"Lucrarea de doctorat, in forma sa definitiva, capatase o intindere

impunatoare. N’a fost publicata niciodata, iar manuscrisul a disparut in

timpul razboiului din urma. Din relatarile lui T. Balan, care a cunoscut
manuscrisul, schematic concluziile se prezinta astfel:

1. Nu a fost posibila o retragere totala a colonistilor romani din Dacia.

2. Continuitatea vietii romanice in Dacia se poate dovedi si prin toponimie.

3. ,,Argumentum ex silentio" indus de Roesler nu poate fi sustinut.

4. In actuala patrie a Românilor nu poate fi vorba de o imigrare a lor târzie din Sud
(Wanderungstheorie), ci numai de o admigrare (Zuwanderung) lenta in secolul al VII-
lea.

5. Caracterul unitar al limbii romane se explica prin o patrie comuna si prin locul de
zamislire (Keimboden) al limbii romane formate in curs de 5-6 secole. DESPARTIREA se
face numai dupa invazia slavo-bulgara.

6. Ducele Ramunc din poema Niebelungilor, capetenia Vlahilor (inainte de 1200), este
considerat egal cu Basarab-ban.

7. Nu exista un descalecat din Ardeal al lui Negru Voda. Tara Romaneasca s’a format ca
parte a statului romanobulgar al Asanestilor. Separarea Tarii Romanesti de Bulgaria s’a
facut dupa invazia Tatarilor (1241)."

Aurelian Sacerdoteanu - Viata si opera lui Dimitre Onciul, Bucuresti, 1968

1885

"In stapanirea bulgara asupra ambelor maluri ale Dunarii, care ne

explica in mare parte si slavismele noastre de toate felurile, aflam
insa si motiv pentru emigrarea elementului roman din dreapta fluviului,
sustinuta de adversarii continuitatii. Admitand un asemenea adaos de
populatie romana, emigrare, cum vom vedea, foarte probabila din mai
multe consideratii cumpanitoare, vom intelege cum elementul dacoroman,
pentru a carui continuitate am aflat dovezi nerecuzabile, a putut sa
supravietuiasca cumplitelor furtuni ce-au trecut peste dânsul, iesind
din aceste inca in numar atat de insemnat, si vom putea da considerare
cuvenita si argumentelor mai puternice ale teoriei contrare
continuitatii. Astfel, o spun dinainte, vom putea ajunge in sfarsit la
rezolvarea cea mai nimerita a controversei, dupa cum ne dicteaza legea
stiintei."

D. Onciul, Teoria lui Roesler. Studii asupra staruintei Romanilor in

Dacia Traiana de A. D. Xenopol, in "Convorbiri literare", XIX (1885-1886)

1887

"In contra obiectiei ca in sbuciumul migratiei popoarelor aceste

ramasite romane au trebuit sa dispara, sustinem nu fara temei ca ele au
gasit temporar adapost si scapare in munti. Pastrarea nomenclaturii
romanesti predominanta este o dovada elocventa ca acesti munti au
gazduit neincetat un popor care le-a intiparit nationalitatea. Mai
observam ca in partea vestica a regiunii dacoromane, unde predomina
hotaritor nomenclatura romaneasca a muntilor, forma actuala a unor
romane si se explica prin intermediul acestei limbi. La nume ca de ex.
Koros romanii au pastrat forma veche, Crisu (Crisius)...

Fata de situatia stabilita in toata Europa rasariteana, nici partea de

rasarit a regiunii carpatice impreuna cu Muntenia n’a putut sa fi fost
fara stapan si nelocuita, “cu atat mai putin cu cat ar fi cazut prada
usoara Moravilor si Rusilor, popoare invecinate si de mare forta de
expansiune”. De altminteri aceste tinuturi locuite de Români si de
slavi faceau parte din Imperiul bulgar, chiar daca nu numai sub forma
unor principate dependente, dupa cum ne indica informatiile istorice
relative la o Bulgarie nord-danubiana.

Daca trebuie sa judecam in ansamblul lor rezultatele obtinute de Pic in

chestiunea romaneasca, atunci trebue sa recunoastem ca autorul, in ciuda
unor lipsuri, a reusit in parte si de data aceasta sa sprijine prin mai
multe argumente solide teoria continuitatii elementului roman in Dacia
Traiana. Totusi nu putem sa admitem aceasta continuitate, decat in
ipotoza unei imigrari din sud, cum s’a aratat mai sus.

Innsbruck, in iulie, 1887."

Dimitre Onciul, Despre controversata chestiune romana

1906

"Pornind de la acest cadru, pentru Onciul exista patru mari epoci ale
istoriei romanesti: Istoria veche a romanilor (anteistorica) cu patru diviziuni de 3-4
secole:

1) Timpul cuceririi si dominatiei romane de la cucerirea Iliricului pana

la parasirea Daciei (271), cuprinzand colonizarea romana si romanizarea
autohtonilor, cand a luat nastere ceea ce el numeste nationalitatea
romana pe ambele maluri ale Dunarii.
2) Timpul navalirilor si al stapinirii barbarilor in Dacia pana la
intemeierea taratului bulgar (679), epoca ce DESPARTE pe romani de
romani.
3) Timpul predominirii bulgare pina la intemeierea regatuiui ungar
(1000), cind domnea influenta bulgaro-slava si avem primele inceputuri
de organizare romaneasca sub acea influenta.
4) Timpul predominirii unguresti si al Imperiului romano-bulgar al
Asanestilor (1186-1257), cu inceputurile organizarii politice romanesti,
pana la intemeierea statului roman..."

D. O n c i u l, Epocele istoriei romane si impartirea ei, Bucuresti,

1906. (Acad. Rom., Discursuri de receptiune, XXIX)
Aurelian Sacerdoteanu - Viata si opera lui Dimitre Onciul

1919-1920

“Tin sa afirm de la inceput [ca] cnezatul, aceasta dignitate nu e imprumutata nici

de la Sarbi, nici de la Bulgari, nici de la Rusi, cu toate ca cuvantul e slavon [...],
afirmam insa pe baza documentelor ca ea este o institutie veche romaneasca,
anterioara cuceririi ungare [când] cnezii se numeau judeci [iar] judecia se prezinta
ca o institutie strabuna mostenita din epoca romana, fapt ce se constata prin
numele ei latin”.

Dimitre Onciul, Istoria romanilor, curs editat dupa note (1919-1920)

 "Cu acest prilej Onciul expune si etimologia numelor unor rîuri
principale din Dacia.
Desigur, cînd a scris Onciul, deducerile sale insemnau o noutate bine
consolidata. Astazi însa, suntem mult mai departe, si unele din
etimologii au capatat o dezlegare sigura, ca Arges, Olt, Timis, Cris.
Insa nu mai credem intr-un teritoriu de romanizare atit de limitat, cum
precizase Hasdeu si cum isi insusise Onciul...
Toate aceste investigatii, toata argumentarea strînsa pe care o face
Onciul, il duc la concluzia ca in nordul Dunarii a existat un adaos de
populatie romana venita de la sud de acest fluviu. Creeaza astfel teoria
admigrarii prin care ajunge “,la rezolvarea cea mai nimerita a
controversei, dupa cum ne dicteaza legea stiintei”, zice el in vederea
sustinerii acesteia trebuie sa inlature mai întîi argumentele teoriei
roesleriene a reemigrarii...
In dorinta sa de a accentua aceasta romanitate balcanica, azi tot mai
temeinic documentata prin descoperirile arheologice din Bulgaria si din
Iugoslavia, Onciul diminueaza prea mult romanismul din Dacia Traiana.
,,Istoria noastra se petrece la inceput mai ales in Peninsula
Balcanica", zice el, si “ar fi foarte gresit a renunta la aceasta
istorie si a ne margini trecutul numai la Dacia Traiana, unde se pare
ca-l vom cauta pentru acel timp in zadar, spre a-l cunoaste si
intelege".
Aceleasi sapaturi arheologice, intensificate acum, acumuleaza
tot mai multe dovezi ca dacoromanii nu-si au umbrita istoria medievala
nici in Dacia Traiana, al carei trecut nu este cautare zadarnica."

Aurelian Sacerdoteanu - Viata si opera lui Dimitre Onciul, Bucuresti, 1968