ECOLOGIE

CAPITOLULI

PROBLEME GLOBALE, SOLUfn GENERALE

Prin amplitudinea de manifestare ~i profunzimea consecintelor lor

problemele ecologice, mai precis cele ale protectiei mediului ~i conservarii naturii
au dobandit 0 dimensiune universala si permanents,

-1. Calitatea aerului

Poluarea aerului, datorita caracterului sau transfrontalier si efectelor la lunga

distanta de sursa, a devenit 0 problema globala in ultimele decenii.
Poluarea aerului are numeroase cauze: unele sunt rezultatul activitatilor
umane, altele se datoresc unor conditii naturale, de loc si de clima (eruptii
vu1canice, ernisiile datorate unor procese spontane etc.). 0 parte din sursele
generate de activitatile umane sunt fixe, dar ponderea surselor mobile (in special
vehiculele de diferite tipuri) este in crestere.
Combinarea fizico-chimica a principalilor poluanti are tendinta de a
complica efectele nocive si depaseste, in unele zone, capacitatea natural a a
atmosferei de a le absolvi, dispersa si neutraliza; in afara de efectele negative
asupra oamenilor, poluarea atmosferei influenteaza '~i starea agriculturii,
zootehniei, padurilor, apelor etc.
o analiza a evolutiei principalilor poluanti ai aerului efectuata pe baza
datelor fumizate de GEMS arata:
- zone1e urbane sunt eele mai expuse Ia efectele poluarii aerului si, in
special, orasele rnijlocii si rniei (eu peste 100.000 locuitori);
- in unele state europene se inregistreaza 0 reducere a ernisiilor industriale
de poluanti, prin utilizare de instalatii si echipamente adecvate;
- in ee priveste principalii poluanti: oxidatii de carbon au tendinta de a
scadea in America de Nord (Canada ~i SUA) si in Japonia, ca urmare a
obligativitatii filtrelor pentru gazele de esapament; oxizii de azot au crescut, mai
ales datorita surselor mobile, iar poluarea din surse fixe s-a stabilizat; bioxidul de
sulf denota 0 tendinta de scadere, iar referitor la particulele in suspensie, cea mai

1
mare parte a oraselor din tarile in curs de dezvoltare sunt mai poluante dedit cele
din statele industrializate.

1.1. Depunerile acide (ploile acide)

Aceasta forma de manifestare a poluarii aerului priveste atat vechile state

industrializate din Europa si America de Nord, cat si 0 parte a Asiei si Americii
Latine care au cunoscut 0 rapida crestere economics. Ea deregleaza functionarea
ecosistemelor, accentueaza deteriorarea cladirilor si induce perturbatii
atmosferice.
Depunerile de substante acide pe sol si flora care afecteaza vegetatia, apele
de suprafata si activitatile umane, inclusiv starea de sanatate a populatiei, sunt
legate direct de transportulla distante relativ mari a poluantilor aflati in aer.
Padurile scandinave au fost primele victime, la inceputul anilor '70,
constatandu-se imbolnaviri masive ale arborilor, in proportie de 40-50% din
efectiv; ulterior au fost efectuate apele unor lacuri din tarile scandinave, N-E SUA
si S-E Canadei, Scotiei etc., padurile din Franta, Germania si Asia etc.
Starea sanatatii populatiei poate fi afectata in mod direct, prin inhalarea
depunerilor acide, prin consumul de apa alterata prin acidificare ~i prin consumul
de peste, came, legume ~i zarzavaturi care au absorbit particulele nocive.
La nivel international, in anul 1979, la Geneva, a fost semnata Conventia
privind poluarea transfrontaliera la lunga distanta,

1.2. Schimbarea climaterica si efectul de sera

Structura termica a atmosferei este influentata, intr-o masura insernnata, de

CO2, vapori de apa si ozon; in concentratii red use se afla: oxizii de azot, metan,
clorofluorocarboni (CFC), care influenteaza in mai midi masura comportamentul
termic al atrnosferei. Prezenta lor in diferite proportii si actiunea in anumite
conditii constituie cauza efectului de sera.
Utilizarea combustibililor fosili si incendierea padurilor au antrenat 0
crestere cu 25% a cantitatii de CO2 care actioneaza ca "gaz cu efect de sera"
asupra mediului, blocand emisiile de infrarosii ale suprafetei terestre, lasand
totodata sa treaca radiatiile soarelui.
Alte gaze care favorizeaza acest fenomen, precum metanul sau
clorofluorocarbonii au cunoscut si ele cresteri sernnificative.
Mecanismul de producere a .efectului de sera" este urmatorul:
caracteristica com una a acestor substante e relativa transparenta la radialia solara
receptionata de Pamanr si relativa opacitate la radiatia termica a suprafetei
terestre, a carei lungime de unda este mai mare decat a radiatiei solare. Ca urmare,
se produce fenomenul de incalzire, de crestere a temperaturii aerului in paturile de
joasa altitudine a atmosferei; pe masura ce concentratia acestor gaze creste in
aceasta zona, radiatia solara receptionata la nivelul solului nu este afectata; in

2
schimb pierderea de caldura este redusa in mod sensibil, astfel ca se inregistreaza
o crestere a temperaturii aerului in apropierea solului. Este efectul de sera.
Acest fenomen este unul natural, a existat dintotdeauna, in absenta sa
temperatura s-ar echilibra catre -18°C, dar a fost accentuat prin emisiile de gaze
provenite din activitati umane la dimensiuni periculoase pentru clima, echilibrul
ecologic si om.
Efectu1 de sera influenteaza ca1itatea mediului pe mai multe cai. In primul
rand, se estimeaza ca daca nu se iau masuri corespunzatoare, temperatura globala
a planetei va creste cu 2-5°C pana la sfarsitul secolului XXI. Reincalzirea va fi
mai importanta in zonele de inalta altitudine si pentru perioada de iarna. De
asemenea, evolutia precipitatiilor (fundamentala pentru climat!) este incerta; s-ar
putea accentua fenomenele climatice exteme (secete). Se considera, in acelasi
context, ca 0 incalzire a aerului deasupra Antarcticii va perrnite sa ninga
(actualmente este prea frig pentru aceasta!), iar zapada va contribui la cresterea
ghetii antarctice. La nivelul planetei, 0 incalzire a atmosferei joase a pamantului
cu 1,5-4,5°C va determina 0 crestere cu 20-140 cm a nivelului marilor si
oceanelor; zonele de coasta, de delta si cele din apropierea estuarelor ar suferi
inundatii. In acelasi timp, se va produce 0 salinitate a apelor subterane punand in
pericol aprovizionarea cu apa potabila a aglomeratiilor urbane.
Printre alte consecinte ale unui asemenea fenomen s-ar numara cresterea
nivelului marii ca urmare a topirii ghetarilor si calotei glaciare; se asteapta,
totodata, la serioase modificari ale conditiilor climatice locale si regionale, cu
grave consecinte economice si ecologice.
In cadrul Conferintei de la Rio de Janeiro (1992) a fost semnata Conventia-
cadru privind schimbarile climatice prin care statele industrializate s-au angajat sa
stabilizeze emisiile lor de gaze cu efect de sera, dar presiunile de ordin economic
au facut sa esueze acest obiectiv. La reuniunea de la Kyoto (decembrie 1997) s-au
stabilit noi angajamente, prevazandu-se 0 reducere medie cu 5% pana in 2010-
2015 a nivelului de emisii din 1990. Dar aceste masuri nu par a fi suficiente, mai
ales ca consumul energetic ar continua sa creasca in tarile in curs de dezvoltare.
Ca urmare, va fi necesar un transfer de tehnologii cu un consum redus de energie
spre lumea a treia, promovarea instrumentelor de incitatie econornica pentru
productii curate etc.

1.3. Diminuarea stratului de ozon

Stratul de ozon (03) situat in atmosfera constituie filtrul natural care

absoarbe radiatiile solare ultraviolete, periculoase pentru organismele vii.
Intr-adevar, in atmosfera, zona situata intre 15 si 45 km inaltime de la
suprafata pamantului, 03 joaca un rol important pentru ocrotirea vietii, intrucat
atomii acestuia constituie un "ecran" care irnpiedica razele ultraviolete sa
patrunda pe Terra. Reducerea cu 1% a stratului de ozon poate determina
arnplificarea cu 2% a cazurilor de cancer al pielii ori tulburari de vedere,

3
diminuarea sa afectand negativ fauna, flora (prin incetinirea procesului de
fotosinteza), planctonul etc.
Principalii elorofluorocarboni vinovati de modificarile care afecteaza
echilibrul dintre producerea si distrugerea ozonului, in atmosfera Parnantului, sunt
tetraelorura de carbon (CFC - 11) si metilcloroformul (CFC - 12), amandoua
inerte in atmosfera joasa; in stratosfera insa, datorita radiatiiloe ultraviolete, aceste
substante se descompun si degaja elor; acesta devine catalizatorul distrugerii
ozonului.
Sub presiunea comunitatii stiintifice, lumea politica a semnat, in 1987,
Protocolul de la Montreal, revizuit la Londra, in 1990, care stabileste oprirea
productiei, in anul 2000, de CFC, haloni si tetraclorura de carbon si, in anul 2005,
a cloroformului de metil.
Conform unui recent raport intocmit de specialisti reconstituirea totala a
stratului de ozon ar putea fi posibila pana in anul 2050, daca Protocolul din 1987
ar fi respectat integral!

2. Despaduririle

Padurile si arborii, care acopera aproape 0 treime din uscat, formeaza una
din principalele resurse naturale ale globului, regulatoare ale climatului,
protectoare ale apelor si folosita la realizarea unor produse reprezentand circa 100
miliarde de dolari anual.
Din punct de vedere ecologic, evacueaza CO2 din atmosfera si serveste ca
habitat faunei si florei; supravietuirea populatiei indigene a padurilor depinde de
protectia ecosistemelor acestora.
Patrimoniul forestier se afla intr-un rapid proces de diminuare; presiunile
care se exercita asupra padurilor sunt considerabile; 20 de tan, in care traiesc
aproximativ 100 milioane de oameni, nu poseda resursele necesare pentru a-si
acoperi nevoile minime de combustibil; in timp ce jumatate din populatia
mondiala i;;i asigura din paduri combustibilul si hrana pentru anuale, in fiecare an
se disting intre 10 si 20 milioane de hectare de padure. Tarile bogate utilizeaza si
risipesc, sub diferite forme, mai ales esente rare, greu regenerabile. Padurile (in
primul rand cele tropicale din America Latina, Africa si Asia) dispar intr-un ritm
anual estimat la 15 milioane de hectare.
De aItfel, potrivit estimarilor internationale, cele mai afectate sunt padurile
tropic ale, care pierd anual aproximativ 1,5-2% din suprafata lor.
Prima cauza a despaduririlor este defrisatul necesar pentru alimentarea
sporita a populatiei ori pentru realizarea exportului in vederea obtinerii devizelor
liber convertibile; urmeaza despaduririle spontane si clandestine, iar apoi
distrugerea provocata de poluarea atrnosferica (aceasta forma de degradare a
mediului face ca aproximativ 15% din resursele totale de padure din 17 tari ale
Europei sa fie afectate). Supraexploatarea modifica regimul precipitatiilor in

4
calitatea agricola a solurilor. Totodata, prin distrugerea padurilor tropicale vor
disparea numeroase specii vegetale si animale.

3. Diversitatea biologica (biodiversitatea)

Diversitatea biologica (biodiversitatea) reprezinta bogatia de viata

exprimara prin milioane de specii de plante, animale ~i microorganisme, cu
patrimoniul lor genetic si complexele ecosisteme la edificarea carora concura in
mediul viu. Termenul de biodiversitate acopera ansamblul bogatiei naturale a
biosferei: speciile terestre si acvatice si ecosistemele lor.
Reculul zonelor naturale in fata urbanizarii, agriculturii, despaduririlor si
destelenirilor a antrenat disparitia a mii de specii.
Speciile animale ~i vegetale cunosc 0 descrestere pe masura ce mediul
natural se degradeaza, mai ales in ecosistemele deosebit de bogate precum
padurile tropicale, recifurile de corali si mlastinile.
Potrivit datelor UICN, intre 11 si 34% dintre speciile de pesti, mamifere,
reptile, pasari etc. sunt anual in pericol, iar 12,5% dintre vegetalele superioare
sunt arnenintate cu disparitia.
In absenta unor eforturi concentrate la nivel international, cresterea
numarului speciilor pe cale de disparitie nu inceteaza.
De exemplu, extrapolarea tendintelor actuale dernonstreaza ca 5-15% din
toate speciile mondiale ar putea disparea pana in anul 2020, iar fenomenul ar
putea atinge 20% pana In anul 2050.
Degradarea biodiversitatii este 0 problema globala din eel putin trei motive:
a) pentru 0 ratiune de principiu: toate speciile au dreptul de a trai in
conditiile care le sunt proprii;
b) muitiplele forme de viata mentin echilibrul chimic si fizic la suprafata
Pamantului, existenta sa fiind 0 cerinta a supravietuirii;
c) experienta arata ca mentinerea unui stoc genetic maxim prezinta un
interes economic pentru agricultura, medicina, industrie.
In cadrul Conferintei mondiale privind mediul si dezvoltarea (Rio de
Janeiro, 3 - 16 iunie 1992) a fost adoptata .Conventia privind protectia
biodiversitatii", iar la 3 aprilie 1997 Fondul Mondial pentru Natura a lansat 0
campanie mondiala pentru protectia mediului.

4. Resursele de apa

4.1. Resursele de apa dulce

Din apa care acopera trei sferturi din suprafata planetei, numai 3% este apa
dulce si, din aceasta, numai 0 sutime este accesibila omului; administrate
corespunzator, aceste resurse ar putea sa satisfaca totusi cerintele actuale.

s
 Ea ramane 0 sursa naturala limitata, inegal repartizata in timp si spatiu,
constituie 0 problema mondiala de a carei rezolvare depinde viitorul societatii
umane, prezenta sa fiind indispensabila dezvoltarii.
Factorii poluanti: agricultura (care consuma 70% din apa dulce disponibila
si contamineaza apele subterane cu substante chimice - nitrati si pesticide -
folosite pentru stimularea si protejarea culturilor), industria (care utilizeaza circa
21 % din resursele de apa dulce, din care cea mai mare parte este folosita pentru
racire si spalare, din care 18% se intoarce 'in natura incarcata cu subproduse
industriale ori are 0 temperatura care poate modifica echilibrul ecologic),
consumul uman (se apreciaza ca In .Jumea a treia" trei patrimi din populatia
rurala nu au acces la ape sanatoase si ca trei sferturi din populatia totala nu dispun
de echipamente sanitare corespunzatoare).
Se estimeaza ca, in prezent, circa 0 treime din populatia mondiala traieste ill
tari care cunosc probleme moderate ori severe in privinta apei si ca, pana in 2025,
doua treimi din omenire se va gasi in aceasta situatie. Circa 20% din populatia
mondiala nu are acces la apa salubra si aproximativ 50% nu beneficiaza de un
sistem de asanare adecvat.
In acelasi timp, impartirea si utilizarea apei pot fi surse de conflict intre
state. Este cazul, de pilda, al diferendelor existente intre Israel si vecinii sai arabi
In privinta raurilor Iordan, Litani si al castelului de apa al Gllanului, intre Pakistan
si India asupra folosirii apelor Indusului, ori eel dintre Ungaria si Slovacia
referitot la barajul hidroenergetic de la Gabcikovo de pe Dunare.

4.2. Mediul marin

Marile si oceanele, care acopera 70% din suprafata globului, joaca un rol
capital In mentinerea ecosistemelor, echilibrul climatic si al vietii animalelor si
vegetalelor; furnizeaza proteine, energie, constituie un mijloc de transport, de
loisir ~i alte avantaje economice, sociale si culturale, dar sunt si locul de devers are
al subproduselor a numeroase activitati umane.
Efectele combinate ale suprapescuitului si poluarii fac sa scada resursele
piscicole si alte resurse marine; dintre formele de poluare se remarca: poluarea de
catre nave, prin deversari de deseuri, prin hidrocarburi, telurica etc.

5. Degradarea solurilor

Degradarea solurilor se exprima sub forma fenomenului de desertificare

definit ca "diminuarea sau distrugerea potentialului biologic al Pamantului" (doc.
ONU). Acopera toate formele de degradare a solului ca urmare a despaduririi,
eroziunii accelerate, desecarilor ori salinizarii terenurilor, supraexploatarii
terenurilor agricole, poluarii etc.

6
 Datorita desertificarii, circa 6 milioane de hectare de terenuri cultivabile
dispar in fiecare an. Pretutindeni in lume coroziunea, supraexploatarea,
suprapasunatului degradeaza intr-un ritm accelerat suprafata terenurilor
cultivabile, avand drept rezultat transformarea in desert a zonelor aride si
semioaride. Drept consecinta, Terra nu va mai putea sa hraneasca locuitorii
acestor regiuni, iar flora si fauna vor disparea.
Degradarea solurilor se repercuteaza negativ in primul rand asupra
productiei alimentare, 0 parte insemnata a populatiei intrand in cere vicios al
saraciei si degradarii mediului: in timp ce populatia se inmulteste si necesitatile de
hrana cresc, sunt abandon ate modurile traditionale de asolament care permit
regenerarea solului, ceea ce conduce la degradarea acestuia sau marirea
suprafetelor agricole prin despaduriri, desecari etc.

6. Populatia

lnmul~irea populatiei si reducerea resurselor naturale au un impact tot mai

intens si eu caracter mondial asupra mediului. Astfel, in seeolul al XVI-lea pe
Pamant traiau 450 milioane de oameni. In 1900 s-a ajuns la 1,5 miliarde de
persoane, iar in 1950 la peste 2 miliarde. Astazi populatia planetei creste intr-un
ritm fi'irii precedent, ajungand la 5,8 miliarde de indivizi. Si cifra va atinge 7,6
miliarde intr-un sfert de veac, stabilindu-se probabil in jurul a 10 miliarde spre
anul 2050. In 1998, 95% dintre noii veniti pe lume s-au nascut in tarile slab
dezvoltate.
Toti acesti oameni exercita, in cautare de hrana, imbracaminte si un nivel de
viata cat mai bun, presiuni diverse asupra mediului.

CAPITOLUL III

POLUAREA: FENOMEN MAJOR AL LUMII CONTEMPORANE

1. Notiuni generale. Scurt istoric

Mediul este afectat prin actiunea umana pe doua cai principale: prin poluare
si, respectiv, activitati distructive pentru echilibrul ecologic, precum eliminarea
anumitor specii ~i despaduririle.
Dupa cum este cunoscut, protectia mediului a devenit brusc 0 preocupare
majora si a dobandit statutul de problema prioritara la sfarsitul secolului al XX-
lea, determinand una dintre schimbarile fara precedent survenite intr-o perioada
recenta a istoriei.
Astfel, pe de 0 parte, in timp ee unele cauze ale poluarii disparusera in
favoarea unei asanari generale a modului de viata si a conditiilor de igiena,
formele ~i sursele de poluare au inregistrat, la nivel global, 0 amploare deosebita

7
dupa secolul al XIX-lea. Industriile au fost cei mai mari purtatori ale acestor
forme de poluare. Pe de alta parte, alte doua fenomene: cresterea accentuata a
populatiei (manifestatii eu pregnanta mai ales in Europa incepand din anii 1800) si
dezvoltarea oraselor, insotita de coneentrarea activitatilor industriale in mediul
urban, au jucat si joaca rolul de factori agravanti.
Istoria umanitatii a eunoscut trei tipuri principale de poluare: poluarea
microbiana, artizanala si industriala.
Poluarea microbiana (ori bacteriana) este 0 poluare naturala, provocata
de bacteriile care traiesc ~i se dezvolta in materiile aflate in stare de descompunere
ori putrefactie, precum si in apele statatoare si reprezinta una din sursele cele mai
c1asice si mai importante ale poluarii epocilor industriale. Aceasta poluare a
eunoscut trei cauze principale de-a lungul istoriei. Prima problema a fost pusa de
starea strazilor, arareori pavimentate, adeseori murdare, care erau surse de
mirosuri persistente si multiple infectii in zonele urbane. Apele murdare si uzate,
folosite reprezentau a doua cauza a poluarii mierobiene.
In sfarsit, gunoaiele si resturile menajere care, in absenta unor sisteme
efieaee de colectare, aveau tendinta de acumulare, au eonstituit al treilea factor
traditional de poluare microbiana.
De altfel, poluarea microbiana este 0 permanents a istoriei omenirii, creand
si astazi multiple dificultati in unele zone ale lumii. Totusi a fost notabil atenuata
prin progresele higienei din seeolul XX.
Poluarea artizanala reprezintii cel de-al doilea tip istoric de poluare si este
strans legata de activitatile economiee umane: tabacarii, olarit, fabric area hartiei si
alte activitati artizanale, preindustriale, care poluau aerul si apa si, in acelasi timp,
erau surse de poluare sonora si de deseuri. Aeeste vatamari au existat in mod
continuu inca din antichitate si sunt la originea primelor reglementiiri relative la
protectia mediului. Efeetul vatamator al artizanatului a ramas insa lirnitat in
comparatie eu eel care avea sii provina, incepand din seeolul al XIX-lea, de la
aetivitatile industriale.
Poluarea industriala, Cea de a treia forma istorica de poluare, poluarea
industriala, se caracterizeaza printr-o mare intindere a prejudieiilor eauzate
mediului. Ea poate fi "reziduala" sau continua ori "accidentalii", instantanee.
Primele viitiimari ale mediului, la inceputul seeolului al XIX-lea, se datorau
industriilor chimice. 0 data cu ascensiunea proeesului de privatizare, poluarea
industriala a dobandit rapid 0 dimensiune considerabila. Marile poluari industriale
din primele decenii ale secolului trecut au fost la originea primelor eforturi ale
legislatilor nationale de a adopta masuri antipoluante. Dar acestea nu se refereau
dedit la situatii concrete, izolate. 0 data cu criza ecologica majora, declansata in
1960, poluarea factorilor de mediul a devenit 0 problema fundamentala,
Din ratiuni metodologice, pentru prezentarea fenomenelor de poluare si
efectelor lor specifiee pentru diversele medii vom opta pentru 0 prezentare
sectoriala a problemelor.

8
 2. Poluarea aerului

Poluarea aerului a fost definita ca fiind .Jntroducerea in atmosfera de catre

om, direct sau indirect, de substante ori de energie avand 0 actiune nociva de
natura a pune in pericol sanatatea umaria, a prejudicia resursele biologice si
ecosistemele, a deteriora bunurile materiale si a aduce atingere ori a vatama
valorile de agrement si utilizarile legitime ale mediului" (Conventia privind
poluarea transfrontaliera la lunga distanta, adoptata la Geneva, la 13 noiembrie
1979).
Este 0 definitie a poluarii adaptata la particularitatile domeniului;
introducerea de poluanti in atmosfera prezinta 0 noua ambiguitate. Potrivit Legii
nr. 137/1995 atmosfera reprezinta masa de aer care inconjoara suprafata terestra,
incluzand si stratul de ozon. Aerul este, prin excelenta, un mediu de tranzit: gazele
ori particulele nu raman aici decat temporar si frecvent nu-si produc efectele decat
atunci cand se depun pe sol, plante, in mare, lacuri s.a. In acelasi timp, totusi,
aerul otravit poate cauza si in mod direct prejudicii, in special fiintelor vii. De
remarcat, totodata, ca ill atmosfera poluantii se propaga mult mai repede si
parcurg distante foarte lungi, in raport eu alte medii.
Poluarea aerului antreneaza 0 serie de consecinte negative pentru sanatatea
omului, starea faunei si florei, a calitatii mediului in general.
Astfel, in privinta omului, este afectat in primul rand aparatul respirator, cu
riscuri mai mari pentru eopii, persoanele in varsta ori cele deja cu tulburari
respiratorii. Vegetatia sufera prin fenomenul de uscare a padurilor, ierbii si
plantelor. Chiar 0 serie de materiale (piatra, metalele, picturile etc.) sunt
influentate negativ de poluarea atmosferica.
Poluarea aerului provine din trei surse principale, in ordine:
- instalatiile fixe de combustie (incalzirea casnica, centralele termoelectrice,
cazangeriile industriale);
- transporturile cu automobile;
- unele procedee de fabricatie industriala.
Cea mai mare sursa de poluare atmosferica ramane combustia: fie ca este
yorba de incalzitul industrial, de eel domestic sau de gazele de esapament. Prin
impuritatile prezente in combustibil ori carburanti, prin fum (combustie
incompleta) sau prin oxizii de azot (prin faptul ca aerul de combustie este format
in proportie de 80% din azot) aerul este poluat in proportii importante.

2.1. Poluantii atmosferici. Dioxidul de sulf (S02)

S02 a fost considerat mult timp ca poluantul major al atmosferei, care

agraveaza tulburarile respiratorii si ataca, datorita aciditatii sale, vegetale (inclusiv
prin inhibarea fotosintezei), viata acvatica si materialele.

9
 In tarile industrializate, S02 provine, in proportie de 90%, din activitati
umane si mai ales din combustia de ciirbune (lignit ori turba), Datorita acestui
fapt, poluarea cu S02 este eu precadere 0 poluare hibernala, de circa 3-4 ori mai
intensa in lunile de iarna, decat in lunile de vara.
Contribuie in mod substantial la producerea fenomenului "ploilor acide".
Oxizii de azot (NOx) produc efecte negative, in special asupra aparatului
respirator, generand bronsite cronice. In plus, efectul negativ asupra vegetatiei
este dublu: ca acid (element al ploilor acide) si ca oxidant, intrand in componenta
faimoaselor smoguri intalnite In mari1e erase (iritante pentru ochi si sistemul
respirator) .
Spre deosebire de S02, produs In special de instalatiile fixe de combustie,
oxizii de azot provin, in proportie de 70%, din transporturi auto.
Oxidul de carbon (CO) are un efect deosebit de periculos pentru om:
combinandu-se cu hemoglobin a din sange, impiedica transportul oxigenului in
sistemul circulator. In doza puternica, asfixia este mortala, In doze slabe
antreneaza dureri de cap, vartejuri, tulburari senzoriale si poate, de asemenea, sa
conduca la acumularea lipidelor In sange si, pe aceasta cale, sa blocheze arterele.
Ca si oxizii de azot, oxidul de carbon este, inainte de toate, 0 poluare
produsa de automobil (circa 80%) si, mai precis, a autovehiculelor pe benzina (un
vehicul diesel emitand de 2S de ori mai putin CO).
o asemenea depoluare ar putea fi realizata prin inzestrarea autovehiculelor
pe benzina, pe de 0 parte, cu 0 injectie electronica (permitand astfel 0 mai buna
combustie printr-un mai bun dozaj al carburantului), iar, pe de alta parte prin
instalarea de vase catalitice (permitand a termina, datorita unui catalizator,
combustia gazelor de esapament inainte de iesirea lor).
In acelasi timp, constructorii de automobile au pus la punct motoare
intrinsec curate, care evita aceasta "situalie de epurare" finala, fragila si
costisitoare, care este vasul catalitic.
Plumbul. Toxicitatea plumbului se manifesta ca un generator de tulburari
nervoase, In special la copii, dar si ca factor de anernie, perturband sinteza
hemoglobinei In sange. Este pentru om un toxic cu efect cumulativ (saturnism).
Plumbul este un produs tipic al civilizatiei automobilului pe benzina: plumbul-
teractil serveste ca aditiv la benzine pentru a arneliora .Jndicele octanic" (in
proportie de 90 la suta), in timp ce uzinele de tratare a mineralelor ori metalelor
sunt principale surse industriale.
Particulele (praful, aerosolii, negrul de fum). Aceasta a fost mult timp
poluarea atmosferica cea mai vizibila, Zilnic, oamenii inhaleaza particule de
natura divers a, in special cele care au dimensiunea inferioara unei centime de
milimetru, care penetreaza astfel in cutia toracica si, daca sunt mai fine, pana in
alveolele pulmonare. In sinergie cu S02, praful poate provoca dificultati
respiratorii persoanelor fragile.
Efectul acestor particule poate fi de natura diferita:
- iritant (daca acestea sunt aeide);

10
 - fibrosant (azbestul ori siliciul rup tesuturile);
- alergogen (unele prafuri naturale);
- cancerigen ori mutagen (produsele chirnice organice, radioactive etc.).
Multe pulberi sunt de origine naturala (vulcani, eruptii marine, polen etc.),
altele sunt de origine umana, in zona urbana sau industriala si sunt datorate in
proportie de 50% procedeelor de fabricatie industriala, 25% instalatiilor de
combustie si 25% de vehicule.
Hidrocarburile si solventii (compusi organici volatili: COY)
Compusii organici volatili cuprind 0 mare varietate de substante chirnice
organice, In special hidrocarburi, ale carer efecte pot fi multiple, asupra sanatatii
(toxice, iritante, cancerigene ori mutagene), dar si ca factori ai poluarilor
fotooxidante: in prezenta lurninii soarelui, componentele organice volatile
reactioneaza cu oxizii de azot si produc ozon ori alti oxidanti puternici.
Aceasta poluare fotooxidanta (smog) are un triplu efect: asupra sanatatii
(tulburari de respiratie, dureri de cap, iritatii ale ochilor), asupra vegetalelor (in
special padurilor) si asupra materialelor.
Sursele naturale ale COY sunt evident foarte numeroase (paduri, zone
umede, animale) si predorninante in unele regiuni ale globului. Cel mai adesea
COY provin din trei surse principale:
- transporturile auto;
- utilizarea dornestica ori industriala a vopselelor ~i solventilor;
- stocajul de hidrocarburi.
Acidul c1orhidric. Participa, alaturi de S02 si oxizii de azot la "aciditatea
ploilor" si astfel agreseaza vegetalele si materialele. Acidul clorhidric provine mai
ales de la uzinele de incinerare a gunoaielor menajere, din cauza prezentei intre
acestea a plasticului clorural, PVe. Contribuie la acidifierea aerului. Intoxicatiile
cu clor pot fi la originea tulburarilor respiratorii, oculare si digestive.
Fluorul. Ernis, in principal, de catre procedeele industriale (industria
acidului fosforic si ingrasamintelor chimice, alurniniului etc.) si de combustia
anurnitor carbuni face parte dintre poluantii care contribuie la acidifierea aerului.
Este un gaz extrem de iritant, in special pentru caile respiratorii.
Cadmiu, mercur, zinc sunt metale eliminate in cantitati notabile de catre
instalatiile de tratare a rnineralelor ori metalelor si de uzinele de incinerare a
gunoaielor menajere. Mercurul este recunoscut ca un toxic puternic, iar inhalarea
sa poate atrage tulburari psihice.
MVC (monoclor de vinil) este utilizat mai ales ca monomer in fabricarea
materialelor plastice ori materie prima de sinteza organics. Inhalarea acestui
produs cancerigen poate provoca tulburari neurologice si hepatice.
Alaturi de acesti poluanti majori, clasici, exist si alte substante, prezente
adesea In cantitati deosebit de reduse de 0 mare diversitate si provenind din surse
diferite: activitati industriale, vehicule, tratarea deseurilor etc.
Se pot distinge patru mari categorii de asemenea poluanti:
- metalele;

11
 - compusii chimici organici;
- particulele ori gazul radioactiv;
- fibrele (precum azbestul).
Prin ingestie, inhalatie ori contact cutanat, consecintele acestor poluanti pot
fi foarte diverse pentru om: toxicitate (tulburari sanguine, nervoase, respiratorii,
hormonale, renale etc.), riscuri de cancer, malformatii congenitale etc. Alaturi de
acestea sunt riscuri pentru mediu, In caz de persistenta si de bioacumulare a unor
substante (metale grele, pesticide etc.).

3. Poluarea si protectia apei

Desi acopera trei patrimi din suprafata globului si constitute 75% din
tesuturile vii, apa constituie totusi 0 resursa naturala limitata. Si aceasta din mai
multe motive.
In primul rand, nu e suficient de a avea apa, este necesar sa fie avuta intr-un
loc corespunzator ~i la momentul oportun. In plus, trebuie sa fie si de 0 calitate
convenabila.

3.2. Poluarea apelor este definita ca acea schimbare a compozitiei apelor

care le face daunatoare pentru sanatatea oamenilor, neadecvate pentru
intrebuintarea economica sau recreativa si duce la deteriorarea florei si faunei din
mediul acvatic; se manifesta ca un fenomen complex, multiform, care exprima
atat unitatea dintre apele dulci si de mare, cat si dintre uscat si mediul acvatic.
Potrivit definitiei prevazute de Legea apelor (nr. 10711996) poluarea
constituie orice alterare fizica, chimica, biologic a sau bacteriologica a apei, peste
o limita admisibila stabilita, inclusiv depasirea nivelului natural de radioactivitate
produsa direct sau indirect de activitati umane, care 0 fac improprie pentru 0
folosire normala in scopurile in care aceasta folosire era posibila inainte de a
interveni alterarea.

3.3. Pormele de poluare a apei

Principalele forme de poluare a apei, in functie de resursele si de natura lor,

sunt:
a) Poluarea organics. Principal a sursa a acestei forme de poluare acvatica
o constituie deversiirile menajere din marile erase si 0 serie de industrii precum
cea a celulozei si hartiei ori industria agroalimentara.
Poluarea organica are u mecanism propriu de producere: devers ate in apa,
materiile organice sunt consumate ori degradate de catre bacterii, avand loc un
proces de .autoaparare". Dar aceste bacterii au nevoie de oxigen. Asa ca, 0
cantitate insernnata de materii organice care trebuie degradate favorizeaza
inmultirea bacteriilor si, in consecinta, un masiv con sum de oxigen care

12
determina, la randul sau, moartea pestilor si a altor vietuitoare acvatice prin
asfixie.
b) Poluarea toxica provine in mod exc1usiv din surse industriale si, in
special, din industria chimica, extractiva si prelucratoare a metalelor s.a. Una
dintre problemele importante ale acestei forme de poluare 0 reprezinta masurarea
toxicitatii produselor.
c) Materiile in suspensie. Diferite particule, datorate eroziunii naturale ori
deversarii artificiale a localitatilor sau industriilor, pot schimba calitatea apei,
generand 0 poluare estetica (tulburarea apei), jenand viata pestilor (prin
introducerea de particule in branhii) ori contribuind la poluarea organica sau
toxica. La nivelul tarilor occidentale, circa trei sferturi din materiile in suspensie
proveneau din orase si numai un sfert din industrie.
Eliminarea acestor particule in suspensie are loc, in general, prin simpla
decantare, prin depunere pe fundul marilor bazine.
d) Materiile nutritive (nitratl, fosfati). Acest tip de substante nutritive,
respectiv nitrati si fosfati, provoaca fenomenul de eutrofizare a apelor curgatoare
line, lacurilor ori marilor.
Aceasta se datoreaza faptului ca excesul de nutrimente favorizeaza 0
proliferare, chiar 0 explozie de alge care se descompun rapid, consumand enorme
cantitati de oxigen. Fara oxigen apa devine locul unor procese de fermentatie si
putrefactie,
Pe de alta parte, nitratii prezinta si un alt inconvenient in ce priveste apa
potabila. In aceasta, in mod normal, nitratii nu trebuie sa depaseasca 50 mg/litru.
Nitratii transformati in nitriti provoaca sugarilor ori fetusilor femeilor gravide 0
boala a sangelui numita .maladia albastra"; totodata, producerea de nitrosamine
cancerigene este inca controversata (unele legume, precum telina, spanacul, sfecla
sau morcovul sunt 0 sursa importanta de nitrati. Unele mezeluri, conserve de
carne si pestele afumat sunt, de asemenea, surse de nitrati),
Fosfatii provin, in parti aproape egale, din dejectii umane, fosfatine si din
diverse surse industriale si agricole. La randul lor, nitratii provin in principal din
agricultura (ingrasaminte) si din cresterea intensiva a animalelor (dejectii).
In apele subterane, agricultura si cresterea animalelor antreneaza 0 poluare
importanta, eel mai adesea cumulativa si persistenta in straturile de apa.
e) Poluarea bacteriana,
Aceasta forma de poluare genereaza multiple probleme de ordin sanitar. Ea
poate afecta, in primul rand, apa de baut, fapt care aceasta este supusa unor forme
speciale de protectie. Astfel, de regula, alaturi de dezinfectarea acesteia sunt
prevazute in jurul puturilor de captare a apei potabile "perimetre de protectie",
pentru a beneficia de marea putere epuratoare a solului.
A~a se face ca, in general, aceasta categorie de ape este bine protejata, mai
ales in tarile occidentale, probleme ridicand mai ales apele de baie.
Clorurarea deseurilor constituie cea mai buna solutie, dar, eel putin pentru
moment, este deosebit de costisitoare. Tehnicile naturale (lagunajul intens al

13
apelor uzate, redarea solului) sunt mult mai eficace, utilizand puterea epuratoare a
aerului, soarelui si solurilor.
f) Poluarea termica. a mare parte a apelor utilizate in industrie sunt ape de
racire care apoi se evacueaza, in stare calda, Ca atare, acestea vor degaja caldura,
fie in atmosfera, fie in ape.
Acest fen omen de incalzire a apelor poate avea doua consecinte principale:
- 0 influenta directa asupra vietii unor specii vegetale si animale;
- 0 activitate bacteriana mai intensa si astfel un foarte mare consum de
oxigen (se observa frecvent, in perioadele foarte calde, pesti pe mal, asfixiati,
victime ale unui ,,~oc de caldura").

3.4. Poluantii apelor. Desigur, In stransa legatura cu forme le de poluare a

apei se afla poluantii acesteia care pot fi grupati in poluanti organici si biologici
si, respectiv, poluanti chimici.
A. Poluantii organici ~i biologici
CCO (Cererea chimica de oxigen). Poluarea prin materii organice
(compusi de hidrati de carbon, materii proteice, lipide etc.), degradabile ori nu
este datorata mai ales surselor industriale (industrie chimica, de celuloza si hartie,
petroliera, agroalimentara) ~i reziduurilor provenite de la populatia urbana. Acesti
poluanti deversati In cursurile de apa antreneaza, in urma degradarii, un consum
suplimentar de oxigen in detrimentul organismelor vii din mediul acvatic.
Importanta acestei poluari intr-un efluent poate fi evaluata prin cererea chimica de
oxigen (CCO), care reprezinta cantitatea de oxigen necesara degradarii pe cale
chimica a totalitatii poluarii.
Micropoluantii organici sunt reprezentati de numeroasele sub stante
organice din apa care traverseaza statiile de epurare fiira a fi alterate si sunt astfel
susceptibile de acumulare in lantul alimentar.
MateriiIe In suspensie deja prezentate, constituie din ce In ce mai mult 0
problema si din perspectiva posibilitatii de a provoca 0 descompunere anaerobica
a materiilor organice, insotita de degajarea de gaze, cu consecinte dezastruoase
pentru cursurile de apa.
B) Poluantii chimici
Azotul. In' apa se intalnesc patru categorii principale de compusi azotati:
nitrati, nitriti, azotul organic ~i amoniacul, care pot avea surse naturale (ploi,
zapada, degradarea deseurilor vegetale, animale etc.) ori sunt semnul unei poluari.
Continutul ridicat de azot antreneaza 0 crestere excesiva a algelor si plantelor pe
fundul raurilor.
Sarurile nutritive precum compusii azotati, sulfati, fosfati, cloruri
accelereaza fenomenul de eutrofizare a raurilor (proliferarea rnasiva a anurnitor
alge in detrimentul altor specii).a serie de industrii evacueaza cantitati
importante de saruri, precum unitatile de producere a oxidului de titan, a
fosfogipsului, fabricile de ingrasaminte etc.

14
 Metalele, ca de piIda cadmiul, cuprul, mercurul, plumbul, zincul, titanul,
sunt prezente In deversarile lichide provenite de la diverse industrii: metalurgica,
chimica etc. Aceste produse fac parte dintre "materiile inhibitorii pentru viata"
fiind, in grade variabile, periculoase pentru organismele vii. Unele dintre ele,
precum mercurul sau plumbul, se pot concentra In lantul alimentar de la plancton
pana la om.
Arsenicul este utilizat, in principal, in metalurgie, in industria chimica si
parachimica (industria colorantilor, pesticidelor, fabricarii de acetilena etc.), In
fabricarea sticlei si ceramicii s.a. Cianurile sunt mai putin toxice pentru
organismele inferioare, invers decat In cadrul otravii.
Fluorul, precum marea majoritate a metaloizilor, nu este niciodata intalnit
In stare naturala sub forma sa moleculara libera, ci sub forma de fluoruri (fluorura
de aluminiu, de sodiu, de diverse roci sedimentare). Totodata, nici fluorurile nu
sunt prezente In mod natural In cantitate periculoasa in mediu. Aportul de fluor in
apa provine de la activitatile industriale, In special cele din metalurgia
aluminiului, industria acidului fosforic ~irngrasamintelor fosfatice.
Feuolii provin, eel mai frecvent, din poluarea industrial a, respectiv din
industria petrolului, siderurgie, industria chimica si farmaceutica, Date fiind
proprietatile antiseptice ale numerosilor fenoli, continutul ridicat de fenoli
antreneaza 0 diminuare a fenomenului de biodegradare. In sfarsit, gustul deosebit
de neplacut generat de prezenta fenolilor in apa, face ca riscul de contaminare sa
fie practic exclus.
Micropoluantii chimici sunt poluanti dificil de decelat prin procedeele
obisnuite de analiza, data fiind concentratia ori complexitatea lor chimica. Ei sunt
In general putin degradabili, dificil de eliminat si susceptibili de acumulat in lantul
alimentar.

4. Poluarea sonora

4.1. Notiunea de zgomot. Notiunea de zgomot cunoaste definitii diferite.

Astfel, de exemplu, Le petit Larousse ilustre il defineste ca "un ansamblu confuz
de sunete fara armonie". La randul sau, Le Petit Robert 11considers "un sunet care
nu este muzical". Le Littre 11defineste ca un .ansamblu confuz de sunete"; de
obicei zgomotul este considerat ca fiind "orice senzatie auditiva dezagreabila ori
jenanta". Aceasta din urma definitie are meritul de a sublinia caracterul relativ al
notiunii de zgomot, tinand de intensitatea sunetului, de frecventa (grava sau
ascutita), de durata, caracterul sau neasteptat etc. Sa adaugam la aceasta ca
deranjul pe care 11produce va depinde de momentul In care se produce (zi ori
noapte), de persoana, ori de .zgomorul de fond". In acelasi sens, 0 muzica placuta
pentru unul poate sa fie insuportabila pentru aItul, ca plasarea in unele
circumstante (de exemplu, unde se urmareste numai ascultarea) poate fi
inacceptabila In altele (pentru ca aici se vrea sa se citeasca ori sa se munceasca),

15
In sfarsit ca fiecare este mai sensibil la zgomotele prod use de altul, decat la cele
ale sale.
Pentru a elimina aceste neajunsuri ale relativitatii ~i subiectivitatii notiunii
de zgomot s-a identificat un mijloc obiectiv de masurare a sa sub forma
decibelilor.
In majoritatea tarilor, problemelor poluarii sonore Ie este acordata 0
importanta redusa; de regula, statul plaseaza aceste responsabilitati asupra
autoritatilor locale, care, eel mai adesea, sunt incapabile de a impune 0 actiune
minima si omogena,
4.2. Efectele zgomotului sunt multiple. In primul rand, poate fi afectat
auzul omului, fie printr-o oboseala auditiva, care reprezinta un deficit provizoriu
de auz si care se rnanifesta incepand de la zgomote de 75 la 80 dB, fie printr-un
efect de rnasca (zgomotul impiedicand auzirea conversatiilor ori semnalelor de
pericol si contribuind astfel la 0 anumita .Jzolare"), fie 0 pierdere definitiva a
auzului, care poate surveni In caz de zgomot intens si prelungit (peste 85 dB timp
de 8 ore pe zi, de-a lungul mai multor ani).
Zgomotul poate avea, de asemenea, ~i aIte efecte asupra sanatatii, In special
asupra sistemului cardiovascular (hipertensiune arterial a, mai ales) sau asupra
sistemului digestiv ori psihicului. Acesta este, In acelasi timp, un important agent
de stres'.
Totodata, s-a constatat ca zgomotul impiedica dezvoltarea limbajului si
deprinderea cititului la copii (fiind afectati mai ales cei care iau masa In cantine
scolare, la frecvent peste 80 dB).
In sfarsit, zgomotul perturb a somnul sub forma dificultatilor de a adormi,
trezirilor nocturne si mai ales prea scurta durata a somnului profund, eel care este
eel mai reparator.
4.3. Sursele de zgomot. De regula, se disting doua mari surse de zgomot:
- mijloaeele de transport (rutiere, feroviare, aeriene);
- zgomotele de vecinatate (stabilimentele industriale, santiere, activitati
domestice si de petree ere a timpului liber etc.).
4.3.1. Zgomotele produse de transport. Datorita "exploziei" transportului de
marfuri si de persoane, expunerea persoanelor la zgomot are 0 tendinta generala
de crestere, In ciuda amplificarii normelor de antizgomot la vehicule ori utilizarii
ecranelor acustice.
Zgomotul produs de transporturi (vehicule eu motor, caile ferate, avioanele)
constituie principal a forma de manifestare a acestui tip de poluare, datorita a eel
putin trei ratiuni: "explozia" numarului de autovehieule, care s-a dublat, de
exemplu In ultimii 15 ani In tarile OCDE), intensificarea procesului de urbanizare

• Astfel, in jurul aeroportului din Los Angeles s-a constatat 0 pondere cu 18% mai mare a
maladiilor cardiovasculare fatale si 0 dublare a sinuciderilor. In Norvegia s-a pus in evidenta 0
corelatie intre zgomot si bolile psihice.

16
(amplificat in aceasta perioada cu 50%) si a traficului aerian (multiplicat de patru
ori).
Vehiculele electrice constituie un mijloc de diminuare a zgomotului (si
poluarii aerului) in erase. Poate fi yorba de vehicule bimod (electrice) in interiorul
oraselor si diesel in exterior, din motive de putere a autovehiculelor si de
autonomie: unele camioane de ridicare a gunoaielor sunt astfel echipate.
Gestiunea traficului alaturi de alte rnasuri, constituie 0 cale importanta de
reducere a zgomotelor produse de circulatia autovehiculelor prin:
- limitarea vitezei (reducerea la 30 kmIh, experimentata in Elvetia ori
Germania, ar permite castigarea a 4-5 dB;
- interzicerea circulatiei pe anumite trasee ori la anumite ore.
In multe tari si erase s-a interzis circulatia masinilor grele in toiul noptii ori
au fost stabilite itinerare de deviere; in unele cazuri s-au creat parcuri de stationare
pentru acestea $i centre de incarcare in afara oraselor.
Pentru a izola autovehiculele producatoare de zgomot au fost create ecrane
ori taluze acustice de-a lungul soselelor ori prin izolari fonice ale imobilelor
riverane.
Transporturile aeriene. Desi nu reprezinta un caracter general, in senul ca
priveste cu priori tate populatiile riverane aeroporturile, zgomotul produs de
transporturile aeriene dobandeste in ultimul timp 0 importanta deosebita.
Pentru reducerea acesteia se actioneaza in primul rand pentru diminuarea sa
la sursa, a zgomotului produs de aeronave (avioane, elicoptere etc.) prin
adoptarea, in cadrul CACI a unor norme reluate apoi de legislatiile nationale.
In unele tari (chiar daca uneori la nivel simbolic) au fost stabilite taxe ori
redevente asupra avioanelor zgomotoase (Germania).
Ca si in cazul autovehiculelor, masurile de gestiune sunt deosebit de
importante pentru prevenirea ori combaterea zgomotelor sub forma:
- restrictiilor orare, in special interdictia de zbor in timpul noptii;
- stabilirea de itinerare, altitudini de survol si de proceduri de zbor (de
exemplu, la Zurich; supravegherea continua a tuturor decolarilor si aterizarilor a
perrnis reducerea la 0,4% a violarii normelor instituite.
In acest context se cuvine subliniata importanta regulilor de urbanism, care
permit evitarea construirii de cladiri in proximitatea aeroporturilor.
Transporturile feroviare. Mult timp, transporturile feroviare afectau doar
o mica parte din populatie, dar aparitia trenurilor de mare viteza a schimbat
intrucatva aceasta situatie. Si aici principala forma de prevenire a zgomotului 0
constituie actiunea asupra sursei de producere prin stabilirea unor norme de
constructie cat mai stricte. Se adauga masuri de izolare a constructiilor riverane si
de gestiune corespunzatoare a traficului.
4.3.2. Zgomotul de vecinatate. Poate fi yorba de zgomote datorate industriei,
santierelor, discotecilor ori restaurantelor, activitatilor casnice etc.
Cea mai eficienta forma de pre venire ori reducere a acestui tip de poluare
sonica 0 reprezinta actiunea asupra surselor, prin stabilirea normelor de ernitere a

17
zgomotelor ori gestiunea adecvata (interdictia unor activitati in unele locuri ori la
anumite ore).
Regulile de urbanism stabilesc, in unele tari, instituirea unor perimetre de
protectie, in jurul stabilimentelor industriale care produc zgomote, in care
constructiile fie ca sunt supuse unor norme acustice specifice, fie ca sunt interzise.
In sfarsit, controlul si sanctionarea zgomotelor de vecinatate sunt deosebit de
dificil de realizat.
Izolatia, Oricare ar fi sursa de zgomot, solutia finala si cea mai eficace 0
constituie insonorizarea.
Astfel, izolatia acustica a cladirilor este 0 necesitate pentru protectia
impotriva zgomotului vecinilor ori din exterior.
Zgomotele pot ajunge la oameni fie pe cale aeriana (ferestre, usi, gauri de
aerisire), fie pe cale solidiana (vibrarea peretilor, tevariei etc.).

5. Regimul deseurilor

Una dintre numeroasele probleme ale vietii modeme 0 consutuie cea a

stocajului, neutralizarii ori eliminarii deseurilor. Din punctul de vedere al
provenientei lor, acestea pot fi: deseuri menajere, deseuri industriale, deseuri
agroalimentare si deseuri nucleare.

5.1. Deseuri menajere. Aceasta categorie de deseuri cuprinde, in special,

gunoaiele menajere propriu-zise, gramezile de deseuri, deseurile legate de
folosirea automobilelor (epave, pneuri, bidoane etc.).
Tratamentui deseurilor menajere. Principala cale 0 constituie in acest
sens reciclajul, pentru care sunt folosite curent trei metode: compostajul,
incinerarea, depozitarea. Ponderea acestora este foarte variabila de la 0 tara la aIta,
de la 0 epoca la alta. De exemplu, in Franta, incinerarea este folosita de 45% din
populatie, fata de 8% care foloseste compostajul si 45% descarcarea "controlata".
A. Compostajul priveste mai ales partea fermentabila (circa 50% din total)
a gunoaielor (deseuri alimentare, hartie etc.). Din punct de vedere tehnic,
compostajul consta in lasarea deseurilor in lasarea deseurilor mai multe luni sa
fermenteze in aer liber. Apoi, in uzine are loc operatia de compostare care da
nastere la asa-numitele .Jiumusv-uri ori elemente chimice in cantitate slaba,
precum magneziu, cupru, zinc etc.
Imprastierea gunoaielor pe camp ("mocirle verzi") este cunoscuta inca din
antichitate. Aceasta metoda, precum astazi compostajul, a suferit concurenta
ingrasamintelor chimice (mai concentrate si astfel mai usor manipulabile), precum
si efectul negativ al prezentei crescande in deseuri a sticlei, metalului ori
materialelor plastice, putin apreciate de agricultori. Pentru a inlatura acest ultim
inconvenient, compostajul necesita 0 triere prealabila care, adeseori, lasa mult de
dorit.

18
 B. Incinerarea vizeaza partea combustibila a deseurilor menajere. Contrar
uzinelor de compostaj care reclama spatii intinse, incinerarea este 0 solutie
"compacta", utilizata cu precadere in cazul marilor aglomeratii urbane.
Din pacate, deseurile menajere sunt un combustibil destul de sarac - de
circa 5 ori mai putin caloric decat carbuncle - si, in afara de aceasta, foarte
eterogen. In interiorul cuptorului este necesara 0 buna aerare si un amestec al
deseurilor, in conditiile unei temperaturi maxime de 900°C. Dificultatea consta si
in epurarea fumului. a recenta reglementare europeana din 1989, deosebit de
severa, risca sa scumpeasca cu 20-50% pretul incinerarii, alaturi de necesitatea
captarii si neutralizarii acidului clorhidric (degajat, in special, prin combustia
plasticului P.V.C.).
In plus, trebuie avute in vedere greutatile ridicate de "zgurile" de metale
grele si de descarcare ale acestora.
C. Depozitarea ramane procedeul eel mai frecvent in tarile dezvoltate.
Depozitarile brute, "salbatice", sunt, in general, interzise de lege. Ca atare, acestea
sunt supuse unui control si reguli speciale de realizare.
.Depozitarea controlata" consta in a nivela la intervale scurte de timp (la 0
zi sau doua) si a separa straturile de gunoaie de cele de nisip ori de pamant.
Aceasta tehnica evita mirosurile si risipirea, dar nu rezolva toate problemele
delicate. Astfel, locul de depozitare trebuie sa fie etans, apele de ploaie care se
infiltreaza si polueaza sa fie recuperate si tratate in scopul de a se evita orice
contaminare a apelor subterane. .Biogazul" care rezulta din fermentarea interna a
gunoaielor depozitate trebuie captat si imprastiat (existand riscul de mirosuri si de
explozie). In sfarsit, trebuie prevazuta reamenajarea sitului dupa exploatare.
Toate aceste aspecte pot sa scumpeasca costul depozitarilor, care ramane
totusi scazut in raport cu cel al incinerarii si compostajului.
Un alt inconvenient al depozitarii este acela al consumului unei resurse
uneori rare: spatiul, care poate fi un teren, bine inchis, situat nu prea departe de
oras, destul de rar de gasit in regiunile dens populate.
D. Reciclajul si colectarea selectiva a unor deseuri menajere.
Reciclajul textilelor, hartiilor vechi, sticlei, plasticului, metalelor ori a altor
asemenea materiale au deja 0 lunga istorie.
Astazi, cand este evidentiata 0 penurie a resurselor naturale, aceasta
problema dobandeste 0 importanta deosebita.
Recuperarea deseurilor menajere se face in functie de natura acestora ~i
conditiilor socioeconomice concrete din fiecare tara.

5.2. Deseurile industriale sunt cele generate de procedeele de fabricatie ~i

pot fi incadrate in trei mari categorii:
- deseurile organice, precum deseurile de hidrocarburi, gudroanele,
solventii;
- deseurile minerale lichide, precum cele provenite de la baile de decapare si
de tratament la suprafata al metalelor;

19
 - deseurile minerale solide, precum nisipurile de topitorie, ultime provenind
de la depoluarea apei si aerului.
Aceste deseuri speciale cuprind, de asemenea, deseurile ultime provenind de
la depoluarea apei ~i aerului.
Ca 0 constatare generala, industria metalelor in sens larg (metalurgie,
siderurgie, constructoare de masini), petrolului si chimiei sunt cele mai mari
"producatoare" de deseuri industriale.
Tratamentul deseurilor industriale. Ca 0 regula general a, tratarea
deseurilor industriale se face dupa trei metode: incinerarea, tratamentul fizico-
chimic si depozitarea.
Incinerarea presupune crearea unor uzine speciale, cimentarea absorbind 0
parte tot mai importanta a deseurilor combustibile.
Dimpotriva, incinerarea in mare, la bordul vapoarelor incineratoare,
considerata mult timp ca 0 metoda buna pentru solventii clorurati (acidul
clorhidric fiind neutralizat in imensitatea marii) este pe cale de a fi abandonata,
Tratamentul fizico-chimic consta in detoxificarea deseurilor (prin
neutralizarea acizilor, decianurare etc.), fie prin separarea deseurilor in mai multe
faze.
Depozitarea ridica 0 serie de probleme legate de securitate si controlul
realizarii acestei operatii.
In ultimul timp, in unele tan se practica stocajul In fostele mine adanci de
sare (care prezinta avantajul de a fi total lip site de apa).
Reciclajul deseurilor industriale se realizeaza in diverse scopuri:
economisirea materiilor prime, a energiei, In privinta tratarii acestora etc.

5.3. Deseurile agroalimentare reprezinta, in muIte tari din punct de vedere

cantitativ, partea cea mai importanta a deseurilor. Totusi, In ciuda acestei cantitati
considerabile, aces tea ridica mai putine probleme pentru mediu dedit deseurile
industriale ori menajere deoarece din punct de vedere calitativ sunt mai usor
asirnilate de natura ori valorificate.
Ingroparea acestora pune din ce in ce mai multe probleme de spatiu de
poluare.
Valorificarea In alimentatia animalelor presupune operatii complexe si
costisitoare din punct de vedere sanitar.
5.4. Deseurile nucleare pot proveoi, de regula, fie din laboratoarele de
cercetare ori de medicina, fie, mai ales, din productia de energie nucleara.
Aceasta categorie de deseuri se caracterizeaza, pe de 0 parte, prin mai mult
sau mai putin marea activitate (care creeaza pericolul), iar, pe de alta parte, prin
durata de viata (unele corpuri radioactive se dezintegreaza instantaneu, altele
"traiesc" mii ori chiar milioane de ani).
Deseurile din centralele nucleare pot fi: combustibil (uraniu) uzat, retras din
reactor, deseuri tehnologice datorate faptului ca revile ori aIte elemente ale
centralei sunt inevitabil contaminate.

20