Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
O prima etapa este reprezentata de poeti precum Stefan Petica si Iuliu Cezar Savescu,
care se si declara primii simbolisti din cultura romana si in creatia carora se regasesc
multe motive simboliste: fascinatia tinuturilor indepartate („La polul nord” -; I. C.
Savescu), prezenta instrumentelor muzicale („Viori aprinse, femeile”), repetitiile in
scopuri muzicale, etc.
O a doua etapa e reprezentata de poetii grupati in jurul revistei „Viata noua”, condusa
de Ovid Deususianu (Emil Isaac, Eugenio Sperantia). Incepand cu 1908 asistam la
largirea sferei curentului prin aparitia mai multor volume si reviste simboliste asa
cum este revista lui Ion Minulescu -; „Revista celorlalti”, care prin articolul-program
„Aprindeti tortele” celebra „noul, ciudatul, bizarul” in poezie. In poezie, Minulescu a
cultivat o originalitate ostentativa, stridenta, manifestand interes, in special, fata de
tehnica simbolista, prin cultivarea numarului fatidic 3, prin folosirea repetitiei si a
lait-motivelor in scopuri muzicale, a unor neologisme sonore. De asemenea, poezie sa
dezvolta toate temele si motivele majore ale acestui curent: evadarea spre tinuturi
indepartate, exotice („Romanta celor trei corabii”, „Romanta celor trei galere”),
descrierea unor tinuturi exotice (Toledo, Rio de la Plata, Corint), prezenta unor
topusuri specifice mediului citadin (parcul, circul, scoala, portul, gara etc.), prezenta
unor termeni livresti (nume de poeti, pictori, compozitori, titluri de opere etc.).
Ultima etapa a simbolismului romanesc e reprezentat de poezia lui George Bacovia,
poetul cel mai reprezentativ si mai controversat in acelasi timp. Spre deosebire de
majoritatea poetilor simbolisti, fascinati de transparentele cromatice, la Bacovia se
situeaza ostentativ sub semnul plumbului pentru ca ceea ce intentioneaza el sa
sugereze nu e fluidul, inefabilul trairilor sufletesti, ci trairile dure, tensionate,
sufocante. Poet al violetului, culoarea saturniana, dar si al maladivului, sugerat de
galben, si al negrului -; culoare a claustrarii, vecina cu moartea, Bacovia a realizat
ventilare deliberata a peisajului, in functie de trairile interioare. Prin cultivarea unor
stari sufletesti abisale, zguduitoare, Bacovia depaseste cadrul esteticii simboliste,
apropiindu-se de poezia moderna a secolului XX.