IV.

MORFOLOGIE

Morfologia este partea gramaticii care cuprinde reguli privitoare la forma cuvintelor ii la modificrile acesteia In vorbire ii In scriere. Este compartimentul limbii cu cea mai complex sistematizare, iar structura morfologic este partea cea mai stabil a unei limbi. Noiuni generale Studiul morfologiei este organizat In clase lexico-gramaticale numite pri de vorbire, caracterizate prin anumite trsturi generale, formale ii de coninut ii care se definesc pe baza a trei criterii: criteriul semantic, morfologic ii sintactic. Aceste criterii se regsesc In definiiile clasice ale prilor de vorbire, In care se arat ce exprim clasa respectiv (sensul lexical), caracteristicile de form (flexiunea In raport cu diverse categorii gramaticale) ii funciile sintactice ale cuvintelor, rolul acestora Intr-un enun. Din definiiile unor pri de vorbire poate lipsi sensul lexical (este vorba de cuvintele asemantice: prepoziia ii conjuncia) sau funcia sintactic (la substantiv, pronume, numeral, verb, unde acestea sunt multiple ii mai mult sau mai puin specifice); singurul element constant In definirea prilor de vorbire este cel morfologic, care se refer la modificarea structurii cuvintelor, adic la flexiune. In gramaticile romneiti sunt Inregistrate zece pri de vorbire: substantivul, articolul, adjectivul, numeralul, pronumele, verbul, adverbul, prepoziia, conjuncia i interjecia (unii specialiiti contest articolului ii numeralului acest statut). Dintre acestea, primele iase se grupeaz In categoria cuvintelor flexibile, adic pot prezenta modificri formale, ultimele patru In cea a cuvintelor neflexibile, cu meniunea c adverbul ocup o poziie intermediar, deoarece cunoaite categoria gramatical a comparaiei, prin care se apropie de cuvintele flexibile, dar variaiile In raport cu aceast categorie sunt exprimate perifrastic, prin urmare forma cuvntului rmne nemodificat.

Flexiunea primelor patru pri de vorbire (substantiv, articol, adjectiv, numeral) se numeite flexiune nominal sau declinare, pronumele are un tip propriu de flexiune, pronominal, foarte apropiat de cea nominal prin unele categorii comune; verbul, care se deosebeite radical de celelalte pri de vorbire flexibile, are o flexiune verbal, cunoscut sub numele de conjugare. Criteriul semantic priveite semnificaia general a unei clase de cuvinte ii Imparte prile de vorbire In dou categorii: cuvinte autosemantice, care exprim noiuni, obiecte, circumstane ii pot fi pri de propoziie (substantivul, adjectivul, numeralul, pronumele, verbul, adverbul, interjecia) ii cuvinte asemantice, care nu denumesc ceva din realitate, dar stabilesc raporturi Intre cuvinte sau Intre propoziii, au rol de cuvinte ajuttoare sau instrumente gramaticale (articolul, prepoziia, conjuncia). Cuvintele cu sens lexical de sine stttor sau autosemantice au un inventar bogat, deschis, supus Innoirii att prin Imprumuturi, ct ii prin formaii interne (este vorba mai ales de substantive, adjective, verbe), pe cnd cuvintele asemantice (articolul, prepoziia, conjuncia, unele adverbe de mod) au un inventar restrns, Inchis, stabil, cu caracter abstract ii preponderent gramatical. Criteriul sintactic are In vedere funciile sintactice Indeplinite de prile de vorbire In propoziie. Se disting astfel: pri de vorbire apte de a Indeplini o funcie sintactic proprie (substantivul, adjectivul, pronumele, numeralul, verbul ii adverbul) ii cuvinte care nu reprezint uniti sintactice (nu funcioneaz ca pri de propoziie), ci ajut la exprimarea funciilor sintactice, ca elemente de relaie In propoziie ii In fraz (prepoziia, conjuncia, articolul, interjeciile ii unele adverbe). Din asocierea celor trei criterii rezult cele zece pri de vorbire menionate, cu precizarea c muli gramaticieni contest calitatea de parte de vorbire distinct a articolului ii a numeralului. Articolul hotrt ii articolul nehotrt sunt considerate morfeme, cu rol similar desinenelor, exprimnd determinarea, iar numeralul este considerat o clas de cuvinte foarte eterogen din punct de vedere gramatical, care nu are funcii sintactice proprii, ci se foloseite de valoarea altor pri de vorbire (adverbe, adjective sau substantive), iar trsturile sale morfologice ii caracteristica semantic (exprim o cantitate numeric definit) se Intlnesc ii la cuvinte aparinnd altor pri de vorbire. Intre prile de vorbire nu exist o grani precis, fiind posibile treceri de la o parte de vorbire la alta prin procedeul numit

conversiune sau schimbarea valorii gramaticale, transpoziie lexico-gramatical, derivare improprie etc. Acest transfer dintr-o parte de vorbire In alta se realizeaz fr modificri ale formei cuvintelor, cu exemplificri In cele ce urmeaz: substantiv devenit prepoziie: ,A reucit graie talentului su, substantiv devenit adverb: ,Vara cltorecte mult, ,Doarme butean, ,Singur cuc, pronume relativ-interogativ devenit adverb: ,,e frumos!, adverb devenit adjectiv: ,Un domn bine, ,Un aa afront, prepoziie devenit conjuncie: ,El cu ea formeaz un cuplu reucit, numeral devenit adverb: ,,nti ascult, dup aceea vorbecte etc. Prin articulare, practic, orice parte de vorbire poate fi substantivat: ,,lbastrul de Vorone, ,Eul din noi, ,Zecele primit la examen l-a fcut fericit, ,Plimbatul de diminea, ,Binele fcut nu se uit ucor, ,A subliniat un pe din text, ,E un dar la mifloc, ,Oful nostru dintotdeauna. Multe pri de vorbire devin foarte adesea adjective: artist cetean, femeie cosmonaut, biatul acesta, a sa mam, prima iubire, om instruit, ran sngernd, o asemenea fapt etc. Interjecii provenite din substantiv la cazul vocativ: Doamne!, mam!, soro!, nene!, domle!; din verbe la modul imperativ: uite!, pzea!; din numeral (argotic): case! Trecerile de la o parte de vorbire la alta pot fi uneori doar ocazionale sau limitate contextual. De exemplu, adverbul binicor devine substantiv numai In locuiunea: cu binicorul, dup cum adjectivul ii adverbul clar este substantiv doar In clar de lun. Locuiunile prilor de vorbire Cu excepia articolului, toate prile de vorbire au locuiuni. Acestea sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar, care se comport, din punct de vedere gramatical, ca o singur parte de vorbire. Dup clasa morfologic ale crei caracteristici gramaticale le preiau, locuiunile pot fi: substantivale (prere de ru), adjectivale (de excepie), pronominale (cine ctie cine, te miri ce), numerale (mai ales distributive ii adverbiale: cte doi, de dou ori, a doua oar), verbale (a bga de seam, a da nval), adverbiale (fr noim, zi de zi, din cnd In cnd), prepoziionale (In ciuda, o dat cu), conjuncionale (chiar dac, cu toate c), interjecionale (Doamne pzecte!). Adjectivele, verbele, adverbele, prepoziiile ii conjunciile au cele mai multe locuiuni, pentru celelalte pri de vorbire, numrul acestora este nesemnificativ, iar unii specialiiti nu recunosc existena locuiunilor pronominale ii numerale.

Categoriile gramaticale Categoriile gramaticale sunt modaliti prin care se realizeaz flexiunea prilor de vorbire. In limba roman lista lor cuprinde: genul, numrul, cazul, gradul de comparaie, persoana, diateza, modul ii timpul. Unii autori includ ii categoria determinrii. Genul, cu cele trei specii ale sale, masculin, feminin ii neutru, este o categorie gramatical proprie substantivului, articolului, adjectivului, pronumelui, numeralului ii verbelor la participiu ii gerunziu. De reinut c substantivele nu-ii schimb forma dup gen (copii ii copii, de exemplu, nu sunt dou forme ale aceluiaii cuvant, ci dou cuvinte diferite), dar celelalte pri de vorbire amintite mai sus Iii schimb forma (frumos-frumoas, un-o, doi-dou, acesta-aceasta, citit-citit nu sunt dou cuvinte diferite, ci numai dou forme gramaticale ale aceluiaii adjectiv, articol, numeral, pronume, verb). Toate cele trei genuri gramaticale se manifest, In general, prin desinene la toate prile de vorbire care au aceast categorie gramatical. Numrul gramatical, divizat In singular ii plural, apare In flexiunea tuturor prilor de vorbire flexibile, cu excepia numeralului (la care ideea de numr este exprimat lexical). El indic un exemplar sau mai multe, In cazul substantivului, articolului, adjectivului, pronumelui ii numeralului. La verb se manifest pentru a indica dac aciunea este fcut de un singur autor sau de mai muli. Cazul se realizeaz In limba roman prin cinci valori: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, vocativ, marcate prin desinene. Este o cate- gorie gramatical proprie substantivului, pronumelor ii numeralelor cu valoare de substantiv, iar la celelalte pri de vorbire (articol, adjectiv, forma de participiu) cazul se explic prin acord. Gradul de comparaie, cu varietile pozitiv, comparativ (cu subdiviziunile: de superioritate, de egalitate, de inferioritate) ii superlativ (cu subdiviziunile: relativ ii absolut) este o categorie gramatical comun unei mari pri din adjectivele calificative (cu anumite excepii) ii unei pri din adverbe (In special celor de mod), care nu se exprim niciodat In limba roman prin terminaii gramaticale (cu excepia neologismelor de origine savant), ci prin cuvinte auxiliare: mai, tot aca, foarte, prea etc. Persoana se manifest In flexiunea unor pronume (personale, reflexive, de Intrire, de politee, posesive) ii In flexiunea verbului (In cadrul modurilor personale), realizandu-se In trei valori: persoana I vor- bitorul, persoana a II-a conlocutorul ii persoana a III-a o alt

persoan despre care se vorbeite; valorile sunt marcate fie prin forme supletive, In cazul pronumelui (eu, tu, el; al meu, al tu, al su etc.), fie prin desinene, In cazul verbului (alergam, alergai, alergau etc.). La verb ii la pronumele care au persoan, aceast categorie este asociat cu valorile de numr. Diateza, cu speciile activ, reflexiv, pasiv, modul, cu speciile indicativ, conjunctiv, condiional-optativ, imperativ, infinitiv, gerunziu, participiu, supin, ii timpul, cu speciile prezent, trecut, viitor sunt categorii gramaticale specifice verbului, exprimabile prin mijloace variate, uneori diferite de terminaiile de tipul desinenelor, ii anume prin sufixe gramaticale, pentru unele moduri (infinitiv, gerunziu, participiu) sau pentru unele timpuri (prezentul unor verbe, imperfectul ii perfectul simplu, mai mult ca perfectul tuturor verbelor). Prin urmare, flexiunea verbului, numit conjugare, const In schimbarea formei cuvintelor din aceast clas dup diatez, mod, timp (categorii specifice clasei), persoan ii numr (categorii comune verbului cu alte pri de vorbire), fcnd ca verbul s aib cel mai mare numr de forme gramaticale printre toate prile de vorbire flexibile. Categoria determinrii este specific substantivului, exprimnd diferite grade de individualizare; se realizeaz prin urmtoarele valori: nedeterminat (student), determinat nehotrt (un student), deter-minat hotrt (studentul), marcate cu ajutorul articolului (hotrt sau nehotrt). Morfemul i structura morfologic (morfematic) a cuvintelor Toate elementele componente ale unui cuvnt (rdcina, tema, prefixele, sufixele, desinenele, accentul ii intonaia) poart denumirea general de morfeme. Morfemul este noiunea definitorie a morfologiei, creia Ii d ii numele, ii reprezint unitatea minimal de expresie dotat cu semnificaie lexical sau gramatical. Se deosebeite de fonem, care este unitatea fundamental a fonologiei, avnd capacitatea de a diferenia cuvintele (or/er, dar/dor, foc/for etc.) fr a avea un sens propriu, ii de cuvnt prin faptul c nu are autonomie lexical, morfemul fiind de fapt un component al structurii cuvntului. Formei unui morfem Ii corespunde o valoare gramatical (de exemplu, -i din elevi reprezint semnul pluralului). Aceeaii valoare, de plural, poate fi redat, In funcie de contextul fonetic sau morfologic, ii prin alte forme: -e (fete, creioane), -le (basmale),

-uri (ruri, mtsuri) etc., morfemul reprezentnd, din aceast perspectiv,

o clas de variante, numite alomorfe. Invariantele (morfemele) se realizeaz In poziii In care toate celelalte variante sunt excluse. Foarte rar sunt admise dou variante In aceeaii poziie: transplant-el transplant-uri, seminari-ilseminar-e, ranc-elrnc-i etc. Morfemele se realizeaz prin anumite alomorfe In funcie de contextul fonetic sau de cel morfologic. De exemplu, alomorfele -i, Intnit dup un i aton: indici-i, sacrifici-i ii -, realizat numai dup un radical In vocal labial: ou/ou- sunt considerate alomorfe fonetice. Alomorfele se realizeaz (destul de rar) In contexte care nu pot fi caracterizate fonetic sau morfologic: om/oam-eni, rs/rs-ete, cap/ cap-ete. Asemenea alomorfe sunt considerate alomorfe lexicale. Morfemele pot fi constituite din uniti fonetice segmentale, care sunt reprezentate prin foneme propriu-zise (floare), suprasegmentale, reprezentate prin accent ii intonaie, care pot diferenia att cuvinte (fin- afIn, mozic-mozaIc), ct ii forme gramaticale omografe: nominativ- vocativ (Petre Petre!), vocativgenitiv/dativ plural (frailor! fra ilor), imperativ-indicativ prezent (Stai cuminte! Tu stai cuminte) ii morfemul zero (0), care reprezint o marc a valorilor gramaticale, este purttorul unei informaii gramaticale, opunnd, Intre ele, diferite forme dintr-o paradigm: alb- /alb-, pom- /pom-i; cnta- /cnta-m, cnta-i. Clasificarea morfemelor se face dup diverse criterii. Unul dintre aceste criterii este reprezentat de posibilitatea de combinare a acestora. Unele morfeme pot aprea singure sau combinate cu un morfem zero: cap, frig, loc, om, vnt ii nu pot comuta cu zero. Alte morfeme sunt dependente (sufixele, prefixele, desinenele), ele se ataieaz unui morfem independent: copil-a, re-vedere, cnt-a-se-rm ii nu pot comuta cu zero. In funcie de coninutul exprimat, morfemele pot fi lexicale ii cuprind morfeme-rdcin (student-, cas-) ii afixe derivative (ne-, des/dez-, str-; -ar, -esc, -mente etc.) ii morfeme gramaticale, din care fac parte sufixele, care exprim la verbe modul ii timpul (gnd-esc, cnt-a-se, vz-nd) ii desinenele, care exprim persoana ii numrul verbului (striga-m), genul, numrul ii cazul In flexiunea nominal (ccoal-a, elev-i, frumoas-ei cas-e). La acestea se mai poate aduga o alt clas, aceea a morfemelor lexico-gramaticale, care au att valoare gramatical, dar pot forma ii cuvinte noi. Este cazul prefixelor arhi-, extra-, hiper-, ultra- etc., care marcheaz superlativul, formnd In acelaii timp ii cuvinte noi: arhiplin, extrafin, hipersensibil, ultracentral, ii sufixelor substantivale

moionale -, -i, -eas, -oare etc., care sunt att sufixe lexicale, formnd cuvinte noi: student-student, pictor-pictori, buctarbuctreas, regizor-regizoare, dar ii sufixe gramaticale, exprimnd categoria gramatical a genului. 0 poziie intermediar o are sufixul lexico-gramatical cu valoare de superlativ -isim (rarisim). Morfemele mai pot fi clasificate ii In funcie de poziia fa de morfemul independent. Se disting morfeme dependente antepuse (prefixe: co-raport, afixe mobile sau morfeme libere de tipul verbe auxiliare, adverbe, prepoziii, conjuncii, pronume reflexive etc.: am auzit, foarte ru, a cnta, s ascult, se duce) ii morfeme dependente postpuse (sufixele, desinenele, articolul ca mijloc de determinare nominal: ac-ar, cnt-a-se, student-ei, fat-a). Dup structura expresiei morfemele sunt continue (formate dintr-un singur fonem sau dintr-un iir neIntrerupt de foneme: copil-a, ani-lor, vnt), discontinue; acestea pot fi, la rndul lor, repetate (fat harnic) ii Intrerupte (Intlnite mai ales la formele de infinitiv ale verbelor: a alerga ii la formele genitivale: al studentului) ii interne (alternanele din rdcin: al zare/zri, dlz strad/strzi, zlj obraz/obraji, lli colonell colonei, chel/chei, sclt basc/b %ti, forme supletive, nedetaiabile din structura rdcinii: eu, m, mie; sunt, e%ti, eram, fusei, fost). Unii lingviiti consider c topica poate juca rol de morfem gramatical. In enunul Oamenii fac gre%eli subiectul este exprimat prin substantivul articulat, iar obiectul prin cel nearticulat, indiferent de topic, pe cnd Intr-un enun ca oricelul vede pisica cuvintele %oricelul ii pisica sunt, pe rnd, subiect sau complement direct, In funcie de poziia In enun. Structura morfologic (morfematic) In strns legtur cu unele categorii gramaticale ii, implicit, cu flexiunea, se afl structura morfologic (morfematic) a cuvintelor care poate cuprinde urmtoarele componente: rdcina, tema, prefixele, sufixele ii desinenele. Ultimele trei (prefixele, sufixele ii desinenele) sunt denumite, cu un termen generic, afixe. Alturi de aceste componente, In structura cuvintelor sunt prezente alternanele fonetice, accentul ii intonaia, care contribuie la exprimarea unor valori gramaticale. Structura morfologic a unui cuvnt precum descntasei poate

cuprinde urmtoarele componente: morfemul-rdcin cnt- (partea fix a unui cuvnt, nedivizibil ii neanalizabil In pri componente), prefixul des- care, Impreun cu sufixul -a, formeaz un verb de la substantiv, sufixul -a- (sufix al timpurilor trecute pentru verbele de conjugarea I), sufixul -se- (sufix al mai mult ca perfectului) ii

desinena i (exprim categoria de persoan ii numr, In cazul de fa persoana a 11-a, numrul singular). Rdcina ii afixele lexicale constituie Impreun radicalul, partea care apare constant In tot cursul flexiunii: desfac-e, desfc-and, desfc-ut; ptu-uri. Tema este o structur morfematic complex, alctuit din rdcin ii unul sau mai multe afixe (sufixe ii prefixe). De exemplu, prelucrapoate fi tema perfectului simplu, prelucrase este tema mai mult ca perfectului. Dup unii specialiiti (v. 1orgu 1ordan, Vladimir Robu, Limba roman contemporan, p. 353), tema este identic cu radicalul atunci cand In structura acestuia intr rdcina + sufixe ii prefixe. Sufixul gramatical Impreun cu desinenele reprezint flectivul, partea cuvantului In care se manifest modificrile flexionare, componenta variabil: prelucra-sem, voi alerga. De regul, topica structurii morfologice a cuvintelor In limba roman este radical + sufix gramatical + desinen: cred-ea-m, dar pot aprea, mai ales la verbe, forme amplificate: radical+sufixl+sufix2+ desinenl+desinen2: ven-i-se-r-m. Separarea radicalului de flectiv se face adesea cu dificultate, datorit alternanelor fonetice care pot aprea In radical (soart-sori, fat-fete, cal-cai) sau Intre radical ii flectiv (cred, cread, crezi). Exist situaii In care radicalul prezint In cursul flexiunii forme supletive, la verbele neregulate (f-i, f-u-se-i, er-a-m, fos-t, est-e, et-i; ar-e, av-ea-m, aib-, ia-u, lu-a etc.) sau la unele pronume personale (eu, mie, el, lui etc.) sau reflexive (sie, I%i, se etc.). Alternanele fonetice marcheaz, pe lang mijloacele flexionare propriu-zise, unele categorii gramaticale (genul, numrul, persoana, cazul) ii apar de regul In corpul rdcinii (fat-fete, art-arat) sau al sufixelor lexicale (nedreptate-nedrepti), iar cele consonantice apar mai ales In partea final a cuvantului, la grania cu desinena (studentstudeni, obraz-obraji, romanesc-romane%ti). Accentul poate marca, mai rar, diferite categorii gramaticale atat In flexiunea nominal, cat ii In cea verbal (nr-nurri, zro-zeruri, aprpie-apropi). Intonaia constituie In flexiunea nominal o marc a cazului vocativ (frate!, la%ilor!), iar In cea verbal o marc a modului imperativ (Inceteaz!, stai!). In limba roman sunt ii pri de vorbire neanalizabile (adverbe, prepoziii, conjuncii, interjecii) la care nu se pot detaia pri componente, deci nu pot fi analizate din punct de vedere morfematic.
ll0

Substantivul Substantivul este partea de vorbire flexibil care denumeite obiecte ale realitii: fiine (om, doctor, fat), lucruri (carte, sac, loc), fenomene ale naturii (cea, vnt, zpad), aciuni (scriere, urcare, vedere), stri (bucurie, tristee), Insuiiri (frumusee, buntate, Inelepciune), relaii (prietenie, du%mnie). Genul, numrul ii cazul sunt categoriile morfologice ale substantivului; dintre acestea genul este fix, prin urmare, substantivul se schimb numai dup numr ii caz, realiznd ceea ce se numeite declinare. Flexiunea substantivului este relativ srac, ajungnd pn la trei forme la substantivele nearticulate ii pn la opt forme la cele articulate ii aceasta datorit, de fapt, flexiunii articolului. Forma-tip, adic forma sub care se gseite substantivul In dicionare, este cea de nominativ-acuzativ, singular, nearticulat. Dintre toate prile de vorbire, substantivele sunt cuvintele folosite cel mai frecvent In vorbire, sunt cele mai numeroase ii In permanent Innoire, datorit numrului mare de obiecte care trebuie denumite, cu Imprumuturi care se adapteaz mai mult sau mai puin la sistemul fonetic ii morfologic al limbii romne. Clasificarea substantivelor Substantivele limbii romne se clasific dup mai multe criterii. 0 prim clasificare a substantivelor este cea dup natura denumirii ii priveite dihotomiile substantive comune (apelative) substantive proprii. Substantivele comune denumesc obiecte de acelaii fel, fr a le distinge (copil, cas, pom, afacere, francez, ru, primvar). Se scriu Intotdeauna cu iniial mic ii sunt mult mai numeroase dect cele proprii. Substantivele proprii denumesc numai anumite obiecte individualizate pentru a le deosebi de altele din aceeaii categorie. Ele se Incadreaz In numeroase grupe semantice. Pot fi individualizate nume proprii de persoane sau antroponime (prenume: Ion, Maria, nume de familie: Popescu, tefnescu, personaje literare: Harap Alb, Scufia Ro%ie), nume de locuri sau toponime (urbanonime: Ia%i, Craiova, hidronime: Arge%, Dunrea, oronime: Carpai, Buila, oiconime: Romne%ti, Tunari, nume de strzi ii cartiere: Rul Doamnei, Primverii), nume de aitri sau astronime: Saturn, Carul-Mare, Gemenii, nume de
lll

animale sau zoonime: Grivei, Joiana, nume de Intreprinderi ii instituii: Intreprinderea de Echipamente Aerospaiale, Facultatea de Litere, Ministerul Afacerilor Externe, organe ii organizaii de stat, politice sau de alt natur, naionale sau internaionale: Partidul Social Democrat, Uniunea Scriitorilor din Romnia, Organizaia Naiunilor Unite, nume de evenimente cultural-istorice: Rena %terea, Reforma, Unirea Principatelor, Al 11-lea Congres 1nternaional de Onomastic, nume de srbtori: Crciun, Boboteaz, Pa%te, 1 Decembrie, Anul Nou, numele unor publicaii: Studii %i cercetri lingvistice, Romnia literar, titlurile unor opere de tot felul: O noapte furtunoas, Simfonia a V1-a, Dicionarul toponimic al Romniei, Legea Inv- mntului, nume de produse industriale: aparat foto Nikon, televizor Philips, igri Snagov, vin Busuioac de Bohotin, nume de vehicule: rapidul Orient Expres, cruciitorul Aurora. Prin figura de stil numit antonomaz, substantivele proprii pot deveni substantive comune: un cotnar, o dacie, un iuda, o caiaf, un cresus, un hercule, iar substantivele comune devin proprii prin procedeul numit onimizare: Ciobanu, Ursu, Cataram, Pe%tii. Principala distincie Intre substantivele proprii ii cele comune, In scris, este de natur ortografic: numele proprii se scriu cu majuscul. In plan gramatical, distincia Intre numele propriu ii cel comun se face prin cteva particulariti ale substantivelor proprii: au o singur form de numr, fie singular: Craiova, Bacu, fie plural: Bucure%ti, Dragoslavele, Ro%iori; se folosesc att In form articulat, ct ii nearticulat, dar numai cu articol hotrt; flexiunea cazual a numelor proprii difer de cea a substantivelor comune. Numele proprii masculine se articuleaz proclitic la genitivdativ: lui Andrei, lui Horia, lui Azoric (articulare proclitic neadmis de norma literar la numele feminine, cu excepia unor nume precum: Catrinel, Carmen, Calipso, 1ngrid, Lili, Miriam, Zizi) ii primesc prepoziia pe la acuzativ: O vd pe Ana, Il ascult pe Radu. Numele proprii feminine terminate In -ca, -ga au forme diferite de genitiv-dativ fa de substantivele comune cu aceeaii terminaie: Puica-Puici/Puichii, Olga -Olgi/ Olghii fa de puica-puicii, fragafragii. Includerea unor substantive In categoria numelor comune sau In cea a numelor proprii este adesea nesigur, ezitant, datorit faptului
ll2

c mai exist substantive cu ,statut intermediar, insuficient marcat. In

ll3

aceast situaie se afl, de exemplu, numele lunilor anului, numele unor rase de animale sau specii de plante, numele unor dansuri populare, epitete afective. Dac pentru numele lunilor anului regulile sunt unice (cu iniial mic: decembrie), la celelalte regulile nu sunt Intotdeauna ferme (de exemplu, se recomand scrierea cu majuscul: Marele alb rasde porci sau Record so ide gru ,dar cu iniial minuscul: ionatan, creesc, merinos, clucul, haegana sau epitetele: mutulic, haplea, ciufulici). Dup structura morfematic substantivele se clasific In substantive simple, substantive compuse ii locuiuni substantivale. Substantivele simple, comune ii proprii, sunt formate dintr-un singur cuvnt. Ele pot fi cuvinte de baz, nederivate (carte, stilou, Ana), cuvinte derivate cu sufixe (copilac, pdurar, alunic, bostnrie, cnepicte, fget, clujean, junimist, geamgiu, Indrzneal, agerime, policioar, Victorac, Ionu, Argecel, Ialomicioara), cu prefixe (antevorbitor, arhiepiscop, coprecedinte, constean, contracandidat, interfa, nelinicte, nonvaloare, postcalcul, reapariie, strbunic, suprasolicitare, ultrasunet) sau rezultate prin derivare regresiv, formate de la verbe sau substantive (auz<auzi, cnt<cnta, joc<juca; balneolog<balneologie, sculptor< sculptur, cais<cais). Substantivele compuse att comune, ct ii proprii, sunt uniti provenite din minimum dou morfeme independente, care pot exista In limb ii separat. Convergena se face prin alturare ii se scriu aproape Intotdeauna cu cratim (bloc-turn, redactor-cef, reacredin, prim- ministru, floarea-soarelui, zgrie-nori, pap-lapte, las-m-s-te-las, Cluj-Napoca, Trgu-Jiu, Turnu-Severin, SfarmPiatr, Ft-Frumos) sau prin contopire (bunvoin, blocnotes, bunstare, frdelege, triplusalt, surdomut, primadona, concertmaistru, scurtmetraj, valvrtej, vinars, Cmpulung, Dacoromania, Intregalde, Delavrancea). Alte substantive compuse sunt formate numai din elemente tematice sufixoide ii prefixoide (agorafobie, caligrafie, cacofonie, democraie, pinacotec, toponimie, xenomanie) sau prin abreviere. Acestea sunt de dat recent ii pot fi realizate prin combinarea unor silabe din cuvintele componente (PLAFAR=Plante farmaceutice), din silabe ii cuvinte (ROMARTA=Arta romneasc), din iniiale de cuvinte (ACR, ONU, SUA) sau din iniiale ii fragmente de cuvinte
ll4

(TAROM=Transporturile Aeriene Romne). Substantivele compuse din iniiale de cuvinte se pot scrie cu sau fr punct dup fiecare liter ii se pronun cu accent pe ultima silab.

ll5

Substantivele compuse prezint o serie de particulariti In flexiune ii pun frecvent probleme de ortografie, mai ales scrierea cu cratim sau fr cratim. Locuiunile substantivale Locuiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar ii comportament morfologic de substantiv. Spre deosebire de substantivele compuse, al cror grad de sudur este foarte avansat, substantivele care alctuiesc locuiunea substantival Iii pierd individualitatea semantic ii ocup o ordine fix In grupul locuional. Exemple: aducere-aminte, aprindere de plmni, btaie de joc, dare de mn, fctor de bine, nod In papur, orbul ginilor, prere de ru, ru de mare, tragere de inim etc. Numeroase locuiuni provin din calchierea unor sintagme de origine latino-romanic sau internaional: lovitur de stat, punct de vedere, tur de scrutin. Locuiunile substantivale conin In structura lor cel puin un substantiv ii au comportamentul gramatical al substantivului: flexioneaz, se articuleaz, Indeplinesc funcii sintactice, excepie fac cele strine, care se utilizeaz ca atare: mea culpa, coup de foudre, dolce farniente etc. Dup criteriul etimologic substantivele romneiti sunt substantive motenite din latin: cap, cas, floare, frate, frunte, gur, moar, ochi, pine, soare etc. ii din substrat: abur, barz, brad, buz, coacz, grumaz, mazre, mnz, strung, smbure, urd, viezure etc; substantive Imprumutate din diverse limbi ii In perioade diferite: din vechea slav: boier, mil, munc, ndejde, noroc, obraz, ograd, plug, podgorie, praf, slug, vreme etc.; din maghiar: aldmac, belcug, chin, gazd, gnd, hotar, mecter, orac, tlhar, vam etc.; din turc: baclava, basma, cafea, cataif, cearcaf, chibrit, cioban, nufr, pilaf, rachiu, cerbet, calu etc.; din neogreac: calapod, climar, hrtie, mirodenie, piper, prvlie, prosop, sindrofie, trandafir, zahr, zodie etc.; din german: bli, boiler, capelmaistru, crenvurct(i), cufr, dictat, halb, laitmotiv, matri, ventil etc.; din francez: automobil, bacalaureat, balon, comedie, convoi, cocmar, diviziune, fotograf, pension, septicemie, sergent etc.; din italian: ancor, acont, bariton, basorelief, capodoper, chitar, partitur, spaghete, stagiune, tenor, teracot, valut etc.; din englez: baschet, corner, dispecer, display, fotbal, gentleman, handicap, meci, spicher, suporter, transplant, tobogan etc.; substantive formate In limba roman prin derivare:
ll6

bieel, copilandru, stejric, frsinet, arinicte, strmoc, necredin, imoralitate, prin compunere: binecuvntare, bunvoin, rea-voin, rea-credin, miaznoapte, portigaret, scurtmetraj, prin schimbarea categoriei gramaticale: aproapele, binele, frumosul, alesul, plimbatul, doiul, eul, sinele, oful. Criteriul psihologic-empiric Imparte substantivul In substantive concrete, adic obiectele denumite sunt percepute cu ajutorul simurilor: creion, floare, lumin, fulger, piatr, pom, pasre etc. ai substantive abstracte, atunci cnd realitatea denumit de cuvnt nu poate fi perceput cu ajutorul simurilor: atitudine, buntate, cinste, consecven, curaj, demnitate, isteime, idee, probabilitate etc. De menionat c unii specialiati (v. Mioara Avram, Gramatica pentru toi, p. 47) consider c aceast aceast distincie Intre ,aaa-numitele substantive abstracte ai concrete nu intereseaz direct gramatica. Categoriile gramaticale ale substantivului Ca parte de vorbire flexibil, categoriile gramaticale ale substanti- vului sunt genul, numrul, cazul ai determinarea. Genul substantivelor este fix (substantivele nu flexioneaz dup gen) ai constituie principalul reper pentru formarea pluralului ai a cazurilor. Substantivele se organizeaz In trei genuri: masculin, feminin ai neutru, grupate dup terminaia de la singular ai plural, respectiv un doi pentru masculin, un dou pentru neutru ai o dou pentru feminin. La singular neutrul este identic, formal, cu masculinul (un creion-un om), iar la plural cu femininul (dou case-dou scaune). Masculinele ai neutrele au la singular urmtoarele terminaii identice: - consoan (pom, sac; tren, lac) - u silabic (codru, ministru; teatru, tabu) - u nesilabic (leu, bou; muzeu, hublou) - i vocalic accentuat (colibri; taxi) - i semivocalic (pui, tei; cui, roi) - e accentuat (bebe; piure) - e neaccentuat (frate, perete; foarfece, portavoce) - o (picolo; radio, studio) - a accentutat (papa; cinema). Masculinele, In plus fa de neutre, mai pot avea ai terminaiile: a neaccentuat (paria, prslea) ai neaccentuat (pap, pop),
ll7

comun, de data aceasta, cu terminaia femininelor.

ll8

Substantivele feminine au urmtoarele terminaii: - a (-ea) accentuat ai neaccentuat (basma, sarma, acadea, stea; tuia, soia) - (mam, cas) - e (carte, idee) - i accentuat ai neaccentuat (zi, tanti) - o (cacao). Datorit faptului c aceste terminaii sunt comune mai multor genuri deodat este greu de oferit niate indicii sigure de stabilire a unor clase onomasiologice. Sunt doar cteva grupri semantice unitare din punctul de vedere al genului, de exemplu: numele zilelor sptmnii sunt feminine, numele de fructe sunt feminine, dar apar ai excepii: mr (neutru), ananas, pepene, strugure (masculine); sunt masculine numele lunilor anului, literelor, notelor muzicale ai cifrelor, numele de arbori, cu cteva excepii feminine: salcia, tuia; numele de ocupaii brbteati, cu excepia unor feminine precum: beizadea, cluz, ctan, gazd, ordonan, patrul, santinel. Genul neutru prezint o anumit regularitate, In ce priveate Inelesul, deoarece conine aproape numai substantive inanimate: creion, exemplu, indiciu, indigo, nume, vis, dar are ai excepii: animal, dobitoc, macrou, mamifer, persona], popor. Si la substantivele proprii terminaiile formei-tip nu au adesea coresponden cu genurile gramaticale. De exemplu, substantivele proprii terminate In -aI-ea sau -: Luca, Toma, Costea, Oprea, Auric, Fnic, Gavril sunt masculine, terminate In consoan sau u vocalic: Carmen, Irinel, Lenuc, Lulu sunt feminine, dar pot fi ai masculine ai feminine nume precum: Saca, Adi, Gabi, Vali, Jo]o, Toto. Exist substantive care au variante paralele de acelaai gen, norma literar admind numai o form considerat corect ai foarte rar sunt admise ambele variante. De exemplu, la masculin avem: berbec/berbece, fluture/flutur, genunchi/genunche, greier/greiere, mugur/mugure, pieptene/ piepten (prima form este considerat corect). Sunt admise dou forme pentru bulgr/bulgre, tutor/tutore; la feminin: caramel/caramea, sandal/sanda, sarma/sarmal, lcrmioar/lcrimioar, parodontoz/ parodentoz, cucoteal/cocoteal (prima form este corect). Sunt admise dou forme corecte pentru: caraf/garaf, corvoad/corvad, lscaie/lecaie, mnstire/mnstire, pricopseal/procopseal, vlcea/ vlcic; la neutre: cartila]/ cartilagiu, glon/glonte, itinerar/itinerariu, linoleum/linoleu, milieu/mileu, maiou/maieu, salariu/salar, serviciu/
ll9

servici, taxi/taxiu, urcior/ulcior (prima form este corect). Se admit dou forme corecte pentru pronostic/prognostic, minim/minimum.

ll10

Uneori, formele diferite din cadrul aceluiaui gen pot avea sensuri diferite: bolero (dans)-bolerou ,ilic, file ,muuchi, fileu ,plas, filet ,ghivent. Exist ui substantive care au variante paralele, dar de genuri diferite, neadmise dect In parte de norma literar: ciorchine/ ciorchin, foarfece/foarfec, fruct/fruct, grunte/grun (este corect prima form). Sunt admise de normele limbii literare ambele variante In: astm/astm, colind/colind, desag/desag. Alte perechi de substantive de genuri diferite au ui sensuri diferite: fascicul ,mnunchi/fascicul ,parte tiprit dintr-o lucrare, garderob ,dulap/garderob ,Imbrcminte. Substantivele nume de fiine (animate) se mai disting ui dup felul In care genul marcheaz cele dou sexe (masculin ui feminin). Astfel, avem: a) substantive heteronime, care au radicale diferite pentru cele dou genuri: biat-fat, berbec-oaie, coco%-gin, fratesor, ginere-nor, mo%-bab, unchi-mtu%; b) substantive mobile, care redau cele dou sexe prin derivare cu sufixe moionale. Cel mai adesea, prin moiune se formeaz feminine de la masculine: studentstudent, pictor-pictori, oltean-olteanc, urs-ursoaic, croitorcroitoreas, regizor-regizoare etc. Mai rar se formeaz substantive masculine de la cele feminine: cintez-cintezoi, cioar-cioroi, gscgscan, vulpe-vulpoi, c) substantive epicene sunt substantivele (Indeosebi nume de animale, dar ui de persoane) care au o singur form (de masculin sau de feminin) pentru ambele sexe: cocostrc, crocodil, cuc, elefant, fluture, pelican, piigoi, rinocer, nar, uliu, custode, mecanic, ministru (masc.); cmil, giraf, lcust, lebd, pupz, veveri, zebr, beizadea, calf, cluz, ctan, cuno%tin, haimana, ordonan, santinel, slug (fem.). In limbajul afectiv sau In vorbirea familiar pot aprea derivate moionale, precum cmiloi, elefnti, pupzoi, generleas, ministreas, care sunt neliterare. Un numr redus de substantive pot funciona, dup caz, att ca masculine, ct ui ca feminine: complice, ggu, Incurc-lume, mogldea, pap-lapte, terchea-berchea, ca ui numele de persoan hipocoristice: Adi, Gabi, tefi, T(h)eo, Vali. Aceste substantive fac parte din aua-zisul subgen comun. Arhigenul se refer la substantivele defective care nu au genul precizat prin nici o marc gramatical. Astfel, unele substantive
ll11

defective de plural, din categoria singularia tantum, pot fi interpretate att ca masculine, ct ui ca neutre, In contextul acest: aur, lapte,

ll12

mrar, mei, orez, ptrunjel, piper, snge, unt etc. Alte substantive, defective de singular, din categoria pluralia tantum, pot fi la plural feminine sau neutre In contextul aceste: icre, ie, jumri, mruntaie, moacte, tre, zori. Si unele toponime se regsesc In cele dou arhigenuri: Buzu, Cluj, Olt, Otopeni, Ponoarele. Numnul este categoria gramatical care face distincia singular- plural, substantivele avnd In mod obiunuit ambele numere. Exist unele care se folosesc numai la singular (singularia tantum) sau numai la plural (pluralia tantum). Sunt singularia tantum: unele substantive nume de materii (argint, mtase, miere, cimbru, unt, vat, zahr), denu- miri ale unor discipline, sporturi (geografie, grafic, cah), substantive abstracte (inteligen, fric, lene, foame), nume proprii (Anton, Maria; Bistria, Vlcea). Au numai form de pluralia tantum urmtoarele substantive: nume de materii (cli, confeti, icre, jumri), nume care pot prezenta o totalitate (aplauze, moravuri, nuri, represalii, zori), termeni latineuti folosii In publicistic (addenda, miscellanea, mass-media), nume de obiecte formate din dou pri identice (blugi, ghilimele, ochelari, pantaloni), nume proprii (Bucteni, Carpai, Bucurecti, Videle). Unele forme de plural In -uni ale numelor de materii reprezint substantive colective, care exprim sorturi, feluri: almuri, blnuri, finuri, verdeuri. Alte substantive sunt invariabile, avnd la ambele numere aceeaui form: arici, kamikaze, ochi, pui, tei (masc.); regizoare, dansatoare, maree, canoe, mari, joi (fem.). Desinenele de plural grupate dup genuri sunt urmtoarele: masculin: - i (plopi, fii, socri, cheflii) feminin: - e (case, fete, Ingheate) - i (luni, alei, sori) - le (osanale, msele, zile) - uni (certuri, vremuri) neutru: - e (scaune, teatre) - uni (dulapuri, lacuri) - i (exerciii, studii). Unele substantive au forme duble de plural. La feminin desinenele -e ui -i sunt uneori In concuren. Sunt corecte formele de plural cu desinena -e la urmtoarele substantive: cpcune, dorine, remarce, uzine ui nu cpcuni, dorini, remarci, uzini ui au pluralul corect In -i substantivele feminine: boli, coli, duzini, roi ui nu boale (cu
ll13

excepia expresiei ,a bga In boale), coale, duzine, roate (cu excepia expresiei ,a pune/bga bee In roate). Exist ui situaii cnd ambele forme sunt corecte: rance/ rnci, igance/ignci, rpe/rpi, poiene/poieni.

ll14

La neutre desinenele -e ui -uri pot crea forme paralele de plural. Sunt corecte formele cu desinena -e In: bareme, cotidiene, itinerare, morminte, suvenire ui cu -uri In aragazuri, chibrituri, niveluri, obiceiuri (cu excepia expresiei ,cate bordeie, atatea obiceie). Sunt corecte ambele forme de plural In: chipie/chipiuri, tunele/ tuneluri, transplante/ transplanturi, vise/visuri. Alteori, formele diferite de plural marcheaz diferene de sens: bande-benzi, masemese, ciubuce-ciubucuri, minute- minuturi, coate-coturi-coi, ghemeghemuri, cmine-cminuri, coarne- corni-cornuri. Alternanele fonetice sunt utilizate, pe lang desinene, pentru marcarea suplimentar a opoziiei de numr (fat-fete, sear-seri; mac- maci, frag-fragi, pas-paci). Uneori, alternanele fonetice apar cu precdere la cuvintele vechi ui foarte rar la neologisme. De aceea apar ui probleme de cultivare a limbii. De pild, este corect mnz-mnji, obrazobraji, dar diez-diezi, chinez-chinezi; colonel-colonei, miel-miei, dar emulemuli; can-cni, vam-vmi, dar fabric-fabrici, staie-staii; mascmcti, dar fresc-fresce; sindrom-sindroame, dar simptom-simptome. In limba roman sunt foarte puine substantivele cu forme neregulate la plural: om-oameni, nor-nurori, cap-capete, rs-rsete. Cazul exprim tipurile de relaii pe care substantivul le poate avea cu alte cuvinte. In limba roman exist cinci cazuri, definite In funcie de raporturile dintre cuvinte In cadrul propoziiei, adic dup rolul sintactic: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, vocativ. Se formeaz cu ajutorul desinenelor, iar cazurile oblice (G., D., Ac.) pot fi Insoite ui de anumite prepoziii specializate sau de ali operatori sintagmatici: al, a, ai, ale. In flexiunea substantivelor, nominativul este Intotdeauna omonim cu acuzativul ui uneori cu vocativul, iar genitivul cu dativul. Substantivele masculine ui neutre articulate nehotrat au, la singular, o form cazual unic (frate, creion). Substantivele feminine au o form la nominativ-acuzativ (carte, cas) ui alta la genitiv-dativ (cri, case), omonim cu forma de plural. La plural, substantivele articulate nehotrat, aparinand celor trei genuri, au o singur form cazual (frai, creioane, cri). Nominativul este cazul denumirii obiectului vzut ca autor al unei aciuni ui poate Indeplini urmtoarele funcii sintactice: subiect (Copilul alearg); nume predicativ (Vlad este regizor); apoziie (acordat sau neacordat In caz: Ana, fiica mea, este student; I-am dat Mariei, prietena ta, cartea promis); element predicativ suplimentar (A fost trimis ca observator).
ll15

Funcia sintactic specific nominativului este cea de subiect. Genitivul este cazul posesiei sau al apartenenei ui are funcia specific de atribut pe lng un substantiv articulat (Coliba haiducului). Fr prepoziii poate Indeplini urmtoarele funcii sintactice: atribut (Carnetul studentului); nume predicativ (Livada este a bunicilor); complement indirect al unui adjectiv de provenien verbal (Semne prevestitoare ale furtunii); apoziie acordat (Lucrarea lui Mihai, a prietenului nostru, este bun); element predicativ suplimentar (Ideea o credeam a profesorului). Genitivul prepoziional, cerut de unele prepoziii sau locuiuni prepoziionale (asupra, contra, deasupra, Impotriva, Imprejurul, Inaintea, Indrtul, In faa, In spatele, In dreptul, In jurul, In mijlocul, din cauza), poate Indeplini urmtoarele funcii: atribut substantival prepoziional (Triumful Impotriva rului); complement indirect (Lupt contra naturii); nume predicativ (Decizia lor a fost Impotriva legii); element predicativ suplimentar (Victoria o credeam Impotriva anarhiei); complement circumstanial de diverse feluri (S-a auezat In faa cminului; A ajuns Inaintea plecrii trenului; Va primi pe msura eforturilor depuse; A Intrziat din cauza vremii; A venit In vederea pregtirii examenului; In ciuda frigului de afar, a plecat fr palton). In afar de funcia specific de atribut, genitivul mai are ui alte valori care sunt subordonate valorii de posesie: genitivul denumirii sau apozitiv (ara Lovictei, arta filmului); genitivul subiectiv (Sosirea rndunelelor); genitivul superlativ, devenit o sintagm similar cuvintelor compuse (minunea minunilor, viteazul vitejilor). Dativul, cazul destinaiei ui atribuirii unei aciuni, are ca funcie specific funcia de complement indirect, determinnd un verb (vorbesc oamenilor), un adjectiv (credincios stpnului), o interjecie (bravo olimpicilor!). Poate aprea fr prepoziie (Le scriu prietenilor) sau cu una din prepoziiile: graie, datorit, mulumit, contrar, conform, potrivit (A cutigat datorit perseverenei). In afar de funcia de complement indirect, dativul mai poate Indeplini urmtoarele funcii sintactice: complement circumstanial de loc, numit ui dativul locativ (Stai locului!, Duc-se pustiului); complement circumstanial de mod (A acionat conform indicaiilor); atribut al unor substantive nearticulate sau provenite din verbe (domn rii, preot decteptrii noastre; acordarea de burse studenilor); apoziie acordat (I-am telefonat Mariei, prietenei mele); nume
120

predicativ (Vizita era conform uzanelor).

121

Acuzativul este cazul complementului direct cerut de un verb tranzitiv. Se foloseute cu precdere Insoit de prepoziii sau locuiuni prepoziionale (cu, de, fr, In, la, lng, pe, pentru, de la, fr de, Impreun cu, In loc de etc.). Poate Indeplini urmtoarele funcii sintactice: complement direct (Am cutreierat inutul; Il autept pe colegul meu); complement circumstanial de loc ui de timp (cnd substantivele redau uniti de msur pentru spaiu ui timp: A parcurs In galop kilometri; Are de auteptat ani de zile); complement circumstanial de mod (E suprat foc); complement circumstanial de cauz (M topesc de dor); complement indirect (Se apr de ducmani); complement de agent (E ascultat de profesor); atribut (Pomul de lng drum); atribut apoziional (Am Intlnit-o pe ea, pe fata din film); nume predicativ (Casa este din brne); element predicativ suplimentar (L-a propus ca cef). Caracteristic este funcia de complement/obiect direct. Vocativul este cazul chemrii sau al adresrii. Substantivul In vocativ poate aprea independent ui atunci formeaz o propoziie de sine stttoare, neanalizabil (Marie!) sau ca un element incident Intro propoziie (Ce vrei, copile?). Singura funcie sintactic pe care poate s-o aib un substantiv In vocativ este cea de apoziie (Dumitre, prietene, te utiu de mult; Tu, Ioane, vezi-i de treab!). Au form de vocativ numai substantivele animate, dar, prin personificare, ui substantivele inanimate pot fi folosite la vocativ (Oltule, ru blesemat!; Codrule, codruule!). Declinarea substantivelor comune se poate face fr articol sau cu articol. Declinarea nearticulat poate fi reprezentat Intr-o form simplificat astfel: substantivele feminine au la singular forme deosebite de N.Ac. ui G.D. (o) fat-(unei) fete-(niute/unor) fete; (o) lamp(unei) lmpi-(niute/unor) lmpi; forma de G.D. singular este identic cu N.G.D.Ac. plural; substantivele feminine colective cu pluralul In -uri: blnuri, cerneluri, mncruri, verdeuri, vremuri au trei forme: o form la N.Ac. singular (o) blan, o form la G.D. singular (unei) blni ui o form la plural N.G.D.Ac. (niute/unor) blnuri; substantivele masculine au cte o form pentru singular ui plural: (un/unui) munte (niute/unor) muni; (un/unui) pom (niute/unor) pomi; (un/unui) metru (niute/unor) metri; substantivele neutre au forme identice cu substantivele masculine la singular ui cu cele feminine la plural: (un/unui) creion (niute/unor)
122

creioane. Unele substantive au forme distincte la vocativ singular: prietene!, unchiule!, fetio! ui form unic la plural: domnilor!, fetelor!

123

Declinarea articulat se realizeaz prin atauarea, la forma nearticulat, a articolului hotrt enclitic, cu rol de morfem. Articolul poate fi atauat la radical, prin Inlocuirea desinenei formei nearticulate sau direct: fat-fata, pop-popa; codru-codrul, numenumele; uneori se ataueaz vocala de legtur -u-: elev-elevul, pom-pomul; tema poate suferi modificri fonetice In momentul articulrii: carte-cartea (e vocalic devine semivocalic), miei-mieii (i semivocalic devine vocalic). Substantivele compuse pot fi variabile ui articulabile la ultimul termen: scurtmetra]ului, binecuvntrii, la primul termen: florii-soarelui, bunului-sim, la ambii termeni: primuluiministru/prim-ministrului; bunei-credine; invariabile, dar articulabile: tata-mare, lui tata-mare; invariabile ui nearticulabile: vorb-lung, Incurc-lume. Clasificarea substantivelor In declinri Dup terminaia la N.Ac. singular se disting trei declinri. Declinarea 1 cuprinde substantivele comune terminate In: - (fem. ui masc.): fat, tat, -. pi]ama, -e. %osea ui substantivele zi ui cacao. Declinarea a 11-a cuprinde substantivele masculine ui neutre terminate In consoan: pom, rac, unchi, fag, unghi, scaun; -u (accentuat ui neaccentuat): codru; atu, ru; -i (vocalic ui semivocalic): taxi, crai, arici; -. studio; - (sote). Articolul specific pentru substantivele acestei declinri este -l. Declinarea a 111-a cuprinde substantivele masculine, feminine ui neutre terminate In -e neaccentuat: frate, parte, codice ui primele cinci zile ale sptmnii: luni, mari, miercuri, ]oi, vineri. Exist ui alte tipuri de clasificri, destul de complicate ui greoaie, adesea inoperante. Modelele de declinare pe genuri propuse de Mioara Avram In Gramatica pentru toi, Ed. Humanitas, 1997, considerm c sunt cele mai adecvate ui le prezentm In continuare. Substantive masculine nearticulate Singular
N.G.D.Ac. (ui V.) V. (forma special)

Plural

tat -

frate -

cumtru cumetre

erou -

brbat brbate

N.G.D.Ac.V. tai frai cumetri eroi brbai N.Ac. (ui V.) tata fratele socrul eroul puiul %eful G.D. tatei fratelui socrului eroului puiului %efulu Substantive i %eful V.(form special) masculine- articulate socrule eroule puiule Singular e 124

Plural
N.Ac.(ui V.) G.D.(ui V.) taii tailor fraii frailor socrii socrilor eroii eroilor puii puilor %efii %efilo r vie vii vii

Substantive feminine nearticulate Singular

N.Ac.(ui V.) G.D. V.(form special) N.G.D.Ac.V. feti fetie fetio ar ri ri basma basmale basmale pine pini pini femeie femei femei

Plural
fetie

Substantive feminine articulate Singular

N.Ac.(ui V.) G.D. N.Ac.(ui V.) G.D.(ui V.) fetia fetiei fetiele fetielor ara rii rile rilor basmaua basmalei basmalele basmalelor pinea pinii pinile pinilor femeia femeii femeile femeilor via viei viile viilor

Plural

Substantive neutre nearticulate Singular

N.G.D.Ac.(ui V.) loc suflet bici lucru studiu V.(form special) suflete tablou butoi schi

Plural
N.G.D.Ac.(ui V.) locuri suflete bice lucruri studii tablouri butoaie schiuri

Substantive neutre articulate Singular

N.Ac.(ui V.) G.D.

locul sufletul biciul lucrul studiul tabloul cuiul locului sufletului biciului lucrului studiului tabloului cuiului V.(form special) locule sufletule

Plural

N.Ac.(ui V.) locurile sufletele bicele lucrurile studiile tablourile cuiele G.D.(ui V.) locurilor sufletelor bicelor lucrurilor studiilor tablourilor cuielor

Substantivele proprii articulate enclitic au tendina de a face G.D. (art.) in -ei, -i (Mariei, Anci, Brilei) ui de a nu tolera
125

alternanele fonetice in flexiune (Sandei, Sighi%oarei).

126

Articolul Articolul este partea de vorbire flexibil care Insoeute un substantiv ui arat In ce msur obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor, Indeplinind rolul de cuvnt ajuttor pentru individualizarea obiectului denumit, marcarea cazului, asigurarea legturii cu un determinant etc. Este socotit de unii lingviuti o ,anex a substantivului sau un morfem al determinrii, Intruct In multe situaii el se ataueaz direct substantivului (sau determinantului su). Articolul flexioneaz dup gen, numr ui caz, iar prin flexiunea sa, articolul rezolv omonimiile dintre cazuri. De exemplu:
N.Ac.sg. copil/ul G.D. sg. copil/ului N.Ac.pl. biei/i G.D. pl. biei/lor un scaun unui scaun fetelle fetellor nite caiete unor caiete nite prietene unor prietene

La substantivele invariabile flexiunea articulat reprezint singura posibilitate de distingere a cazurilor ui a numrului. De exemplu:
N.Ac.sg. pui/ul un pui educatoare/a o educatoare nume/le un nume G.D. sg. pui/ului unui pui educatoare/i unei educatoare nume/lui unui nume N.Ac.pl. pui/i nite pui educatoare/le nite educatoare numelle nite nume G.D. pl. pui/lor unor pui educatoare/lor unor educatoare numellor unor nume

Articolul este partea de vorbire cu cel mai redus inventar de uniti, dar este repartizat In cteva specii ui subspecii distincte: articolul hotrat, cu subspeciile hotrat propriu-zis, posesiv sau genitival ui demonstrativ sau adjectival, ui articolul nehotrat. In funcie de poziia fa de elementul determinat, articolul poate fi antepus sau proclitic ui postpus sau enclitic. Calificarea ca hotrat (sau definit) ui nehotrat (sau nedefinit) se refer la msura In care obiectul denumit de substantiv este cunoscut sau mai puin cunoscut de ctre vorbitor. Articolul hotrat propriu-zis prezint obiectul denumit ca fiind bine individualizat, cunoscut de vorbitor. Formele articolului hotrt propriu-zis sunt urmtoarele: masculin N.Ac. -l, -le, -a G.D. -lui, -(e)i, lui V. -le Singular neutru -l, -le -lui (-le) feminin -a -(e)i, lui 127

Plural masculin neutru feminin N.Ac. -i -le -le G.D. -lor -lor -lor V. -lor (-lor) -lor Articolul hotrt enclitic se ataueaz direct la substantiv (fata, muntelui, anotimpurile), mai puin unele sigle sau neologisme neadaptate, cnd articolul se separ prin cratim: VIP-ul, re-ul, feedback-ul. Deoarece In vorbirea curent articolul -l nu se mai pronun, rolul su a fost preluat de vocala precedent (u): omu, leu, socru. Articularea substantivului difer In funcie de caz, de rolul sintactic, de felul prepoziiei care Il preced sau de context. Substantivul In genitiv ui dativ este Intotdeauna articulat: Casa vecinului, Dau mamei telefon. Substantivul In nominativ ui acuzativ apare mai frecvent cu form articulat, dar este posibil ui forma nearticulat. Nominativul cu funcie de subiect este articulat, cel cu funcie de nume predicativ este In mod frecvent nearticulat: Casa este curat; Maria a a]uns profesoar. Acuzativul nearticulat apare mai ales la plural: Vede copii fericii, dar ui la singular: i-a luat cas. Prepoziiile, respectiv locuiunile prepoziionale, cu genitivul ui dativul impun articularea substantivului: in dosul curii, Graie perseverenei; prepoziiile cu acuzativul impun de obicei nearticularea: la serviciu, In curte, pentru fat. Dup prepoziiile a ui de apar mai ales substantive nearticulate: miroase a fan; ap de izvor. Prepoziia cu admite att articularea: vine cu trenul, lucreaz cu ora, ct ui nearticularea: umbl cu gri]. Dup prepoziia compus de-a substantivul apare Intotdeauna articulat: a se da de-a berbeleacul. Vecintatea unor contexte impune uneori articularea, alteori nearticularea. Numeralele cardinale ui ordinale ui unele adjective pronominale (care, fiecare, oricare, ce, orice, cat, alt, acela%i, atat, vreun) sau invariabile (asemenea, a%a, atare) impun substantivului forma nedeterminat: trei copii, al cincilea copil; fiecare om, asemenea fapt etc.
128

Adjectivul nehotrt tot ui numeralele colective vechi (amandoi, tustrei excepie face ambii) impun forma articulat: tot omul, amndoi copiii. Adjectivul posesiv ui cel de Intrire impun forma determinat a substantivului: familia mea, Insui autorul/autorul Insui.

129

Dup adjectivele invariabile de genul (co%)cogeamite, ditamai, substantivul care urmeaz este articulat: (co)cogeamite biatul. Construcia cu adjectivul Intreg permite articularea fie a substantivului, fie a adjectivului numai la N.Ac.: Intreg stadionul/Intregul stadion, pentru c la G.D. este corect numai formularea Intregului stadion, nu ui Intreg stadionului. Articularea este specific numai substantivului ui de aceea aplicarea sa la alte pri de vorbire duce la substantivizarea acestora: tanrul, binele, dedesubtul, cinciul, eul, oful. Adjectivul antepus preia formal articolul substantivului. In exemplul: Am vzut celebrul muzeu, individualizarea se raporteaz la substantiv, nu la adjectiv. Articolul hotrt proclitic (lui) nu are funcie individualizatoare, el este doar morfem de G.D. pentru substantivele masculine, nume de persoane, ui, uneori, ui pentru cele feminine: lui tata, lui Vasile, lui Mimi. Poate fi folosit pentru distingerea unor substantive comune ui proprii omonime: casa ciobanului, casa lui Ciobanu. Articolul posesiv (sau genitival) intr In structura pronumelor posesive (al meu/ su) ui a numeralului ordinal, fiind un formant al acestuia (a doua, al cincilea) ui este element de legtur al adjectivelor posesive sau al genitivului substantivelor (sau al pronumelor) cu substantivul sau cu adjectivul determinat: stiloul acesta este al su, certificatul de na%tere al copilului. Are urmtoarele forme:
Singular masculin/neutru feminin al a masculin ai alor Plural feminin/neutru ale alor

N.Ac. G.D.

Forma de G.D. plural alor este folosit doar In combinaie cu un pronume posesiv: Grija alor no%tri, Le-am telefonat alor mei. Acordul In gen ui numr se face cu substantivul regent, nu cu cel In genitiv: Meritele sunt ale copilului, Darul este al fetelor. Cnd Insoeute un substantiv (al prietenului), un pronume, cu excepia celui posesiv (al acelora), un numeral, cu excepia celui ordinal (al ambilor), cere cazul genitiv. Pe lng un numeral ordinal (al doilea) ui un pronume posesiv (a noastr, al su) este doar morfem al acestor
130

pri de vorbire ui nu cere genitivul. Articolul demonstrativ (sau adjectival) are rolul de a lega un substantiv comun articulat cu articol hotrt enclitic sau un nume propriu de determinantul su (copilul cel bun, Ecaterina cea Mare),

131

particip la formarea superlativului relativ, ca formant al acestuia (cei mai buni), ui substantivizeaz un adjectiv, un numeral sau construcii prepoziionale (cei ale%i, cele dou, cei din urm). Are urmtoarele forme:
N.Ac. G.D. Singular masculin/neutru feminin cel cea celui celei masculin cei Plural feminin/neutru cele celor

Se acord In gen, numr ui caz cu substantivul determinat sau Inlocuit: fratele cel mare, fratelui celui mare, frailor celor mari, fata cea curajoas, fetei celei curajoase, fetelor celor curajoase. Limba romn vorbit are tendina de a suprima flexiunea cazual a articolului. Astfel, In locul construciei corecte biatului celui cuminte apare adesea biatului cel cuminte. Articolul demonstrativ apare o singur dat atunci cnd se coordoneaz mai multe adjective: fratele cel mare %i bun ori dou sau mai multe superlative relative: cel mai instructiv %i interesant curs. Articolul nehotrt este Intotdeauna proclitic, avnd rolul numai de a prezenta obiectul desemnat de substantiv, fr Ins a-l identifica (un copil, o cas, nite copii/case). Are urmtoarele forme:
Singular masculin/neutru feminin un o unui unei Plural masculin, feminin, neutru ni %te unor

N.Ac. G.D.

Forma de nominativ-acuzativ singular un, o este omonim att cu numeralul cardinal (care intr In opoziie cu alt numeral: un pom doi pomi, o sor dou surori), ct ui cu adjectivul nehotrt (care se coreleaz cu adjectivul nehotrt alt(): un frate e doctor, altul avocat; eu aleg o variant, tu alt variant). Articolul nehotrt, ca ui cel hotrt, este specific substantivului. Folosit pe lng alte pri de vorbire, acestea devin substantive: un amrat, un %apte, un bine, un ce, un nimic, un oarecare, un of, ni %te de%tepi. Cnd Insoeute un substantiv nume predicativ, Ii confer acestuia valoare adjectival: E un as (cel mai as).
132

Adjectivul Adjectivul este partea de vorbire flexibil care exprim o Insuuire calitativ sau cantitativ a unui obiect. El este subordonat substantivului (sau unui substitut al lui) cu care se acord In gen, numr ui caz. Categoriile gramaticale care asigur flexiunea adjectivului sunt genul, numrul, cazul ui comparaia (exprimat prin mijloace analitice). La adjectiv, genul reprezint un criteriu de flexiune, spre deosebire de substantiv, unde acesta este fix. Prin urmare, adjectivul bun devine la feminin bun, pe cnd student, student sunt dou substantive distincte. Adjectivul poate fi (doar formal) articulat enclitic cnd este antepus substantivului, articolul fiind de fapt al substantivului: frumoasa fat, Intregul univers. Forma-tip a adjectivului este cea de masculin-neutru singular nearticulat. Clasificarea adjectivelor In funcie de coninutul exprimat, adjectivele sunt calificative (propriu-zise sau descriptive): bun, frumos, alb, tineresc ui determinative (de fapt pronume, numerale, verbe cu valoare adjectival: acel om, casa mea, orice lucru, Insci mama, nici un pom, dou tablouri, ran sngernd, bilete vndute). Dup form, adjectivele calificative se clasific In simple: bun, cinstit, mic, alb, vioi etc., compuse prin contopire sau sudare: atotputernic, binevoitor, cumsecade, ruvoitor ui prin alturarea elementelor componente: rocu-aprins, verde-brotcel, gol-golu, nou-nscut, sus-menionat, cultural-artistic, ctiinifico-fantastic etc. ui locuiuni adjectivale. Locuiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu Ineles unic, care echivaleaz cu un adjectiv. Cel mai adesea In structura lor intr o prepoziie ui un substantiv: cu judecat, de isprav, din topor, fr cap etc. Sunt locuiuni care au In structura lor un pronume: de nimic, cte ci mai cte, tot unul ci unul. Locuiunile adjectivale nu conin, de regul, In structura lor un adjectiv. Din acest motiv, ele sunt invariabile, nu se acord In gen, numr ui caz cu determinatul, iar din punct de vedere sintactic au valoarea unui atribut substantival prepoziional sau pronominal, nu adjectival: priveliute de vis, oameni de nimic. Unele locuiuni
133

adjectivale pot avea grade de comparaie: un om de treab, un om

134

foarte de treab, iar altele pot avea ele Insele sensuri de superlativ: de excepie, de milioane, de mai mare dragul. Dup flexiunea complet a adjectivelor calificative, acestea se grupeaz In adjective variabile ui adjective invariabile. Adjectivele variabile se pot grupa dup numrul de forme flexionare In adjective cu patru forme, acestea constituind majoritatea adjectivelor: curat-curat-curai-curate, aspru-aspr-aspriaspre, ambiguu-ambigu-ambigui-ambigue, mititel-mititea-mititeimititele; cu trei forme: nou-nou-noi, drag-drag-dragi, argintiu-argintieargintii, prietenesc-prieteneasc-prietenecti; cu dou forme: maremari, dulce- dulci, dibaci-dibace, stngaci-stngace, tenace-tenaci, rapace-rapaci. Adjective invariabile, cu o form unic pentru singular ui plural, indiferent de gen, numr ui caz. Sunt mult mai puine dect cele variabile ui pot fi cuvinte vechi: atare, ferice, gata, doldora, otova, dar sunt mai ales neologisme: be], kaki, lila, roz, bleumarin, forte, pane, cic, ad-hoc, atroce, eficace, feroce, motrice, propice. Adjectivele capt forme de gen, numr ui caz prin acord cu substantivul. Oferim cteva modele de declinare a adjectivelor variabile nearticulate. Adjective cu patru forme
m.n.sg. f.sg. N.Ac. bun; acru, ru bun, acr, rea G.D. bun, acru, ru bune, acre, rele m.pl. buni, acri, ri buni, acri, ri f.n.pl. bune, acre, rele bune, acre, rele

Adjective cu trei forme

m.n.sg. N.Ac. drag, roditor G.D. drag, roditor m.n.sg. N.Ac. tare, dibaci G.D. tare, dibaci f.sg. drag, roditoare dragi, roditoare f.sg. tare, dibace tare, dibace m.pl. f.n.pl. dragi, roditori dragi, roditoare dragi, roditori dragi, roditoare m.pl. tari, dibaci tari, dibaci f.n.pl. tari, dibace tari, dibace

Adjective cu dou forme

Nu toate adjectivele au forme de vocativ. Dintre cele care au vocativ, unele, masculine, se termin In -e: iubite prieten!, tinere
135

domn!; altele, feminine, se termin la vocativ In -: drag mam!, scump fat! In limba literar sunt preferate Ins formele de vocativ identice cu nominativul: prieten scump!, dragul meu prieten!

136

Un grup de adjective, uneori cu statut controversat In ce priveute Incadrarea la aceast parte de vorbire, are cinci forme In total: mult (mult, mult, muli, multe, multor), puin, tot, precum ui anumit, diferit; cnd sunt antepuse, acestea au la G.D. plural, o flexiune dubl: sintetic: (atragerea multor clieni) ui analitic (cu prepoziiile a ui la: angajarea a muli tineri, a comunicat la muli prieteni). Combinarea celor dou tipuri duce la forme incorecte de tipul opiniile a multor oameni. Gradele de comparaie Comparaia este categoria morfologic specific adjectivului (ui adverbului) ui exprim raporturi cantitative sau calitative Intre obiecte sau procese care au o Insuuire comun. Sunt trei grade de comparaie: pozitiv, comparativ ui superlativ. Gradul pozitiv reprezint nivelul de referin, baza la care se raporteaz gradele de comparaie propriu-zise, fr stabilirea vreunui raport de comparaie: ap rece, munte Inalt. Gradul comparativ, exprimat analitic cu ajutorul unor adverbe sau locuiuni adverbiale, devenite morfeme ale gradelor de comparaie, are trei forme: comparativul de egalitate, de superioritate, de inferioritate. Comparativul de egalitate se formeaz cu morfemele la fel de, tot aa de, tot att de, deopotriv de auezate In faa adjectivului la gradul pozitiv, iar termenul al doilea al comparaiei este introdus prin ca (i), ct (i), la fel ca (i), Intocmai ca (i): Fiica este la fel de frumoas ca i mama. Comparativul de superioritate foloseute ca morfeme pentru termenii de comparaie adverbele de mod mai, dect, ca (ultimele dou funcionnd ca prepoziii): El este mai bun dect/ca ea. Comparativul de inferioritate foloseute morfemul mai puin + adjectivul cu forma gradului pozitiv ui adverbele (cu funcie de prepoziie) dect, ca: El este mai puin rezistent dect/ca ea. Gradul superlativ exprim o Insuuire aflat la un grad extrem ui este de dou feluri: superlativ relativ ui superlativ absolut, fiecare dintre acestea putnd fi de superioritate ui de inferioritate. Superlativul relativ se formeaz de la comparativul de inegalitate, precedat de articolul demonstrativ (cel, cea, cei, cele) acordat In gen, numr ui caz cu substantivul determinat. Termenul al doilea 130

al

131

comparaiei, cnd exist, foloseute prepoziiile din + singularul, dintre + pluralul, de + un adverb. De exemplu: El este cel mai bun din sat; El este cel mai bun dintre toi; El este cel mai bun de aici (superlativ de superioritate) ui El este cel mai puin favorizat din clas; El este cel mai puin favorizat dintre toi; El este cel mai puin favorizat de acolo (superlativ de inferioritate). Superlativul absolut se exprim cu ajutorul adverbului gramaticalizat (devenit morfem) foarte pentru superlativul de superioritate ui foarte puin pentru superlativul de inferioritate. In afar de aceast form literar gramaticalizat, se mai utilizeaz adverbul popular ui familiar tare/tare puin, adverbele cu sens intensiv colosal, extra- ordinar, fantastic, formidabil, groaznic, grozav, nemaipomenit, nespus, prea, teribil, uimitor, uluitor (majoritatea urmate de prepoziia de) ui unele locuiuni adverbiale populare: peste msur, din cale-afar, (de) mai mare dragul, de mama focului, mai mare ruinea, nevoie mare etc. In anumite expresii populare apar unele substantive adverbializate cu sens superlativ: Ingheat tun, gol puc, plin ochi, singur cuc, suprat foc. Superlativul mai poate fi redat ui prin alte mijloace, cum ar fi: lungirea vocalelor sau a consoanelor: greeu, maare, acruu; rru, gallben; repetarea adjectivului: frumos, frumos; slab, slab; vechi, vechi; repetarea substantivului, In cazul genitiv: minunea minunilor, voinicul voinicilor sau diverse construcii exclamative echivalente semantic cu superlativul: Aca frumoas s-a fcut! Ce biat dectept! Bun treab! De asemenea, superlativul absolut mai poate fi exprimat cu ajutorul unor prefixe neologice: arhi-, extra-, hiper-, super-, ultra- (arhiplin, extrafin, hipersensibil, superdotat, ultraregalist) sau a sufixului neologic -isim (rarisim). Mai trebuie adugate la acestea ui unele prefixe vechi: prea-, rs-, str(preacurat, rstlmcit, strbun). Sunt ui adjective care nu au categoria comparaiei: adjective cu sens absolut, care nu poate fi comparat: absolut, brbtesc, complet, definitiv, desvrrcit, egal, etern, final, general, infinit, iniial, mort, oral, perfect, pozitiv, pulmonar, strmocesc, unic, vecnic, viu etc.; adjective cu form de pozitiv, dar al cror sens indic gradul absolut al Insuuirii: colosal, excelent, extraordinar, genial, splendid, 132

superb,

133

teribil, uria%, ve%nic; adjective care sunt la origine (In latin) compa- rative sau superlative: anterior, posterior, ulterior, exterior, interior, inferior, superior, ma]or, minor; optim, maxim, minim, proxim, suprem, infim, extrem, ultim. Schimbarea valorii gramaticale a adjectivului se realizeaz prin: substantivarea adjectivului cu ajutorul articolului hotrat propriu-zis enclitic (Lene%ul mai mult alearg), a articolului nehotrat (Un necu- noscut s-a apropiat de el), al articolului demonstrativ (Cel Inelept ascult), prin adverbializarea adjectivului pe lang un verb: cant frumos; doarme lini%tit. Singurul adjectiv cu form distinct de cea a adverbului este adjectivul bun, spre deosebire de adverbul bine, iar adjectivul singur nu poate deveni adverb (el st singur, ea st singur), prin urmare, funcia lui sintactic va fi Intotdeauna de element predicativ suplimentar. Funciile sintactice ale adjectivului Adjectivul Indeplineute urmtoarele funciuni sintactice: atribut adjectival (inclusiv la vocativ): Cad frunzele ruginii; Te autept, drag mam. nume predicativ: El este deosebit. element predicativ suplimentar: Ea vine singur. complement indirect: Din Increztor a devenit pesimist. complement circumstanial: de mod comparativ: E mai mult istea dect de%teapt. de timp: De mic citea mult. de cauz: Plangea de necaz. de relaie: De bun, e bun, dar degeaba.

134

Numeralul Numeralul este partea de vorbire flexibil (cu cea mai redus flexiune, multe numerale fiind invariabile), care exprim: un numr (doi, patru, zece), determinarea numeric a obiectelor (trei case, cinci copaci), ordinea obiectelor prin numrare (al doilea an, a patra grup). Numeralul este o parte de vorbire eterogen att In privina diferitelor categorii de componente, ct ui In ce priveute comportamentul morfologic ui sintactic; el este omogen numai din perspectiv semantic, exprimnd un numr definit (nuanat In direcia cantitii sau a ordinii). Numeralele se clasific dup structur ui relaia numeric exprimat. Dup structur, numeralele sunt simple (unu, doi, opt), compuse (unsprezece, douzeci, treizeci %i trei) ui derivate (doime, sutime, Inzecit, Inmiit). In funcie de relaia numeric exprimat, numeralele sunt cardinale, cu subspeciile: cardinale propriu-zise, colective, fracionare, distributive, adverbiale, multiplicative, ui ordinale. Numeralul cardinal propriu-zis exprim ideea de numr In mod direct ui fr alte condiionri, Incadrndu-se In contextul ci, cte (urmate, dup caz, de numele obiectului determinat numeric): Ci sunt prezeni? Cinci (studeni). Cnd sunt articulate hotrt sau nehotrt, numeralele devin substantive: doiul un doi, opturile ni%te opturi. Dup structur, numeralele cardinale propriu-zise sunt simple: unu, doi...zece, sut, mie, milion, miliard ui compuse, grupate dup mai multe tipare: numerale de la unsprezece la nousprezece (cnd numeralul zece este legat de alt numeral prin prepoziia spre); numeralele pentru zeci, sute, mii, milioane etc.: douzeci, cinci sute, trei mii; numerale pentru zeci + uniti legate prin conjuncia %i. treizeci %i opt; numerale savante (puin folosite): bilion, trilion, catralion,
135

cvintilion. Numeralul un(unu)/o (una) are flexiunea cea mai bogat, prezentnd forme diferite pentru valoarea adjectival, atunci cnd Insoeute un substantiv cu care se acord (un pom, o cas); cnd apare singur are valoare substantival sau pronominal (articulat). Cu valoare de numeral, unu se scrie Intotdeauna nearticulat: unu din doi, unu la

136

cinci, o mie unu, ora unu. In mod tradiional Ins, acesta se articuleaz In componena unor locuiuni adverbiale (pan la unul) sau adjectivale (tot unul %i unul, de unul singur). Numeralul cardinal, spre deosebire de formele sale omonime articolul nehotrt sau adjectivul pronominal nehotrt ,are numai form de singular. Cu valoare de adjectiv are urmtoarele forme: masc./neutru sg. fem. sg. N.Ac. un elev N.Ac. o elev G.D. unui elev G.D. unei eleve Cu valoare de substantiv masc./neutru sg. fem. sg. N.Ac. unu(l) N.Ac. una G.D. unuia G.D. uneia Numeralul doi (masc.)ldou (fem., neutru) are forme diferite dup gen. Cazul este exprimat analitic (cu ajutorul prepoziiilor folosite In faa formelor de acuzativ): prepoziia a pentru genitiv (Mam a doi biei/a dou fete) ui prepoziia la pentru dativ (Am sunat la doi cunoscui/la dou cunoscute). Forma sintetic de G.D. duor nu este literar. Cu valoarea lui doi se folosesc uneori substantivele cuplu, pereche. Numeralele simple cu flexiune de substantiv: zece, sut, mie (fem.), milion, trilion, miliard (neutre) flexioneaz dup gen, numr, caz, articulare (zecile, sutelor/ unor sute, milionului, miliardelor). Numeralul zero este un numeral cardinal negativ cu flexiune de substantiv neutru cu pluralul In -uri (trei zerouri). Cnd are valoare de numeral are numai form de singular, chiar dac dup el urmeaz un substantiv la plural (zero puncte). Numeralele cardinale compuse pun adesea probleme de form: cele de la 11 la 19 trebuie s pstreze nealterat structura unitate + prepoziia spre + zece, exceptnd formele (corecte) paisprezece (nu patrusprezece) ui %aisprezece (nu %asesprezece). Numeralul corespunztor lui 12 are forme deosebite dup gen: doisprezece pentru masculin ui dousprezece pentru feminin ui neutru. Prin urmare, sunt corecte formele dousprezece mii/milioane, ora dousprezece, dousprezece ianuarie. Cu valoarea lui 12 este folosit substantivul duzin, mai ales In limbajul comercial. Numeralele de la 20 la 90 au structura unitate + zeci: treizeci,
137

nouzeci, unde zece este tratat ca substantiv feminin precedat de celelalte numerale cardinale. Face excepie numeralul %aizeci (nu %asezeci).

138

Numeralele cincizeci ui optzeci prezint variantele cinzeci, respectiv obzeci, admise doar In pronunare. Toate se scriu Impreun, fr cratim. Numeralele compuse corespunztoare lui 21-99 au structura: unitate + zeci + conjuncia ci + unitate, scrise In trei cuvinte, cu blanc, fr cratim (nouzeci ci nou). Sunt incorecte variantele de tipul: doucunu/douzecunu, treijdoi/treizejdoi etc. De la 20 In sus numeralele se leag prin prepoziia de de substantivul nearticulat pe care Il determin att In forma scris, ct ui In exprimarea oral, chiar ui atunci cnd numeraul este redat prin cifre: douzeci ci dou/22 de zile; patruzeci ci opt/48 de ore, dou sute cincizeci/250 de lei etc. Scrierea fr prepoziia de este admis numai In cazul In care substantivul apare abreviat In scris: 20 m, 34 kg, 120 p. La numeralele mai mici de 20 (2-19) prepoziia de este doar tolerat atunci cnd substantivul Insoit denumeute o cifr, o not muzical, o liter: patru (de) 10, doi (de) fa, trei (de) i. Pentru exprimarea cazurilor G. ui D., In afar de cteva numerale care au forme cazuale exprimate sintactic (unu, zece, sut, mie, milion, bilion, miliard), celelalte numerale le exprim analitic (cu ajutorul prepoziiilor): prepoziia a pentru genitiv: observatori a opt ri; tat a doi copii ui prepoziia la pentru cazul dativ: Am fcut daruri la zece copii. Cnd sunt Insoite de articolul demonstrativ cei, cele, aceste numerale flexioneaz cazual prin articol: Performanele celor trei sportivi. Numeralul colectiv exprim o grupare determinat de obiecte, iar specificul su este ideea de Insoire: amndoi/ amndou (numeral vechi, moutenit din latin), ambii/ambele (neologic), toi/toate trei, toi/toate patru, toi/toate cinci alturi de formele tustrei/ctecitrei/ ctecitrele, tuspatru/ctecipatru, tuscinci/ctecicinci etc. Amndoi/amndou are forme distincte de gen numai la nominativ ui acuzativ. La genitiv-dativ formele amnduror/amndurora nu sunt distincte dup gen, ci dup comportamentul sintactic ui dup topic: amnduror, fr particul deictic, cnd preced substantivul (Mama amnduror bieilor/fetelor; Le-am spus amnduror colegilor/ colegelor) ui amndurora, cu particul deictic, cnd urmeaz substantivului (Le-am propus prinilor amndurora, Le-am spus amndurora ce era de spus).
139

Ca adjectiv, fie antepus, fie postpus substantivului, presupune articularea hotrt a acestuia: amndoi copiii/amndou fetele; copiii amndoi/fetele amndou.

140

Ambii/ambele, sinonimul neologic pentru amndoi/amndou, are la G.D. formele ambilor/ambelor, dar poate fi folosit ui In construcii analitice cu prepoziia la pentru dativ: la ambii/la ambele. Este Intotdeauna antepus ui, deoarece d impresia de articulare, substantivul care Ii urmeaz nu este articulat: ambii elevi/ambele eleve. Pentru numeralele mici (pn la 10) se foloseute cu precdere In vorbirea popular o locuiune format din toi/toate (tus-) sau cteci- + numeralul cardinal cu valoare de numeral colectiv compus: toi/toate patru alturi de tuspatru/ctecipatru (prietenii/prietenele). Reproducnd modelul lui amndoi, In limba vorbit se folosesc ui numeralele colective amntrei, amnpatru, amncinci, elementul amn- provenind din lat. ambo. De subliniat faptul c duo, duet, trio, ter, terin, triplet, troic, treime, duzin, chenzin, In pofida sensului pe care Il au (redau o cifr exact), sunt, din punct de vedere morfologic, substantive. Numeralul fracionar (partitiv) este numeralul care denumeute o parte, o fraciune dintr-un Intreg sau dintr-un grup de obiecte. Reprezint niute derivate substantivale formate de la numeralul cardinal propriu-zis + sufixul -ime: doime, treime, sutime etc., avnd gen, numr, caz, articulare. Este un numeral livresc, folosindu-se cu precdere In aspectele specializate ale limbii (muzic, sport, matematic): doimi, ptrimi, optimi, caisprezecimi etc. Numeralul fracionar se leag de determinant prin prepoziiile de, din: optime de secund, o ptrime din suprafa. In limbajul matematic numeralele cardinale sunt legate prin prepoziiile pe sau supra: doi pe trei, patru supra doi. Popular, sunt folosite ui construciile: pe din dou, pe din trei. In limbajul administrativ este folosit formula numeral cardinal + expresia la sut, la mie: capte la sut/mie. Cu valoarea lui la sut, sutime se poate folosi substantivul neutru procent, iar cu valoarea lui la mie, miime se foloseute substantivul feminin promil(e). De multe ori apar construcii pleonastice de tipul un procent de doi la sut. In limba comun substantivele jumtate ui sfert, iar In limba popular substantivul litr, au sensul numeralelor fracionare doime, ptrime. Acestea pot intra In structura unor locuiuni adjectivale (cu sens superlativ): un om ci jumtate sau adverbiale: pe sfert, pe jumtate (a cctigat doar pe sfert/jumtate din sum). 141

Numeralul distributiv exprim repartizarea ui gruparea obiectelor In grupuri egale, unitare numeric. Are structura unei locuiuni formate Intotdeauna din adverbul cte ui numeralul cardinal propriu-zis (uneori

142

repetat): cte unu(a)/unu(a) cte unu(a), cte doi/doi cte doi etc. Valoarea numeralului distributiv poate fi adjectival sau substantival ui are flexiunea numeralului cardinal propriu-zis. Numeralul adverbial (de repetare) arat de cte ori se repet o aciune sau In ce proporie se afl o calitatelcantitate la diferite obiecte sau la acelaui obiect In ipostaze diferite. Determin un verb, adjectiv sau adverb, iar structura sa cuprinde prepoziia de (dup care pot urma adverbe ca aproximativ, circa, vreo sau prepoziia peste) + numeralul cardinal propriu-zis + substantivul ori (pluralul substantivului oar): de (vreo) dou ori, de (aproximativ) trei ori etc. Numeralul corespunztor lui 1 este o dat ,o singur dat, omofon cu odat ,odinioar ui omonim cu formaiile bazate pe o dat (scris separat): o dat cu/ce, o dat In plus, o dat pentru totdeauna, dintr-o dat. Pot fi constituite formaii mixte de numerale distributive: cte o dat (care s-a sudat In forma adverbului nehotrt cteodat), de cte dou ori etc. Neologismul internaional bis, folosit dup un numeral cardinal propriu-zis (numr al unei pagini, al unei case: 9 bis), are valoare adjectival; atunci cnd indic repetarea unui pasaj (muzical, literar) are valoare adverbial, cu semnificaia ,Inc o dat. De aici ui verbul derivat a bisa. Numeralul multiplicativ arat proporia In care creute o cantitate numeric sau o calitate. Este un derivat parasintetic, format de la numeralul cardinal propriu-zis simplu (2-8, 10, 100, 1000) cu prefixul In-(Im-) ui sufixul participial -it: Indoit, Intreit, Imptrit, Inzecit, Insutit, Inmiit. Numerale multiplicative neologice sinonime sunt: dublu, triplu, iar In limbajul utiinific cvadruplu, cvintuplu, sextuplu. Numeralul multiplicativ seamn ca form cu adjectivele participiale ui se comport ca acestea, acordndu-se In gen, numr ui caz cu substantivul determinat: cctig Inzecit cctiguri Inzecite. Cnd deter- min un verb, acesta devine adverb: a cctigat Indoit; cu aceast valoare
143

este sinonim cu numeralul adverbial corespondent: de dou ori. Numeralul dublu s-a substantivizat In terminologia sportiv In sintagme precum dublu mixt, dublu fete/biei. Numeralul ordinal arat ordinea obiectelor sau a aciunilor Intr-o serie numeric. Se Incadreaz In contextul al ctelea, a cta, iar formanii si sunt al...lea (masculin), a...a (feminin): al doilea, al optulea; a doua, a opta.

144

Dup cum se refer la obiecte sau la aciuni, se Impart In: numerale ordinale propriu-zise ui numerale ordinale adverbiale (de repetare). Numeralul ordinal propriu-zis indic poziia ocupat de un obiect Intr-o serie ordonat In spaiu, timp sau Intr-o ierarhie. Au valoare adjectival, adverbial sau substantival. Structura tipic a numeralului ordinal este: articolul posesiv al/a + numeral cardinal propriu-zis + articolul enclitic -le + particula deictic -a: al cincilea/ a cincea, al treizeci ci unulea/a treizeci ci una, al o sutlea/a (o) suta, al o mielea/ a (o) mia, al (un) milionulea/a milioana, al (un) miliardulea/a miliarda. Fac excepie: Inti(ul), (cel) dinti, primul (toate cores- punznd lui 1), secund, ter (ca sinonime pentru al doilea, al treilea). Inti nearticulat este invariabil In postpunere, folosit cu valoare adjectival: rndul Inti, banca Inti, dar este variabil ui articulat In antepunere: Intiul concurent, Intia concurent. Numeralele ordinale se declin numai articulate: cele sintetice cu articolul hotrt enclitic, cele analitice cu articolul demonstrativ cel. Formele lor flexionare sunt urmtoarele:
Singular m. ui n. f. Intiul Intia Intiului Intii Plural m. Intii Intilor f. ui Intile n. Intilor

N.Ac. G.D.

Singular Plural m. ui n. f. m. f. ui n. N.Ac. cel de(-)al doilea cea de(-)a doua cei de(-)al doilea cele de(-)al doilea G.D. celui de(-)al doilea celei de(-)a doua celor de(-)al doilea celor de(-)al doilea

Numeralul ordinal adverbial (de repetare) arat a cta oar se realizeaz o aciune sau gradul de superioritate (sau de inferioritate) al unei Insuuiri. Sunt specialiuti care nu-l recunosc ca specie distinct a numeralului ordinal propriu-zis, de la care se ui formeaz, de fapt, ca o locuiune, prin atauarea la sfruit a substantivului oar (uneori dat sau rnd): Intia (prima) oar/dat, In primul rnd; a doua oar/dat, In al doilea rnd. Pentru primele trei numerale exist ui dublete neologice, cu caracter livresc primo, secundo, terio. Din limbajul matematic a ptruns In limbajul familiar pronumeralul n, folosit ca numeral ordinal adverbial la feminin: (pentru) a n-a oar.
145

Numeralele ordinale pot fi redate In scris prin litere sau cifre, iar pentru numerele mai mici este specific acestui numeral notarea cu cifre romane Insoite de formanii al, a (antepuui) ui -lea, -a (postpuui). In ultimul timp exist tendina Inlocuirii cifrelor romane cu cifre arabe, precum ui a Inlocuirii numeralelor ordinale cu cele cardinale, care asigur o exprimare mai rapid ui economie de spaiu: secolul 21, capitolul 3 In loc de secolul al XXI-lea, capitolul al III-lea. Funciile sintactice ale numeralului Nominativ: subiect: Doi alearg. Al treilea priveute. Amndoi sunt mulumii; nume predicativ: Prietenii mei sunt doi/amndoi. El a rmas al cincilea; element predicativ suplimentar: Au plecat amndoi. Ea s-a Intors a doua; atribut apoziional: Exemplele date, zece, sunt suficiente. Genitiv fr prepoziie: atribut apoziional: Sfatul lor, al celor doi, a fost bun; atribut substantival: Casa amndurora este pe plaj; nume predicativ: Bunurile sunt ale amndurora. Genitiv cu prepoziie: atribut substantival: Colaborarea cu ambii a fost bun; nume predicativ: Suntem Impotriva celor doi; complement circumstanial: Au venit Inaintea celor trei; complement indirect: S-au unit Impotriva primului. Dativ fr prepoziie: complement indirect: 0 s le art amndurora tabloul; atribut apoziional: Anei, primei candidate, i s-au dat explicaii. Dativ cu prepoziie: atribut substantival: Succese datorate celor doi Invtori; complement circumstanial: A Intrziat din cauza celor doi. Acuzativ fr prepoziie: complement direct: Am cules trei; Aleg dou; element predicativ suplimentar: Il socotim primul. Acuzativ cu prepoziie: nume predicativ: Toi sunt de zece; atribut substantival prepoziional: Vorbeute despre colaborarea cu trei dintre ele; atribut apoziional: Pe Maria ui pe Ana, pe ambele, le-am Intlnit; complement direct: Ii aplaudm pe cei trei; complement indirect: Se teme de al treilea; complement circumstanial: Chiar zece ui tot nu-i ajung. Vocativ: fr funcie sintactic: Hei, cei doi, de acolo!; atribut: Voi, amndoi, venii aici!

146

Pronumele Pronumele este partea de vorbire flexibil care se declin ui ine locul unui substantiv, prelund unele caracteristici gramaticale ale acestuia. Este o parte de vorbire cu sens foarte abstract, reprezint indicatorul unui obiect sau al unei persoane ui poate substitui orice substantiv, deoarece apare In aceleaui contexte cu acesta. Majoritatea pronumelor flexioneaz dup gen, numr ui caz, iar pronumele personale, reflexive, de Intrire ui cele posesive au ui categoria persoanei. Flexiunea pronumelui este foarte neomogen, cu multe forme neregulate, supletive, accentuate ui neaccentuate, cu diferene Intre forma pronumelui ui cea a adjectivului corespunztor. Toate pronumele fac parte din vocabularul fundamental al limbii, provin din latin sau sunt formate In limba romn din cuvinte latineuti. Exceptnd pronumele personale ui cele reflexive, celelalte specii de pronume pot deveni adjective pronominale pe lng un substantiv sau alt pronume cu care se acord In gen, numr ui caz, uneori cu modificri de form. De exemplu altul pronume nehotrt, alt adjectiv pronominal nehotrt; nici una pronume negativ, nici o, adjectiv pronominal negativ. In limba romn exist urmtoarele feluri de pronume: personal, de politee, reflexiv, de Intrire, posesiv, demonstrativ, interogativ, relativ, nehotrt, negativ. Pronumele personal propriu-zis desemneaz diferite persoane In funcie de autorul unui enun: persoana 1 sg. (eu) arat persoana care vorbeute (locutorul), iar la plural (noi) un grup care include ui locutorul; persoana a 11-a sg. (tu) arat persoana creia i se adreseaz vorbitorul (interlocutorul), iar la plural (voi) un grup care-l cuprinde ui pe interlocutor; persoana a 111-a sg. (el/dnsul/Insul, ea/(dnsa/Insa), plural (ei/dncii/Incii, ele/dnsele/Insele) arat persoanele sau obiectele
140

despre care se vorbeute, cnd acestea sunt altele dect interlocutorii. Doar pronumele de persoana 1 ui a 11-a se refer strict la persoane, cele de persoana a 111-a se refer att la persoane, ct ui la obiecte. Flexiunea pronumelor personale propriu-zise este complicat ui neregulat: primele dou persoane Iui schimb forma dup persoan, numr ui caz, iar persoana a 111-a ui dup gen, la dativ ui acuzativ apar

141

forme paralele: accentuate (lungi) ui neaccentuate (scurte), nominativul este, din punct de vedere formal, diferit de acuzativ. Tabloul formelor pronumelui personal propriu-zis este urmtorul:
1 sg. N. G. D.acc. D.neacc. A.acc. A.neacc. V. eu mie Imi, mi mi,mi, mi mine m m,m, m,m, m 1 pl. N. G. D.acc. D.neacc. A.acc. A.neacc. V. noi nou ne, ni ne,ne, ne, ni,ni noi ne ne,ne, ne 2 sg. tu ie Ii, i i,i,i tine te te,te,te tu! 2 pl. voi vou v, vi v,v, v,v ,v vi,vi voi v v,v,v,v voi! m. ei lor lor le, li le,le, le, li,li ei Ii i,i,i m. ui n. el lui lui Ii, i, I,i, i el, Il l,l,l 3 sg. f. ea ei ei Ii, i i, i,i ea o o,o, o 3 pl. f. ui n. ele lor lor le, li le,le, le, li, li ele le le,le, le -

Numai persoana a 111-a (singular ui plural) are forme de genitiv, la persoana 1 ui a 11-a pronumele personal este preluat de pronumele posesive (al/a...meu/mea...; al/a...tu/ta...; al/a...nostru/noastr...; al/a...vostru/voastr...). Uneori se confund formele de genitiv ale pronumelui personal de persoana a 111-a (lui, ei, lor) cu formele pronumelui posesiv. La acuzativ, formele accentuate sunt Insoite de prepoziii sau locuiuni prepoziionale (pe, la, In, pentru, In loc de, Impreun cu). Formele neaccentuate, care reiau sau anticip un complement (Il vede pe el, Fe el Il Intlnecte) ui care apar de obicei In aceleaui propoziii cu cele accentuate, pot fi conjuncte ()mi(), ()i(), ()i(),
142

(-)ne(-), (-)ni(-)(-)vi(-), (-)le(-), (-)li(-), -m, -o, -v (de ex. luIndu-mi, mi-a dat, apucnd-o etc.) sau independente (cu I protetic): Imi, Ii, Il. In combinaie cu nu ui s sunt recomandate formele conjuncte (nu-l, nu-i, s-mi, s-i, s-l etc.), nu cele independente (nu Il, nu Ii, s Imi, s Il). Unele pronume au valori pronominale specifice din punctul de vedere al cazului, al persoanei sau al numrului. Dativul posesiv este cazul dativ folosit cu valoare posesiv pe lang un substantiv articulat (avand form conjunct) cu rol de atribut pronominal In dativ: In ara-i frumoas, In sufletu-mi rnit; pe lang un verb care se refer la un substantiv articulat: Imi a]ut mama; pe lang o prepoziie sau locuiune prepoziional din clasa celor care se construiesc cu genitivul: In faa-mi, asupra-i. Dativul etic (participativ sau al interesului afectiv) se refer numai la pers.1 ui a 11-a sg. uiexprim participarea afectiv a vorbitorului ui a asculttorului la aciune. Este o construcie familiar ui popular, nu are funcie sintactic, ci doar una stilistic: CInd miai venit?; Cnd vrea, i-o spune rspicat; Mi i-l apuc de mn. Valoarea neutr a pronumelui priveute unele forme ale pronumelui personal de persoana a 111-a (singular ui plural) la acuzativ singular feminin o: a nimerit-o, a luat-o la fug ui plural feminin In construcii de tipul: le are cu fumatul, le vede bine la matematic; la dativ singular -i In: zi-i mai departe, d-i btaie. Alte valori specifice ale formelor pronominale: valoarea general (nedeterminat) are In vedere folosirea persoanei a 11-a singular pentru orice persoan: Nici tu una, nici tu alta; Ce ie nu-i place...; pluralul autorului: Noi am analizat subiectul...; pluralul maiestii: Noi, domnul Moldovei; pluralul autoritii: Noi, prefectul ]udeului; pluralul modestiei: Facem ci noi ce putem. Formele paralele de persoana a 111-a, sinonime cu pronumele personal el, sunt: Insul/Insa, Incii/Insele, care era un pronume nedeterminat In limba veche, azi se foloseute numai dup prepoziiile Intru, dintru, printru (cu eliziunea lui -u): Intr-Insul, dintr-Insul, printr-Insul. Pronumele dnsul reprezint un compus care a rezultat din prepoziia de + pronumele personal Insul. Are o flexiune simpl, care se schimb dup gen, numr ui caz: dnsul/dnsa; dnsului/dnsei;
143

dncii/dnsele; dncilor/dnselor. Dnsul nu Inlocuieute decat un nume de persoan (nu nume de alte fiine sau lucruri) ui nu este sinonim cu dumnealui.

144

Pronumele de politee (de reveren) reprezint o subclas a pronumelor personale care exprim o atitudine de reveren fa de persoana cu care sau despre care se vorbeute. Are forme numai de persoana a 11-a sau a 111-a singular ui plural: dumneata (cu formele familiare mata, matale, mtlic, mtlu, tlic), dumneavoastr; dumnealui, dumneaei (mai rar dumneasa), dumnealor. Flexiunea pronumelui de politee este foarte srac: doar dou dintre ele au genitiv-dativ (dumitale, dumisale), restul avnd aceeaui form (la toate cazurile). Gradul de politee exprimat de acest pronume este diferit In funcie de persoan ui numr. De exemplu, dumneata exprim un grad redus de politee, avnd un caracter familiar, mai intim, pe cnd dumneavoastr exprim un grad mai Inalt de politee, oficial, distant. Locuiunile pronominale de politee sunt utilizate In stilul oficial, solemn: Domnia ta (lui, ei, sa, voastr), Domniile voastre (lor). Alte locuiuni pronominale de politee sunt folosite ca formule protocolare, pentru persoane de diferite ranguri. De exemplu: Maiestatea sa pentru regi, regine, Imprai ui Imprtese, Altea sa pentru prini ui prinese, Excelena sa pentru uefi de stat, de guvern, ambasadori, Sanctitatea sa pentru pap ui pentru patriarhi, Inalt Preasfinia sa pentru patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne, Mria sa pentru domnitorii romni ui soiile lor, Magnificena sa pentru rectori etc. Abrevierea In scris a pronumelor de politee se face astfel: dumneata: d-ta; dumitale: d-tale; dumnealui: d-lui; dumneaei: d-ei; dumneasa: d-sa; dumisale: d-sale; dumneavoastr: dv., dvs., dvoastr; dumnealor: d-lor. Locuiunile pronominale de politee mai uzuale se abreviaz astfel: cele din seria cu Domnia: D-ta (D-tale), D-lui, D-ei, D-sa (Dsale), Dvs. sau Dv., D-lor; Maiestatea sa: M.S.; Excelena sa: E.S.; Inalt Preasfinia sa: I.P.S. etc. Pronumele reflexiv apare exclusiv pe lng un verb (fiind la aceeaui persoan cu acesta) ui exprim identitatea dintre subiectul verbului ui complementul direct sau indirect. Are numai 145

cazurile dativ ui acuzativ ui forme proprii numai la persoana a 111-a, nedifereniate dup numr ui dup gen: D. acc. D. neacc. A. acc. A.neacc. sie I%i, %i, %i-, -%i, -%isine se, se-, s-, -s-

146

La persoana 1 ui a 11-a singular ui plural, formele sale (accentuate ui neaccentuate) sunt omonime cu ale pronumelui personal (Imi, Ii...ne, v). Pronumele reflexiv se distinge de pronumele personal prin identi- tatea dintre persoana pronumelui ui a verbului (identitate care nu exist la pronumele personal): m Imbrac fa de m Imbrac; Imi cumpr fa de Imi cumpr. Sunt situaii cnd formele neaccentuate ale pronumelui reflexiv funcioneaz ca substitute ale numelui obiect direct sau indirect ui Indeplinesc ele Insele funcia de complement direct sau indirect: se Imbrac, Imi rezerv, Ici cumpr. 0 alt situaie este aceea In care pronumele s-a gramaticalizat, devenind marc a diatezei reflexive, fr s aib funcie sintactic: se teme, Ici Inchipuie, Ici revine, m uit. Tot aici se Incadreaz ui verbele reflexive impersonale: se cade, se pare, se Intmpl, se poate etc., reflexiv pasive: se zice, se aude, se construiecte, se cur etc. ori reflexivul dinamic sau subiectiv, care exprim participarea intens la aciune: se gndecte, Ici imagineaz etc. Cele dou situaii se disting prin posibilitatea relurii pronumelor reflexive neaccentuate prin formele accentuate: se Imbrac pe sine; Imi repar mie, Ici cumpr sie ui prin imposibilitatea relurii In celelalte cazuri; nu putem spune se teme pe sine, Ici revine lui, Ici Inchipuie lui. Pronumele reflexiv poate avea urmtoarele funcii sintactice: atribut pronominal In dativ (reflexivul posesiv): i-a vndut macina (sa); Ici invit prietenii (si); atribut pronominal prepoziional: Lauda de sine; complement direct: Fe sine nu se cunoacte; S-a Intrecut pe sine; complement indirect: Ici cumpr o carte; complement indirect prepoziional: i-a amintit de sine; Are grij de sine; complement circumstanial: Face totul prin sine; Se Inchide In sine. Pronumele de Intrire (de identificare) este pronumele care are rolul de a sublinia persoana la care se refer, identificnd-o cu precizie. Ca pronume, In limba romn actual, se foloseute foarte rar: A remarcat Insuci; Voi lmuri Insmi faptele; el funcioneaz cu precdere ca adjectiv pronominal de Intrire, Insoind un pronume: eu Insumi/Insmi, acectia Incici, pe sine Insuci sau un substantiv, In antepoziia sau postpoziia acestuia: Insci directoarea/directoarea Insci; foarte rar poate Insoi ui un adjectiv
147

pronominal posesiv: un manuscris al tu Insui; o semntur a ta Insi. Echivalentele sale semantice sunt: chiar, tocmai, personal, singur, propriu (el Insuci/chiar el/el singur/el personal/tocmai el).

148

Pronumele ui adjectivele pronominale de Intrire sunt compuse din formele pronumelui personal Invechit: Insu, Ins, Insi, Inse + formele neaccentuate de dativ ale pronumelui personal sau reflexiv: mi, i, si, ne, v, si, le. Prezentm mai jos paradigma complet a formelor pronumeluil adjectivului de Intrire:
Pers. 1 N.Ac. G.D. Pers. 2 N.Ac. G.D. Pers. 3 N.Ac. G.D. Pers. 1 N.Ac. G.D. Pers. 2 N.Ac. G.D. Pers. 3 N.Ac. G.D. sg. m. (eu, mie, pe mine) Insumi m. (tu, ie, pe tine) Insui sg. m. n. (el, lui, sie, pe sine) Insusi p1. m. (noi, nou) Insine p1. m. (voi, vou, dvs.) Insiv p1. m. (ei, lor) Insisi fem.sg. (eu, pe mine) Insmi (mie) Insemi fem.sg. (tu, pe tine) Insi (ie) Insei fem.sg. (ea, pe sine) Inssi (ei, sie) Insesi fem. p1. (noi, nou) Insene fem.sg. (voi, vou, dvs.) Insev fem. ui neutru p1. (ele, lor) Insesi/Insele

De reinut c la feminin, pers. a 111a plural, sunt corecte dou forme: Insesi/Insele, iar variaia dup caz se face doar la feminin singular, formele de G.D. (mie Insemi/ie Insei, ei Insesi). Trebuie evitate construciile pleonastice din construcii, precum: eu Insumi personal, chiar ea Inssi. Cnd este folosit ca pronume, funcia sintactic este aceea de subiect: Insusi sa orientat In via, iar ca adjectiv, are funcia sintactic de atribut adjectiva1: Ele Insele au recunoscut greseala; Autorul Insusi a fcut observaii. Pronume1e posesiv Este pronumele care exprim ideea de posesie, substituind att numele obiectului posedat, ct ui numele posesorului: Pomul lor a
149

Inflorit, al meu nu.

150

Pronumele posesiv este Intotdeauna Insoit de articolul posesiv al, a, ai, ale (care substituie numele obiectului, acordndu-se cu acesta In gen ui numr). Cnd funcioneaz ca adjectiv (caietul meu; cartea mea), poate fi folosit fr articol posesiv, cu articol posesiv dac substantivul Insoit are ui ali determinani (acest caiet al meu; o carte a mea) sau dac preced substantive (ai nostri colegi). Are forme deosebite dup genul ui numrul obiectului posedat ui dup persoana ui numrul posesorului. Flexiunea lui este urmtoarea:
Pers. I un singur posesor a) un singur m.n. al meu obiect posedat f. a mea b) mai multe m. ai mei obiecte posedate f.n. ale mele mai muli posesori a) un singur m.n. al nostru obiect posedat f. a noastr b) mai multe m. ai nostri obiecte posedate f.n. ale noastre Pers. a II-a al tu a ta ai ti ale tale al vostru a voastr ai vostri ale voastre Pers. a III-a forme proprii pron. personal ei al su al lui, al a sa a lui, a ei ai si ai lui, ai ei ale sale ale lui, ale ei al lor a lor ai lor ale lor

La persoana a 111-a, pentru un singur posesor, pronumele posesiv are forme proprii: al su, a sa, ai si, ale sale, dar se folosesc ui formele de genitiv singular ale pronumelui personal al, a, ai, ale lui; al, a, ai, ale ei; cInd Inlocuieute numele a mai muli posesori, acesta nu are forme proprii ui atunci utilizeaz forma invariabil a pronumelui personal al, a, ai, ale lor. De menionat c doar formele proprii ale pronumelui posesiv pot fi adjective posesive, IntrucIt se acord In gen, numr ui caz cu substantivul pe care-l determin, pe cnd formele corespondente ale pronumelui personal nu realizeaz acest acord. Compar: sora sa ui sora lui; surorii sale ui surorii lui; surorile sale ui surorile lui. Datorit articolului, pronumele posesiv poate avea o form de G.D. plural: alor mei/alor nostri/alor si ui o form de G.D. singular feminin echivalent cu cea de plural nominativ, cnd funcioneaz ca adjectiv postpus substantivului: fiicei mele/tale /sale/noastre/voastre. Dac adjectivul la genitiv feminin singular include ui articolul posesiv In structura sa, acesta trebuie s aib forma a, singura
151

form de feminin (nu are form de genitiv, dar posesivul are aceast form). Prin urmare, se spune corect: Unei prietene a mele, nu a mea sau ale mele.

152

Pronumele posesiv folosit cu sens partitiv (precedat de prepoziia de) trebuie s fie la plural: Un prieten de-ai mei, nu de-al meu; 0 prieten de-ale mele, nu de-a mea. Pronumele posesiv precedat de o prepoziie sau locuiune prepoziional care, de regul, cer genitivul, nu st In cazul genitiv, ci In acuzativ (Inaintea mea, In jurul su), deoarece aceste prepoziii, fiind formal articulate, sunt sinonime substantivului: cartea mea, romanul su. In aceste situaii, Intrebarea poate duce la identificri greuite ale cazului. Funciile sintactice ale pronumeluiladjectivului posesiv: subiect: Ai nostri au plecat; nume predicativ: Grdina este a voastr; atribut pronominal: Am urmrit discursurile alor nostri; atribut adjectival: Se vor comenta articolele voastre; atribut prepoziional: Intr-o regiune de-ale noastre; complement direct: Ii Intmpin pe ai nostri; complement indirect: Le explic alor si ce nu e bine; complement circumstanial: Se duce la ai lui. Pronumele demonstrativ ine locul unui obiect artnd In acelaui timp plasarea acestuia In spaiu sau timp, identitatea, asemnarea sau diferenierea fa de alte obiecte sau persoane: acesta, acela, acelasi, cellalt. In funcie de aceste sensuri, pronumele ui adjectivul pronominal demonstrativ se clasific In pronume demonstrativ de apropiere, de deprtare, de identitate, de difereniere, de calificare. Pronumele demonstrativ de apropiere are urmtoarele forme: Singular m. ui n. acesta sta acestuia stuia f. aceasta asta acesteia asteia/steia Plural m. acestia stia acestora stora f ui n. acestea astea acestora stora

N.Ac. G.D. N.Ac. G.D.

Aceleaui forme le au ui adjectivele demonstrative postpuse. Cnd sunt antepuse, formele adjectivale nu au particula deictic a (acest oras, acesti oameni), iar forma aceasta/asta devine aceast/ast: aceast/ast copil. Dac forma pronumelui ui adjectivului pronominal acest(a) este
153

livresc, o caracteristic la limbii scrise, pentru exprimarea oral, colocvial, se foloseute frecvent forma asta/sta care a pstruns In limba literar vorbit ui In unele construcii: Asta e situaia! Asta da! Asta nu se poate! Sau In Imbinri adverbiale temporale: astzi, asttoamn, ast-sear etc.

154

Pronumele demonstrativ de deprtare are, ca ui pronumele demonstrativ de apropiere, dou serii paralele: acel, aceea, acei, acelea etc. ui varianta familiar la, aia etc. (cu o nuan semantic depreciativ). Formele pronumelui ui ale adjectivului demonstrativ de deprtare postpuse sunt urmtoarele: Singular m. ui n. N.Ac. acela la G.D. aceluia luia f. N.Ac. aceea aia G.D. aceleia leia Plural m. aceia ia acelora lora f. ui n. acelea alea acelora lora

La fel ca ui adjectivele demonstrative de apropiere, ui adjectivele de deprtare antepuse pierd pe a deictic (acel elev, acei elevi), forma feminin aceea devine acea, iar varianta colocvial aia devine a: acea tnr/a tInr. Cnd sunt antepuse, adjectivele preiau forma de caz a substantivului (acelui om, acelei femei); In postpunere se acord cu substantivul In caz (omului aceluia), acord neglijat de multe ori. Sunt neliterare formele cu la urmat de un adjectiv articulat enclitic: la urtul, la micul In loc de cel urt/cel mic. Pronumele demonstrativ de identitate este compus din formele pronumelui demonstrativ de deprtare acela ui particula invariabil -si: acelasi, aceeasi, aceiasi, aceleasi etc. Are urmtoarele forme: Singular m.In. f. acelasi aceeasi aceluiasi aceleiasi Plural m. f.In. aceiasi aceleasi acelorasi acelorasi

N.Ac. G.D.

Adjectivul corespunztor are aceeaui form cu pronumele ui apare numai In faa substantivului care este nearticulat: acelasi spectacol, aceeasi pies. Pronumele demonstrativ de difereniere este un pronume compus, organizat In dou categorii: de deprtare: cellalt, cu varianta popular llalt, ui de apropiere: stlalt, care apare mai mult In limba vorbit In diverse variante: cestlalt, (a)istalalt, astalalt etc. A rezultat
155

din compunerea pronumelui demonstrativ cu adjectivul demonstrativ alt ui flexioneaz dup gen, numr ui caz. Forma adjectival veche alalt se regseute In adverbele alaltsear, alaltieri. Funcioneaz ui ca adjectiv, avnd aceleaui forme ca pronumele, att In antepunere, ct ui In postpunere. Are urmtoarele forme flexionare: Singular m.In. ui f. cellalat/cealalt (llalt/ailalt) (stlalt/astlalt) celuilalt/celeilalte (luilalt/leilalte) (stuilalt/steilalte/asteilalte) Plural m. ui f.In. ceilali/celelalte (ilali/alelalte) (stilali/astelalte) celorlali/celorlalte (lorlali/lorlalte) (storlali/storlalte)

N.Ac. G.D.

Variantele cu n (cellant, ailant) In loc de tl (cellalt, ailalt) t trebuie evitate. Pronumele demonstrativ de calificare are forma atare. Este folosit foarte rar ca pronume ui doar In Imbinarea ca atare (Omul ca atare prea interesant); foarte adesea apare ca adjectiv pronominal demonstrativ, invariabil, antepus: atare fapt/ eveniment/om; atare fapte/evenimente/oameni. La plural exist tendina folosirii formei atari. Au valoare de adjective demonstrative calificative cuvinte precum: asa, asemenea, astfel de, de provenien adverbial, invariabile ui Intotdeauna antepuse: asa coleg/coleg/colegi/colege. Pronumele interogativ substituie un cuvnt (substantiv, pronume) auteptat ca rspuns la un enun interogativ. Are urmtorul inventar: cine, ce, care, cat, al catelea. Cu excepia lui cine, toate funcioneaz ui ca adjective. Se caracterizeaz printr-o intonaie specific ui este folosit In propoziii interogative directe (Cine vine?), indirecte (L-am Intrebat cu cine vine), subordonate: subiective (Chiar nu se stie cine va veni?), predicative (Intrebarea e cine va fi acolo), atributive (La Intrebarea cine a jucat cel mai bine nu ai rspuns). Flexiunea acestor pronume este eterogen, iar folosirea lor este dispersat. Astfel, cine presupune un referent personal, este numai pronume, nu ui adjectiv. Nu are flexiune de gen, este folosit numai la singular ui are dou forme cazuale supletive: cine (N.Ac.), cui (G.D.). 156

Acordul unui verb cu cine subiect se face numai la persoana a 111-a singular, chiar dac rspunsul auteptat va fi la plural: Cine a stabilit data plecrii, voi?

157

Pronumele interogativ ce este invariabil, poate aprea ca pronume (Ce ai luat acolo?) sau ca adjectiv interogativ Intotdeauna antepus substantivului (Ce masin ai luat?). Ca pronume se refer la inanimate sau are sens general, ca adjectiv nu este specializat semantic (Ce prieteni invii? Ce film vezi?). In propoziiile exclamative apare cu sensul ,ct, devenind astfel adverb cu sens superlativ sau adverb relativ: Ce frumoas te-ai fcut! Ce pcat!; Merge ce merge si se opreste brusc. Face parte din locuiunile adverbiale din ce In ce (,treptat), numai ce (,deodat). Care este att pronume, ct ui adjectiv pronominal, prezint flexiune de gen, numr ui caz. Ca adjectiv este Intotdeauna antepus substantivului. Pronume Adjectiv Sg. Pl. N.Ac. care care care care G. m.I n. crui(a) crui cror(a) cror f. crei(a) crei D. m.In cruia crui crora cror f. creia crei Acordul unui verb cu pronumele care subiect se face numai la persoana a 111-a singular sau plural ui nu cu persoana a 11-a singular sau plural: Care (dintre voi) vine maine?, nu Care venii maine? Pronumele ui adjectivul interogativ cat are forme diferite dup gen ui numr, iar la plural ui dup caz. Singular m.In. f. cat cat Plural m. f.In. cai cate cator

N.Ac. G.D.

Ca adjectiv pronominal apare Intotdeauna antepus substantivului (Cat timp ai la dispoziie?). Pronumele ui adjectivul interogativ al catelea, a cata apare In contextul numeralelor ordinale ui este creat dup modelul structural al acestora. Funciile sintactice ale pronumelui interogativ sunt identice cu ale substantivului: subiect: Cine cant?; nume predicativ: Ce Inseamn asta?; atribut pronominal genitival: A cui e greseala?; complement direct: Fe cine ai ascultat?; complement indirect: Cui i-ai telefonat?; complement circumstanial: Spre ce te Indrepi?; complement de agent: De ctre cine ai fost admonestat?
150

Pronumele relativ Pronumele relativ substituie un nume Intr-o propoziie subordonat neinterogativ, fiind In acelaui timp ui element de relaie Intre propoziiile subordonate ui regentele lor. Spre deosebire de conjuncii, care sunt numai elemente de relaie subordonatoare, pronumele relative au ui funcie sintactic, formnd o parte de propoziie In subordonata pe care o introduc. Pronumele relative sunt simple: care, cine, ce, cat, omonime cu pronumele interogative, numite adesea ui pronume relativinterogative sau interogativ-relative, compuse: ceea ce, cel ce, cei ce, cele ce ui forma regional de (Copilul de cant e colegul meu). Pronumele relativ care invariabil dup gen ui numr la N.Ac., la G.D. are forme variabile dup numr, iar la singular ui dup gen (cruia, creia, crora). Acordul pronumelui In genitiv care preced substantivul determinat din cadrul propoziiei atributive (prieten al crei frate; prieten ai crui frai; prieten ale crui surori); pronumele relativ se acord In gen ui numr cu substantivul substituit din regent (de care este separat de articolul posesiv), iar articolul posesiv se acord cu substantivul din atributiv: Am o prieten al crei frate este student; Am un prieten a crei mam este profesoar. Pronumele relativ invariabil ce tinde s-i ia locul lui care In propoziiile atributive. Cine se foloseute In propoziiile atributive numai cu forma de genitiv-dativ: Mergem pe la casa cui ne are. Pronumele relativ compus cel ce, format din pronumele demonstrativ de deprtare cel(acel) + pronumele relativ ce, distinge opoziii de gen, numr ui caz; nu este niciodat adjectiv. Are urmtoarele forme: Singular m.In. f. cel ce ceea ce celui ce celei ce Plural m. f.In. cei ce cele ce celor ce

N.Ac. G.D.

Forma ceea ce, socotit de unii cercettori adevratul pronume relativ compus, are valoare neutr (,faptul care), este invariabil, iar flexiunea sa se realizeaz cu ajutorul prepoziiilor: a pentru genitiv ui dativ (Istorisirea a ceea ce este necesar; conform a ceea ce s-a ana- lizat); la pentru dativ (D atenie la ceea ce nu trebuie) sau acuzativ (M gandesc la ceea ce mi-ai spus). Valoarea neutr a lui
151

ceea ce reiese ui din neacordarea sa (ceea ce era permis; ceea ce este necesar). Pronumele ceea ce nu are corespondent adjectival.

152

Pronumele relative au funcie sintactic In propoziia subordonat pe care o introduc. Exemple: Eu vd cine nu este atent (cine este subiect al completivei directe pe care o introduce ui din care face parte); El stie ce nu-i convine (ce subiectul propoziiei subordonate ce nu-i convine); nume predicativ: Eu stiu ce este mama ta; atribut adjectival: Eu stiu ce anotimp iubesti; atribut pronominal: tiu despre a! crui copil ai vorbit; complement direct: Noi stim ce ai scris; complement indirect: tiu cui ai telefonat; complement circum- stanial: tiu spre cine alergi. Pronumele nehotrt (nedefinit) este pronumele care ine locul unui nume, dar nu ofer indicaii precise asupra acestuia. Reprezint o clas bogat de pronume, dar eterogen din toate punctele de vedere (flexiune, sens, structur). Dup structura morfematic pronumele nehotrt se clasific In: simple (deci neanalizabile): unul, altul, att(a), cutare ui, dup unii specialiuti, mult, puin, tot; compuse din elemente de compunere (ori-, fie-, oare-, alt-, vre-, -va): oricare, oricine, orice, oricte; fiecare, fiecine, fiece, fiecte; oarecare, oarece, oarecine, oareci; altcineva, altceva, altcareva; vreunul, vreuna, vreunii, vreunele; cineva, careva, ceva, civa; formele populare ui Invechite se formeaz ui cu particula si: orisice, orisicare, orisicine, oaresicare, cinevasi sau variante construite cu fite-, fiste-/fieste-: fitecine, fitece, fistecine, fiestecine, fiestecare; locuiuni pronominale nehotrte: cine stie cine/ce/care; nu stiu cine/ce/care; te miri cine/ce/care. La toate acestea se adaug ui adjectivele populare: alde, niscai, niscaiva, niste. Flexiunea pronumelor/adjectivelor nehotrte este foarte diferit de la un caz la altul. Pronume precum: unul, altul, vreunul ui adjectivele corespunztoare: un, alt, vreun au flexiune complet (7-8 forme), altele au cte dou forme: cineva, altcineva, fiecine, oricine, dar ui pronume/adjective invariabile: altceva, ceva, careva, orice, oarecare, niscai, niscaiva, niste, alde, fiece. Prezentm ca model de flexiune formele pronumelui unul (In parantez formele adjectivale); la fel se declin ui altul (alt), vreunul (vreun). Singular m.In. f. unul una (un) (o) unuia uneia (unui) (unei) Plural m. n.If. unii unele (unii) (unele) unora (unor)

N.Ac. G.D.

153

Alte pronume/adjective nehotrte au mai puine forme: att, atta (att), atia (ati), attea (atte), attora (attor); ctva, cteva, ctorva; cutare, cutruia (cutrui), cutreia (cutrei); oricare, oricreia (oricrei), oricruia (oricrui), oricrora (oricror); orict, orict, orici, oricte, orictor; fiecare, fiecruia (fiecrui), fiecror; cineva, cuiva. Unele pronume ui locuiuni pronominale nehotrte devin, prin articulare, substantive: un oarecare, un fitecine, un te miri cine/ce. Funciile sintactice sunt aceleaui cu ale substantivului: subiect: Unul a cctigat, altul a pierdut; nume predicativ: Cu timpul a ajuns cineva; atribut: Nu cunoactem povestea fiecruia dintre ei; complement direct: Vreau s ajut pe oricine; complement indirect: A spus vreunuia dintre voi?; complement circumstanial: Lucreaz cu civa cunoscui. Pronumele negativ este pronumele care Inlocuieute un substantiv sau un enun prezentat ca inexistent. Apare In propoziii negative. Dup structura morfematic pronumele negative pot fi simple: nimeni (pentru persoane), nimic (pentru obiecte) ui nu pot aprea ca adjective, In schimb se pot substantiviza, prin articulare: un nimeni; un nimic/ nimicul/nimicuri; nimic este invariabil, nimeni are ui forme de genitiv- dativ: nimnui; pronume compuse cu blanc: nici unul, nici una, nici unii, nici unele, care pot funciona ui ca adjective sub formele nici un, nici o, iar din punct de vedere semantic se refer att la persoane, ct ui la obiecte. Au flexiune complet, identic cu a pronumelui/adjectivului nehotrt unul/un. Funciile sintactice ale pronumelor nehotrte sunt aceleaui cu ale substantivului, iar adjectivul negativ, ca orice adjectiv, formeaz un atribut adjectival.

154

Verbul Verbul este partea de vorbire flexibil care exprim aciuni, stri, procese. Flexiunea verbului se numeute conjugare ui se realizeaz In funcie de urmtoarele categorii gramaticale: diateza, modul ui timpul, care-i sunt specifice, persoana, care apare numai la anumite moduri, dar exist ui la pronume, numrul apare la toate prile de vorbire flexibile, iar genul ui cazul, care de asemenea apar la toate prile de vorbire flexibile, se limiteaz In cazul verbului la formele participiale. Flexiunea verbului este complex ui mai bogat dect a tuturor celor- lalte pri de vorbire. Clasificarea verbelor se poate face din perspective diferite: semantic, morfologic, sintactic. In ce priveute criteriul semantic, se disting categorii de verbe foarte diferite: incoative (arat Inceputul unei aciuni: a Incepe, a porni, a demara); de declaraie (a Intreba, a spune); afective (a iubi, a plnge); de micare (a alerga, a pleca, a umbla, a veni); de stare (a se afla, a rmne, a sta); senzitive (a auzi, a observa, a vedea); volitive (a vrea, a dori). Tot aici includem ui verbele: durative (a curge, a actepta, a gndi, a tri); iterative (arat c aciunea se repet: a (se) perinda, a repeta, a bttori); momentane (exprim o aciune care dureaz puin: a aprea, a se nacte, a muri, a decola, a adormi, a tresri, a intra, a sri, a se Indrgosti); eventive (arat o modificare a subiectului sau a obiectului: a se Infrumusea, a se Imbogi, a se Intrista, a se Insenina, a se Innegri, a se vesteji); dinamice (arat participarea intens, cu interes, a subiectului la aciune: a se bucura, a se ruga, a se agita); factitive (arat c subiectul determin pe altcineva s fac aciunea: a se opera, a se tunde, a se machia). Din punct de vedere morfologic, verbele pot fi clasificate In regulate ui neregulate, iar din perspectiv sintactic, acestea se clasific In predicative ui nepredicative. Dup posibilitatea de a avea un complement direct, distingem verbe tranzitive ui intranzitive. In funcie de relaia verb-subiect, verbele sunt personale sau
155

impersonale. 0 alt clasificare a verbelor priveute folosirea lor cu sau fr pronume reflexive neaccentuate (In dativ sau acuzativ) cnd verbele pot fi pronominale (sau reflexive) ui nepronominale (sau nereflexive). Sunt verbe care au Intotdeauna form reflexiv: a se alia, a se bizui, a se dumiri, a se ivi, a se Intmpla, a se mndri, a se poticni, a

156

se pripi, a se ramoli, a se rsti, a se sfii, a-ci asuma, a-ci Insuci, a-ci aroga, a-ci reveni ui verbe care sunt numai nereflexive: a trebui, a merita, a exista, a ploua, a rde, a fi. Altele pot fi pronominale sau nepronominale, In funcie de sens: a a]ungease a]unge, a alege a se alege, a actepta a se actepta, a exprimaase exprima, a pomeni a se pomeni, a lsa a se lsa, a uita a se uita, a stpnia se stpni. Verbele reflexive pot avea pronumele In acuzativ sau In dativ. Ele pot avea diverse valori semantice: reflexiv-obiective subiectul gramatical face aciunea pe care tot el o sufer: a se spla, aci Inchipui, a-ci aminti; reflexiv-dinamice (participative) exprim participarea intens a subiectului la aciune: a se ruga, a se teme, a se gndi; reflexiv-reciproce aciunea este Indeplinit de dou sau mai multe subiecte ui asupra fiecruia se rsfrnge aciunea celuilalt: se ceart des, se Ineleg bine, Ici scriu adesea, se Intreptrund; reflexiv-pasive subiectul gramatical sufer aciunea efectuat de complementul de agent: se construiecte, se face curat, se repar, se ia hotrrea; reflexiv-impersonale, folosite numai la persoana a 111-a singular: Se mnnc bine, Se cltorecte prost; reflexiv-eventive exprim transpunerea In alt stare: Se rocecte de furie; S-a Insntocit; reflexivposesive cu pronume reflexiv In dativ, obiectul posedat fiind complement direct, iar reflexivul corespunznd unui adjectiv posesiv: Ici aran]eaz prul, Ne vedem des. Verbele personale sunt verbele care se combin cu un subiect In nominativ, acordndu-se cu acesta In numr ui persoan, ui au o paradigm complet pentru cele uase persoane: a cnta, a spune, a veni, a urca. Verbele impersonale sunt verbele care nu admit un subiect personal: ninge, plou, fulger, tun, viscolecte, se Insenineaz, se face ziu. Exist ui verbe personale care au Intrebuinri impersonale la anumite forme sau sensuri, la care valoarea impersonal reiese din folosirea lor contextual. Aceste verbe sunt socotite impersonale
157

improprii ui se pot construi cu un pronume personal In dativ: a-i plcea, a-i veni, a-i folosi, a-i a]unge, a-i rmne sau fr pronumele In dativ: a]unge(c), rmne (s), merit (s). Sunt ui verbe impersonale la diateza reflexiv, numite ui verbe reflexiv-impersonale: se aude, se zice, se zvonecte, se impune, se cade, se nimerecte, se Intmpl. In aceste situaii pronumele nu are funcie sintactic, ci este doar morfem al diatezei reflexive.

158

Expresiile verbale impersonale sunt alctuite din verbul a fi impersonal copulativ ui un adverb de mod ca nume predicativ: e bine, e important, e posibil, e sigur ui se construiesc cu o subiectiv: E bine/ s asculi. Verbe predicative i verbe nepredicative Verbele predicative sau autonome sunt verbele cu sens de sine stttor ui pot Indeplini singure funcia sintactic specific, predicaia. Ele constituie majoritatea verbelor limbii romne. Verbele nepredicative nu pot forma singure predicatul. Se Impart In dou categorii: verbe auxiliare ui verbe copulative. Verbele auxiliare sunt instrumente morfologice, morfeme gramaticale, care ajut la formarea diatezei ui a unor timpuri ui moduri compuse. Acestea sunt trei: a fi, a avea, a vrea. Verbul auxiliar a fi particip la formarea viitorului anterior (voi fi acteptat), a condiionalului perfect (ac fi acteptat), a conjunctivului perfect (s fi terminat), a prezumtivului perfect (o fi terminat, ar fi terminat, s fi terminat), a infinitivului perfect (a fi terminat). A fi particip de asemenea la construirea tuturor formelor diatezei pasive (tu ecti acteptat, tu erai acteptat, fu fusesei acteptat, tu s fi fost acteptat). Verbul auxiliar a avea particip la formarea perfectului compus (am ascultat), a viitorului (am s ascult), condiional-optativului (ac asculta, ac fi ascultat). Verbul auxiliar a vrea intr In structura viitorului (voi merge) ui a prezumtivului (voi fi mergnd, voi fi mers). Exist, dup opinia unor autori, ui verbe semiauxiliare care pot exprima: posibilitatea (pot s ascult), intenia (vrea s Invee), evitarea unei Intmplri iminente (era s cad, st s pice). Verbele copulative sunt verbele care formeaz, numai Impreun cu un nume predicativ, predicatul nominal. Trstura specific este aceea c ele presupun folosirea In acelaui timp a dou nominative: unul care este subiectul ui cellalt care este numele predicativ (El este medic). Verbele copulative pot fi reduse la dou sensuri: ,a fi ui ,a deveni. Prin urmare, devin copulative ui verbele a a]unge, a se face, a ieci cnd au sensul ,a deveni (El a a]uns inginer). Verbele tranzitive (sau obiective) sunt verbele care au sau pot avea un complement direct: Am citit o carte; El spune adevrul. Sunt situaii cnd complementul direct nu este exprimat (Acum ascult); In acest caz verbele sunt tot tranzitive, dar folosite In form absolut.
159

Unele verbe sunt Intotdeauna tranzitive (a bea, a citi, a coase, a repara, a simi), altele sunt Intotdeauna intranzitive, adic nu pot avea un complement direct (a sta, a merge, a fi, a trebui) sau pot varia de la un sens la altul, de la un context la altul: Incep lucrul (tranzitiv) ui Programul Incepe de diminea (intranzitiv); D a]utor (tranzitiv) ui D din aripi (intranzitiv). Unele verbe pot avea dou complemente directe (verbe bitranzitive sau dublu tranzitive): unul al persoanei, altul al obiectului: M Inva un cntec; Il anun ceva. Tranzitivitatea caracterizeaz numai verbe la diateza activ. Alte clasificri ale verbelor: verbe de micare (a veni, a pleca, a fugi, a se duce), de declaraie (a zice, a spune, a rspunde), de stare (a se afla, a rmne, a exista), unipersonale (ciripecte, miaun, behie, grohie, ruginecte, Infrunzecte), defective (cu paradigm incomplet): verbele unipersonale ui impersonale care, aprnd numai la persoana a 111-a, sunt defective de celelalte persoane; verbe precum: a vrea, a putea, a trebui, a plcea, a cti sunt defective de imperativ; verbele: a concede, a accede, a converge nu au forme de timpuri trecute; verbele a radiofica, a eradica nu au indicativ ui conjunctiv prezent, verbul a discerne are numai prezentul; au numai infinitiv ui participiu: a consterna, a aboli, a deferi, a prefabrica; verbele neregulate (a fi, a avea, a vrea, a da, a lua, a bea, a sta, a cti, a mnca, a usca). Locuiunile verbale sunt combinaii de cuvinte In structura crora intr ui un verb, caracterizate prin unitate semantic ui grama- tical, care se comport ca un verb: a da drumul, a lua loc, a face fa, a lua piuitul (cuiva), a trage la msea, a o face lat, a ine piept, a se da de gol. Intr-o locuiune verbul este purttorul valorii gramaticale (diatez, mod, timp, persoan, numr), celelalte componente contribuind semantic la Inchegarea locuiunii. Uneori comportamentul gramatical al locuiunii verbale poate fi diferit de cel al verbului din structura locuiunii. Exemplu: a lua este verb tranzitiv, dar In locuiunea A lua aminte (la ceva) este intranzitiv. Verbele care intr cel mai des In structura locuiunilor verbale sunt verbe din fondul principal lexical: a da, a lua, a face, a fi, a sta, a avea, a bga, a ine. Clasificarea verbelor In conjugri Pornind de la forma de infinitiv, dar avnd In vedere ui particularitile flexiunii In totalitatea formelor verbale, verbele romneuti
160

se clasific In patru grupe mari de conjugri:

161

Conjugarea 1 tare cuprinde verbe terminate la infinitiv In -a, fr sufixul ez: a cInta, a lupta, a mnca ui conjugarea 1 slab care cuprinde verbe terminate la infinitiv In -a cu sufixul -ez: a agrea, a lucra, a mima. Conjugarea a 11-a cuprinde verbe terminate la infinitiv In -ea: a avea, a cdea, a plcea, a tcea, a vrea. Conjugarea a 111-a cuprinde verbe terminate la infinitiv In -e: a merge, a conduce, a spune, a face. Aici se difereniaz verbele sigmatice care au sufixul de perfect -se- ui sufixul de participiu -s (a spune, a se duce, a merge, a rmne) ui verbele asigmatice, cu sufixul de perfect -u- ui cu sufixele de participiu -u-t (a cere, a bate, a face, a Incepe). Conjugarea a 1V-a cuprinde verbe terminate la infinitiv In -i ui -I: a auzi, a citi, a iubi, a gndi, a hotrI, a coborI, a urI. 0 caracteristic important a acestor verbe priveute forma de pers. I singular, indicativ prezent, care, pentru unele, coincide cu rdcina infinitivului: a fug/i-fug; a cobor/I-cobor, iar pentru altele, aceeaui form adaug rdcinii sufixul -esc/-sc: a dor/idoresc; a hotr/I-hotrsc. Categoriile gramaticale ale verbului Diateza este categoria gramatical specific verbului privitoare la raportul dintre aciune ui autorul ei, cu valorile: activ, pasiv ui reflexiv. Diateza activ arat c subiectul gramatical realizeaz aciunea: Eu citesc; Tu alergi, El scrie. Nu dispune de mrci specifice ui carac- terizeaz toate verbele ui locuiunile verbale. Verbele impersonale care nu au sens pasiv sunt considerate, prin forma lor, active, deui nu au subiect: a ninge, a se lumina. Diateza pasiv arat c subiectul suport aciunea realizat de un autor neprecizat sau desemnat prin complementul de agent: Piesa este interpretat de un mare pianist; Problema a fost rezolvat de elev. Trebuie fcut precizarea c forme de diatez pasiv au numai verbele active nepronominale tranzitive. Sunt ui verbe active tranzitive care nu au diatez pasiv: a avea (cu excepia locuiunii a avea In vedere), a vrea, a comporta, a durea, a putea. Diateza pasiv are form analitic: verbul auxiliar a fi la forma flexionar de mod, timp, persoan ui numr + participiul verbului de conjugat, variabil In numr ui gen, In funcie de subiect, cu care se
162

acord.

163

Se recunoaute formal dup prezena complementului de agent. Prin urmare, complementul direct de la forma activ devine subiect, iar subiectul complement de agent: Decizia a fost luat de noi amndoi. Sunt anumite verbe al cror sens pasiv poate fi redat ui printr-o form reflexiv: Muzeul s-a deschis ieri. Uneori pot aprea confuzii Intre predicatul verbal exprimat printr-un verb la diateza pasiv ui predicatul nominal al crui nume predicativ este un adjectiv provenit dintr-un participiu. Pentru a evita aceast confuzie, In afara posibilitii introducerii complementului de agent, trebuie inut seama ui de Inelesul construciilor respective: In primul se exprim o aciune suferit de subiect, In al doilea este vorba de o Insuuire a subiectului. A se compara: Sala este Inchis (de cineva) Sala este Inchis (nu deschis). Diateza reflexiv este o diatez controversat ca existen de ctre muli specialiuti. Ea arat c aciunea este fcut de subiectul gramatical ui suportat de obiectul direct (sau indirect), exprimat prin pronumele reflexiv care reprezint subiectul: El se abine de la butur; Ea Ici asum riscurile. Diateza reflexiv ridic mai multe probleme. Formele verbale precedate sau urmate de pronumele reflexiv se (s-, -se) sau Ici (ci-,-ci), precum ui de formele neaccentuate de acuzativ sau dativ Imprumutate de pronumele personale, au mai multe valori, dintre care diatezei reflexive Ii aparin numai dou: valoarea dinamic ui cea impersonal. Este vorba de acele construcii verbale cu pronume reflexive care se limiteaz la rolul de morfem al diatezei ui nu Indeplinesc funciuni de parte de propoziie. Valoarea dinamic a diatezei reflexive Inseamn participarea intens, interesat a subiectului la realizarea aciunii, deosebindu-se de formele de la diateza activ corespunztoare. A se compara: afl cu se afl, duce cu se duce, te rogi cu rogi, Indur cu se Indur. Valoarea impersonal a diatezei reflexive este proprie formelor verbale cu pronume reflexiv In acuzativ (se, s-, -se), incompatibile cu un subiect, dar putnd subordona o propoziie subiectiv: Se confirm c a sosit, S-a crezut c va fi primul. Exist construcii verbale cu pronume reflexiv care au fie valoare pasiv (Pata se cur ucor), fie valoare activ: m spl, te Imbraci; valoare eventiv: a se Inroci; valoare reciproc: Se insult adesea, Se sftuiesc, V batei Intre voi; valoare posesiv: Mi-am luat
164

paltonul, Ici gsise carnetul. In aceste situaii pronumele reflexiv In dativ, neaccentuat, cu valoare posesiv, are funcie sintactic de atribut.

165

Modul Este categoria gramatical specific verbal care arat felul In care vorbitorul consider aciunea sau starea exprimat de verb. Aceasta poate fi privit ca real, exprimat prin formele modului indicativ, ca posibil, exprimat prin formele modului conjunctiv, condiionat sau dorit, exprimat prin formele modului condiionaloptativ, ca porunc sau Indemn, exprimat prin formele modului imperativ, nesigur, presupus prin formele modului prezumtiv. Ea mai poate fi privit ca denumire sub forma modului infinitiv, In chip de circumstan a altei aciuni sau stri sub forma modului gerunziu, ca Insuuire a unui obiect sub forma modului participiu sau ca finalitate sub forma modului supin. Modurile indicativ, conjunctiv, condiional-optativ, imperativ ui prezumtiv sunt moduri predicative ui personale. Ele apar independent, Iui schimb forma dup categoria persoanei ui formeaz predicatul unui enun. Infinitivul, gerunziul, participiul ui supinul sunt moduri nepredicative ui nepersonale, Intruct sunt dependente de un mod predicativ ui de aceea nu pot constitui un predicat ui nu au nici categoria persoanei. Doar modul participiu poate exprima categoria genului (asociat cu numrul ui cu cazul). Indicativul exprim o aciune real ui sigur. Nu dispune de mrci formale specifice, apare att In propoziii principale, ct ui In propoziii secundare. Are cele mai multe forme, uapte In total, pentru exprimarea timpului cnd se petrece aciunea: prezent, imperfect, perfect simplu, perfect compus, mai mult ca perfectul, viitor I, viitor II (sau anterior). Conjunctivul arat o aciune posibil cnd apare In propoziii principale (S mai trec pe la facultate?). Cel mai adesea se Intlneute In propoziiile subordonate, cnd valoarea sa se reduce cel mai adesea la denumirea aciunii, iar aceast valoare depinde de valoarea verbului regent. In propoziiile principale are valoare de imperativ: S fii mai asculttor dac vrei s pricepi. Modul conjunctiv are ca marc distinct conjuncia s ui se organizeaz In dou serii temporale: prezent ui perfect. Condiional-optativul Intruneute dou valori: de condiie ui
160

de dorin. Prima apare In subordonate, cea de-a doua apare cu precdere In propoziii principale: Dac ac putea, ac continua drumul. Se caracterizeaz prin forme compuse din verbul auxiliar a avea (ac, ai,

161

ar, am, ai, ar) ui infinitivul verbului autonom. Are dou timpuri: prezent ui perfect. Prezumtivul red o aciune posibil, dar nesigur, presupus. Este un mod folosit mai ales In vorbirea popular (multe gramatici nici nu-l Inregistreaz). Are o structur perifrastic, organizat In dou timpuri: prezent ui perfect. La prezent este constituit din formele de viitor ale verbului auxiliar a fi, urmate de gerunziu (vom fi %tiind), iar la perfect aceleaui forme ale auxiliarului sunt urmate de participiu (vom fi %tiut). Formele prezumtivului perfect coincid cu cele de viitor anterior, condiional- optativ perfect, conjunctiv perfect (voi fi aflat, a% fi aflat, s fi aflat). Valoarea de prezumtiv reiese doar din context, prin sensul de prezumie, de Indoial. Propoziiile care conin verbe la prezumtiv au o accentuare special. Modul prezumtiv nu are diateza pasiv din cauza structurii sale perifrastice. Imperativul red o aciune posibil, voit ui care se realizeaz In nuane de ordin (Fugii de aici!), Indemn (Incearc s asculi), rugminte (Nu te eschiva). Se caracterizeaz printr-o intonaie specific, dispune doar de persoana a 11-a singular ui plural cu form afirmativ ui negativ. Imperativul afirmativ (pozitiv) preia la singular forme ale indicativului prezent fie omonime cu persoana a 11-a singular (taci!, mergi!, fugi!), fie cu cea de persoana a 111-a singular (ascult!, gnde%te!, hotr%te!), fie cu ambele (treci de acolo! verb intranzitiv ui trece-l strada! verb tranzitiv). Unele verbe au forme speciale: du!, adu!, f!, vino!, zi! ui deri- vatele cu prefixe de la acestea: condu!, revino!, prezi! Imperativul negativ se formeaz la singular din adverbul de negaie nu + infinitivul scurt: nu alerga!, nu coborI!, nu duce!, nu fi! Persoana a 11-a plural afirmativ ui negativ este omonim cu persoana a 11-a plural a indicativului prezent (jucai!nu jucai!, rmnei!nu rmnei!, fugii!nu fugii!) cu excepia lui a fi: fii!nu fii! fa de suntei. Omonimia dintre imperativ ui indicativul prezent se rezolv printr-o intonaie special cu care se asociaz imperativul (fiind marcat prin semnul exclamrii). Infinitivul este un mod nepredicativ ui nepersonal care
162

denu- meute aciunea. 1ntr In structura unor forme verbale compuse: viitorul 1 ui condiional-optativul ui poate Indeplini funciuni sintactice de: subiect (A Inva e necesar), nume predicativ (Obligaia mea este de a respecta

163

regula jocului), atribut (Plcerea de a merge pe jos), complement direct (Poate alerga), complement indirect (Este capabil de a o lua de la capt), complement circumstanial (Munce%te mult pentru a reu %i). 0 trstur specific a infinitivului este echivalena sa cu conjunctivul In diferite construcii: Se hotr%te a vorbi/s vorbeasc, Vrednic de a conduce/s conduc, Inainte de a Incepe/s Inceap. In limba vorbit folosirea infinitivului In locul conjunctivului este preioas, dar In stilul utiinific ui administrativ este preferat In construcii precum: V rog a-mi aproba... Infinitivul poate avea ui valoare de imperativ ui este unica situaie cnd are funcie de predicat: A se agita Inainte de folosire!, de indicativ (In construcii livreuti): Pretinde a %ti/c %tie totul, de gerunziu: S-a sturat a repeta/repetnd. Modul infinitiv are dou timpuri: prezent (a vorbi) ui perfect, foarte rar folosit (a fi vorbit). La prezent exist aua-zisa form ,lung, pstrat In formele inverse de optativ popular (Fire-ar/fir-ar s fie!). In limba actual orice infinitiv lung reprezint din punct de vedere morfologic un substantiv feminin abstract terminat In -e (uitare, plcere, ardere, uimire, hotrre). Din punct de vedere formal, infi- nitivul conine prepoziia a + radical + sufix, variabil dup conjugare: conjugarea I -a (a cInta), conjugarea a II-a -ea (a vedea), conjugarea a III-a -e (a culege, a spune), conjugarea a IV-a -i, - (a iubi, a urI). Gerunziul este un mod nepredicativ ui nepersonal care prezint aciunea In desfuurare (ascultnd, aprnd, ducnd, suind, cobornd); sunt situaii cInd exprim ui aciuni finite: Terminnd de Invat, a plecat la plimbare. Structura gerunziului e simpl: radical + sufixul -and la verbele terminate In -a, -ea, -e, - (cIntInd, tcnd, mergnd, hotrnd) ui sufixul -ind la verbele In -i sau de alte categorii (suind, fugind, scriind, Ingenunchind, supraveghind). Sunt corecte formele In -and ale verbelor a crea, a agrea (crend, agrend). In combinaie cu formele neaccentuate ale pronumelui (personal ui reflexiv), foloseute ui vocala de legtur - u -: dndu-mi, ascultIndu-l, amgindu-se, amintindu-%i. Face excepie combinaia cu pronumele 0: vznd-o.
164

Forma negativ se realizeaz cu prefixul ne- (neavnd, ne %tiind). Intre prefix ui rdcin se poate pune adverbul mai (nemaiauzind, nemaivznd).

165

Sub forma acestui mod, verbele Indeplinesc funciuni sintactice de: complement direct (Aude btnd In poart), complement circumstanial de diferite feluri (Ascultndu-l, Ii dai dreptate; Povestind, se Inflcra peste msur), element predicativ suplimentar (Ea vine zmbind), subiect (Se aude tunnd). Modul gerunziu particip la formarea prezumtivului prezent (voi fi ascultnd), a conjunctivului prezumtiv prezent (s fi ascultnd), a condiionalului prezumtiv prezent (a% fi ascultnd). Participiul este un mod nepredicativ ui nepersonal care denumeute aciunea suferit sau Indeplinit de un subiect. Este inclus In structura unor timpuri ui moduri compuse (perfect compus, viitor anterior, con- junctiv perfect, condiional-optativ perfect) ui intr In structura diatezei pasive, unde se comport ca un adjectiv, flexionnd dup gen ui numr ui acordndu-se cu subiectul: Crile sunt vndute deja. Participiul cu sens pasiv poate fi folosit In locul conjunctivului sau al infinitivului dup verbele: a trebui, a se cuveni, a se lsa (Trebuie luate msuri=Trebuie s ia msuri; Se cuvine subliniat = Se cuvine a fi/s fie subliniat; Se las rugat = Se las s fie rugat). Participiul nu poate avea diateza reflexiv. Ex. Copiii se amuz Copiii amuzai sau Se imagineaz un scenariu Scenariu imaginat. In construciile participiale absolute, cnd participiul este echivalent cu gerunziul la diateza pasiv, el poate avea un subiect propriu: 0 dat predat lucrarea, studenii pot pleca. Modul participiu are urmtoarele forme structurale: verbele In -a, -I, -i, -ea, -e (cu sufixul de perfect simplu -u-) au structura radical + sufix de perfect (-a-, -a-, -i-, -u-) + sufixul participial -t: a%ezat, hotrt, iubit, vzut, crezut, cerut). Acestea sunt aua-numitele verbe asigmatice. Verbele In -e (cu sufixul -se la perfectul simplu au structura: radical + sufixul de participiu (-t sau -s): adus, apus. Sufixul -s apare la majoritatea verbelor sigmatice: condus, ales, rmas; sufixul -t se utilizeaz la cteva verbe: copt, fiert, fript, Infipt, frnt, Infrnt, rupt, spart, supt. Forma negativ se formeaz cu prefixul negativ ne- care accept punerea Intre el ui baz a adverbului mai: nemaiIntlnit, nemaivzut. Verbul la participiu poate Indeplini funciuni sintactice de: atribut
166

(Spectacolul vzut m-a decepionat), nume predicativ (0piniile erau Imprite), element predicativ suplimentar (Te simt nelini%tit), comple-

167

ment indirect (Din Infrant ce era, a devenit victorios), diferite nuane circumstaniale: A]utat, vei reu%i; A]uns acolo, s-a apucat de lucru. Supinul este un mod nepredicativ ui nepersonal care denumeute, ca ui infinitivul, aciunea. Spre deosebire de infinitiv, supinul nu are timpuri, el primind valoarea temporal a verbului regent: De vzut, vd; De vzut, am vzut; De vzut, o s vd. Are form analitic, alctuit din participiul invariabil, precedat de una din prepoziiile: de (cea mai frecvent), la, pe, dup, pentru. Dup verbele impersonale a se cuveni, a trebui prepoziiile pot lipsi: Se cuvinte menionat, Trebuie vzut. Sub forma acestui mod, verbul Indeplineute funciuni sintactice de: atribut (Loc de fumat), subiect (De muncit e greu), nume predicativ (Textul e de reinut pe de rost), complement direct (Elevii au de scris), complement indirect (S-a sturat de a%teptat), complement circumstanial (S-a dus la pescuit). Verbele la supin se substantivizeaz prin articulare: fumatul, butul, alesul, iubitul, uratul. Timpul Este categoria gramatical specific verbal care exprim momentul svruirii aciunii prin raportare la momentul vorbirii, care poate fi de anterioritate (trecut), de simultaneitate (prezent) sau de posterioritate (viitor). Timpurile se clasific, dup un criteriu semantic ui sintactic, In timpuri absolute, care se raporteaz direct la momentul vorbirii ui reprezint majoritatea, ui timpuri relative, care se raporteaz la momentul vorbirii prin intermediul altui timp: imperfectul, mai mult ca perfectul ui viitorul anterior. Dup criteriul formal (morfologic), timpurile sunt simple (sintetice) ui compuse (analitice). Timpurile simple sunt: prezentul indicativ, imperfectul, perfectul simplu, mai mult ca perfectul; timpurile compuse sunt: prezentul condiional-optativului, perfectul compus al indicativului ui perfectul celorlalte moduri, viitorul 1 ui al doilea (anterior). Prezentul indicativ arat o aciune care se desfuoar concomitent cu momentul vorbirii: Citesc o carte. Se Intlneute la modurile: indicativ (fr mrci specifice, cu excepia unor verbe de conjugarea 1 construite cu sufixul -ez: lucrez, desenez, ui de a 1V-a In -i, 168

construite cu sufixul -esc sau -sc: iubesc, ursc), conjunctiv (conjuncia s + forme de prezent ale indicativului pentru persoana 1 ui a 11-a singular ui plural ui forme In general proprii pentru persoana a 111-a singular ui

169

plural), condiional-optativ (verbul auxiliar a%, ai, ar, am , ai, ar + infinitivul scurt) ui infinitiv (prepoziia a, care poate lipsi In unele contexte, + infinitivul scurt). Prezentul indicativ poate avea ui alte valori stilistice: prezentul momentan: Ce faci? Ascult muzic; prezentul durativ: Cu ce te ocupi?- Pictez. Sunt pictor; prezentul iterativ sau de repetiie: Zilnic face acest drum; prezentul istoric sau narativ, folosit In locul perfectului pentru a caracteriza o aciune trecut: Evenimentele au loc In 1907; prezentul etern sau gnomic arat fenomene sau adevruri general valabile, eterne. Se foloseute frecvent In proverbe, maxime ui In legi utiinifice: Cinii latr, ursul merge; Doi %i cu doi fac patru. Prezentul se foloseute frecvent cu valoare de viitor, Insoit obligatoriu de determinri circumstaniale temporale (Smbt plecm la munte) ui de imperativ (Incui %i pleci). Prezentul indicativ este un timp simplu organizat In dou tipuri de forme: forme tari, cu accentul pe radical la singular ui la persoana a 111-a plural (a cnta) ui forme slabe, cu accentul pe sufixul secundar -ez la verbele In -a (dansez), -esc ui -sc la verbele In -i (a iubi), respectiv - (a hotrI). Desinenele de prezent sunt variate, unice fiind cele de la pers. 1 ui a 11-a plural: -m, -i. Modele de conjugare tare: -a -ea -e -i - ascult-pp vd-pp spun-pp fu g pp cobor-pp ascul-p-i vez-p-i spu-pi fug-p-i cobor-pi ascult-p- ved-p-e spun-pe fug-p-e coboar-p ascult--m ved-e-m spun-e-m fug-i-m cobor--m ascult-a-i ved-e-i spun-e-i fug-i-i cobor--i ascult-p- vd-pp spun-pp fug-pp coboar-p Modele de conjugare slab: -a -i dans-ez-p iub-esc-p dans-ez-i iub-et-i dans-eaz- iub-et-e dans--m iub-i-m dans-a-i iub-i-i dans-eaz- iub-esc-p - hotr-scp hotr-t-i hotr-t-e hotr--m hotr--i hotr-sc-p

170

Incadrarea verbelor de conjugarea I ei a IV-a In paradigmele cu sufixele -ez, -esc, -sc este de multe ori greu de fcut, Intrucat nu poate fi dedus pe baza vreunor criterii. De exemplu, verbele neologice In -a prefer formele cu -ez: debiteaz, copiaz, manevreaz, Incadreaz, salveaz. Unele perechi pot merge In paralel, ambele fiind admise In norm: evaporevaporeaz degajdegajeaz, decern , decerneaz, InseamnInsemneaz, ignorignoreaz, prostern prosterneaz, cchioapt cchiopteaz. Altele s-au difereniat ca sens: acord ,d, ,face acordul gramatical ei acordeaz (un instrument), concur ,tinde spre, ,converge ei concureaz ,particip la un concurs, contract ,se strange, se miceoreaz ei contracteaz ,Incheie un contract, ,se molipseete, reflect ,oglindeete ei reflecteaz ,mediteaz, se gandeete, toarn (un lichid) ei turneaz (un film), manifest ,arat, exprim, face cunoscut ei manifesteaz ,particip la o manifestaie. La verbele de conjugarea a IV-a In -i s-a impus varianta literar cu sufixul -esc la verbe ca: bnuiecte, bombnecte, cheltuiecte, destinuiecte, se strduiecte, trguiecte, dar sunt ei verbe admise de norm cu ambele forme (cu ei fr sufix): InvrteInvrtecte, nzare nzrecte, coviecoviecte, mntuiemntuiecte. Alte perechi s-au specializat ca sens: absolv ,scuteete de o pedeaps ei absolvecte (un an de Invmant), Indoaie ,pliaz, Incovoaie ei Indoiecte ,are Indoieli, ,dubleaz, rscoal ,se revolt ei rscolecte ,a scotoci, ,a tulbura profund. Pe lang tipurile flexionare mari prezentate mai sus, exist ei unele tipuri secundare: cele de conjugarea I cu tema In -i semivocalic sau In consoan palatal: a tia, a Incheia, a deochia, a apropia a cror paradigm este: -p,-p, -e, -(e)m, -(a)i, -e; cu o consoan + l sau r Inaintea sufixului infinitivului: a umbla, a intra care se difereniaz de categoria fr sufixul -ez numai prin desinena -u vocalic la persoana I singular ei -i vocalic la persoana a doua singular (umblu, umbli; intru, intri). Verbele de conjugarea a IV-a cu tema In -i semivocalic (a sui) au paradigma: -p,-p, -e, -(i)m, -(i)i, -e.
171

Imperfectul exprim o aciune In curs de desfeurare, sincron cu o alt aciune trecut: Cnd ai venit, eu ascultam muzic. Poate avea ei o utilizare absolut: Odinioar munceam mai mult sau ite- rativ: Sptmnal venea la noi. Din cauza valorii sale durative, este folosit mult In naraiuni. Imperfectul se foloseete adesea cu valoarea altor moduri ei timpuri: de condiional perfect: Dac m anunau, veneam ci eu sau de

172

optativ, mai ales In formule de politee (imperfectul modestiei ei al reverenei): Voiam s v rog ceva. Imperfectul ludic apare In limbajul copiilor, cu valoare de prezent: Eu eram Alb ca Zpada ci veneam la voi. Imperfectul este un timp simplu alctuit din radical + sufix + desinen. La verbele de conjugarea I ei la cele de conjugarea a IV-a cu infinitivul In -I sufixul imperfectului este -a-, iar pentru restul verbelor (cele In -ea, -e, -i) sufixul imperfect este -ea-. Desinenele sunt urmtoarele: -m, -i, -p, -m, -i, -u. Modele de conjugare: I IV (In -I) II III IV (In i) Inv-a-m dobor-a-m apr-ea-m spun-ea-m ven-ea-m Inv-a-i dobor-a-i apr-ea-i spun-ea-i ven-ea-i Inv-a-p dobor-a-p apr-ea-p spun-ea-p ven-ea-p Inv-a-m dobor-a-m apr-ea-m spun-ea-m ven-ea-m Inv-a-i dobor-a-i apr-ea-i spun-ea-i ven-ea-i Inv-a-u dobor-a-u apr-ea-u spun-ea-u ven-ea-u Timpul perfect este o specie de trecut, care arat c desfeurarea aciunii este anterioar momentului vorbirii ei se Intlneete la modul indicativ sub forma perfectului simplu ei a perfectului compus, precum ei la modurile conjunctiv (s + fi + participiul invariabil In gen ei numr), condiional-optativ (condiionalul prezent al verbului a fi + participiul invariabil) ei infinitiv (a fi + participiul invariabil). Perfectul simplu exprim o aciune Incheiat In trecutul imediat (de obicei ultimele 24 de ore): leri am cumprat biletul ci azi plecai la mare. In vorbirea obienuit perfectul simplu este folosit mai mult regional In special In Oltenia ei Banat, iar cu valoare de trecut propriu-zis are un caracter livresc sau este restrns la anumite Intrebuinri cu unele nuane stilistice: ironie (Bine o potrivici!), reproe (Crp ceasul de veni ci ea!). Perfectul simplu este alctuit din radical + sufix + desinen. Verbele In -a, -I, -i au sufixul omonim cu cel de infinitiv: -a -I -i cnt-a-i cobor--i ven-i-i cnt-a-i cobor--i ven-i-i cnt--p cobor--p ven-i-p cnt-a-r-m cobor--r-m ven-i-r-m cnt-a-r-i cobor--r-i ven-i-r-i cnt-a-r-p cobor--r-p ven-i-r-p
173

Verbele In -ea au sufixul -u-, iar cele In -e au sufixul -Se- pentru verbele sigmatice (mersei, scrisei, spusei) ei -u- pentru verbele asigmatice (cerui, fcui, trecui): -ea -e pr-u-i mer-Se-i trec-u-i pr-u-i mer-Se-i trec-u-i pr-u-p mer-Se-p trec-u-p pr-u-r-m mer-Se-r-m trec-u-r-m pr-u-r-i mer-Se-r-i trec-u-r-i pr-u-r-p mer-Se-r-p trec-u-r-p Verbele cu sufixul de perfect In -Se- au adesea un radical puin diferit de al prezentului ei al imperfectului (duc-dusei, trimit-trimisei, coc-copsei, aleg-alesei). Desinenele la perfectul simplu sunt urmtoarele: -i, -Vi, -p, -rm, -r-i, -r-p. Dup cum se observ, la plural, apare o desinen -r-, specializat pentru acest numr, la care se ataeeaz desinena obienuit. Toate verbele au accentul pe sufix, cu excepia verbelor sigmatice In -e, care au accentul pe radical, iar la pers. 1 ei a 11-a au accentul pe sufix. Perfectul compuS exprim o aciune realizat ei Incheiat In trecut: Am citit cartea. Este un timp compus, format din auxiliarul a avea la indicativ prezent + participiul invariabil al verbului de conjugat: am ascultat (aprut, pus, citit, hotrt) ai ascultat a ascultat am ascultat ai ascultat au ascultat Cnd dou verbe la perfectul compus sunt coordonate, auxiliarul trebuie repetat: Am auzit Vi am vzut. Mai mult ca perfectul exprim o aciune Incheiat Inaintea altei aciuni trecute: Terminasem lucrul cnd am hotrt s plec. Este un timp de relaie, folosit mai rar In vorbire, fiind perceput ca un timp livresc. Rareori apare ca un timp absolut: Se deprinsese cu rul. Este un timp sintetic alctuit din radical + sufixul perfectului simplu + sufixul specific -Se- + desinen. Desinenele sunt aceleaei ca la perfectul simplu, cu excepia pers. 1: -m, -Vi, -p, -r-m, -r-i, -r-p. Desinena -r, extins de la perfectul simplu, apare la mai mult ca perfect la formele de plural. Sunt folosite ei formele fr -r- (noi
174

zisesem, voi zisesei, ei zisese) care sunt neliterare.

175

Modele de conjugare: -a apuc-a-se-m apuc-a-se-i apuc-a-se-p apuc-a-se-r-m apuc-a-se-r-i apuc-a-se-r-p -i auz-i-se-m auz-i-se-i auz-i-se-p auz-i-se-r-m auz-i-se-r-i auz-i-se-r-p -ea vz-u-se-m vz-u-se-i vz-u-se-p vz-u-se-r-m vz-u-se-r-i vz-u-se-r-p -1 ur--se-m ur--se-i ur--se-p ur--se-r-m ur--se-r-i ur--se-r-p -e zi-se-se-m zi-se-se-i zi-se-se-p zi-se-se-r-m zi-se-se-r-i zi-se-se-r-p cer-u-se-m cer-u-se-i cer-u-se-p cer-u-se-r-m cer-u-se-r-i cer-u-se-r-p

Viitorul, numit ei viitorul I, exprim o aciune care se petrece dup momentul vorbirii: Ne vom opri imediat. Se foloseete ei cu alte valori: valoarea modului imperativ: Vei pleca acum!, prezumtiv: 0 Vti ea ce are de fcut?, valoarea de prezent al politeei: 0 s v rog s avei rbdare, cu valoare de perfect: George Enescu va muri departe de ar. Din punct de vedere formal, viitorul este un timp analitic, compus din formele de indicativ prezent ale verbului auxiliar a vrea + infinitivul scurt al verbului de conjugat: voi luda (putea, merge, iubi, urI) vei luda va luda vom luda vei luda vor luda ,Viitorul imediat, folosit In limba vorbit, se exprim printr-o construcie perifrastic: formele de prezent indicativ ale verbului auxiliar a avea + conjunctivul prezent al verbului de conjugat (am s plec, ai s pleci, are s plece, avem s plecm, avei s plecai, au s plece). In limba vorbit se mai foloseete un alt tip de viitor, cel alctuit din auxiliarul invariabil o + conjunctivul prezent al verbului de con176

jugat (o s a%tept, o s a%tepi, o s a%tepte, o s a%teptm, o s a%teptai, o s a %tepte). Viitorul anterior sau viitorul al doilea este un timp de relaie care exprim o aciune care urmeaz s aib loc dup momentul vorbirii ei Inaintea altei aciuni viitoare. Este un timp livresc, mai puin folosit In vorbirea comun, fiind Inlocuit prin diferite perifraze: Inainte de a..., dup ce. Are forme compuse din viitorul auxiliarului a fi + participiul invariabil al verbului de conjugat: voi fi lucrat (disprut, ajuns, venit, cobort) vei fi lucrat va fi lucrat vom fi lucrat vei fi lucrat vor fi lucrat Prezentul conjunctiv exprim, ca timp absolut, o aciune care are sens de prezent sau viitor: Tu s pieci acum, iar ea s piece mine. In subordonate se ,modeleaz dup semnificaia temporal a verbului regent: Te sftuiesc s accepi propunerea fcut (sens de prezent), 0 s te sftuiesc s accepi propunerea fcut (sens de viitor), Te-am sftuit s accepi propunerea fcut (sens de perfect). Poate avea ei valoare de imperativ: S vin aici mai repede! In mod excepional, la pers. a 11-a cu valoare de imperativ, conjunctivul se poate folosi fr conjuncia s: le%i imediat %i vii cnd te chem eu! Prezentul conjunctiv este alctuit din forme sintetice precedate de conjuncia s care este element constitutiv al verbului. Formele sintetice sunt omonime cu ale indicativului prezent, exceptnd persoana a 111-a singular ei plural: s a%tept, s a%tepi, s a %tepte, s a%teptm, s a%teptai, s a%tepte. La persoana a 111-a are aceleaei desinene cu persoana a 111-a a indicativului prezent, dar inversate dup categoriile de verbe: verbele In -a, -I: indicativ prezent - (cnt, coboar) conjunctiv prezent -e (s cnte, s coboare); verbele In -ea, -e, -i: indicativ prezent -e (apare, merge, vine) conjunctiv prezent - (s apar, s mearg, s vin).
170

Verbele de diferite conjugri cu radicalul terminat In -i semivocalic au desinena -e ei la prezent indicativ ei la prezent conjunctiv: apropies apropie, suie s suie, % tie s %tie, scrie s scrie; au forme identice In - verbele a oua, a pioua: s ou, s piou. Variante

171

admise In norm: s mntuies mntuiasc, s %ovies %oviasc, s Invrts Invrteasc, s cnes cneasc, s zdroncn es zdroncneasc. Anumite verbe pot fi folosite la prezent conjunctiv persoana a 111-a singular ei fr conjuncia s: Fie ce-o fi!, Fac ce-o vrea! Triasc lini%tit! Duc-se pe pustii! Treac de la mine! Zic ce-o vrea! Bat-l norocul! Perfectul conjunctiv red, ca timp absolut, o aciune trecut fa de momentul vorbirii: S fi mncat ceva Inainte de plecare; ca timp relativ red o aciune fie anterioar altei aciuni: Nu %tiu s fi trecut pe acolo, fie simultan: S fi fost acolo, nu se Intmpla ce s-a Intmplat, fie posterioar: Pn s fi mers acolo, trebuia s telefoneze. Perfectul conjunctiv este un timp compus, cu o structur invariabil dup persoan ei numr, alctuit din forma s fi + participiul invariabil al verbului de conjugat. Omonimia formelor se rezolv prin pronumele personal: eu s fi alergat, tu s fi alergat, el/ea s fi alergat, noi s fi alergat, voi s fi alergat, ei/ele s fi alergat (prut, Inceput, zis, iubit, cobort). Prezentul condiional-optativ exprim o aciune realizabil In prezent sau In viitor, cnd are valoare absolut: A% lucra cu plcere, dac ar fi condiii mai bune; Dac m-ai invita, a% veni %i eu. Cnd are valoare relativ, prezentul condiional exprim aciuni simultane: A lsat s se Ineleag c ar accepta oferta sau posterioare aciunii din regent: A anunat c ar putea participa %i el. Este un timp compus din auxiliarul verbului a avea (a%, ai, ar, am, ai, ar) + infinitivul prezent al verbului de conjugat: a% cnta, ai cnta, ar cnta, am cnta, ai cnta, ar cnta (vedea, alege, veni, doborI). Se poate folosi ei cu forme inverse, In care auxiliarul este postpus, iar infinitivul apare antepus, In vechea sa form lung, atunci cnd Intre ele nu se interpune un pronume neaccentuat: dar(e)-a%, venire-ai, dormire-ar; cnd Intre auxiliar ei infinitiv se intercaleaz un pronume neaccentuat, infinitivul va fi la forma scurt, cea obienuit: mnca-l-ar, lovi-o-ar, vedea-l-a%. Prezentul condiional-prezumtiv, folosit In vorbirea indirect, este alctuit din prezentul condiional al verbului auxiliar a fi + gerunziul verbului de conjugat: a% fi cntnd, ai fi cntnd, ar fi cntnd, am fi cntnd, ai fi cntnd, ar fi cntnd (prnd, mergnd, ie%ind, cobornd).
172

Perfectul condiional-optativului exprim o aciune trecut (A % fi participat %i eu) sau una simultan momentului vorbirii, In formele de politee (A% fi dorit s v atrag atenia). Este un timp analitic, format din prezentul condiional al verbului auxiliar a fi + participiul invariabil al verbului de conjugat: a% fi cntat, ai fi cntat, ar fi cntat, am fi cntat, ai fi cntat, ar fi cntat (aprut, priceput, iubit, dobort). Prezentul prezumtiv exprim, cnd are valoare absolut, o atitu- dine simultan cu momentul vorbirii (Va fi intuind el ceva), o aciune viitoare (Mine diminea va fi circulnd autobuzul?) sau o aciune situat imprecis In timp (Va fi citind cu regularitate presa); ca verb relativ, poate exprima aciuni simultane sau posterioare fa de regent, care poate fi la trecut: Eram convins c va fi %tiind ce are de fcut. Prezentul prezumtiv este un timp compus din formele de viitor indicativ ale verbului auxiliar a fi + gerunziul verbului de conjugat: voi (oi) fi umblnd (aprnd, pricepnd, iubind, dobornd) vei (i) fi umblnd va (o) fi umblnd vom (om) fi umblnd vei (i) fi umblnd vor (or) fi umblnd Perfectul prezumtiv cu valoare absolut indic o aciune trecut (0 fi aflat el ceva). Cu valoare relativ exprim tot o aciune trecut ei situat anterior (Nu %tia dac o fi reu%it), simultan (L-a auzit cnd o fi strigat) sau posterior (I-a prescris un tratament care Ii va fi a]utat) fa de aciunea din regent. Ca form este un timp compus din formele de viitor indicativ ale verbului auxiliar a fi + participiul invariabil al verbului de conjugat: voi (oi) fi cntat (aprut, priceput, iubit, dobort) vei (i) fi cntat va (o) fi cntat vom (om) fi cntat vei (i) fi cntat vor (or) fi cntat Prezentul infinitiv exprim o aciune nesituat precis In timp (A munci este o plcere). Poate avea valoare de imperativ (A se agita Inainte de folosire!). In propoziiile subordonate preia valoarea tempo173

ral a verbului regent: o aciune trecut (A Inceput a lcrima) sau una viitoare (0 s Invee a asculta).

174

Prezentul infinitiv are o form simpl. Conine prepoziia a + radicalul verbului + sufixele de infinitiv (-a, -ea, -e, -i, -I) ale celor patru conjugri: a arta, a plcea, a depune, a iubi, a urI. Infinitivul lung, rar folosit (doar In formele inversate ale condiionalului: venire-ai, ascultare-a%), se formeaz prin adugarea terminaiei -re la forma scurt a infinitivului: cntacntare, plcea plcere (ea devine e), duceducere,iubiiubire,hotrI h o trre. Prezentul infinitiv-prezumtivului, foarte rar Intlnit, se formeaz din prezentul infinitiv al verbului auxiliar a fi + gerunziul verbului de conjugat: a fi cntnd (prnd, trecnd, iubind, cobornd). Perfectul infinitiv exprim o aciune trecut, de regul anterioar celei din regent (Gestul de a fi sfidat juriul nu a fost trecut cu vederea), dar poate exprima ei o aciune trecut posterioar (Inainte de a fi sunat tu, ea avea bagajul fcut). Este un timp rar folosit, compus din prezentul indicativ al auxiliarului a fi + participiul verbului de conjugat, precedat Intotdeauna de prepoziia a: a fi cntat (prut, Inceput, venit, hotrt). Persoana Este categoria gramatical nespecific verbului, care indic, prin forma verbului ei prin pronumele care Insoeete verbul, dac subiectul este cel care vorbeete (Eu Inv), cel cu care se vorbeete (Tu Invei) sau despre cel care se vorbeete (El Inva). Persoana se manifest la verb numai In cadrul modurilor personale (indicativ, conjunctiv, condiional-optativ ei imperativ). Persoana se exprim prin desinene ataeate la rdcini sau la teme verbale simple (cnt-, cnt-a-se-m), iar In formele modale ei temporale compuse, ca ei la toate formele diatezei pasive, se exprim prin formele variabile ale verbelor auxiliare (am, ai, a, am, ai, au + paticipiul, pentru perfectul compus; voi, vei, va, vom, vei, vor + infinitivul, pentru viitor; a%, ai, ar, am, ai, ar + infinitivul, pentru condiional-optativ). Dup posibilitatea formal de a exprima diferite persoane, verbele se clasific In verbe pluripersonale (majoritatea), care au forme pentru toate persoanele (a cnta, a scrie, a munci) ei verbe unipersonale 175

dup form ei impersonale prin coninut, care au numai persoana a 111-a singular (a ploua, a ninge, a fulgera, a tuna, a consta, a se cuveni). Intre aceste clase de verbe se produc treceri In ambele sensuri. Sunt verbe personale folosite cu sens impersonal (cf. Imi place s...cu el Imi place) aea cum exist ei verbe unipersonale dup form ei im-

176

personale prin coninut care se folosesc, mai ales cu sensuri figurate, ca verbe pluripersonale: El tun %i fulger toat ziua. De cele mai multe ori persoana gramatical coincide cu persoana real. Sunt situaii, acceptate de norma literar, cnd forma de pers. a 11-a sg. sau a 111-a sg. se poate folosi In locul tuturor persoanelor: Unde dai %i unde crap; Se vorbe%te cam mult. Numrul se exprim solidar cu persoana, prin desinene, iar la modul participiu Impreun cu genul (ei cazul). Cel mai adesea numrul gramatical este identic cu cel real, cu unele ,abateri stilistice, precum folosirea pers. 1 plural cu valoare de singular: pluralul autorului, In stilul etiinific (Vom urmri In acest studiu...), pluralul autoritii (sau maiestii), In stilul administrativ (Noi, primarul comunei, anunm...), pluralul ironic (S fim serio%i!) etc. Genul In flexiunea verbului, categoria gramatical de gen se exprim numai In cadrul modului participiu, Impreun cu categoria de numr. Participiul variabil are forma unui adjectiv cu patru forme: una pentru masculin ei neutru singular cu desinena zero, alta pentru feminin singular, cu desinena -a, o form pentru masculin plural cu desinena -i asilabic, cealalt pentru feminin ei neutru plural cu desinena -e. Participiul invariabil, din forme modale ei temporale analitice, nu va exprima, fireete, categoria gramatical de gen. Funciile sintactice ale verbului Verbele autonome ei locuiunile verbale la moduri predicative Indeplinesc funcia de predicat verbal (Omul munce%te), predicat nominal (Omul este inteligent). La moduri nepredicative: subiect (E lesne a Inva/de Invat; Se aude tunnd), nume predicativ (A cltori Inseamn a te bucura; Este de neimaginat ct de bine se descurc; Este lini%tit %i odihnit), element predicativ suplimentar (Ea vine zmbind), atribut (Plcerea de a cnta; Acestea sunt sfaturi de urmat), complement direct (Nu poate sta pe loc; tie a se stpni; Avem de Invat; Aud %u%otindu-se), complement indirect (Se temea a merge noaptea; Se sturase de umblat/umblnd), complement circumstanial (Plecnd, a lsat lucrurile neterminate; Am Intlnit-o Inainte de a lua trenul; S177

a dus la pescuit), predicat (A se pstra la rece!; De rezolvat urgent!). Verbe neregulate. Modele de conjugare Verbele neregulate sunt verbele care au structur izolat In cadrul sistemului verbal, neregularitile producndu-se In puncte

178

diferite ale formei verbale (In radical sau la afixe). Deei sunt puine la numr: a fi, a avea, a vrea, a da, a lua, a sta, a %ti, a bea, a mnca, a usca, sunt foarte des folosite In vorbire. Dintre toate a fi este cel mai neregulat verb, avnd cinci teme In cursul flexiunii. La celelalte verbe gradul de neregularitate este diferit, pornindu-se de la modificarea total a radicalului, cnd rezult forme supletive (v. f-, fi-, fos-, est-, e%t-, sunt-, er- de la verbul a fi sau ar-, av-, aib- de la verbul a avea; ia-, ie-, lu- de la verbul a lua) ei pn la neregulariti produse In structura sau In selectarea afixelor (v. verbul a %ti care are sufixul -u- la perfect ei participiu In loc de -i-: %tiui..., %tiut etc.). Prezentm formele neregulate ale acestor verbe: Verbul a fi Indicativ prezent: eu sunt, tu e%ti, el/ea este, noi suntem, voi suntei, ei/ele sunt Imperfect: eu eram, tu erai, el/ea era, noi eram, voi erai, ei/ele erau Perfect simplu: eu fui/fusei, tu fu%i/fuse%i, el/ea fu/fuse, noi furm/fuserm, voi furi/fuseri, ei fur/fuser Perfect compus: eu am fost, tu ai fost, el/ea a fost, noi am fost, voi ai fost, ei/ele au fost Mai mult ca perfect: eu fusesem, tu fusese%i, el/ea fusese, noi fuseserm, voi fuseseri, ei fuseser Viitor I: eu voi fi, tu vei fi, el/ea va fi, noi vom fi, voi vei fi, ei/ele vor fi Viitor II (anterior): eu voi fi fost, tu vei fi fost, el/ea va fi fost, noi vom fi fost, voi vei fi fost, ei/ele vor fi fost Conjunctiv prezent: eu s fiu, tu s fii, el/ea s fie, noi s fim, voi s fii, ei/ele s fie Conjunctiv perfect: eu s fi fost, tu s fi fost, el/ea s fi fost, noi s fi fost, voi s fi fost, ei/ele s fi fost Condiional-optativ prezent: eu a% fi, tu ai fi, el/ea ar fi, noi am fi, voi ai fi, ei/ele ar fi Condiional-optativ perfect: eu a% fi fost, tu ai fi fost, el/ea ar fi fost, noi am fi fost, voi ai fi fost, ei/ele ar fi fost Imperativ pozitiv: fii!, fii! Imperativ negativ: nu fi!, nu fii! Infinitiv prezent: a fi Infinitiv perfect: a fi fost 179 Gerunziu: fiind

Participiu: fost, fost; fo%ti, foste Supin: de fost Verbul a avea Indicativ prezent: eu am, tu ai, el/ea are, noi avem, voi avei, ei/ele au Imperfect: eu aveam, tu aveai, el/ea avea, noi aveam, voi aveai, ei/ele aveau Perfect simplu: eu avui/avusei, tu avu%i/avuse%i, el/ea avu/avuse, noi avurm/ avuserm, voi avuri/avuseri, ei avur/avuser Perfect compus: eu am avut, tu ai avut, el/ea a avut, noi am avut, voi ai avut, ei/ele au avut Mai mult ca perfect: eu avusesem, tu avusese%i, el/ea avusese, noi avuseserm, voi avuseseri, ei/ele avuseser Viitor I: eu voi avea, tu vei avea, el/ea va avea, noi vom avea, voi vei avea, ei/ele vor avea Viitor II (anterior): eu voi fi avut, tu vei fi avut, el/ea va fi avut, noi vom fi avut, voi vei fi avut, ei/ele vor fi avut Conjunctiv prezent: eu s am, tu s ai, el/ea s aib, noi s avem, voi s avei, ei/ele s aib Conjunctiv perfect: eu s fi avut, tu s fi avut, el/ea s fi avut, noi s fi avut, voi s fi avut, ei/ele s fi avut Condiional-optativ prezent: eu a% avea, tu ai avea, el/ea ar avea, noi am avea, voi ai avea, ei/ele ar avea Condiional-optativ perfect: eu a% fi avut, tu ai fi avut, el/ea ar fi avut, noi am fi avut, voi ai fi avut, ei/ele ar fi avut Imperativ pozitiv: ai!, avei! Imperativ negativ: nu avea!, nu avei! Infinitiv prezent: a avea Infinitiv perfect: a fi avut Gerunziu: avnd Participiu: avut, avut; avui, avute Supin: de avut Verbul a vrea Indicativ prezent: eu vreau, tu vrei, el/ea vrea, noi vrem, voi vrei, ei/ele vor Imperfect: eu vream, tu vreai, el/ea vrea, noi vream, voi vreai, ei/ele vreau

Perfect simplu: eu vrui/vrusei, tu vru%i/vruse%i, el/ea vru/vruse, noi vrurm/ vruserm, voi vruri/vruseri, ei vrur/vruser Perfect compus: eu am vrut, tu ai vrut, el/ea a vrut, noi am vrut, voi ai vrut, ei/ele au vrut Mai mult ca perfect: eu vrusesem, tu vrusese%i, el/ea vrusese, noi vruseserm, voi vruseseri, ei/ele vruseser Viitor I: eu voi vrea, tu vei vrea, el/ea va vrea, noi vom vrea, voi vei vrea, ei/ele vor vrea Viitor II (anterior): eu voi fi vrut, tu vei fi vrut, el/ea va fi vrut, noi vom fi vrut, voi vei fi vrut, ei/ele vor fi vrut Conjunctiv prezent: eu s vreau, tu s vrei, el/ea s vrea, noi s vrem, voi s vrei, ei/ele s vrea Conjunctiv perfect: eu s fi vrut, tu s fi vrut, el/ea s fi vrut, noi s fi vrut, voi s fi vrut, ei/ele s fi vrut Condiional-optativ prezent: eu a% vrea, tu ai vrea, el/ea ar vrea, noi am vrea, voi ai vrea, ei/ele ar vrea Condiional-optativ perfect: eu a% fi vrut, tu ai fi vrut, el/ea ar fi vrut, noi am fi vrut, voi ai fi vrut, ei/ele ar fi vrut Imperativ pozitiv ei negativ: - Infinitiv prezent: a vrea Infinitiv perfect: a fi vrut Gerunziu: vrnd Participiu: vrut, vrut; vrui, vrute Supin: de vrut Observaie Formele ,comprimate ale verbului a avea: am, ai, a; am, ai, au sunt ale auxiliarului de perfect compus (In combinaie cu participiul invariabil al verbului autonom), iar formele a%, ai, ar; am, ai, ar, aparinnd aceluiaei verb, sunt ale auxiliarului de condiional- optativ (In combinaie cu infinitivul scurt al verbului autonom). Formele ,comprimate ale verbului a vrea: voi, vei, va; vom, vei, vor sunt ale auxiliarului de viitor I ei viitor II (anterior). Verbul a da Indicativ prezent: eu dau, tu dai, el/ea d, noi dm, voi dai, ei/ele dau Imperfect: eu ddeam, tu ddeai, el/ea ddea, noi ddeam, voi

ddeai, ei/ele ddeau

Perfect simplu: eu ddui, tu dduci, el/ea ddu, noi ddurm, voi dduri, ei/ele ddur Mai mult ca perfect: eu ddusem, tu dduseci, el/ea dduse, noi dduserm, voi dduseri, ei/ele dduser Conjunctiv prezent: eu s dau, tu s dai, el/ea s dea, noi s dm, voi s dai, ei/ele s dea Imperativ pozitiv: d!, dai! Imperativ negativ: nu da!, nu dai! Gerunziu: dnd Participiu: dat, dat; dai, date Supin: de dat Verbul a sta Indicativ prezent: eu stau, tu stai, el/ea st, noi stm, voi stai, ei/ele stau Imperfect: eu stteam/stam, tu stteai/stai, el/ea sttea/sta, noi stteam/stam, voi stteai/stai, ei/ele stteau/stau Perfect simplu: eu sttui, tu sttuci, el/ea sttu, noi stturm, voi stturi, ei/ele sttur Mai mult ca perfectul: eu sttusem, tu sttuseci, el/ea sttuse, noi sttuserm, voi sttuseri, ei/ele sttuser Conjunctiv prezent: eu s stau, tu s stai, el/ea s stea, noi s stm, voi s stai, ei/ele s stea Imperativ pozitiv: stai! stai! Imperativ negativ: nu sta! nu stai! Infinitiv prezent: a sta Gerunziu: stnd Participiu: stat (cu valoare verbal)/sttut (cu valoare adjectival) Supin: de stat Verbul a lua Indicativ prezent: eu iau, tu iei, el/ea ia, noi lum, voi luai, ei/ele iau Imperfect: eu luam, tu luai, el/ea lua, noi luam, voi luai, ei/ele luau Perfect simplu: eu luai, tu luaci, el/ea lu, noi luarm, voi luari, ei/ele luar Mai mult ca perfect: eu luasem, tu luaseci, el/ea luase, noi luaserm, voi luaseri, ei/ele luaser

Imperativ pozitiv: ia!, luai! Imperativ negativ: nu lua!, nu luai! Gerunziu: lund Participiu: luat, luat; luai, luate Supin: de luat Verbul a bea Indicativ prezent: eu beau, tu bei, el/ea bea, noi bem, voi bei, ei/ele beau Imperfect: eu beam, tu beai, el/ea bea, noi beam, voi beai, ei/ele beau Perfect simplu: eu bui, tu buci, el/ea bu, noi burm, voi buri, ei/ele bur Mai mult ca perfect: eu busem, tu buseci, el/ea buse, noi buserm, voi buseri, ei/ele buser Conjunctiv prezent: eu s beau, tu s bei, el/ea s bea, noi s bem, voi s bei, ei/ele s bea Gerunziu: bnd Participiu: but, but; bui, bute Supin: de but Verbul a mnca Indicativ prezent: eu mnnc, tu mnnci, el/ea mnnc, noi mncm, voi mncai, ei/ele mnnc Conjunctiv prezent: eu s mnnc, tu s mnnci, el/ea s mnnce, noi s mncm, voi s mncai, ei/ele s mnnce Imperativ pozitiv: mnnc!, mncai! Verbul a usca Indicativ prezent: eu usuc, tu usuci, el/ea usuc, noi uscm, voi uscai, ei/ele usuc. Conjunctiv prezent: eu s usuc, tu s usuci, el/ea s usuce, noi s uscm, voi s uscai, ei/ele s usuce Imperativ pozitiv: usuc!, uscai! Observaie Lista verbelor neregulate se mreete dac se iau In calcul ei deri- vatele cu prefixe de la unele dintre acestea: a reda, a preda; a consta;

a prelua, a relua.

Adverbul
Adverbul este partea de vorbire neflexibil care arat caracteristica unei aciuni, stri sau Insueiri, ori circumstana In care se realizeaz o aciune. Spre deosebire de alte pri de vorbire neflexibile (prepoziie, conjuncie, interjecie), unele adverbe cunosc categoria gramatical a comparaiei (specific adjectivelor), care se realizeaz perifrastic (folosindu-se tot anumite adverbe cu valoare de cuvinte ajuttoare). Adverbul apare Intotdeauna In calitate de determinant fa de un element regent, el nefiind o parte de vorbire independent. Astfel, poate determina un verb (Alearg repede), un adjectiv (Este a%a de frumoas) sau un alt adverb (Vorbe%te cam mult), Indeplinind pe lang aceste pri de vorbire funcia de complement circumstanial. El poate aprea ei In grupul nominal, determinand un substantiv (locul de aici), un pronume (acela de acolo) sau un numeral (primul de sus), pe lang care Indeplineete funcia de atribut. Clasificarea adverbelor se realizeaz dup origine, structur ei Ineles. Dup origine, adverbele se clasific In adverbe primare (moetenite sau Imprumutate) care au statut adverbial incontestabil: a %a, aiurea, apoi, azi, ieri, mereu, cam, chiar, tocmai ei adverbe provenite, prin conversiune, din alte pri de vorbire: din adjective: atent, corect, frumos, Ingrijit (Lucreaz atent/corect...), din participii cu valoare adjectival: Incantat, Incruntat, Involburat, rspicat (Prive%te Incruntat), din substantive care denumesc anotimpuri, zilele sptmanii, momente ale zilei, folosite la singular sau plural, articulate sau nearticulate, cand devin adverbe de timp: Seara citim pan tarziu, Duminica ie%im din ora%, Duminic merg la prini, Vara mergem la mare, lernile %i le petrecea la ar. In forma articulat la plural, ele rman substantive folosite cu sens iterativ. Substantivele nearticulate: bu%tean, burduf, cuc, foc, glon, lulea, ochi, pu%c, strun, tun, folosite invariabil pe lang verbe sau adjective, capt valoare de adverbe de mod: Doarme bu%tean, A ie%it glon, S-a suprat foc, Singur cuc, Ingheat tun,
180

Indrgostit lulea. Devin adverbe pronumele ce, cat cand determin un verb (A plans ce/cat a plans %i apoi s-a lini%tit), un adjectiv (Ce frumoas s-a fcut!) sau un adverb (Ce mult s-a bucurat!, Cat de bine Imi pare!).

181

Prin derivare cu ajutorul sufixelor se pot forma adverbe pornind de la verbe, de la substantive sau de la alte adverbe: chior%, tr %, piepti%, copcel, omene%te, prietene%te, realmente, finalmente, comple- tamente, bini%or. Prin schimbarea valorii gramaticale, adverbele pot trece, la rndul lor, In alt parte de vorbire. Astfel, prin articulare enclitic sau proclitic sau prin antepunerea unui adjectiv, adverbele se substantivizeaz: binele, un bine, acel bine, rul, un ru, acel ru. Numeroase adverbe ei locuiuni adverbiale devin, printr-o aparent articulare, prepoziii ei locuiuni prepoziionale cu genitivul: Impotriv-Impotriva, Imprefur-Imprefurul, Indrt-Indrtul, InapoiInapoia, Inainte-Inaintea, In fa-In faa, In fur-In furul, In mifloc-In miflocul, In spate-In spatele. Cteva adverbe pot deveni adjective invariabile, dac au regent un substantiv: a%a, asemenea, aievea, aiurea, alene, anume, bine, gata, repede (Vis aievea, Asemenea oameni, 0 doamn bine). Dup structur, adverbele se clasific In adverbe simple, compuse ei locuiuni adverbiale. Adverbele simple cuprind att adverbele neanalizabile (acum, aici, azi, atunci, ieri, mine, bine, destul, mereu, u%or), ct ei pe cele provenite prin conversiune (sigur, frumos) ei prin derivare (cndva, Intocmai, actualmente). Adverbele compuse conin dou categorii: a) adverbe formate prin compunere ei ale cror elemente apar sudate, motiv pentru care muli specialieti le consider adverbe simple: acas, adineauri, altdat, altfel, anevoie, bineIneles, cteodat, dedesubt, deloc, laolalt, neIncetat, nicicnd, numaidect, odat, undeva, vreodat, b) adverbe formate prin compunere din dou cuvinte nesudate complet ei separate prin cratim: azi-noapte, astvar, ieri-diminea, harcea- parcea, talme%-balme%. Locuiunile adverbiale sunt grupuri de cuvinte cu Ineles de sine stttor ei echivalente cu un adverb. In structura lor intr: substantive, adjective, pronume, participii, adverbe legate prin prepoziii sau con- juncii. Sunt locuiuni adverbiale cu structur simpl, alctuite din prepoziie ei o parte de vorbire (substantiv, adjectiv, pronume, numeral, adverb): la Intmplare, la un loc, de cu sear, de fapt, In grab, In sil, pe rnd, la o adic, cu totul, peste tot, de la sine, ca atare, pe nimic, pe din dou, dintr-o dat, In general, In principal, cu bini%orul, din
182

contr, pe Inserate, pe alese, pe ascuns, pe furi%, peste poate, de-a dreptul, dea berbeleacul, de-a binelea.

183

Exist locuiuni adverbiale care conin cuvinte inexistente independent In limba roman: Intr-adins, cu ghiotura, pe Indelete, pe de rost, cu toptanul, de-a valma, In zadar. 0 serie de locuiuni sunt formate prin repetarea unor cuvinte rimate ei au o structur simetric: a%a %i a%a, ceac-pac, clip de clip, din loc In loc, Incetul cu Incetul, In fel %i chip, de sil de mil, de bine de ru, de voie de nevoie, harcea-parcea, talme%-balme%, tr%-grpi%. Pe lang locuiunile adverbiale care prezint unitate semantic ei gramatical, exist ei expresii adverbiale care sunt uniti lexicale mai mult sau mai puin Inchegate, care nu au unitate morfologic (nu se comport ca un adverb), ci numai unitate sintactic: ct ai clipi din ochi, cu o falc-n cer %i una-n pmnt, cu noaptea-n cap, pe nepus mas, la pa%tele cailor, la dracu-n praznic. Dup Ineles, majoritatea adverbelor ei locuiunilor adverbiale sunt circumstaniale: de loc: aici, acolo, acas, afar, aiurea, Imprejur, Inainte, Indrt, undeva, de jur Imprejur, ici-colo, In lung %i-n lat; de timp: acum, adesea, astzi, mine, odinioar, dintr-o dat, din cnd In cnd, In veci, zi %i noapte; de mod, cu numeroase subclase: de mod propriu-zis sau cantitative: destul, doldora, enorm, mult, orict, suficient, de ajuns, ct de ct, cu toptanul; de comparaie: asemenea, ca, dect; de durat sau continuitate: Inc, mereu, necontenit; de afirmaie sau de negaie: da, fire%te, desigur, cu siguran; nu, deloc, nicidecum, defel; de Indoial sau probabilitate: parc, poate, pesemne, posibil, probabil; de restricie (exclusivitate): barem, doar, dect, Incaltea, mcar, numai; de aproximaie: aproximativ, aproape, cam, gata-gata, ct pe ce; explicative: adic, anume, bunoar; de precizare: chiar, tocmai, taman, mai cu seam, In special; cu Ineles conclusiv: a%adar, deci, prin urmare, In consecin, ca atare; cu Ineles cauzal: de aceea, de asta, pentru aceea; concesiv: totu%i, cu toate acestea. Adverbe pronominale i nepronominale Adverbele pronominale provin din rdcini pronominale, sunt Inrudite prin Ineles cu unele dintre pronume, deci vor urma clasificarea acestora: adverbe pronominale demonstrative: acum, aici, a%a, atunci,
184

Incolo, dincolo; relativ-interogative: unde, cnd, cum, ct, Incotro; nehotrte: cIndva, undeva, Intructva, cumva, odat, oricnd, uneori; negative: niciodat, nicicnd, nicieri, niciunde, nici(de)cum. Adverbele nepronominale sunt toate celelalte adverbe. Gradele de comparaie reprezint singurul aspect de flexiune adverbial; se realizeaz analitic, prin morfeme adverbiale antepuse,

185

fr ca forma adverbului s se modifice. Sistemul de formare este identic cu cel al adjectivelor, cu deosebirea c morfemul cel de la superlativul relativ este invariabil la adverb. Model de comparaie: Pozitiv: bine Comparativ de superioritate: mai bine ca/dect de egalitate: la fel de (tot aca de, tot att de, deopotriv de) bine de inferioritate: mai puin bine ca/dect Superlativ: a) relativ de superioritate: cel mai bine din/dintre relativ de inferioritate: cel mai puin bine din/dintre b) absolut de superioritate: foarte bine absolut de inferioritate: foarte puin bine Superlativul absolut se poate forma ei cu adverbe cu valoare expresiv, cum ar fi: colosal (de), formidabil (de), extraordinar (de), grozav (de), extraordinar (de), teribil (de). Sunt unele adverbe care se folosesc numai la gradul comparativ de superioritate: mai abitir, mai ales, mai prejos, mai presus. Adverbele care provin din adjective cu sens comparativ sau superlativ (definitiv, egal, excelent, extrem, formidabil, minimum, maximum, minus, optim, ulterior) nu au grade de comparaie. Adverbele ei locuiunile adverbiale predicative care exprim necesitatea, probabilitatea, sigurana (adevrat, bineIneles, sigur, desigur, firecte, negrecit, poate, pesemne, probabil, posibil, de prisos, cu siguran, fr Indoial, de bun seam, fr doar ci poate) pot constitui singure predicatul verbal al unei propoziii regente. Propoziia subordonat este subiectiv, introdus prin conjuncia c sau s: Firecte c a reucit; Fr doar ci poate c se va Intoarce. Predicatul format de aceste adverbe poate fi nominal, cnd admite lng el verbul copulativ a fi. Bine c va ploua, Posibil s apar. Funcia sintactic specific este cea de complement circumstanial: de loc, de timp, de mod (S-au deplasat In fa, Pleac de diminea, Ia spus rspicat ce avea de spus); mai poate avea ei funcia de complement direct (Ea ctie grececte ,limba greac, Vorbecte nemecte ,limba
186

german In cas), atribut adverbial (Vremurile de odinioar s-au dus, Copilul din spate nu e atent), element predicativ suplimentar (Te ctiam aproape), predicat verbal (BineIneles c accept), subiect (Se lucreaz nemecte), nume predicativ (E ucor s refuzi; Cine e contra?).

187

Prepoziia
Prepoziia este partea de vorbire neflexibil cu rol de element de legtur In propoziie: leag atributele ei complementele de cuvintele pe care le determin. Astfel, ea leag un substantiv, pronume, numeral de atributele lor (Carte de rugciuni, Unul dintre elevi, Trei dintre noi) ei un verb, adjectiv, adverb sau o interjecie de complementele lor (0 strig pe mama, Se teme de cini, Identic cu originalul, Tria departe de lume, Halal de ei!). Prepoziiile intr In componena atributelor ei complementelor fr a Indeplini ele Insele vreo funciune sintactic In propoziie. Cu prepoziie se poate construi ei numele predicativ (Casa e de lemn) sau elementul predicativ suplimentar (L-au citat ca martor). Alturi de conjuncii, prepoziiile formeaz categoria aeanumitelor instrumente gramaticale, ele reprezentnd simple cuvinte auxiliare. Intruct exprim numai raporturi, prepoziiile au un coninut semantic abstract, neautonom, dedus doar din context. Unele prepoziii sunt monosemantice (lng), dar cele mai multe sunt polisemantice. De exemplu, prepoziia prin poate avea sensul de ,a strbate (prin acoperic), poate indica interiorul (prin cas) ori modalitatea (prin viclenie). Prepoziiile fac parte din vocabularul fundamental, avnd o frecven foarte ridicat In limb ei provenind In majoritate din limba latin: asupra, ctre, cu, de, dup, fr, Intre, la, lng, pe, pentru, peste, pn, spre, sub. Lor li se adaug ei prepoziii vechi, de alte origini: bacca din turc, bez ei Impotriv din slav, precum ei prepoziiile neologice a la, per, pro, supra, versus, via. Clasificarea prepoziiilor Prepoziiile se clasific dup structur ei dup cazul pe care Il impun substantivului (pronumelui). Dup structur, prepoziiile sunt simple, compuse, locuiuni prepoziionale. Prepoziiile simple sunt prepoziiile formate dintr-un singur cuvnt, fie originare, fie provenite din alte pri de vorbire. Cele simple originare sunt cele neanalizabile, care pot fi moetenite sau Imprumutate (v. mai sus), la care se adaug ei prepoziiile fuzionate: 188

din < de+In, prin < arh. pre + In, printre < arh. pre+Intre, dintre < de + Intre, deasupra < de + asupra.

189

Prepoziiile simple provenite prin conversiune din alte pri de vorbire: din substantive nearticulate (graie, mulumit), din participii (datorit, potrivit), din gerunzii (exceptand, privind), din adverbe (de cele mai multe ori fr modificri formale: asemenea, aidoma, Intocmai, conform, contrar, potrivit), ei cu modificri formale, prin ,articularea adverbelor de loc: dedesubtul, Inapoia, Inaintea, Imprejurul, Indrtul, Inuntrul. Prepoziiile compuse sunt prepoziiile formate prin compunere din dou sau mai multe prepoziii simple care se ortografiaz separat. Ele sunt centrate In jurul prepoziiilor de, pe, pan. de ctre, de dup, de la, de pe, de lang, de peste, de sub, pe la, pe dup, pe lang, pe sub, pan In, pan spre, pan sub. Mai puine sunt cele compuse din trei prepoziii: de pe la, de pe lang, pan pe la, pan pe lang, pan pe dup sau din patru: de pan pe la, de pan pe lang. Asocierea prepoziiilor ca ei drept, respectiv drept ei pentru In exemple ca Drept pentru care am Incheiat procesul-verbal, Ca drept mulumire, nu reprezint prepoziii compuse, ci Imbinri pleonastice suprtoare. Locuiunile prepoziionale sunt combinaii de cuvinte (care trebuie s conin obligatoriu cel puin o prepoziie) care au valoarea unei prepoziii. Ele pot avea urmtoarele structuri: prepoziie + substantiv articulat hotrt: In faa, In fruntea, din dreptul, din cauza, prin spatele, In susul, In pofida, de-a lungul, de-a latul; substantiv nearticulat + prepoziie: fa de, fa cu, In loc de; adverb cu form nemodificat + prepoziie: afar de, alturi de, dinainte de, asemenea cu, Impreun cu, relativ la; verb + prepoziie: Incepand cu; conjuncie + prepoziie: ci cu. Cteva locuiuni s-au format pe baza unui adjectiv: privitor la, referitor la, potrivit cu, indiferent de. Alte Imbinri au structuri diferite fa de cele prezentate ei au un statut discutabil: dat fiind, cat privecte, In (ceea) ce privecte, din punct(ul) de vedere, o dat cu, Incepand cu. Clasificarea prepoziiilor dup cazul impus substantivelor (pronumelor). Prepoziiile ei locuiunile prepoziionale se pot construi cu unul din cazurile: genitiv, dativ, acuzativ. Impun cazul genitiv: prepoziiile simple: asupra, contra, deasupra,
190

dedesubtul, Inaintea, dinaintea, Inapoia, dinapoia, Indrtul, dindrtul, Imprejurul; prepoziiile compuse: pe deasupra, pe dedesubtul, pe

191

dinapoia, pe dindrtul; locuiunile prepoziionale: In faa, In fruntea, In dosul, pe din dosul, In mijlocul, In toiul, pe seama, de-a lungul, de-a latul, de-a curmezicul, In privina, In ciuda, In pofida, In vederea. Prepoziiile ei locuiunile prepoziionale cu regim de genitiv se pot construi In anumite situaii ei cu alte cazuri: cu acuzativul, cnd sunt urmate de un adjectiv posesiv: A luat totul asupra sa, sau cu dativul, cnd sunt urmate de formele atone ale pronumelor personale cu valoare posesiv: A luat asupra-ci grecelile altora. Prepoziiile cu dativul sunt limitate la datorit, graie, mulumit, potrivit, contrar. Ele provin din conversiunea altor pri de vorbire (v. mai sus). Adverbele asemenea, aidoma, Intocmai devin prepoziii care impun cazul dativ. Prepoziiile cu acuzativul: a, ctre, cu, de, din, dintre, drept ,In calitate, sub, lrng, alturi de, Impreun cu, In jur de, vizavi de, la vreme de, In raport cu. Exist ei verbe care impun anumite prepoziii: a atenta la, a decurge din, a recurge la, a rezida In, a rezulta din. De asemenea, modurile infinitiv ei supin sunt precedate In general de prepoziii: a culege, de/pentru cules; a bea, de/pentru but. Prepoziiile intr ei In structura unor cuvinte compuse: substantive: leu-de-mare, frdelege; adjective: desvrrcit, cuminte; numerale: unsprezece, cincisprezece, sau a unor locuiuni: substantivale: btaie de cap, prere de ru; adjectivale: de excepie, cu dare de mrn; verbale: a lua la rost, a gsi cu cale, a bga In draci; adverbiale: de prisos, pe de rost, de voie, de nevoie; prepoziionale: In raport cu, vizavi de; conjuncionale: In loc s, de vreme ce, sub pretext c; interjecionale: pe naiba!, da de unde!

192

Conjuncia
Conjuncia este partea de vorbire neflexibil, lipsit de semnificaie noional, cu rol de element de legtur In propoziie ei In fraz. Impreun cu prepoziiile, conjunciile alctuiesc categoria instrumentelor gramaticale. Spre deosebire de prepoziii, care funcioneaz numai In propoziii unde exprim raporturi de subordonare, conjunciile se utilizeaz att In propoziie, ct ei In fraz, Indeplinind att raporturi de coordonare (In propoziie ei In fraz), ct ei raporturi de subordonare (numai In fraz). Conjunciile leag: dou pri de propoziie: Mama %i fiica pleac smbt sau duminic (conjuncia %i leag dou subiecte, iar sau leag dou complemente circumstaniale de timp), dou propoziii (coordonate sau subordonate): A cumprat ce a gsit %i ce a putut (conjuncia leag dou completive directe); Vine dac poate %i cnd poate (conjuncia leag o condiional ei o temporal), o parte de pro- poziie de o propoziie Intreag: Plecm diminea sau cnd vrei tu. Caracteristic pentru conjuncii este legtura fcut Intre propoziii. Majoritatea conjunciilor sunt moetenite din latin sau formate In limba romn din elemente moetenite din latin (cu excepia con- junciei coordonatoare or, Imprumutat din francez); conjunciile dar ei iar au etimologie necunoscut. Conjunciile fac parte din vocabularul fundamental, avnd o mare frecven In limb. Clasificarea conjunciilor se face In funcie tipul de raport sintactic pe care Il stabilesc ei de structura lor. Dup tipul de raport sintactic sau dup funcia Indeplinit, conjunciile se clasific In coordonatoare ei subordonatoare. Conjunciile coordonatoare, la rndul lor, se Impart In: copulative: %i, nici, iar, locuiunile precum %i, cum %i, %i cu, disjunctive: sau, ori, fie, care pot aprea In corelaie cu ele Insele: fie..., fie..., sau..., sau..., ori..., ori..., adversative: dar, iar, Ins, ci, or, locuiunea conjuncional popular numai c, conclusive: deci, a%adar, locuiunile prin urmare, In concluzie. Conjunciile subordonatoare introduc In fraz propoziii subor193

donate ei se Impart In conjuncii nespecializate (multifuncionale) ei conjuncii specializate.

194

Conjunciile nespecializate sunt: c, s, dac, de, ca...s, care pot introduce propoziii subordonate subiective, predicative, atributive, completive directe ei indirecte, condiionale, cauzale, circumstaniale. De exemplu, conjuncia dac poate introduce: subiective: E bine dac repei rolul; predicative: Problema este dac accept invitaia; atributive: Intrebarea dac a procedat bine sau nu Il obsedeaz; completive directe: L-a Intrebat dac se simte bine; completive indirecte: Se gnde%te dac mai trebuie s plece; condiionale: Dac ai rbdare, o s-l vezi; cauzale: Dac n-a exersat suficient, a cntat prost; opoziionale: Dac azi e ru, mine va fi bine.Conjunciile ei locuiunile specializate sunt: temporale: ct, ct timp, cum, de cum, dup ce, imediat ce, ori de cte ori, pn (nu), pn s/ce; cauzale: c, deoarece, fiindc, Intruct, cci, din cauz c, din moment ce, din pricin c; finale: s, ca s, ca nu cumva s, pentru ca s; modale: precum, ca %i cum, ca %i cnd, de parc, pe msur ce; consecutive: Inct, de s, Inct s; concesive: de%i, cu toate c, chit c, mcar c, chiar dac/de, nici s, s %i; cumulative pe lng c, dup ce c, plus c. : Dup structur, conjunciile se clasific In: simple, compuse ei locuiuni conjuncionale. Conjuncii simple sunt considerate cele primare (neanalizabile): %i, dar, iar, Ins, ci, fie, sau, ori, c, s, de, cele formate prin conver- siune: fie, de, cele provenite din sudarea unor conjuncii compuse sau a unor locuiuni conjuncionale: cci, deoarece, a %adar, fiindc, Intruct, dac, Inct, precum. Conjunciile compuse sunt cele alctuite, prin compunere, din dou conjuncii propriu-zise nesudate: ca s, Inct s, ci %i sau un adverb relativ ei o conjuncie: cum c, precum c, cnd s. Locuiunile conjuncionale sunt grupuri de cuvinte cu unitate de sens ei care au valoare de conjuncie. Sunt foarte numeroase ei au o structur variat. Cu excepia locuiunilor copulative precum %i, ct %i, %i cu ei a locuiunii populare adversative numai c ,dar, toate sunt subordonatoare. Locuiunile conjuncionale sunt mai specializate dect conjunciile. In structura lor se afl Intotdeauna o conjuncie sau o alt parte de vorbire cu rol joncional (pronume sau adverb relativ),
195

alturi de substantive, pronume, verbe, adverbe ei prepoziii. Ele sunt alctuite din: adverb + element de relaie subordonator: mcar c/s/de, chiar dac/de, %i dac, chit c, indiferent c, In afar c, Inainte s, imediat

196

ce, Indat ce, nu numai c, a%a Inct, plus c, chiar fr s; substantiv + element de relaie subordonator: In timp ce, de vreme ce, pe msur ce, din moment ce, o dat ce, sub pretext c, din cauz c, din pricin c, In loc s; prepoziie (locuiune prepoziional) + element de relaie subordonator: de ce, dup ce, pn ce, pn s, dect s, pentru c, pentru ca s, fr (ca) s, dup cum, dup ct, pe ct, cu ct, pe lng c, dup ce c, fa de cum, fa de ct, ca %i cum, ca %i cnd; locuiuni conjuncionale In structura crora intr adverbe relative: acolo unde, atunci cnd, a%a cum, cu ct, de cnd, de cum, de unde, dup cum. Unele locuiuni au o structur eterogen: cu toate c, ori de cte ori, nu (care) cumva s, de parc, dup ce c, ca %i cnd, ca %i cum, pn cnd s. Trebuie fcut distincia dintre locuiunile conjuncionale ei unele Imbinri libere, insuficient cristalizate: dat fiind c, avnd In vedere c, pentru aceea c, prin aceea c, datorit faptului c, In ciuda faptului c, cu condiia c, In cazul c, sub pretextul c, mai ales acelea In care substantivul coninut este articulat, iar sensul nu i se schimb. Si totuei, corespondentele nearticulate ale unora dintre ele au statut de locuiune: In caz c, sub pretext c, pe motiv c, la fel ca ei gruparea dat fiind c. Cu valoare de conjuncie pot fi folosite ei alte pri de vorbire: pronumele ei adjectivele relative: cine, ce, care, ci (cte), al ctelea, cel ce, ceea ce ei compusele acestora cu ori- (oricine, orice, oricare, orict); adverbele relative: unde, cnd, cum, precum, prect, ct, Incotro ei compusele lor cu ori- (oriunde, oricnd, oricum, oriIncotro); alte adverbe sau locuiuni adverbiale (a %adar, parc, pasmite); prepo- ziia cu ei locuiunea prepoziional Impreun cu. Spre deosebire de conjunciile subordonatoare, pronumele, adjectivele ei adverbele relative au o dubl calitate: element de relaie subordonator ei parte de propoziie In subordonata pe care o introduc. Adverbul relativ poate avea sensul modificat ei atunci devine conjuncie, pierzndu-ei funcia sintactic: Cum era neatent, n-a auzit Intrebarea (cum Iei pierde sensul modal, introducnd o subordonat nespecific, o cauzal, ei devine echivalent cu din cauz c).
197

Pronumele ei adverbele relative, unele conjuncii (dac, de, c, s) sunt total nespecializate; ele pot introduce aproape toate tipurile de propoziii.

198

Unele conjuncii se folosesc In perechi corelative att In coordonare, ct ei In subordonare. In coordonare perechile corelative apar In raporturile copulative ei disjunctive ei conin repetarea aceluiaei element. Este vorba de perechile disjunctive: fie...fie, sau...sau, ori...ori, precum ei de perechile copulative %i...%i, nici...nici, sau de unele adverbe care capt statut conjuncional. Tot aici ar intra ei aici...aici, acum... acum, mai... mai, ba...ba, cnd...cnd, unde...unde. Ex. Ori vrei, ori nu vrei, pleci la lucru; Ba e vesel, ba e trist. In subordonare conjunciile se coreleaz cu un adverb, pronume sau locuiuni adverbiale din regent. De obicei elementele corelative sunt diferite: un adverb (locuiune adverbial) In regent corelat cu o conjuncie subordonatoare din aceeaei sfer semantic: acum...cnd, acolo...unde, att...ct, dac...apoi, acela...care. Exist ei situaii (rare) de omonimie a corelativului cu elementul de relaie, Ins calitatea sa morfologic este diferit: Cum Il vzu, cum Il %i recunoscu (cumconju ncie cu sensul ,Indat ce ei cum adverb de timp cu sensul ,imediat).

190

Interjecia
Interjecia este partea de vorbire neflexibil care exprim senzaii, stri psihice, manifestri de voin sau reproduce sunete ei zgomote din natur. Interjecia este folosit cu precdere In limba vorbit, avnd un caracter oral, iar In limba literar scris aceasta apare In literatura beletristic, unde reproduce anumite moduri de exprimare. Clasificarea interjeciilor Chiar din definiia de mai sus rezult o prim clasificare semantic a interjeciilor In: a) interjecii propriu-zise, prin care se exprim senzaii, sentimente, emoii, stri afectiv-emoionale, acte de voin: a!, ah!, vai!, aoleu!, bravo!, ei!, haiti!, mre!, bre!, of!, ho!, stop!, mersi!, pardon! Sunt incluse In aceast categorie ei cuvintele care exprim chemarea sau alungarea animalelor ei a psrilor: cuu-cuu!, pispis!, pui-pui!, his!, cea!, nea! zt!, mar%!, u%!; b) interjecii onomatopeice (sau cuvinte imitative) care redau: zgomote din natur: bang!, buf!, bldbc!, cioc!, poc!, pleosc!, tic-tac!, u%ti!, zdup!, sunete ale dife- ritelor vieti: cotcodac!, cucurigu!, chi!, gui!, ham!, miau!, pitpalac! Numeroase cuvinte aparinnd altor pri de vorbire pot fi folosite ca interjecii, numite adesea interjecii improprii. Acestea provin din: vocative: nene!, neic!, frate!, soro!, domnule!, drace! sau din imperative: uite!, iat!, iac!, poftim! Si forma verbal m rog, folosit ca un clieeu verbal, devine interjecie; la fel unele substantive ei adverbe folosite exclamativ: a]utor!, lini%te!, foc!, salut!, valea!, afar!, aiurea!, Inainte!, Inapoi!, ]os!, sus!. Toate aceste interjecii se afl la grania cu propoziiile eliptice de predicat. Dup structur, interjeciile pot fi: simple, compuse ei locuiuni. Interjeciile simple sunt cele alctuite dintr-un singur cuvnt, neanalizabile: ah!, na!, of!, vai!, amin!, bogdaproste!, bre!, haide!, halal!, mersi!, pardon!, salve!, servus!, adio!, alo!, bravo!, stop!, ura!; cele provenite prin conversiune din alte pri de vorbire: poftim!, foc!, aiurea!, precum ei cele formate prin compunere cu termeni sudai: iac, iact < ia+c, iac+iat. Tot simple sunt ei interjeciile repetate: ham- ham!, ga-ga!, ha, ha!, mi, mi!, lipa-lipa!, mac-mac!
191

Interjeciile compuse sunt interjeciile formate prin compunere din dou interjecii simple identificabile: ei na!, ei a%!, haida-de!, hei-rup!,

192

tic-tac!, cirip-cirip!, hodoronc-tronc!, tranca-fleanca!, trosc-pleosc!, tura-vura! Locuiunile interjecionale sunt foarte puine ei au comportamentul unor cuvinte incidente: ei bine!, nu zu?!, ia te uit!, ba bine c nu!, da de unde!, na-i-o bun!, pe naiba!, Doamne fere %te!, Doamne iart-m!, pcatele mele! Din punct de vedere sintactic, interjeciile se clasific In izolate ei neizolate. Interjeciile izolate de context sunt neintegrate In enun, deci incapabile de a Indeplini funciunea de pri de propoziie, comportndu-se asemntor substantivelor In vocativ. Izolarea lor este marcat prin pauze, transpuse In scris prin virgul sau semnul exclamrii. De regul, se despart prin virgul, dar sunt ei situaii cnd semnul exclamrii preia rolul virgulei, alteori apar amndou. Ex.: Ia!, ascultai ce zice omul!, Ei, Incotro o lum?, Treze%te-te, bre, omule! Cnd Insoesc substantive In vocativ sau verbe la imperativ nu se despart prin virgul: Mi omule!, Ia te uit! Sunt izolate Intotdeauna interjeciile: ah!, au!, bre!, de!, ei!, mi!, of!. In aceeaei categorie a interjeciilor izolate intr ei aea-numitele interjecii propoziionale: ura!, hai!, bravo!, adio!, pa!, pardon!, mersi!. Ele alctuiesc propoziii neanalizabile ei independente. Aceleaei inter- jecii pot aprea uneori izolate (Bravo, ai cntat bine!, Na, c-am Incurcat-o!), alteori neizolate (Bravo lor!, Na crile!). Interjeciile neizolate sunt interjeciile care se integreaz In structura sintactic a propoziiei. Ele pot juca In propoziie rol de predicat: Hai mai repede!, Bravo lor! sau de nume predicativ: Era vai de capul lor; Halal de ei! Cnd sunt predicate, interjeciile primesc compliniri specifice verbului: complement direct: Iat-i!, complement indirect: Bravo ie!, complement circumstanial: Hai mai repede!, element predicativ suplimentar: Iat-o profesoar!. Interjeciile, In special cele onomatopeice, pot juca In propoziie rol de: subiect (pe lng un verb reflexiv-impersonal sau reflexivpasiv): S-a auzit deodat poc!, element predicativ suplimentar: L-a lsat paf!, atribut interjecional: Halal via mai duce %i el!, comple- ment direct: Am auzit deodat trosc!, complement
193

circumstanial de mod: Venea pe drum %ontc-%ontc.

194

Interjeciile au o importan lexical deosebit, Intruct particip la formarea unor locuiuni verbale sau adverbiale (A se da hua, Cu chiu cu vai), prin conversiune devin substantive: cucul, pupza, oful, hopul, fcul, iar prin derivare, verbe: a bzi, a ciripi, a cotcodci, a fci, a grohi, a hrci, a lipi, a mcni, a mormi, a mieuna, a ofta, a pleosci, a pocni, a scri, a scrcni, a trosni, a cni, a vji, a zbrni, a zdrngni. De la aceste verbe s-au format ei unele substan- tive: bzit, ciripit, mieunat, oftat, pocnet, vjial/vjire/vjit. Aplicaii cu rol evaluativ 1. Prezentai structura morfologic (R+D+A) a urmtoarelor substantive la toate formele lor flexionare: copil, pui, ochi, ministru, cap, cadou, pop, mn, ar, rutate, vie, femeie, alee, piele, stea, btrnee, contes, tren, car, urcior, trunchi, lucru, ou, fileu, hangiu, buctrie, colegiu, sor, Floarea, Lupu, capac, perdea, sandal, zi, zero, tricou, mncare, taxi, arbitru, dud, varz, ploaie, mari, basma, nume, coal, fac, clecte, plas, ardei, cea, rndunic, Invtor, sol. 2. Prezentai structura morfologic a formelor urmtoarelor adjective: albastru, studenesc, domol, blnd, argintiu, atrgtor, nou, stul, frumucic, treaz, purpuriu, viu, liliachiu, fioros, tenace, dibace, tnr, vechi. 3. Subliniai formele corecte ei facei comentariile necesare: proprii copii/propriii copii, marii cafegii/marii cafegi, noi arbitri/noii arbitri/noii arbitrii, rocii obraji/rociii obraji, primii membri/primii membrii, Inti vizitii/Inti vizitiii/Intii vizitii, ochi albactri/ochii albactri, cazangii scandalagii/cazangi scandalagii/cazangiii scandalagii, zglobiii fii/zglobii fii, pive/piue, dobnde/dobnzi/dobinzi, monede/monezi, frumoase lune/frumoase luni, niveluri/nivele, coperte/coperi, vise/ visuri, chei/cheiuri, planuri/ plane, canaluri/canale, tinereei/tinereii, Catrinelei/lui Catrinel, robinei/robinete, supori/suporturi, vagonei/ vagonete, cocoloace/cocoloci, ghioni/ghionturi, bande/benzi, viruci/ virusuri, date/di, cmpuri/cmpi, accidente/accidene/accideni, copce/ copci, creieri/creiere, veri/vere, cureni/curente, ascuitoare/ascuitori, difuzoare/difuzori, globuri/globi, mncri/mncruri, termeni/termene, bunstri/bunestri, umeri/umere, spltoare/spltori, vldicii/vldici/ vldichii, capi/capete/capuri,
195

coi/coate/coturi, pielii/pieii, corabiei/ corbiei, corni/coarne/cornuri, poiene/poieni, bunicii/

dulcei/dulceuri,

196

bunici/bunichii, coade/cozi, coale/coli, roate/roi, rpe/rpi, lni/lnuri, brie/bruri, maici/maicii/maichii, sorei/surorii, trance/rnci, igance/ignci, chibrituri/ chibrite, treburi/trebi, clecti/clecte, boli/ boale, chipie/chipiuri, vremuri/vremi, canaturi/ canate, cmine/ cminuri, mantale/manti, lenei/lenii, plance/plnci, sfrcituri/sfrcite, seminare/seminarii, debucee/debuceuri, tuneluri/tunele, plaje/plji, paci/pacale, carouri/ carale, ordinei/ordinii, gdea/gdele, Bucurectii/ Bucurectiul, papei/papii, tatii/tatei/lui tata, badei/badii/lui badea, oulor/oulelor, maic-mi/maic-mii, prim-minictrii/primii-minictri/ primminictri/primii-minictrii, foarfece/foarfeci, zorii/zorile, chinezi/ chineji, etrusci/etrucci, ortodoxi/ortodocci, tenismani/tenismeni, brci/ barci, odalisce/odalicte, hematoame/hematome, simptoame/simptome, mase/mese, pene/pane, laturi/lturi, nore/ nurori, muchi/muchii, mingi/mingii, miaznoapte/Miaznoapte, prim-planuri/prime-planuri, precedinte/Precedinte, Marte/marte, mtucici/mtucicii/mtucichii, duduci/duducii/duduchii, bunstrii/bunei-stri, cpcune/cpcuni, cirece/cireci, crje/crji, remarce/remrci, morminte/mormnturi, aerodroame/aerodromuri, itinerare/itinerarii, aprtoare/aprtori, ghicitoare/ghicitori, mturtoare/mturtori, raporturi/rapoarte, ciubuce/ciubucuri, gheme/ghemuri, minute/minuturi, grumazi/grumaji, matrozi/matroji, prpstii/prpastii, panii/pnii, practii/prctii, aripi/ripi/aripe, puicii/puici/Puicii/Puici, florii/floarei/Florii/Floarei, crainicile/crainicele, clcile/clciele, pardesiile/pardesiele, rufctori/ rifctori, liber-cugettori/libericugettori, nou-nscui/noi-nscui, boli/boluri, bunicele/bunicile, lmiele/lmile, moae/mouri, coli/ coluri, cotidiene/cotidiane. 4. Subliniai formele corecte ei facei comentariile necesare: fiului cel mic/fiului celui mic, ale crei/cror studente sunt crile?, cu titlu/cu titlul de Imprumut, sub beneficiu/sub beneficiul de inventar, amndoi fii/amndoi fiii, ambii cuscri/ambii cuscrii, caiet de notie al/ale Elenei, propunerea lui Andrei ci Bogdan/lui Andrei ci lui Bogdan, Goranul/Goranu, prerea studentei ci studentului/a studentului, studierea limbii ci literaturii romne/limbii ci a literaturii romne, datorit sprijinului ci condiiilor create/ a condiiilor create, acti- vitatea multor studeni/a multor studeni/a muli studeni, premierea celor patru studeni/a celor patru studeni/a patru studeni, toi cei case ceteni/toi case ceteni/toi case cetenii, cea mai dulce ci mai parfumat/cea mai dulce ci cea
197

mai parfumat, studentul cel mai

198

harnic %i mai inteligent/cel mai harnic %i inteligent/cel mai harnic %i cel mai inteligent, unui poet %i publicist/unui poet %i unui publicist, un a%a om/a%a om/a%a un om, sub pretext/sub pretextul c, a nu ine seama/a nu ine seam, asupra-i/asupr-i, din punct de vedere/din punctul de vedere legal, din punct de vedere/din punctul de vedere al legii, a lsa vorb/a lsa vorba, a lua parte/a lua partea, pentru moment/pentru un moment, a avea rost/a avea un rost, a da semn/a da un semn, a fost numit directorul institutului/director al institutului, dosar de acreditarea/de acreditare a, la socri/la socrii. 5. Subliniai formele corecte ei argumentai-v opiunile: studentului acela/ studentului aceluia/acelui student, copii vivace/vivaci, muncitori tenace/tenaci, cravat pepit/pepit, situaie roz/roz, argument contradictor/contradictoriu, demers obligator/obligatoriu, efect contrar/contrariu, msuri superflue/superflui, cldicea/cldicic, frumu%ea/frumu%ic, tricea/tricic, mititea/mititic, singurea/singuric, tinerea/tineric, pitoresc/pitoreasc, livreasc/livresc, patrioat/ patriot, analog/analoag, omolog/omoloag, pedagog/pedagoag, miastre/miestre, drzi/drji, confuzi/confuji, ursuzi/ursuji, mofluzi/ mofluji, domoli/domoi, fuduli/fudui, cheli/chei, brusci/bru%ti, flasci/fla%ti, fixi/fic%i, vitejeasc/vitejasc, ardan/ardean, arge%ean/ arge %an, Arge%ana/Arge%eana, clujean/clujan/Clujana/Clujeana, de %art/de%eart, celor mai muli/celor mai multor, performanele multor sportivi/a multor sportivi/a muli sportivi, ru-platnici/riplatnici, putrezi de bogai/putred de bogai, Intregul proces/ Intreg procesul, literar- muzical/literar-muzical, dragei mele prietene/dragii mele prietene, ro%iii maci/ro%ii maci, acestei importante zi/zile, la un nivel sczut/ mai sczut, cel mai bun dintre/Intre/printre, prerea cea mai bun %i mai clar/cea mai bun %i cea mai clar, strvechi/foarte vechi, foarte atent %i politicos/foarte atent %i foarte politicos, adugat/adugit/ adogit, femei lli/llie, mi%cri moli/molie, prerile tuturor/ a toi/a tuturor colegilor, snob/snoab, gol-golui/goi-golui, dulce- acri%ori/dulci-acri%ori, rochii alb-negre/albe-negre, fust galben-aurie/ galben-aurie, %osete albastru-deschis/albastredeschise, proaspt sosii/proaspei sosii, destuli de buni/destui de buni, prerea acestei cercettoare socotite celebre/socotit celebr. 6. Subliniai formele corecte ei argumentai-v opiunile: clasa Inti/Intia, al treilea/al 111-lea/111, a cincia/a cincea, al
199

cincilea/al cincelea, al paisprezece/patrusprezece,

optulea/al

optelea/al

optlea,

200

caisprezece/casesprezece, doi de i/doi i, o mie una/o mie ci una, 20 de pagini/20 pagini/20 p., Intre 10.000-20.000 lei/Intre 10.000 ci 20.000 lei, treizeci ci unu/treizeci ci una de litere, cei 300 de elevi/cele 300 de elevi, cei cteva zeci de meri/cele cteva zeci de meri, amndurora/ amndorura, tustrei/ctecitrei/toi trei, jumate/jumtate/juma, al douzecelea/ al douzecilea, Intiei/Intii, Intile/Intiele, cea de a doua/cea de-a doua, a doisprezecea/ a dousprezecea, mam de a doua/mam de-al doilea, ora trei/orele trei, ora/orele doisprezece/ dousprezece, douzeci ci doi/douzeci ci dou decembrie, trifoi/trifoi cu patru foi, unu/unul (numeral), amndoi/ambii, tuscinci/cteccinci/ toi cinci, (o) doime/ (o) jumtate, (o) ptrime/(un) sfert, cte unu/unu cte unu/cte unu/cte unu, Indoit/dublu, Insecit/sextuplu, In primul rnd/primo, capitolul Inti/unu, pagina a doua/doi, bis/a doua oar, trei/a treia oar, quatro/a patra oar, acordarea unui/a unui/a un milion de lei, a distribuit manualul unei sute/la o sut de cursani, cost dou milioane de/dou milioane lei, am mers jumtate de/jumtate kilometru, am mers jumtate drumul/drumul jumtate, a zece milioana/a zecea milioana, al cincizecimiilea/al cincizeci de miilea, al o sutlea/al sutlea, a o suta/a suta, cu ocazia celei de a doua suta aniversare/celei de a dou suta aniversri, dou ianuarie/doi ianuarie, douzeci ci unu ianuarie/douzeci ci una ianuarie, de la orele douzeci ci unu la orele douzeci ci doi/de la orele douzeci ci unu la orele douzeci ci dou, la ora/orele opt jumtate/ci jumtate. 7. Subliniai formele corecte: fetele Inseci/Insele, Mria ta/ Mria Ta, cartea studentului acela/aceluia, unui prieten de-al meu/al meu/de-ai mei, unei studente ale mele/a mele, nici unul/niciunul, prerea nimnui/nimnuia, dorina tuturor/tuturora, el i s-a adresat/ s-a adresat profesorului, v-o jur/v jur, i-o declar/Ii declar, ochi-mi/ ochii-mi, In cas-mi/In casa-mi, asupr-mi/asupra-mi, Intrnsul/IntrInsul, dumneasale/ dumisale/d-sale, dumneavoastr/dvs./dv./dvoastr, dumneavoastr suntei interesat/ interesate, Mria ta hotrcti/ hotrcte/hotri, nu are rost/nu-ci are rost/nu-ci are rostul, lor Incilor/Incici, lor Inselor/Inseci, eu Insumi/chiar eu/eu personal, pe Insuci reprezentantul firmei/pe reprezentantul firmei Insuci, fratele meu/frate-meu/frati-meu, m-sa/m-sa lui/m-sa copilului, ast var/ ast-var/astvar, acest interesant student/studentul acesta inte- resant, o pies dintr-asta/dintr-astea, problema asta/aceasta, studenta
201

asta/aceasta, cel ce/cela ce/acela ce, alalt sear/alaltsear, eu ci ceilali colegi ai mei/eu ci colegii mei, asemenea student/asemenea student ca/student ca, astfel de articti/astfel de articti cum sunt/articti cum sunt, Cine ne este prieten?/Cine ne sunt prieteni?, Ce-s cu astea?/Ce-i cu astea?, Ce rzi?/De ce rzi?, Care ai strigat?/ Care a strigat?, colega care i-am telefonat/creia i-am telefonat, macinua care m-am jucat cu ea/cu care m-am jucat, cine/cui Inva nu-i pas de examen, eu m simt bine, ceea ce v doresc ci Dv. mult sntate/Eu m simt bine.V doresc ci Dv. mult sntate, oricicine/orcicine, ati/atia profesori, ali zece/alii zece, prerea unui alt student/prerea unui altui student, unui student sau altul/unui student sau altuia, s-ci schimbe cmaca/s schimbe cmaca cu alta/s-ci schimbe alt cmac, fiecare dintre ei s-a Intrebat/s-au Intrebat, In nici un caz/nici Intr-un caz, nimeni dintre noi nu consider/nu considerm, nimeni ci nimic nu m-a convins/nu m-au convins, nimnui/nimnuia, fratele su/lui (ei), sora sa/lui (ei), tatl meu/tat-meu/taic-meu, cumnatul tu/cumnatu-tu, sora mea/srmea/ soru-mea, nora sa/nor-sa/noru-sa, atare/atari situaii, omul In cuvntul cruia/al crui cuvnt cred, mie Insmi/mie Insemi, ie Insi/Insei, al ctlea/ctelea?, un lucru care Il am In vedere/pe care Il am In vedere. 8. Prezentai structura morfologic a tuturor formelor flexionare ale verbelor: a cnta, a lucra, a veghea, a urechea, a vedea, a trece, a merge, a rupe, a sui, a dormi, a obosi, a coborI, a urI, a crea, a apropia, a lua, a bea, a scrie, a coace, a cosi, a coase, a speria, a sublinia, a acoperi, a toci, a hotrI, a vrea, a voi, a umple, a da, a bea, a fi, a avea, a mnca, a vedea, a tcea, a zcea. 9. Subliniai formele corecte ei susinei-v opiunea prin argumente, acolo unde este posibil: o s trebuie/o s trebuiasc, reflect/reflecteaz, datoreaz/datorecte, datora/datorea, datornd/ datorind, cususe/cosise, coase/cosecte, va coase/va cosi, s coas/s coase/s coseasc, ar coase/ar cosi, cosnd/cosind, absolvesc/ absolv, a se sfii/sfiii, nu fi ru/nu fii ru, s fi apreciat/s fii apreciat, ne-ar pare bine/ne-ar prea bine, va apare/va aprea, ne-ar place/near plcea, se va complace/complcea, va zace/va zcea, va tace/va tcea, va rmne/va rmnea, va ine/va inea, eu fusei/fui, ei fuser/ fur, noi rezolvasem/rezolvaserm, avui/avusei, dat fiind obstacolele/ date fiind obstacolele, o s trebuie/o s trebuiasc, ei trebuia/trebuiau s plece, acesta preced/precede, fenomenul succed/succede, tnrul
202

conced/concede, el acced/accede, a cura/a curi, datoreaa/ datorecte, a aduga/a adugi/a adogi, va prevede/va prevedea, ar Incape/ar Incpea, bnuie/bnuiecte, biruie/biruiecte, bombne/ bombnecte, struie/struiecte, bntuie/bntuiecte, se strduie/se strduiecte, Invrte/Invrtecte, covie/coviecte, acord/acordeaa, concur/concureaa, contract/contracteaa, manifest/manifesteaa, ordon/ordoneaa, reflect/reflecteaa, toarn/turneaa, degaj/ degajeaa, Indoaie/Indoiecte, mIntuie/mntuiecte, a avea a face/de-a face, purcednd/purceand, creind/crend, trebuie fcut eforturi/ fcute eforturi, trebuie cumprat ceva/ de cumprat ceva, merit investigat/de investigat, eu mi/mn, deranjm/deranjem, ne furicm/ ne furicem, pca/pcea, trica/tricea, Ingenuncheaa/Ingenunchiaa, trunchiaa/ truncheaa, atenuiaa/atenueaa, eu continui/eu continuu, sari/sai/sri/si, Incal/ Inceal, acaa/aceaa, aranjeaa, cade/ceade, (eu) deapn/depn, (eu) leagn/legn, disec/diseac, observ/obsearv, provoc/provoac, convoc/convoac, invoc/invoac (eu) blstem/ blestm, (eu) mnii/mnIi, (eu) mng i/m ngi, sf cii/sfcIi, justIfic/ justifIc, intoxIc/intxic, trmin/termIn, dmin/domIn, felIcit/felicIt, solIcit/solicIt, Infcor/Infcur, Impresor/Impresur, Inconjor/Inconjur, cne/cnecte, adroncne/adroncnecte, (ei) miros/miroase, (el) aavrle/aavrl, (ei) aavrl/aavrl/aavIrlesc, aranja/aranjea, sorbii/ sorbi, tnja/tnjea, Infca/Infcea, (se) Ingrija/Ingrijea, sorbii/sorbi, priii/prii, venii/veni, pustii/pustiii, rmserm/rmaserm, sprseserm/ sparserm, venisei/veniseci, aprobase/aprobaseci, s miroase/s miroas, s sughit/s sughie, s amie/ s amne, s Inconjure/s Inconjoare, era s cad/eram s cad, ei erau s moar/ei era s moar/ era ca ei s moar, ei trebuiau s vin/ei trebuia s vin/trebuia ca ei s vin, pieri!/piei!, du!/adt!/ad!, ghici!/ghicecte!, stai!/sti!, s aib/s aibe, stam/stteam, vrui/vrusei, voiam/vream/vroiam, s nu fi acceptat/s nu fii acceptat, evapor/evaporeaa, ignor/ignoreaa, Inseamn/Insemneaa, cchioapt/cchiopteaa, mi se naare/mi se narecte, ciuruie/ciuruiecte, raport/raporteaa, a ajuta pe cineva/ cuiva, a privi ceva/ la ceva, uite-m/uit-te la mine, a fost anunat de director/de ctre director, anunarea de/ de ctre director, putea veni/s vin, ctia cnta/s cnte, am Inceput a crede/s credem, a aiura/a aiuri, se Invecineaa/se Invecinecte, a trgna/a trgni, va Incpea/va Incape, a rage/a rgi, a dogori/a dogorI, a chiori/a chiorI, a avori/a avorI, desfidem/desfidm, se Incumete/se Incumet, a
203

sumete/a sumei, a alunga/a alungi, Infloreaa/Inflorecte, Intraii/

204

Intrziez, zvnt/zvntez, (eu) speriu/sperii, merit/se merit, fir-ar/ fire-ar, s dea/ s deie, s arz/s ard, arz-l-ar/ard-l-ar, filmul merit vzut/s fie vzut, trebuie/trebuiesc luate msuri. 10. Subliniai formele corecte: nou-nscui/noi-nscui, pori larg deschise/largi deschise, particip destul de muli/destui de muli, din ct cunosc eu/din cte cunosc eu, dup ct ctiu/dup cte ctiu, pe ct ctiu/pe cte ctiu, minimum/minim, odat ce/o dat ce, odat cu/o dat cu, cte o dat/cteodat, actri/actrii, adineauri/adineaori/ adineaorea, deunzi/de-un-zi, deloc/de loc, defel/de fel, Intruna/ Intr-una, Intruct/Intru ct, odat/o dat, altdat/alt dat, cteodat/cte o dat, niciodat/nici o dat, totodat/tot o dat, deodat/de odat/de o dat, ieri sear/ieri-sear, desear/disear, ast toamn/ast-toamn, ast sear/ast-sear, atunci/atuncea/ atuncia, asemenea/asemeni, aici/ici/aicea/aicia, pururi/pururea, lunea/lunia, att de frumos/atta de frumos, ades/adesea/deseori/adeseori, arar/ arare/arareori/rar, bineIneles/bine Ineles/bunIneles, iar/iar, continuu/ Incontinuu, aca de atent/aca atent, asemenea unui prin/a unui prin, conform recomandrilor/cu recomandrile, aidoma prietenilor/cu prietenii/ca prietenii, ct mai muli/ci mai muli, ct de muli/ci de muli, destul de dulci/destui de dulci, excesiv de pretenioci/excesivi de pretenioci, ru-fctori/ri-fctori, liber-cugettori/libericugettori, pe tcute/pe tcutelea, de abia/de-abia, din cale-afar/din cale afar, prefer/mai bine/prefer mai bine, anexez/anexez alturi/prezint alturi, a venit ci/a mai venit/a mai venit ci, acum/acuma, alturi/alturea, altminteri/altminterea/altmintrelea, nicieri/nicierea, pretutindeni/ pretutindenea, pururi/pururea, ct/ctuci, totuci/tot, totdeuna/totdeauna/ Intotdeauna, nicicum/nicidecum, totodat/totdeodat, oarecicum/ oarecum, orict/oricict, doar/doar, abia/de-abia, jur-Imprejur/de jur Imprejur, de fapt/ In fapt, zi de zi/zi cu zi, din contra/din contr, ea cnt cel mai bine/cea mai bine, In prima luni/lune, de-a bucilea/de-a bucile, dup-amiaz/dup amiaz, mine-diminea, luni-sear/luni sear/luni seara, din cale afar/din cale-afar, In acest scop/In aceast idee, In principal/In cea mai mare parte, la modul ironic/cu ironie/ironic, totalmente/total, completamente/complet, de o manier categoric/Intr-un mod categoric, expres/ anume/Inadins/ Intr-adins, acum dou zile/cu dou zile In urm/acum dou zile In urm.
205

11. Subliniai formele corecte: In ce privesc/In ce prive%te realizrile, ct privesc/ct prive%te realizrile, procedura este conform prevederilor legale/cu prevederile legale, ca apreciere/ drept apreciere/ca drept apreciere, drept pentru care/ drept care am Incheiat prezentul proces-verbal, cu-n/c-un, dintr-o dat/dintrodat/dintrodat, asupra-mi/asupr-mi, Inaintea multor/a multor/a muli prieteni, asupra ce voi spune/a ce voi spune, graie inteligenei %i hrniciei/inteligenei %i a hrniciei, datorit a dou/la dou/celor dou colege, contrar a ceea ce/la ceea ce/la ceea ce se spune, s-a transmis la patru/celor patru faculti, Intre mine %i Intre el/Intre mine %i el, cu sau fr zahr/cu zahr sau fr zahr, pro sau contra reprezentantului/reprezentanta, cu ma%ina sau fr/cu sau fr ma%in, unul din noi/dintre noi, distana Intre centru %i periferie/ dintre centru %i periferie, un copil de pe strada ta/dup strada ta, a profitat dup urma lor/de pe urma lor, s-a luat dup noi/de pe noi, copie de pe/dup buletin, un pahar cu ap/de ap, hain de piele/din piele, a-%i aminti de studenie/despre studenie, se interesa de fiu/ despre fiu, 100 km pe or/la or, se concentra asupra problemei/pe problem, sob pe gaze/cu gaze, ma%in de splat/pentru splat, prin ajutorul/cu ajutorul, prin avion/cu avionul, prin u%/pe u%, Incadrate de paranteze/cu paranteze/Intre paranteze, intercalate Intre rnduri/ plasate Intre rnduri, In acest numr/la acest numr au colaborat, dup aceea/dup-aceea, fr a vedea/fr-a vedea, afar de/In afar de/afarde, fa de/fa cu, alturi de/alturi cu, In raport cu/In raport de, pe temeiul/In temeiul, In afara colegilor/In afar de colegi, Inde/In de primvar, la fel de bun ca/ca %i desertul, mai bun ca/ca %i/decIt desertul, ca pregtire/ca %i pregtire e bun, ca colegi/ca %i colegi/In calitate de colegi, pe baza/In baza, au rmas trei contra patru/contra a patru, decizie gre%it datorit grabei/din cauza grabei, s-a urcat In alt/Intr-alt tren, Intru cinstirea/pentru cinstirea neamului, Intru promovarea/pentru promovarea reformei, sufer de stomac/cu stomacul, Il pun In/pe/la tren %i i-l trimit, caietul e plin de/cu
200

formule, pleac In/la Pite%ti, n-a venit, ci/ci dimpotriv a plecat, se concentra, dar/ cu toate acestea/dar cu toate acestea nu Inelegea, a fost numit %ef de serviciu/%ef serviciu, acesta/pe acesta de ce nu-l iei, ai primit toi/pe toi invitaii, suntem alturi de el cu trup %i suflet/cu trup %i cu suflet, m Intorc curnd/In curnd, l-a iertat, cci altfel/de altfel era om bun, nu este necesar de a interveni/a interveni, nu omitea de a spune/a spune, a a%teptat trei sptmni/timp de trei sptmni, la data de 20 ianuarie/la 20 ianuarie.

201

12. Subliniai formele corecte: aoleu/auleu/aoleo, de/dec, hait/haiti, hop/hopa, iac/iaca, mi/m, haidade/haida-de, hodoronctronc/hodoronc tronc, tic-tac/tic tac, tura-vura/tura vura, bldbc/ bldI-bc, hop-a%a/hop %a, Acum e vai pericol/Acum e, vai, pericol, Vai! Am czut/Vai! am czut, Am czut, vai! Din nou/Am czut, vai! din nou, i-am spus, mi, Bogdane/i-am spus, mi Bogdane, Ia s vedem!/Ia, s vedem, Hai s plecm!/Hai, s plecm, Cu-cu!/Cucu, Ga-ga! Ham-ham! Ham, ham! haide/haidem/ haidei.
BIBLIOGRAFIE 1. Avram, Mioara, Gramatica pentru toi, Editura Humanitas, 1997. Bucureeti, 2. Avram, Mioara, Cuvintele limbii romne Intre corect %i incorect,

202

Editura Cartier, Chieinu, 2001. 3. Bejan, Dumitru, Gramatica limbii romne. Compendiu, Editura Echinox, Cluj, 1995. 4. Brncue, Grigore, Saramandu, Manuela, Morfologia limbii romne, Editura Credis, 2001. 5. Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Morfologia limbii romne, Editura Stiinific, Bucureeti, 1974. 6. Coteanu, 1on; Forscu, Narcisa; Bidu-Vrnceanu, Angela, Limba romn contemporan, Editura Didactic ei Pedagogic, Bucureeti, 1985. 7. Dimitriu, Cornel, Tratat de gramatic a limbii romne. Morfologia, Editura 1nstitutul European, 1aei, 1999. 8. Gramatica limbii romne, ediia a 11-a revzut ei adugit. Tiraj nou. Editura Academiei, Bucureeti, 1966. 9. Graur, Alexandru, Tendinele actuale ale limbii romne, Editura Stiinific, Bucureeti, 1968. 10. Guu-Romalo, Valeria, Corectitudine %i gre%eal. Limba romn azi, Editura Humanitas, Bucureeti, 2000. 11. Hristea, Theodor (coordonator), Sinteze de limba romn, ediia a 111-a, Editura Albatros, Bucureeti, 1984. 12. 1rimia, Dumitru, Gramatica limbii romne, Editura Polirom, 1aei, 1987. 13. 1ordan, 1orgu, Limba romn actual. 0 gramatic a gre%elilor, ediia a 11-a, Bucureeti, Editura Socec et Co., 1948. 14. Toma, 1on, Morfologia limbii romne, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureeti, 2001. 15. Toma, 1on; Popescu, Florin; Silvestru, Elena, Limba romn. Curs general, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureeti, 2000.