http://www.gpopescu.ro/ricardo.pdf 4.3.

TEORIA RENTEI FUNCIARE avid Ricardo a trit n Anglia ntro perioad n care preul cerealelor a crescut continuu. n prima jumtate a secolului al XVIII lea preul cerealelor a sczut continuu n Anglia, pentru ca n urmtoarea perioad de 100 de ani preul acestora s creasc continuu (n 1813, de exemplu, preul unui bushel 148 de gru ajunsese la un pre egal cu salariul pe dou sptmni al unui muncitor). Un quarter de gru se vindea cu 117 shillingi, adic circa 14 shillingi bushelul. Pentru a se nelege sensul acestor cifre, menionm cel mai ridicat pre atins vreodat de grul american nainte de 1970; 3,50 dolari pentru un bushel 147 nainte de a fi cuprins in lucrarea sa fundamental, On the Principles of Political Economy and Taxation, din 1817, problematica rentei funciare a fost tratat de David Ricardo n dou studii separate publicate n anul 1815, dup cum urmeaz: An Inquiry into the Nature and Progress of Rent, (Cercetare asupra naturii i progresului rentei), 3 februarie 1815; An Essay on the Influence of a Low Price of Corn on the Profits of Stock; showing the Inexpediency of Restrictions on Importation with Remarks on mr. Malthus two last Publications, (Eseu privind influena preului sczut al grnelor asupra profitului capitalului artnd ineficacitatea restriciilor la import cu observaii referitoare la ultimele dou lucrri ale domnului Malthus), 24 februarie 1815. 148 Preul unui quarter de gru sa ridicat n Anglia ntre 1792 i 1801 de la 47 ilingi la 128 ilingi, adic de aproape 3 ori. (Jean Freville, Mizeria i numrul. Sperietoarea malthusianist, ESPLP, Bucureti, 1957, p. 163). Quarter, unitate de msur pentru volum egal cu 8 busheli. Un bushel este egal cu 8 galloni. Un quarter = 290,79 litri. Un bushel = 36,35 litri. Un gallon = 4,546 litri (Anglia) i 3,785 litri (SUA). 1 quarter = 8 busheli; 1 bushel = 8 galloni. nregistrat n anul 1920, cnd salariul mediu sptmnal era de 26 dolari. Deci cu plata pe o sptmn muncitorul american putea cumpra o cantitate de 7,4 busheli de gru, iar cel englez 0,5 busheli; deci de 15 ori mai puin. Corn Law din 1791 149 a impus sarcini apstoare asupra importului de cereale, cu scopul de al frna sau chiar de al interzice total, n interesul landlorzilor i arendailor

britanici. Asemenea reglementri au fost completate n acelai sens i cu alte acte normative, al cror efect a fost consolidarea poziiei sociale a landlorzilor i care sau meninut pn n al cincilea deceniu al secolului al XIX lea, cnd Parlamentul dominat de forele capitalismului lea abrogat (prin legiuirile lui Robert Peel (1788 1850) din 1842 i 1846) i a liberalizat importul cerealelor. Relaiile din Anglia aprecia Marx sunt singurele n care sa dezvoltat n mod adecvat proprietatea funciar modern, adic proprietatea funciar modificat de producia capitalist. n aceast privin, concepia englez este clasic pentru modul de producie modern, pentru modul de producie capitalist Baza teoretic a ntregului demers ricardian a fost teoria valoriimunc. Ea a constituit i suportul teoretic al dezvoltrii teoriei rentei funciare nlturarea barierelor artificiale puse de predecesorii si ntre agricultur i celelalte ramuri ale economiei naionale, tratarea valorii produselor agricole asemenea valorii oricror altor mrfuri i a profitului capitalistului agrar asemenea profitului oricrui alt capitalist constituie elemente novatoare ale teoriei ricardiene a rentei. n virtutea liberei micri a capitalurilor, indiferent de ramura de activitate n care se investete, rata profitului trebuie s fie aceeai ,Ca urmare, la un capital egal . investitorii din agricultur trebuie s obin aceeai rat a profitului ca n oricare alt ramur. n caz contrar, dac profitul capitalului ntrebuinat n comer ar fi mai mare ... , capitalul ar fi retras din agricultur i ntrebuinat n comer. Dac profitul ar fi mai mic, capitalul va fi retras din comer i ntrebuinat n agricultur Pentru autorul Principiilor . profitul capitalului din agricultur nu poate nregistra variaii pe care s nu le transmit, n mod asemntor, profiturilor nregistrate de capitalurile folosite n alte ramuri ale economie Spre deosebire de economitii care lau precedat, Ricardo a refuzat s vad izvorul rentei ntrun mare dar al Naturii i a elaborat o paradigm original, bazat pe teoria valoriimunc. Renta este acea parte din produsul pmntului care se pltete landlordului pentru folosirea

forelor originare i indestructibile ale solului . Dar de unde obine arendaul capitalist aceast parte de profit, pe care poate s o dea proprietarului funciar sub form de rent, fr a reduce propriul su profit sub nivelul celui ce lar fi realizat investindui capitalul n oricare alt ramur a economiei? Pentru prima dat n istorie, David Ricardo este acela care a sesizat i a explicat tiinific apariia, n agricultur, pe lng profitul mijlociu care revine ntreprinztorului capitalist din ramur , a profitului suplimentar baza formrii rentei funciare nsuit de proprietarul terenului (landlordul). La baza formrii valorii i preurilor mrfurilor agricole stau costurile unitare maximale necesare obinerii produciei n cele mai grele condiii (pe ultimele terenuri cele mai slab productive atrase n circuitul economic). Pv = Cp maximal + mijlociu n felul acesta preurile vor asigura, capitalitilor care au investit pe terenurile cele mai slabe, recuperarea costurilor de producie i valorificarea medie a capitalului (punndu-i n condiii identice cu investitorii din oricare alt domeniu). ntreprinztorii de pe terenurile mai bine situate sau mai fertile vor nregistra costuri unitare inferioare celor maximale sau vor obine la acelai volum al capitalului ntrebuinat cantiti mai mari de produse, ceea ce este acelai lucru. ntreaga producie agricol se va realiza la preurile determinate pe baza de mai sus. n asemenea condiii ntreprinztorii de pe terenurile mai bune (dect cele mai slabe folosite productiv) vor realiza prin pre recuperarea costurilor produciei, profitul mijlociu i un profit suplimentar (ca diferen ntre costul maximal mai mare i costul propriu mai mic). Pentru ei preul de vnzare va avea urmtoarea structur: Pv = Cp individual + mijlociu + suplimentar iar suplimentar = Cp maximal Cp individual Profitul suplimentar obinut n agricultur formeaz baza rentei funciare. n mod matematic, renta funciar este, n concepia lui David Ricardo, chiar diferena dintre costurile unitare maximale de pe cele mai slabe terenuri i costurile mai mici de pe terenurile mai bune.

Renta = suplimentar = Cp maximal Cp individual n concepia lui David Ricardo numai terenurile mai bune comparativ cu cele mai slabe obin profit suplimentar. Prin urmare, dup prerea lui, numai proprietarii terenurile mai bune vor pretinde i primi rent. Teoreticianul prin excelen al rentei funciare, David Ricardo, a analizat n felul acesta doar rente funciar diferenial, lsnd nestudiate renta absolut (obinut de proprietarii celor mai slabe terenuri) i renta de monopol din agricultur. Aceste ultime dou forme ale rentei funciare studiate de Karl Marx se obin cnd cererea este mai mare ca oferta i preurile pieei se stabilesc peste preurile de producie. La baza teoriei rentei funciare David Ricardo a aezat patru premise: 1. Creterea continu a populaiei. Deci numai pentru c pmntul nu este nelimitat n cantitate i uniform n calitate i pentru c, o dat cu dezvoltarea populaiei se cultiv pmnt de calitate inferioar sau situat mai puin avantajos se pltete rent pentru folosirea sa . 2. Caracterul limitat al pmntului de o anumit fertilitate. Dac orice pmnt ar avea aceleai proprieti, dac sar afla n cantitate nelimitat i de calitate uniform, atunci, nu sar putea cere nimic pentru folosina lui . 3. Monopolul proprietii private asupra pmntului, ca obiect al economiei. Pmntul nu este numai el singurul agent al naturii, care are o putere productiv; dar el este singurul, sau aproape singurul, pe care un grup de oameni pun stpnire prin excluderea celorlali; i ale crui beneficii, prin urmare ei i le pot nsui De aceea eu consider ntotdeauna renta ca un . rezultat al unui monopol parial, care nu reglementeaz, n realitate, niciodat preul, ci este mai degrab un efect al acestuia 4. Legea randamentelor descrescnde. n procesul istoric al dezvoltrii societii populaia a crescut continuu. O dat cu creterea populaiei i n aceeai msur a sporit i cererea de bunuri de subzisten. Dar, cum terenurile de o anumit fertilitate au caracter limitat,

societatea este obligat s atrag treptat n producie terenuri de categorii inferioare, cu fertilitate din ce n ce mai mic. Pe msur ce populaia crete, apare necesitatea de a mpinge mai departe hotarul pmnturilor cultivate. Mai multe guri reclam mai multe cereale, iar pentru a avea mai multe cereale este nevoie de mai mult pmnt. i noile terenuri nu vor fi la fel de fertile, de productive ca cele aflate deja n folosin, cci prost agricultor ar fi acela care nar avea deja culturi pe cele mai bune dintre terenurile de care dispune 158 Acest lucru este posibil deoarece preul . cerealelor este reglementat la fel ca i la celelalte mrfuri de condiiile de producie de pe terenurile cele mai puin fertile. Astfel, creterea continu a populaiei i folosirea de noi terenuri, cu randamente tot mai reduse, va mri progresiv costul de producie. Concomitent vor crete, desigur, preurile de vnzare ale produselor agricole. n felul acesta, prin luarea n cultur a terenurilor mai puin fertile sau mai prost situate, pe pmnturile mai fertile sau mai bine situate apare un profit suplimentar (peste cel aferent ratei mijlocii a profitului) ncasat de landlord sub form de rent funciar. Renta este tocmai diferena dintre produsul obinut prin ntrebuinarea a dou cantiti egale de capital i munc 159 (pe terenuri cu fertiliti i poziii diferite nota noastr G. P.). Dar renta funciar este determinat i de monopolul proprietii asupra pmntului de o anumit fertilitate sau cu o anumit poziie geografic. Aceasta face imposibil circulaia liber a capitalului investit n agricultur ntre diferite parcele de pmnt i, deci, va afecta n mod corespunztor i rata profitului realizat de investitorii din ramur. Arendaii sunt obligai s plteasc landlorzilor rent numai din momentul atragerii n producie a unor terenuri cu o fertilitate mai mic dect a celor de categoria I, deoarece pmntul cel mai fertil i cel mai favorabil situat va fi cultivat cel dinti 160 i nimeni nu va plti pentru folosina pmntului atunci cnd acesta se gsete din abunden nc nensuit i, n consecin, la dispoziia oricui ar putea s il aleag pentru al cultiva 161

. Cnd, o dat cu dezvoltarea societii, se cultiv pmnt cu o fertilitate de gradul doi, atunci ncepe s se plteasc imediat rent pentru cel de prim calitate, iar mrimea acelei rente va depinde de diferena n calitate a celor dou poriuni de pmnt. Cnd se cultiv pmnt de calitatea a treia, ncepe imediat s se plteasc rent pentru cel de a doua, iar aceasta este reglementat, ca i mai nainte, de diferena forelor lor productive. n acelai timp, renta pentru pmntul de calitatea nti va crete, deoarece aceasta trebuie s fie ntotdeauna superioar rentei pentru pmntul de calitatea a doua, din cauza diferenei dintre produsul pe carel dau cu o anumit cantitate de capital i munc. Cu fiecare spor de populaie, care va obliga o ar s recurg la pmnt de calitate mai slab pentru a fi n stare s mreasc oferta de alimente, renta tuturor pmnturilor mai fertile va crete 162 Terenurile cu fertilitatea cea mai sczut sau mai prost situate, atrase n circuitul productiv, nu produc rent, ntruct capitalul investit n ele obine doar un profit corespunztor ratei mijlocii a profitului, ca n oricare alt ramur de activitate. I,II,III,IV categorii de terenuri C1,C2,C3,C4 costurile unitare 1, 2, 3, 4 profiturile unitare renta funciar diferenial I C1 1 II C2 2 III C3 3 IV C4 4 Notm: C, C costurile totale de producie, respectiv costurile suplimentare; Cp cheltuielile de producie propriuzise; Ct cheltuielile de transport i comercializare; Q, Q cantitatea de produse, respectiv sporul produciei, n tone; C/to costul de producie pe ton;

pr' rata mijlocie a profitului, n procente; Pi preul de producie individual; Pu preul de vnzare unitar; Vt veniturile totale; profitul total (n fapt, venitul net); Rd renta diferenial Pe baza notaiilor de mai sus, avem:

Renta funciar Rd I Teren C Q C/to pr' Pi Pu Vt I 2.000 100 20 20 24 48 4.800 2.800 2.400 II 2.000 80 25 20 30 48 3.840 1.840 1.440 III 2.000 50 40 20 48 48 2.400 400 Renta funciar Rd I Teren Cp Ct Q C/to pr' Pi Pu Vt I 2.000 500 100 25 20 30 48 4.800 2.300 1.500 II 2.000 1.000 100 30 20 36 48 4.800 1.800 1.000 III 2.000 2.000 100 40 20 48 48 4.800 800 de gradul II ial diferen Renta funciar Rd II Q C/to pr' Pi Pu Vt C Teren I 2.000 100 20 20 24 48 4.800 2.400 2.000 I 2.000 80 25 20 30 48 3.840 1.840 1.440 I 2.000 50 40 20 48 48 2.400 400 Din analiza informaiilor i afirmaiilor de mai sus decurg urmtoarele concluzii, de un deosebit interes teoretic i practic: 1. Pe pmnturile cele mai slabe aflate n circuitul productiv nu se pltete nici o rent, deoarece investitorul realizeaz numai rata mijlocie a profitului (i deci numai un profit egal cu profitul mijlociu 163 .( Prin urmare, David Ricardo a analizat doar renta funciar diferenial: a. Renta funciar diferenial de gradul I, determinat fie de fertilitatea natural diferit a terenurilor, fie de poziia diferit a acestora fa de pia. b. Renta funciar diferenial de gradul II, este determinat de eficiena diferit pe care o au investiiile egale, succesive, pe acelai teren, sau terenuri diferite. 2. Prin introducerea n cultur de terenuri cu randament descrescnd, preul produselor agricole crete continuu. Dac se ia n cultur pmnt de calitate

inferioar, valoarea de schimb a produselor agricole va urca din cauz c pentru producerea lor se cere mai mult munc 164 Dar aceast urcare a preului conduce la . creterea rentei i la scderea profitului! Cum se explic aceasta? Prin urcarea preurilor alimentelor landlorzii ncaseaz rente tot mai mari, n timp ce patronii trebuie s ridice salariile nominale (deci i costurile de producie) pentru a se putea menine salariul real la nivel constant. Prin urmare, urcarea rentei ridic salariile nominale i reduce profitul. Renta nu crete niciodat fr ca profiturile s scad profitul capitalului scade doar din cauz c nu se pot procura terenuri la fel de bine adaptate spre a produce alimente; iar gradul de scdere a profitului i de cretere a rentei depinde n ntregime de cheltuielile sporite ale produciei 165 . 3. Micarea salariilor nu are nici o influen asupra rentei funciare. Dac salariile scad, se va urca profitul i nu renta. Dac salariile cresc, profitul i nu renta va scdea 166 . 4. Renta nu reprezint nici un fel de adaos la bogia naional, ci un simplu transfer de valoare, avantajos doar pentru landlorzi i proporional duntor pentru consumator 167 Ba, mai mult, renta nu

este niciodat o creaie nou de venit, ci totdeauna o parte dintrun venit deja creat, i anume n toate cazurile, o parte a profitului obinut n mod prealabil n agricultur 168 . Deci, renta nu mrete nici bogia, nici venitul societii. Ea face parte din venitul total creat n agricultur prin munca muncitorului i este un sczmnt din produsul muncii, micornd doar profitul capitalului, nu i salariul muncii. n aceasta const contradicia ireductibil dintre landlorzi i capitaliti. Landlorzii, fr s contribuie la progresul societii, beneficiaz tot mai mult pe msura creterii bogiei. Capitalitii, care se strduiesc s asigure

dezvoltarea economic, i vd zdrnicite eforturile i micorate ctigurile din cauza preului n cretere al bunurilor de subzisten. Din aceast situaie nu exist alt ieire dect scderea preurilor mrfurilor alimentare prin promovarea unei politici economice liberale n producia i comercializarea lor. 5. Pe msura dezvoltrii societii, sporete continuu preul produselor agricole, din cauz c pentru producerea lor se cere mai mult munc 169 Aceasta va . conduce la creterea continu a rentei. Vor crete ns nu doar rentele, ci i salariile; deoarece, subzistenele fiind mai scumpe, muncitorului va trebui s i se plteasc mai mult ca si poat cumpra bucata de pine i s poat supravieui i acum ncepe tragedia. Capitalistul, adic omul cruia i se datoreaz n primul rnd progresul societii, se trezete prins ca ntro menghin. Pe de o parte, are de pltit salarii mai mari, pentru c pinea este tot mai scump. Pe de alt parte, landlorzii o duc tot mai bine, dat fiind c pe msura introducerii n cultur a noi terenuri cu fertiliti descrescnde, cresc rentele proprietarilor cu pmnturi mai bune. Iar pe msura creterii prii ce revine landlordului din avuia societii, cine altul dect capitalistul va fi dat la o parte ca s fac loc celui dinti? n lumea lui Ricardo numai landlordul ctig, n cele din urm. Muncitorul e condamnat pe veci s triasc la limita subzistenei, pentru c, dup fiecare cretere a salariului, el se pomenete cu o droaie de copii i astfel ctigul lui continu s scad (aici prerile lui Ricardo i Malthus coincid, ca i n privina randamentului descrescnd al pmntului suplimentar atras n producie). Capitalistul, care muncete, economisete i investete, constat c toat truda ia fost n zadar; costurile salariale au crescut iar profitul sa diminuat. Ct despre landlord, care nu face altceva dect s ncaseze renta, el st linitit i contempl cum i cresc veniturile. De aceea interesele landlordului sunt ntotdeauna n opoziie cu interesele celorlalte clase ale societii 170 Muncitorul muncea i . pentru asta primea un salariu, capitalistul era capul ntreprinderii i pentru asta ncasa un profit. Landlordul, ns, scotea ctig din puterile solului, iar venitul su

renta nu era afectat nici de concuren, nici de dinamica populaiei. De fapt, el ctiga acolo unde toi ceilali pierdeau 171 Ca urmare legile care reglementeaz evoluia . rentei sunt cu totul deosebite de acelea care reglementeaz evoluia profitului i rareori acioneaz n acelai sens 172 . 6. Cu o populaie care preseaz asupra mijloacelor de subzisten, singurele remedii sunt fie o reducere a populaiei (iar Malthus!? nota noastr G. P.), fie o acumulare mai rapid de capital 173 Dar . creterea rentei, ducnd la scderea profitului, frneaz acumularea de capital. Dac pmntul de prima categorie ar fi suficient, pentru a produce la nesfrit cantitatea de bunuri cerut de creterea populaiei sau capitalul ar putea fi ntrebuinat la nesfrit fr ca randamentul pmntului vechi s diminueze, atunci renta funciar nu ar crete, pentru c renta provine n mod invariabil din ntrebuinarea unei cantiti suplimentare de munc cu un rezultat proporional mai mic 174 Nui de mirare c . Ricardo a combtut legislaia cerealelor (impus de landlorzi i care interzicea importul), artnd c piaa liber ar prezenta avantajul de a aduce cereale ieftine n Marea Britanie i, deci, ar frna tendina de cretere continu a rentei. Elaborat n condiiile manifestrii pe piaa englez a unei grave crize alimentare (accentuat de mai muli factori, printre care: creterea de 4 ori a populaiei Marii Britanii ntre 1750 i 1850; caracterul limitat al pmntului arabil n Anglia; rzboaiele napoleoniene i Blocada continental 175 mpotriva Angliei; legislaia restrictiv la importul de produse alimentare, impus de landlorzi prin Corn Law ntre 1663 i 1791 pentru ai menine o poziie privilegiat n societate; creterea exponenial a populaiei urbane; reducerea drastic a terenurilor destinate culturilor agricole prin aplicarea Laws

of Enclosures; creterea aberant a preurilor produselor agricole bushelul de gru se vindea n 1813 la un pre aproape egal cu dublul salariului sptmnal al unui muncitor 176 ; generalizarea srciei etc.), teoria rentei reprezint una dintre cele mai pesimiste viziuni ale operei ricardiene. Cu toate acestea, Ricardo a propus msuri menite s asigure economiei engleze un alt curs. Cheia rezolvrii acestei situaii aprecia el este creterea profitului. Profitul general al capitalului se poate urca numai prin scderea valorii de schimb a alimentelor, scdere care se poate datora doar urmtoarelor trei cauze: 1. Scderea salariilor reale ale muncii, care va permite fermierului s aduc pe pia o cantitate mai mare de produse. 2. mbuntiri ale metodelor agricole sau perfecionarea uneltelor care vor mri, de asemenea, cantitatea produselor. 3. Descoperirea de noi piee, de unde grnele pot fi importate la un pre mai ieftin dect cel la care pot fi cultivate n ar 177 . Prima dintre aceste propuneri va fi tratat mai detaliat n contextul teoriei repartiiei. Cea de a doua propunere este limitat datorit prerii autorului c mbuntiri mai nsemnate n agricultur sau perfecionri ale uneltelor sunt mai rare 178 ,Rmne a treia propunere . punct de plecare pentru promovarea politicii liberului schimb, chiar cu preul dependenei fa de oferta strin pentru o cantitate considerabil din alimentele Marii Britanii, dar pe care Ricardo a susinuto cu elemente care pregteau concepia sa despre comerul exterior.

RENT FUNCIAR RENT FUNCIAR reprezint o form a rentei care este ncasat de proprietarii funciari. Este renta cu cea mai ndelungat existen. Mult vreme, renta funciar a reprezentat singura forma de rent. In evul mediu renta funciar era cunoscut i preluat de proprietarii funciari ca rent n munc i rentp n produse. O data cu dezvoltarea schimburilor marfaro-bneti, renta funciar a fost limitat la forma bani. Analiza i studierea rentei funciare au constituit o preocupare pentru toate colile de gndire economic, ncepnd cu fiziocraii (i chiar mai nainte) i pn la curentele contemporane. O contribuie hotrtoare la fundamentarea teoriei clasice a rentei funciare a avut-o D. Ricardo (v.). Teoria ricardian a rentei funciare se bazeaz pe trei principii: a) renta funciar se pltete pentru folosirea forelor originare i indestructibile ale solului; b) renta funciar este urmarea insuficienei terenurilor fertile, care determin luarea n cultur i a terenurilor mai puin bune, i nu este un dar al naturii, aa cum considerau fiziocraii; c) renta funciar depinde de cererea i de preul produselor agricole. Cerealele nu sunt scumpe pentru c se pltete rent, ci se pltete rent pentru c cerealele sunt scumpe. In gndirea postricardian marginalist renta funciar este considerat un caz special al rentei economice, o spe particular a unui gen mai ntins, iar teoria rentei funciare, o aplicaie a legii generale a cererii i ofertei (A. Marshall). Acest punct de vedere este nsuit i de colile contemporane de gndire economic. In schimb, doctrina marxist consider c renta funciar se fundamenteaz pe teoria valorii-munc. Renta funciar se prezint sub mai multe forme concrete: - renta funciar diferenial (r. de fertilitate), care rezult din randamentul diferit al unor cantiti egale de capital i de munc pe terenuri cu caliti diferite, analizat de D. Ricardo; - renta funciar In virtutea dreptului de proprietate asupra terenului, recunoscut numai de doctrinamarxist; - renta de poziie (amplasament), decurgnd din diferenele de cheltuieli de transport i exploatare pe care le genereaz terenuri care au o poziie diferit fa de pieele de desfacere i/sau cile de comunicaie; - renta funciar de monopol, realizat de posesorii unor suprafee de teren cu caliti deosebite, care furnizeaz produse cu nsuiri speciale n cantiti reduse (v. Rent, Rent de monopol, Monopol natural). [S.I.] Renta funciara Printre veniturile fundamentale ce se formeaz n urma utilizrii factorilor de producie un loc important i revine rentei. Renta n general un venit pe care l aduce cu regularitate un bun imobiliar (teren agricol, teren de construcii, mine de zcminte, cldiri etc) sau mobilier (capital sub form bneasc sau hrtii de valoare cu curs ferm etc.) i care nu este legat de o activitate productiv a proprietarului acestora. Renta ca form a produsului net (form de venit) a aprut n feudalism, avnd mai multe forme: renta prin munc (specific pentru prima perioad a dezvoltrii feudalismului);

 renta n produse o form mai avansat; renta n bani cea mai dezvoltat, caracteristic perioadei de destrmare a feudalismului i apariiei capitalismului. Treptat renta a cunoscut noi forme i o diversitate de teorii de abordare i explicare a venitului ca form de manifestare a produsului net: W.Petty aprecia renta ca surplusul obinut de pe un oarecare teren, dup ce din venitul obinut s-au sczut cheltuielile privind ntreinerea lucrtorului agricol i celelalte cheltuieli de exploatare a terenului. Clasicul A.Smith arat deosebirea dintre profit, salariu i renta funciar. Renta este venitul care provine n ntregime de la pmnt i aparine proprietarului de pmnt. Dac salariul i profitul sunt factori ai preului, renta este un efect al formrii unui anumit pre. Printele teoriei clasice a rentei , David Ricardo, dovedete c ea este o parte din produsul pmntului care se pltete landlordului pentru folosirea forelor originare i indistructibile ale solului. El arat c formarea rentei are la baz fertilitatea inegal a terenurilor agricole i face deosebire ntre condiiile crerii rentei (limitarea pmntului apt pentru agricultur i deosebirile n fertilitate, poziia fa de cile de comunicare , fa de pieele de desfacere) i cauza acesteia creterea preului la principalele produse agricole sub presiunea cererii. J.B.Say renta este recompens pentru serviciile aduse de pmntul-natur. K.Marx explic renta funciar n baza legii valorii. Renta form transformat a unei pri din plusvaloarea creat de munca nepltit a muncitorului agricol, excendent de plusvaloarea peste profitul mediu. coala marginalist aduce o nou viziune asupra rentei. P.Samuelson extinde noiunea de rent :Pmntil nu este singurul factor de producie ale crui venituri pot fi tratate din punct de vedere economic ca renta. Renta se definete n baza legii randamentelor nepropoionale i a productivitii marginale i constituie o categorie universal n toate domeniile vieii economice. Deci, o dat cu dezvoltarea capitalismului, renta reflect relaiile economice din agricultur dintre proprietarii funciari, arendai i muncitorii salariai, care produc produsul net. Produsul net se mparte ntre proprietarii funciari i arendai n virtutea dreptului de proprietar privat. Arendaul tinde s obin un venit cel puin egal cu cel care l-ar putea realiza ca i ceilali ntreprinztori. Producerea rentei funciare ca form a produsului net are loc ca urmare a urmtoarelor condiii obiective specifice: monopolul proprietii private asupra pmntului; monopolul asupra pmntului ca obiect al economiei; mecanismul formrii preurilor; deosebirile n compoziia organic a capitalului investit n agricultur n comparaie cu industria; Renta funciar reprezint venitul obinut de ctre proprietarul funciar de la cedarea n arend a terenurilor de pmnt i nu este legat de activitatea economic a proprietarul. Ea reprezint relaiile economice ca se stabilesc n societate n legtur cu producerea, repartiia i utilizarea venitului net suplimentar, care se formeaz n unele gospodrii ca rezultat al utilizrii diferitelor condiii naturale, i economice i nainte de toate, a pmntului. Renta funciar exprim relaile economice dintre proprietarii funciari, ce dispun de monopolul proprietii private asupra pmntului, arendaii, ce posed monopolul asupra pmntului ca obiect al economiei, i lucrtorii salariai, ce produc plusprodusul. Monopolul proprietii private asupra pmntului nseamn c pmntul este monopolizat de ctre proprietarii funciari ca obiect de proprietate. Monopolul asupra pmntului ca obiect al economiei pmntul este monopolizat ca obiect al economiei de ctre arendai, care nu permit investirea capitalului strin pe acest teren de pmnt. Arendator persoan fizic sau juridic care primete n posesie i utilizare pmntul n baza

contractului pentru o anumit plat. 6.6.3. Renta funciara si arenda n domeniul rentei funciare, stiinta economica trebuie sa raspunda unor ntrebari esentiale: care sunt regulile ce guverneaza alocarea pamntului ntre diferitii agenti economici utilizatori; care este rolul pretului pamntului n competitia pentru ocuparea terenului; ce legi economice coordoneaza repartizarea surplusului ntre profit, salariu, dobnda, renta; ce factori conduc la aparitia diferitelor forme de renta. La aceste ntrebari economia este cea care are mijloace de analiza pertinenta a funciarului numai ca limitele ei n explicarea problematicii complexe a acestui domeniu devin din ce n ce mai evidente, ceea ce a condus cum era si firesc la cautarea de noi solutii, noi modalitati de abordare, asociind economia cu alte stiinte umaniste la studiul rentei funciare si a funciarului n general. Problematica rentei funciare are o importanta actuala deosebita n tara noastra, urmare a ncercarilor de revenire la economia de piata, cu componenta ei esentiala - proprietatea privata asupra pamntului. ntlnim la tot pasul probleme funciare: n demararea unei afaceri, n momentele cele mai importante ale vietii (care romn nu viseaza sa-si construiasca o casa ), n conflictele dintre persoane, institutii si localitati, n proiectele de urbanism si arhitectura. A reaparut astfel interesul pentru pamnt n Romnia. Comportamentul economic al detinatorului si utilizatorilor mbraca forme specifice, renta funciara se manifesta. Reapare astfel interesul economic pentru pamntul ca rezultat firesc al venitului dat de acesta, deci de renta funciara. Problemele continutului formelor si calculul rentei n viata economica se afla de mai bine de doua secole n atentia majoritatii scolilor, doctrinelor si curentelor de gndire economica. Acest concept exista nca de la societatea medievala si pna la cea contemporana, avnd o ampla utilizare precum si diferite semnificatii: renta n nteles uzual nu este altceva dect un venit fara munca, renta n economia clasica reprezinta venitul ce revine proprietarului funciar iar n sens modern, contemporan, renta reprezinta venitul ce revine posesorului oricarui factor de productie a carui oferta este limitata (rigida) sau inelastica. (V.Sima,1993) Primele abordari cu privire la natura rentei apartin economistului englez William Petty care n lucrarea "Tratat asupra impozitelor si taxelor" (1662) arata ca renta este surplusul obtinut de pe un teren dupa ce s-au scazut cheltuielile cu exploatarea lui si ntretinerea lucratorului agricol. Pentru prima oara el defineste o "renta naturala" reprezentnd surplusul productiei pentru consum rezultat n urma exploatarii pamntului de catre cultivator dar care i revine proprietarului funciar n virtutea dreptului sau de proprietate. Alaturi de renta naturala, prin renta ordinara el desemneaza media de ansamblu a rentelor naturale pe o perioada de sapte ani (un ciclu agricol). Definitia rentei ca surplus rezidual va fi preluata de toti economistii pna la Jean - Baptiste Say. Un loc important n teoria rentei l detine scoala fiziocrata prin reprezentantul sau Francois Quesnay care considera ca renta si datoreaza existenta fortelor naturii, agricultura fiind singura ramura n care, cu aportul naturii, bogatia creata poate sa o ntreaca pe cea consumata. Introducnd pamntul, sursa universala de bogatie, conceptia economica fiziocrata este restrictiva, n sensul ca productia agricola este considerata ca singura productie de marfuri. Meritul sau deosebit consta n introducerea pentru prima data n gndirea economica a notiunii de clase sociale, fixnd astfel locul individului n societate n raport cu pozitia lui fata de sursa universala de bogatie, pamntul. Pentru el proprietatea privata asupra pamntului este conforma cu Ordinea naturala a lucrurilor.

scoala clasica reuseste pentru prima data sa furnizeze un ansamblu de cunostinte sistematizate sub forma unor teorii economice bine conturate fiind unul din vrfurile gndirii economice n domeniul rentei funciare. Trei dintre autorii clasici contribuie la constituirea economiei clasice si la formularea unei adevarate teorii a rentei funciare (Smith, Malthus si mai ales Ricardo). Adam Smith , n lucrarea sa: "Avutia natiunilor" se distanteaza de curentul fiziocrat, recunoscnd aportul naturii la formarea rentei, sesiznd specificul legaturii ei cu pretul. n acest sens sublinia ca "renta intra n alcatuirea pretului marfii n alt mod dect salariul si profitul. Salariul si profitul mai mare sau mai mic sunt cauzele pretului, mare sau mic, pe cnd renta mare sau mica efectul acestui pret". David Ricardo (1772-1823) a avut un aport hotartor n fundamentarea teoriei rentei funciare. De la Ricardo gndirea economica mosteneste cea mai profunda, complexa si riguroasa analiza a rentei. Acesta sustine ca formarea rentei funciare are la baza fertilitatea inegala a terenurilor agricole. ntruct cererea de produse agricole este n crestere, iar productia obtinuta pe terenurile fertile este insuficienta pentru acoperirea ei, produsul se vinde la pretul produsului mai scump, obtinut n conditii mai putin favorabile, renta fiind n conceptia sa o parte din produsul pamntului, care se plateste proprietarului funciar pentru folosirea fortelor originare si indestructibile ale pamntului. Chiar si n zilele noastre teoria ricardiana a rentei constituie principalul punct de referinta n domeniu deoarece practic de la Ricardo ncoace gndirea economica nu a mai realizat o sinteza de asemenea amploare a ideilor, ba din contra s-a produs o pulverizare a teoriei n cele mai diverse domenii. Teoria ricardiana a rentei este o admirabila sinteza prin faptul ca ia n considerare contributiile remarcabile ale predecesorilor sai pe care le mbogateste prin idei originale stiintific fundamentate. Ricardo si mai apoi Marx integreaza teoria rentei funciare ntr-un cadru analitic propriu, bazat pe conceptele si metodele de analiza ale stiintei economice devenita de acum autonoma. n "Principiile de Economie" (1817) renta funciara este definita ca "aceea parte a produsului solului pe care o platim pentru a avea dreptul de a exploata facultatile productive, originale si neperisabile ale solului". Renta este astfel definita ca un pret al dreptului de folosire a solului. Gndirea lui Ricardo n domeniu se distanteaza pentru prima oara de teoria fiziocrata. Produsele agricole sunt marfuri, rezultate ale activitatii umane si nicidecum un dar al naturii, iar valoarea acestor marfuri este data de munca individuala ncorporata n ele. Fundamentele teoriei rentei diferentiale asa cum au fost ele definite de Ricardo si mentin viabilitatea si constituie fundamentul explicatiei rentei diferentiale, indiferent n ce sector apare aceasta. Ricardo identifica patru cauze ale aparitiei rentei diferentiate, dar se limiteaza la descrierea a doua tipuri de renta: renta intensiva si cea extensiva. Renta intensiva este rezultatul investirii simultane a unor cantitati egale de capital pe acelasi teren. Datorita randamentelor descrescatoare primele transe de capital vor da nastere unei rente diferentiale, n timp ce transele urmatoare vor produce din ce n ce mai putin renta. Renta extensiva este rezultatul investirii de transe egale de capital pe terenuri de fertilitate diferita. Pe terenurile fertile va apare n mod firesc o renta diferentiala. Marx consacra o importanta parte a operei sale (Capitalul, Volumul III, tomul III) analizei rentei funciare. Punctul de plecare l constituie teoria ricardiana a rentei diferentiale ce se pastreaza aproape intacta n analiza sa. Principalele caracteristici definitorii pentru renta diferentiala sunt: renta diferentiala nu se repercuteaza asupra preturilor produselor agricole; este prelevata asupra plusvalorii; ea opune pe proprietar fermierului. Nivelul rentei diferentiale este determinat prin calcul marginal, fiind astfel n contradictie cu teoria valorii munca dezvoltata de el.

El defineste renta ca fiind o parte a plusvalorii, adica este plusprofitul din sectorul agricol si din domeniul locativ. n analiza sa pamntul este o resursa naturala ce nu are valoare. nsusirea n mod "injust" n regim privat a pamntului are doua consecinte directe: pe de o parte constituie o limitare a liberului acces la o conditie naturala de productie, pamntul, genernd conflicte sociale; iar pe de alta parte constituie instrumentul de captare a unei fractiuni din munca sociala - plusprofitul agricol convertind-o n renta funciara. Contributia originala a lui Marx la dezvoltarea teoriei rentei consta n introducerea conceptului de renta absoluta alaturi de renta diferentiala si definirea unei rente de monopol. De asemenea el consacra o nsemnata parte din analiza sa pretului pamntului, considerat ca fiind capitalizarea rentelor anuale actualizate. Renta absoluta o defineste ca fiind plusvaloarea ncasata de pe cele mai proaste terenuri. Aparitia sa este explicata printr-o cauza si o conditie. Cauza o constituie egalizarea ratei profitului ntre sectoarele economice si definirea unui pret de productie n jurul caruia va fluctua pretul pietei, conditia fiind aceea potrivit careia compozitia organica a capitalului n sectorul economic n care poate aparea o renta absoluta trebuie sa fie inferioara compozitiei organice a capitalului din alte sectoare economice. Caracteristicile rentei absolute constau n I) influenta ei asupra pretului produselor agricole, ca un element constitutiv al acestora; II) valoarea produselor agricole, care este n mod constant superioara pretului de productie. Pornind de la aceste elemente renta funciara pentru o anumita suprafata este formata din renta diferentiala I si II plus renta absoluta aferenta (R=RDI + RDII + RA). Printre autorii ce au dezvoltat teorii noi ignornd total teoria ricardiano-marxista s-a aflat un grup de economisti de filiatiune germana (Von Tunnen, A. Losch, E.S. Dunn, W. Allonso) ce au pus bazele teoriei economiei spatiale. Reprezentantul cel mai de seama al scolii este Von Tunnen, creatorul teoriei rentei de pozitie. Din punct de vedere al noutatii si originalitatii rationamentelor teoria lui Von Tunnen este considerata ca si cea a lui Ricardo un vrf al gndirii economice. Curentul ce a aparut si s-a dezvoltat ca o reactie la teoria ricardo-marxista este cel neoclasic, care formuleaza si dezvolta rationamente cu totul noi n domeniul funciar. Epoca contemporana nsa se caracterizeaza printr-un interes crescut fata de problematica funciara si printr-o revenire la traditia ricardiana, dar si printr-o dispersare a rationamentelor clasice. n timp ce unii economisti au ncercat sa utilizeze rationamentele ricardiene n alte domenii economice dect agricultura dezvoltnd noi concepte, altii au ncercat sa le adapteze unei analize generalizate de formare a rentei ntr-un cadru generalizat al productiei de marfuri. Cei mai de seama exponenti ai scolii marginaliste (J.B. Say, K. Menger, L. Walras , J.B. Clark) au avut ntre preocuparile lor analiza rentei. La modul general neoclasicii au negat orice specificitate a pamntului si a problemelor funciare, renta nefiind altceva dect o manifestare a unui fenomen economic general. J.B. Say marcheaza tranzitia de la teoria clasica la cea neoclasica a rentei funciare. El stabileste fundamentele principale ale teoriei neo-clasice analiznd rolul valorii utilizate, cel al marfurilor si al pretului. J.B. Say defineste renta ca un raport (produs net/pret de cumparare) analog ratei rentabilitatii. Ca mijloc de productie nsa pamntul furnizeaza un profit funciar. Distinctia considerata de Say dintre renta si profitul funciar permite n planul teoretic disocierea venitului solului n doua componente distincte: pe de o parte renta care apare ca rata dobnzii capitalului funciar, iar pe de alta parte venitul utilizarii pamntului, analizat ca un profit. Walras defineste renta pamntului ca fiind produsul net al pamntului sau acea parte a produsului total care, dupa ce s-au scazut cheltuielile de productie, ramne libera si constituie un venit. Ea este o variabila endogena sistemului economic, fiind determinata pe baza echilibrului general ca toate preturile si toate veniturile. Pentru prima oara n evolutia rentei Walras ataca virulent definirea

rentei ca surplus sau excedent, pentru el neexistnd surplus ci numai venituri. Odata cu el ramne deschisa una din chestiunile esentiale privitoare la renta si anume: este renta un venit normal al unui factor de productie sau aceasta trebuie sa fie considerata ca un surplus rezidual rezultat al evolutiei pietei si n mod ne-economic determinat. Desi n primele sale lucrari el considera ca proprietatea privata asupra pamntului justifica apropierea rentei funciare, el va reveni asupra acestei idei considernd ca proprietatea terenurilor trebuie transferata integral statului din ratiuni de eficacitate economica si justitie sociala. n opera sa teoria valorii si cea a rentei ramn indisolubil legate, renta reprezentnd o forma specifica a valorii. Principalul reprezentant al marginalismului pe continentul american, John Bates Clark s-a preocupat mai ales de problema repartitiei bogatiei. n cartea sa "Repartitia bogatiei" aparuta n 1899 el demonstreaza ca renta, care este venitul pamntului, nu reprezinta dect o consecinta normala a legii valorii. n felul acesta el se ridica mpotriva teoriei dominante a epocii, teoria ricardiana, conform careia renta are un caracter diferential rezidual diferit de salariu si profit. n teoria sa nu exista diferente n determinarea acestor trei categorii de venituri. Printr-o serie de reprezentari grafice ntr-o optica circulara el demonstreaza ca toate cele trei categorii de venituri ale factorilor sunt de aceeasi natura si sunt determinate n acelasi fel. n aceasta perspectiva nu exista o singura renta funciara ci rente pentru toti factorii de productie; renta nu mai este exclusiv funciara ci, tinnd cont de legea randamentelor descrescatoare si de remunerarea factorilor n raport de productivitatea lor marginala, se pot considera rente pentru munca si pentru capital. n consecinta orice factor de productie remunerat pe baza productivitatii marginale degaja o renta diferentiala. n felul acesta pentru prima oara renta nu mai este specifica funciarului, ci devine un concept economic general. Problemele referitoare la natura si formele rentei funciare au fost prezente si n gndirea economica romneasca nca din secolul trecut. n buna traditie a marilor gnditori si creatori ai teoriilor economice trei dintre cei mai reputati economisti romni au avut ca subiect privilegiat de reflectie problematica funciara si a rentei. Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) se apropie prin abordarile sale de gndirea lui A. Smith considernd ca renta provine nu numai din fecunditatea pamntului ci si din truda omului. "Renta pamntului este partea aceea din productia pamntului ce ramne dupa ce s-au scos toate cheltuielile ce s-au facut pentru a dobndi". El deosebeste pretul real, determinat de cheltuielile de productie si pretul curent, care depinde de "cautarea lucrurilor" intuind astfel rolul cererii si al ofertei n formarea preturilor. stefan Zeletin (1925) n perioada interbelica, preocupat de analiza claselor politice n special a burgheziei romne, stabileste o corelatie directa ntre cererea de produse agricole si marimea rentei funciare. Adept al lui Ricardo, V. Madgearu (1944) acorda un loc privilegiat rentei n opera sa. El recunoaste legea fertilitatii descrescnde a solului si considera ca "renta este ntotdeauna un extraprofit conditionat de faptul ca unul dintre factorii de productiune are un anumit avantaj si se afla n posesiunea exclusiva a cuiva". Contributii semnificative la explicarea rentei funciare le aduce reputatul profesor Virgil Madgearu, care aprecia ca renta diferentiala este o categorie economica mai generala, care si datoreste existenta legii fertilitatii descrescnde a solului. El considera renta ca pe un extraprofit conditionat de faptul ca unul dintre factorii de productie are un avantaj de a se afla n posesiunea cuiva. Renta funciara si are originea n raritatea pamnturilor fertile si insuficienta ofertei de produse agricole de a satisface cererea n crestere. Oferta inelastica ridica pretul produselor agricole la un nivel care asigura ca toate categoriile de teren luate n cultura (indiferent de calitatile lor) sa furnizeze detinatorilor lor renta.

Luarea n cultura a terenurilor cu fertilitate mai scazuta pentru a satisface cererea de produse alimentare determina obtinerea unor randamente mai reduse, la un consum egal de factori, comparativ cu terenurile bune. Drept urmare, investitiile de munca si de capital sporesc, dar randamentele nu cresc n aceeasi masura, dimpotriva au tendinta sa scada. Aceasta relatie specifica dintre rezultate si efort se reflecta n legea fertilitatii neproportionale. Aceasta lege arata ca randamentele neproportionale sunt datorate faptului ca alocarile suplimentare de factori pe aceeasi suprafata de teren se regasesc cu o parte aplicata tot mai mica n randamentele obtinute. Actiunea acestei legi are ca efect tendinta de restrngere a ofertei de produse agricole, comparativ cu cererea crescnda, datorata sporirii populatiei si a veniturilor acesteia. Marirea cererii atrage dupa sine o ridicare a pretului de vnzare, care nu poate fi modificat n sensul scaderii printr-o sporire a ofertei totale la principalele produse agricole, ntruct terenurile apte pentru cultura, ndeosebi cele fertile, sunt limitate. Pretul ridicat al produsului agricol asigura realizarea unui excedent de venit peste profitul normal, care revine proprietarului terenului sub forma rentei funciare. Teoria clasica a rentei funciare, care considera ca veniturile rentiere n agricultura sunt o consecinta a pretului agricol este valabila si n tarile dezvoltate (unde cererea de produse agricole este satisfacuta) deoarece se realizeaza pe fondul confruntarii ofertei, crescnde pe termen lung si fluctuanta pe termen scurt, cu cererea inelastica. Pentru protejarea veniturilor producatorilor agricoli din tarile dezvoltate statul practica un sistem de preturi si o politica prin care preia surplusul de produse agricole n anii cu abundenta (crend penurie artificiala) si elibereaza stocurile n anii nefavorabili agriculturii. n felul acesta se obtin pe termen lung de catre producatorii agricoli profituri normale, iar de catre proprietarii funciari renta. Prin urmare, asa cum s-a specificat, n agricultura se formeaza mai multe tipuri de renta: renta absoluta, renta diferentiala, renta de monopol si renta de pozitie. Renta absoluta este cea ncasata de toti proprietarii funciari indiferent de calitatea terenului pe care-l detin: Ra = Pv - (Cp + Pn) unde: Ra este renta absoluta Cp - costul de productie Pn - profitul normal Renta diferentiala provine din diferenta de fertilitate dintre terenuri, fiind numita si renta de fertilitate sau renta diferentiala I. Ea este rezultatul cheltuielilor mai reduse cu care se obtin produsele pe terenurile fertile, n conditiile cnd pretul de vnzare este determinat de cheltuielile produsului mai scump realizat pe terenurile mai slabe. Acest tip de renta este caracteristic agriculturii extensive. Intr-o agricultura intensiva se formeaza si renta diferentiala II, ca diferenta ntre randamentul a doua sau mai multe investitii succesive de capital si de munca pe aceeasi suprafata sau pe suprafete diferite. Renta de monopol este supraprofitul realizat de posesorul unor suprafete de teren cu nsusiri speciale care produc n cantitati reduse produse cu calitati deosebite. Vnzarea acestor produse la preturi de monopol permite obtinerea unui excedent peste profitul normal ce revine proprietarului funciar. Marimea si stabilitatea ei depinde de puterea de cumparare a consumatorilor si de decalajul dintre cerere si oferta (inelastica). Elementele de monopol concretizate ntr-o oferta inelastica pot fi

create pe cai artificiale (economice sau extraeconomice) cu scopul de a mentine pretul de vnzare ridicat. Renta de pozitie rezulta din diferentele determinate de distantele fata de centrele de aprovizionare si desfacere (preorasenesti) sau fata de caile de comunicatie. n Romnia, asa cum s-a aratat, proprietatea privata asupra pamntului cuprinde 78,9 % din suprafata cultivata. Conform estimarilor, aceasta suprafata este detinuta de peste 6,2 milioane proprietari, din care aproape jumatate nu sunt agricultori. n aceste conditii exploatarea pamntului se realizeaza n regie proprie sau n arenda. Arenda pe care o va plati arendasul va fi n functie directa de renta absoluta si de renta diferentiala I, iar cuantumul sau se va stabili pe piata arendei, fiind influentat de legea cererii si a ofertei de pamnt, diferentiat n timp si spatiu. Este fara ndoiala ca n stabilirea arendei trebuie sa se porneasca de la renta absoluta ca rezultat al monopolului proprietatii private asupra pamntului si care probabil va fi aproximativ aceeasi pe hectar, la care se va adauga renta diferentiala I, care este nsa diferita de la un teren la altul n raport de puterea sa productiva, de fertilitatea naturala, dar si de cea artificiala, adaugata an de an cu fiecare nou proces de productie . Arenda n bani reprezinta suma pe care arendasul o plateste proprietarului pentru dreptul de a folosi o anumita suprafata de teren pe o perioada determinata de timp. Ea are un continut complex. Principala componenta a arendei o formeaza renta funciara. Alte componente pot fi : amortismentul pentru investitiile facute n diverse lucrari legate de teren si dobnda la capitalul investit. n practica este dificil de delimitat componentele arendei. Marimea arendei este n ultima faza rezultatul confruntarii dintre proprietari si arendasi. Arendasul nu va plati mai mult pentru un hectar de teren arabil dect poate cstiga din cultivarea acestuia cu cea mai buna cultura. La rndul sau proprietarul va arenda un hectar de pamnt unui fermier numai daca este sigur ca nu poate obtine un pret mai bun de la alt utilizator al terenului respectiv. El va ncerca ntotdeauna sa obtina un maximum de avantaj net din arendarea terenului. La fixarea conditiilor de arendare, proprietarul pamntului cauta sa nu lase arendasului o parte mai mare din productie dect att ct este suficient ca acesta din urma sa-si mentina capitalul cu care si procura samnta, plateste munca, si cumpara si ntretine vitele de munca si uneltele agricole, plus profitul obisnuit al capitalului din regiune, iar cnd se rennoieste arendarea, proprietarul pamntului cere de obicei aceeasi sporire a arendei ca si cum ameliorarile ar fi fost facute toate cu capitalul sau propriu ( A. Smith). O asemenea situatie duce la concluzia formulata cu mult timp n urma, potrivit careia proprietarul funciar se considera proprietar al ntregii munci acumulate, cheltuite n decurs de secole pentru a aduce pamntul la nivelul de productivitate pe care l are n prezent (Th. Hopkins). Deosebirile de interese dintre proprietarii funciari si arendasi au fost observate si analizate si de o serie de reprezentanti ai stiintei romnesti (Ion Ionescu de la Brad, Gheorghe Ionescu-Sisesti si altii). n legislatia referitoare la arendare reglementarile privind stabilirea arendei difera de la o tara la alta. n unele tari partile contractante sunt libere sa stabileasca arenda, n altele, legislatia prevede niveluri minime si maxime ntre care trebuie sa se nscrie tranzactiile. n tara noastra legea arendei (Legea nr. 16/1994) prevede ca plata arendei se poate face n natura, n bani sau n natura si bani, potrivit ntelegerii partilor contractante. Elementele n functie de care se stabileste arenda pentru fiecare categorie de folosinta sunt: suprafata, potentialul de productie ,

structura parcelara, relieful si gradul de accesibilitate a mecanizarii, posibilitatile de acces, distanta fata de centrul administrativ, amenajarile de mbunatatiri funciare, tipul plantatiilor pomiviticole etc. Ministerul Agriculturii si Alimentatiei a stabilit prin Ordinul nr. 26/1994 - normele metodologice orientative de calcul a arendei. Arenda n natura se exprima ntr-o cantitate determinata de produse agricole alese n functie de specificul activitatii agricole si specificul zonei respective; arenda n bani consta din echivalentul n lei al arendei n natura la preturile practicate pe piata libera locala, de la data platii. Metodologia de calcul a arendei are la baza capacitatea de productie a terenului sau a parcelelor componente, stabilita n urma studiilor de bonitare de catre specialistii din oficiile judetene pentru studii pedologice si agrochimice. Metodologia astfel stabilita reprezinta un instrument necesar pentru a avea o imagine generala asupra marimii arendei. Ea face nsa abstractie de unele aspecte economice si sociale cum ar fi costul de productie si venitul realizabil de pe suprafata arendata, suprafetele disponibile pentru arendare, densitatea populatiei n diferite zone etc. Exista o strnsa legatura ntre arenda si pretul pamntului ntruct ambele categorii valorice exprima o serie de factori comuni, iar una din metodele principale de determinare a pretului pamntului o constituie capitalizarea arendei. Considernd rata de capitalizare neschimbata, arenda si pretul pamntului evolueaza pe termen lung n acelasi sens, acesta fiind de crestere n termeni reali. Datele statistice dintr-o serie de tari releva nsa o sporire mai lenta a arendei si deci o reducere a ponderii acesteia n pretul pamntului. Aceasta tendinta se datoreaza cresterii contributiei factorului capital, n obtinerea venitului agricol n raport cu factorul pamnt, odata cu progresul stiintelor agricole si cu aplicarea n productie a rezultatelor acestora.