor este legata de mediul umed.
Majoritatea populeaza ecosistemele acvatice marine si continentale, dar se intalnesc si forme terestre; acestea
traiesc pe soluri umede si acoperite cu litieră (materia vegetala moarta provenita de la arbori). Sunt foarte
importanti pentru descompunerea materiei organice.
Sunt si specii parazite (majoritatea endoparazite), parazitand vertebratele si nevertebratele, inclusiv
omul. Speciile parazite sunt depigmentate, au un ciclu de dezvoltare complicat si prespune existenta unei
gazde intermediare. La fomele libere se diferentiaza primele organe de simt – ocelii (ochii) situati in partea
anterioara a corpului. Se evidentiaza tubul digestiv, dar se pastreaza orificul buco-anal.
La formele parazite lipsesc organele de simt, in schimb, partea anterioara a corpului este prevazuta cu
ventuze si carlige cu ajutorul carora se fixeaza de gazda.
Respiratia: se face pe toata suprafata corpului (respiratie cutanata).
Hranirea: speciile libere sunt detritofage, fitofage si planctofage, iar speciile parazite se hranesc cu sucuri
gastrice si sangele gazdelor.
Reprezentanti:
 clasa Turbelaria → turbelaritele: specii libere, acvatice si terestre
ex: Planaria sp
Dugesia sp
Turbelaritele au o mare putere de regenerare.
 clasa Trematoda → specii libere dar si specii parazite. Formele parazite prefera vertebratele (inclusiv
omul). Ex: viermele de galbeaza – presupune o gazda intermediara (melcul Limnea) si o gazda finala (oaia).
 clasa Cestodae → cuprinde specii parazite (viermi in forma de pangilca). Corpul acestora este
diferentiat in 3 parti:
- cap (scolex)
- gât
- restul corpului, alcatuit din proglote (segmente).
La acesti viermi cresterea este continua, cea mai tanara proglota aflandu-se in imediata apropiere a
gatului, iar cea mai batrana, ultima.
In fiecare proglota se afla organe sexuale M si F. In proglotele mature se afla un numar foarte mare de oua.
Reprezentanii sunt Teniile (Tenia solium → 12 m), gazda intermediara fiind porcul.

5
Nemathelminthes (viermii cilindrici) → sunt animale nevertebrate, cu simetrie bilaterala. Dimensiunea
variaza de la cativa microni, pana la 1 m. Au corp cilindric, nesegmentat, cu orificiu bucal separat de cel anal;
traiesc in mediul acvatic si soluri umede, iar formele parazite paraziteaza plante si animale.
Formele libere se deplaseaza prin inot, unduire a corpului sau icolacire. Interiorul corpului prezinta o cavitate
numita celom.
Corpul este neted, iar la unele specii libere pot fi intalnite pe suprafata corpului cili, cu o densitate mai
mare in jurul orificiului bucal.
Pentru ecosistemele acvatice, importanti sunt viermii cilindrici din clasa Rotatoria (Rotiferi). Acestia se
hranesc cu plancton si particule organice aflate in suspensie, fiind foarte importanti in purificarea apelor.
Multe specii de rotiferi sunt bioindicatori ai calitatii apelor.
Specii parazite: Ascaris sp (limbricul)
Oxiurii
Trichinella spiralis
Acesti viermi au un ciclu de viata complicat si au nevoie de cel putin o gazda intermediara (porcul).

Increngatura Mollusca (lat. mollus = moale) → animale cu corpul moale – molustele.

Disciplina zoologica care studiaza molustele se numeste malacologie.
Molustele sunt animale foarte vechi, fosilele acestora datand din Paleozoic. Majoritatea molustelor au corpul
acoperit cu o cochilie alcatuita din CaCO3 si aragonit. Aceasta cochilie este secretata de corpul animalului.
Molustele sunt organisme dominant acvatice preponderent marine, dar exista si forme terestre (melcii).
Chapman, 2009 = 85.000 specii moluste; dintre acestea, 52.525 sunt specii marine, 24.000 specii terestre, iar
7000 traiesc in ape dulci. Dupa artropode, molustele sunt cele mai numeroase nevertebrate.
Din randul molustelor sunt cei mai mari reprezentanti ai nevertebratelor → cefalopodele.
Molustele se diversifica prin marime, structura anacronica, manifestari comportamentale si tipuri de
habitate. Dimensiunea variaza de la cativa mm la cativa m. Acestea sunt rapsandite pe aproape toata suprafata
Globului, din zonele abisale pana in zona alpina si din zona ecuatoriala pana in regiunile polare.

Morfofiziologia molustelor
Corpul molustelor se imparte in 3 regiuni:
- capul → este mai mult sau mai putin distinct
- trunchiul → in care se afla majoritatea organelor interne
- piciorul (la cefalopode, piciorul este divizat in mai multe tentacule).
Fata de aceasta alcatuire generala, molustele au dezvoltata o varietate extrem de mare de structuri ale
corpului ce constituie deosebiri fundamentale de la o clasa la alta.
Un element definitoriu pentru moluste este mantaua. Aceasta reprezinta tegumentul care acopera
corpul si captuseste cochilia. Mantaua este structura care secreta cochilia. Intre manta si corpul molustei exista
o cavitate numita camera mantalei (cavitatea paleală). In aceasta cavitate se afla anusul, branhiille, canalele
nefridiene si canalele sexuale. Organele interne sunt grupate in partea dorsala a corpului, alcatuind masa
viscerala.
Cele mai multe moluste au un picior musculos in forma de talpa sau ca o lama de topor. Piciorul
poseda senzori de echilibru. La gastropode (melci), piciorul secreta si mucus, pentru facilitarea deplasarii.
Sistemul circular este partial inchis. Inima primeste sangele oxigenat de la branhii in atrii, apoi il pompeaza in
ventricul si de acolo in aorta care se deschide in hemocel, unde se afla celelalte organe. Atriile sunt si parte a
sistemului excretor, deoarece asigura o prima filtrare a sangelui de toxine.
Molustele acvatice respira prin branhii. Acestea au forma de pene si sunt alcatuite din filamente. Cele
terestre respira prin plamani (melcii pulmonati).
Modul de hranire este extrem de variat. Unele se hranesc prin filtrarea apei, altele sunt sedimentofage,
altele sunt fitofage dar si carnivore/pradatoare.
Aparatul bucal este prevazut cu o radulă (limba pe care se gasesc dinti cărnoşi).

6
La molustele cu cochilie, in structura acesteia se diferentiaza 3 straturi suprapuse de la exterior catre interior:
- periostracum → este alcatuit dintr-o substanta organica numita conchiolină si este cel care da culoarea
cochiliei
- ostracum → este alcatuit dintr-o retea de prisme calcaroase
- hipostracum → este alcatuit din calcar si aragonit, in functie de modul in care sunt dispuse prismele
calcaroase, cochilia poate avea aspect mat sau sidefat.

Clasificarea molustelor
Taxonomia moderna imparte molustele in 10 clase, dintre care doua sunt fosile:
1) Clasa Aplachophora → nu au cochilie
2) Clasa Polyplachophora → moluste a caror cochilie este alcatuita din mai multe piese (8) articulate
mobil. Reprezentanti: Chiton sp
3) C Monoplachophora → cochilia este alcatuita dintr-o singura piesa cu simetrie bilaterala. Sunt organe
exclusiv marine si traiesc in domeniul marin batial – abisal.
4) Gastropoda (melcii) → moluste cu stomacul la picior. Acestea sunt acvatice marine, dulcicole, terestre
5) Bivalnia sau pelecipoda lamelebranhiada → moluste cu piciorul in forma de topor (scoicile). Bivalnia
sunt organisme exclusiv marine. Reprezentanti: Tridacna gigantea
6) Scaphopoda → moluste exclusiv marine.
7) Cephalopoda (sepiile, caracatitele si nautilus) → piciorul este divizat in tentacule: 8 la caracatite, 10 la
sepii si mai multe la nautilus. Cefalopodele se deplaseaza prin propulsie (sunt cele mai rapide moluste)
si au ochii foarte bine dezvoltati si performanti. La sepii si caracatite, cochilia externa este inlocuita de
un os intern numit sepion. Cefalopodele poseda structuri de aparare si camuflaj (“punga de cerneala”).
8) Caudoforuata → sunt organisme exclusiv marine

Importanta molustelor
- alimentara → multe moluste sunt comestibile (“fructe de mare”)
- recoltarea perlelor → exista specii de scoici atat marine cat si dulcicole care formeaza perle.
- colorant → purpura (melcul Murex sp)
- in antichitate
- moneda de schimb → cochiliile
- dpdv geologic si paleologic, cu ajutorul molustelor se fac datari de varste.
- calcare lumaşelice
- indicatori ai calitatii apelor, in special pentru apele dulci

Prezenta sau absenta molustelor cu cochilie este un indicator al pH-ului apei respective. In apele cu un
pH < 7,5 nu traiesc moluste. Dominatia melcilor pulmonati in raport cu cei branhiaţi indica faptul ca apa
respectiva este putin oxigenata.
Molustele invazive sunt speciile care ajung si se inmultesc in alte habitate decat cele originare. In plus,
aceste moluste creaza dezechilibre in cadrul biocenozelor din habitatele invadate. In Marea Neagra sunt
cunoscute 3 specii de moluste invazive:
- Mya arenaria sp (scoica)
- Rapana sp (melc)

Increngatura Annelida
Anelidele (viermii inelati) sunt animale cu corp segmentat, alcatuit din mai multe metamere (inele).
Sunt organisme encelomate cu simetrie bilaterala. Cele mai multe specii traiesc in domeniul acvatic ca liber
inotatoare sau ca organisme bentonice.
Speciile marine sunt raspandite de la linia apei pana in jurul izvoarelor termale din zona abisala.
Dimensiunea lor variaza de la cativa mm pana la zeci de cm. Aproximativ 10.000 specii de amelide sunt
terestre. Exista si specii parazite, majoritatea hematofage (se hranesc cu sange).

7
 In fiecare metamer sau segment se afla o pereche de saci celomici, o pereche de ganglioni nervosa si o
pereche de rinichi (metamefridii).
Metamerele pot avea sau nu parapode (apendici laterali, in care sunt infipti cheţi locomotori).
Amelidele au sistem digestiv complet, cu gura si anus, sistem circulator inchis, respira branhial sau
cutanat, iar reproducerea este asexuata sau sexuata. In functie de prezenta/absenta cheţilor si numarului
acestora, anelidele sunt impartite in 3 clase:
- clasa Polychaeta
- Oligochaeta
- Hirudineea (fara cheţi).

1) Viermii Policheţi
Polichetele sunt anelide la care metamerele prezinta parapode cu mai multi pori rigizi (cheţi) care le
ajuta la deplasare. Corpul este alcatuit din 3 regiuni:
- propostomiul → partea anterioara in care se afla si capul
- soma (trunchiul) → este alcatuita din cele mai multe inele
- pigidul (partea terminala a corpului) → lipsit de parapode.
Polichetele se deplaseaza prin târâre si inot, fiind organisme exclusiv acvatice. Majoritatea traiesc in
mediul marin. Adesea, formele bentonice traiesc ingropate in sedimente (ex: Arenicola sp, Nereis sp).