Doi frai cuminti Elena Fargo Noi suntem doi frai, n cas i nu ne certm deloc, i suntem tcui la mas,

i cumini n orice loc. Avem hamuri, cerc i minge, Cnd pe-afar ne jucm, Iar cnd plou, ori cnd ninge, Linitii n cas stm. i cu jucrii frumoase Ne jucm tot amndoi, Pe cnd mama nostr coase, Ori citete, lng noi. Mama noastr ne vorbete i ne mngie duios, Iar seara ne citete Ori ne spune-un basm frumos. i ne-nva lucruri multe, i frumoase, stnd cu noi, i i place s ne-asculte Cnd vorbim noi amndoi... i n gndul nostru-ntruna Auzim povaa ei: - Fii cumini ntotdeauna i fii buni, copiii mei!... Celuul chiop Elena Fargo Eu am numai trei picioare, Si de-abia m misc: top, top, Rd cnd m-ntalnesc copiii, Si m cheama "cuciu schiop". Fratii mei ceilalti se joaca Cu copiii toti, dar eu Nu pot alerga ca dansii, Ca sunt schiop si cad mereu! Si stau singur toata ziua

Si plng mult cnd m gandesc Ca tot schiop voi fi de-acuma Si tot trist am s traiesc. Si cnd m gandesc ce bine M-as juca si eu acum, Si-as latra si eu din poarta La copiii de pe drum!... Cat sunt de frumosi copiii Cei cuminti, si cat de mult Mi-ar placea s stau cu dansii, S m joc si s-i ascult! Dar copiii rai la suflet Sunt urti, precum e-acel Care m-a schiopat pe mine, Si nu-i pot iubi de fel... M-a lovit din rautate Cu o piatra n picior, Si-am zacut, si-am plans atata, De credeam ca am s mor... Acum vine si-mi da zahar Si ar vrea s-mi fie bun, Si-as putea s-l musc odata De picior, s m razbun, Dar il las asa, s vada Raul, c un biet catel Are inima mai buna Dect a avut-o el. Gndcelul Elena Frago - De ce m-ai prins n pumnul tau, Copil frumos, tu nu stii oare Ca-s mic si eu si ca m doare De ce m strangi asa de ru? Copil ca tine sunt si eu, Si-mi place s m joc si mie, Si mila trebuie s-ti fie De spaima si de plansul meu!

De ce s vrei s m omori? Ca am si eu printi ca tine, Si-ar plange mama dupa mine, Si-ar plange bietele surori, Si-ar plange tata mult de tot Cci am trait abia trei zile, Indura-te de ei, copile, Si lasa-m, ca nu mai pot!... Asa plangea un gandacel In pumnul ce-l strangea s-l rupa Si l-a deschis copilul dupa Ce n-a mai fost nimic din el! A incercat s-l mai invie Suflandu-i aripile-n vant, Dar a cazut n tarna frant Si-ntepenit pentru vecie!... Scarbit de fapta ta cea rea Degeaba plangi, acum, copile, Ci du-te-n casa-acum si zi-le Parintilor isprava ta. Si zi-le ca de-acum ai vrea S ocrotesti cu bunatate, In cale-ti, orice vietate, Oricat de far-de-nsemnatate Si-oricat de mica ar fi ea! Pedeapsa mei Elena Farago - I-auzi, draga mea ppu, Zgrie ma la u! Dar eu nu-i deschid deloc, C sunt suprat foc. A furat iar, ca o hoa, Un ntreg picior de ra, i-apoi, dup ce i-a ros Toat carnea, pn-la os, A dus osul, binior, n coteul lui Azor.

Ca pe el s-l bnuim i s nu l mai iubim i acum n-o bat, n-o cert, Dar nu vreau deloc s-o iert. Dei nc o iubesc, Trebuie s-o pedepsesc. C-a fost rea i dumnoas, i n-o las s intre-n cas.

Iarna pe uli George Cobuc A-nceput de ieri s cad Cte-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai rzbunat Spre apus, dar stau grmad Peste sat. Nu e soare, dar e bine, i pe ru e numai fum. Vntu-i linitit acum, Dar nvalnic vuiet vine De pe drum. Sunt copii. Cu multe snii, De pe coast vin ipnd i se-mping i sar rznd; Prin zpad fac mtnii; Vrnd-nevrnd. Gur fac ca roata morii; i de-a valma se pornesc, Cum prin gard se glcevesc Vrbii guree, cnd norii Ploi vestesc. Cei mai mari acum, din sfad, Stau pe-ncierate pui; Cei mai mici, de foame-adui, Se scncesc i plng grmad Pe la ui. Colo-n col acum rsare Un copil, al nu tiu cui, Largi de-un cot sunt paii lui, Iar el mic, cci pe crare Parc nu-i. Haina-i mturnd pmntul i-o trte-abia, abia: Cinci ca el ncap n ea, S mai bat, soro, vntul Dac-o vrea!

El e sol precum se vede, M-sa l-a trimis n sat, Vezi de-aceea-i ncruntat, i s-avnt, i se crede C-i brbat; Cade-n brnci i se ridic Dnd pe ceaf puintel Toat lna unui miel: O cciul mai voinic Dect el. i tot vine, tot noat, Dar deodat cu ochi vii, St pe loc s mi te ii! Colo, zgomotoasa gloat, De copii! El degrab-n jur chitete Vrun ocol, cci e pierdut, Dar copiii l-au vzut! Toat ceata nvlete Pe-ntrecut. Uite-i, m, cciula, frate, Mare ct o zi de post Aoleu, ce urs mi-a fost! Au sub dnsa apte sate Adpost! Unii-l iau grbit la vale, Alii-n glum parte-i in Uite-i, fr pic de vin S-au jurat s-mbete-n cale Pe cretin! Vine-o bab-ncet pe strad n cojocul rupt al ei i ncins cu sfori de tei. St pe loc acum s vad i ea ce-i. S-orte ru btrna Pentru micul Barba-cot. Ai nnebunit de tot

Puiul mamii, d-mi tu mna S te scot! Cic vrei s stingi cu paie Focul cnd e-n cli cu fn, i-apoi zici c eti romn! Biata bab-a-ntrat n laie La stpn. Ca pe-o bufni-o-nconjoar i-o petrec cu chiu cu vai, i se in de dnsa scai, Plin-i strmta ulicioar De alai. Nu e chip s-i faci cu buna S-i pzeasc drumul lor! Rd i sar ntr-un picior, Se-nvrtesc i ip-ntruna Mai cu zor. Baba i-a uitat nvul: Bate,-njur, d din mini: Dracilor, sntei pgni? Maica mea! S stai cu bul Ca la cini! i cu bul se-nvrtete Ca s-i fac-n jur ocol; Dar abia e locul gol, i mulimea nvlete Iari stol. Astfel tabra se duce Llind n chip avan: Baba-n mijloc, cpitan, Scuip-n sn i face cruce De Satan. Ba se rscolesc i cinii De prin curi, i sar la ei. Pe la garduri ies femei, Se urnesc mirai btrnii Din bordei.

Ce-i pe drum atta gur? Nu-i nimic. Copii trengari. Ei, auzi! Vedea-i-a mari, Parc trece-aduntur De ttari! La oglind George Cobuc Azi am s-ncrestez n grind Jos din cui acum, oglind, Mama-i dus-n sat, cu dorul Azi e singur puiorul Si-am nchis ua la tind Cu zvorul. Iat-m: tot eu cea veche. Ochii? Hai, ce mai pereche Si ce cap frumos rsare! Nu-i al meu? Al meu e oare? Dar a'cui? Si la ureche Uite-o floare. Asta-s eu! Si sunt voinic Cine-a zis ca eu sunt mic? Uite, zu! Acum iau seama C-mi st bine-n cap nframa. Si ce fat frumuic Are mama! M gndeam eu ca-s frumoas Dar cum nu? Si mama-mi coas Sort cu flori, minune mare Nu-s eu fata ca oricare. Mama poate fi faloas C m are. Povestea gtelor George Cobuc
Un gscan cu pene lucii Cum trecea pe pod prin sat i-ntr-o mn-avea papucii, Nu tiu cum i s-a-ntmplat C papucii lui czur, Ce pcat, o, ce pcat!

Cci erau cu-alestur, Fr leac de tivitur Ce pcat! Gtele-auzind cum zbiar: "Auleo! Ppucii mei!" ntr-un suflet alergar i-ntrebau mirate ce-i? "Am rmas, plngea gscanul, Pguba de patru lei! Iat-m descul, srmanul! Ce m fac acum, golanul, Fr ei!" "Haidei toi, i moi i babe S-i ctm pe ru acu!" Repede-notnd din labe Crdul tot pe ru trecu. "I-ai gsit?" - "Eu nu, surat, Ce m-ntrebi aa i tu!" Toate-apoi strigau deodat: "Bat-i pacostea s-i bat! Nici eu nu!" Vara-ntreag tot umblar, Dar papucii dui au fost! i-au s umble i la var Pn ce le-or da de rost! Iar gscanul merge, vine, Face cruci i ine post. "Nu-i gsesc! Srac de mine Iar descule, vezi tu bine, Lucru prost!" Gtele de-atunci, n cale Cnd vad apa undeva, Cutnd pornesc agale Tot creznd c-i vor afla. Vin i rae s le-ajute: Mac-mac-mac i ga-ga-ga! Mac-mac-mac! Haid', vino, du-te, Zile-aa pe ru pierdute! Ga-ga-ga! Iar cnd gtele stau gloat i prin dreptul lor te duci, Sare tabra lor roat S te-ntrebe: "Ce ne-aduci? Ai gsit ppucii? Spune!" Tu la fug-atunci s-apuci!

i te muc, doar le-ai spune De ppuci!

La pati George Cobuc Prin pomi e ciripit si cant, Vazduhu-i plin de-un rosu soare, Si salciile-n alba floare E pace-n cer si pe pamant. Rasuflul cald al primaverii Adus-a zilele-nvierii. Si cat e de frumos in sat! Crestinii vin tacuti din vale Si doi de se-ntalnesc in cale Isi zic: Hristos a inviat! Si rade-atata sarbatoare Din chipul lor cel ars de soare. Si-un vant de-abia clatinitor Sopteste din vazduh cuvinte: E glasul celor din morminte, E zgomotul zburarii lor! Si pomii fruntile-si scoboara Ca Duhul Sfant prin aer zboara. E liniste. Si din altar Cantarea-n stihuri repetate Departe pana-n vai strabate Si clopotele canta rar: Ah, Doamne! Sa le-auzi din vale Cum rad a drag si plang a jale! Biserica, pe deal mai sus, E plina astazi de lumina, Ca-ntreaga lume este plina De-acelasi gand, din cer adus: In fapta noastra ni e soartea Si viata este tot, nu moartea. Pe deal se suie-ncetisor Neveste tinere si fete, Batrani cu iarna vietii-n plete; Si-ncet, in urma tuturor, Vezi sovaind cate-o batrana Cu micul ei nepot de mana. Ah, iar in minte mi-ai venit Tu, mama micilor copile!

Eu stiu ca si-n aceste zile Tu plangi pe-al tau copil dorit! La zambet cerul azi ne cheama Sunt Pastile! Nu plange, mama! Vine ploaia G. Cobuc Vine ploaia, bine imi pare, In gradina am o floare, Ploaia o va face mare, Vine ploaia, bine imi pare. Vine ploaia, bine face! Spicul plin de-acum se coace! Spicului racoarea-i place! Vine ploaia, bine face! Sosirea rndunicii G.Cobuc Rindunica a sosit, Primavara vine, Iata mugurii-nverzesc, Gradinitele-nfloresc Tot e viu si-ntinerit Caci e cald- si bine. Ger, zapada, tot s-a dus, Primavara vine! Rasarit-a ti mindre fiori, Si prin zari se vad cocori, Verde-i jos, senin e sus Caci e cald si bine.

RAPSODII DE PRIMAVARA George Toprceanu I Sus prin crangul adormit, A trecut in taina mare, De cu noapte, risipind Siruri de margaritare Din panere de argint, Stol balai De ingerasi Cu alai De toporasi. Primavara, cui le dai? Primavara, cui le lasi? II Se-nalta abur moale din gradina. Pe jos, pornesc furnicile la drum. Acoperisuri vestede-n lumina Intind spre cer ogeacuri fara fum. Pe langa garduri s-a zvantat pamantul Si ies gandacii-Domnului pe zid. Ferestre amortite se deschid Sa intre-n casa soarele si vantul. De prin balcoane Si coridoare Albe tulpane Falfaie-n soare. Ies gospodinele Iuti ca albinele, Parul le flutura, Toate dau zor. Unele matura, Altele scutura Colbul din patura Si din covor. Un zarzar mic, in mijlocul gradinii, Si-a rasfirat crengutele ca spinii De frica sa nu-i cada la picioare, Din crestet, valul subtirel de floare. Ca s-a trezit asa de dimineata Cu ramuri albe si se poate spune

Ca-i pentru-ntaia oara in viata Cand i se-ntampla-asemenea minune. Un nor sihastru Si-aduna-n poala Argintul tot. Cerul e-albastru Ca o petala De miozot. III Soare crud in liliac, Zbor subtire de gandac, Glasuri mici De randunici, Viorele si urzici... Primavara, din ce rai Nevisat de pamanteni Vii cu mandrul tau alai Peste cranguri si poieni? Pogorata pe pamant In matasuri lungi de vant, Lasi in urma, pe campii, Galbeni vii De papadii, Balti albastre si-nsorite De omat topit abia, Si pe dealuri mucezite Araturi de catifea. Si pornesti departe-n sus Dupa iarna ce s-a dus, Dupa trena-i de ninsori Asternuta pe colini... Drumuri nalte de cocori, Calauzii cei straini, Iti indreapta an cu an Pasul tainic si te mint Spre tinutul diafan Al campiilor de-argint. Iar acolo te opresti Si doar pasul tau usor, In omat stralucitor, Lasa urme viorii De conduri imparatesti Peste albele stihii... Primavar, unde eti?

Rapsodii de toamn G. Toprceanu

I A trecut nti o boare Pe deasupra viilor, i-a furat de prin ponoare Puful ppdiilor. Cu acorduri lungi de lir I-au rspuns fneele. Toate florile optir, ntorcndu-i feele. Un salcm privi spre munte Mndru ca o flamur. Solzii frunzelor mrunte S-au zburlit pe-o ramur. Mai trziu, o coofan Fr ocupaie A adus o veste-n goan i-a fcut senzaie: Cic-n munte, la povarn, Plopii i rsurile Spun c vine-un vnt de iarn Rscolind pdurile. i-auzind din deprtare Vocea lui tiranic, Toi ciulinii pe crare Fug cuprini de panic... Zvonul prin livezi coboar. Colo jos, pe mlatin. S-a-ntlnit un pui de cioar C-un btlan de batin i din treact i arunc Alt veste stranie, C-au pornit-o peste lunc

Frunzele-n bejanie! II ntr-o clip, alarmate, Ies din anuri vrbiile. Papura pe lac se zbate Legnndu-i sbiile. Un lstun, n frac, apare Sus pe-un vrf de trestie Ca s ie-o cuvntare n aceast chestie. Dar broscoii din rstoac l insult-n pauze i din papur-l provoac Cu prelungi aplauze. Liiele-ncep s strige Ca de mama focului. Cocostrci, pe catalige, Vin la faa locului. Un nar, nervos i foarte Slab de constituie, n zadar vrea s ia parte i el la discuie. Cnd deodat un erete, Poliai din natere, Peste balt i boschete Vine-n recunoatere Cu porunc de la centru Contra vinovatului, Ca s-l aresteze pentru Sigurana statului... De emoie, n surdin, Sub un snop de bozie, O pstaie de sulcin A fcut explozie. III

Florile-n grdini s-agit. Peste straturi, dalia, Ca o doamn din elit i ndreapt talia. Trei petunii subirele, Farmec dnd regretelor, Stau de vorb ntre ele: "Ce ne facem, fetelor?..." Floarea-soarelui, btrn, De pe-acum se sperie C-au s-i cad n rn Dinii, de mizerie. i cu galbena ei zdrean St-n lumina matur, Ca un talger de balan Aplecat pe-o latur... ntre gze, fr fric Se re-ncep idilele. Doar o grgri mic, Blestemndu-i zilele, Necjit cere sfatul Unei molii tinere, C i-a disprut brbatul n costum de ginere. mprejur i cnt-n ag Greierii din flaute. "Uf, ce lume, soro drag!" Unde s-l mai caute? L-a gsit sub trei grune Mort de inaniie. i-acum pleac s anune Cazul la poliie. IV Buruienile-ngrozite De-aa vremi protivnice Se vorbir pe optite S se fac schivnice.

i cum tie-o rugciune Doamna mslari, Tot soborul i propune S-o aleag stari. Numai colo sus, prin vie, Rumenele lobode Vor de-acuma-n vduvie S triasc slobode. Vezi! de-aceea mtrguna A-nvat un brusture S le spuie-n fa una Care s le usture!... Jos, pe-un vrf de campanul Pururea-n vibraie, i-a oprit o libelul Zborul plin de graie. Mic, cu solzi ca de balaur, Trupu-i fin se clatin, Giuvaer de smal i aur Cu sclipiri de platin. V Dar deodat, pe coline Scade animaia... De mirare parc-i ine Vntul respiraia. Zboar veti contradictorii, Se-ntretaie tirile... Ce e?... Ce e?... Spre podgorii Toi ntorc privirile. Iat-o!... Sus n deal, la strung, Aternnd pmntului Haina ei cu tren lung De culoarea vntului, S-a ivit pe culme Toamna, Zna melopeelor, Spaima florilor i Doamna

Cucurbitaceelor... Lung i flutur spre vale, Ca-ntr-un nimb de glorie, Peste olduri triumfale Haina iluzorie. Apoi pleac mai departe Pustiind crrile, Cu alai de frunze moarte S colinde zrile. ............... ............... Gze, flori ntrziate! Muza mea satiric V-a-nchinat de drag la toate Cte-o strof liric. Dar cnd tiu c-o s v-nghee Iarna mizerabil, M cuprinde o tristee Iremediabil...

Balada unui greier mic G. Toprceanu

Peste dealuri zgribulite, Peste tarini zdrentuite, Avenit asa, deodata, Toamna cea intunecata. Lunga, slaba si zaluda, Botezand natura uda C-un manunchi de ciumafai, Cand se scutura de ciuda, Imprejurul ei departe Risipeste-n evantai Ploi marunte, Frunze moarte, Stropi de tina,

Guturai... Si cum vine de la munte, Blestemand Si lacrimand, Toti ciulinii de pe vale Se pitesc prin vagauni, Iar macesii de pe campuri O intampina in cale Cu grabite plecaciuni... Doar pe coasta, la urcus, Din casuta lui de huma A iesit un greierus, Negru, mic, muiat in tus Si pe-aripi pudrat cu bruma: - Cri-cri-cri, Toamna gri, Nu credeam c-o sa mai vii Inainte de Craciun, Ca puteam si eu s-adun O graunta cat de mica, Ca sa nu cer imprumut La vecina mea furnica, Fi'ndca nu-mi da niciodata, Si-apoi umple lumea toata Ca m-am dus si i-am cerut... Dar de-acus, Zise el cu glas sfarsit Ridicand un piciorus, Dar de-acus s-a ispravit... Cri-cri-cri, Toamna gri, Tare-s mic si necajit!

Revedere Mihai Eminescu

Codrule, codrutule, Ce mai faci, dragutule, Ca de cnd nu ne-am vazut Multa vreme a trecut Si de cnd m-am departat, Multa lume am mblat. Iar, eu fac ce fac de mult, Iarna viscolu-l ascult, Crengile-mi rupndu-le, Apele-astupndu-le, Troienind cararile Si gonind cntarile; Si mai fac ce fac de mult, Vara doina mi-o ascult Pe cararea spre izvor Ce le-am dat-o tuturor, Implndu-si cofeile, Mi-o cnta femeile. Codrule cu ruri line, Vreme trece, vreme vine, Tu din tnar precum esti Tot mereu ntineresti. Ce mi-i vremea, cnd de veacuri Stele-mi scnteie pe lacuri, Ca de-i vremea rea sau buna, Vntu-mi bate, frunza-mi suna; Si de-i vremea buna, rea, Mie-mi curge Dunarea. Numai omu-i schimbator, Pe pamnt ratacitor, Iar noi locului ne tinem, Cum am fost asa ramnem: Marea si cu rurile, Lumea cu pustiurile, Luna si cu soarele, Codrul cu izvoarele. (1879, 1 octombrie)

Scrisoarea III La un semn, un rm de altul, legnd vas de vas, se leag i n sunet de fanfare trece oastea lui ntreag; Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah i spahii Vin de-ntunec pmntul la Rovine n cmpii; Rspndindu-se n roiuri, ntind corturile mari... Numa-n zarea deprtat sun codrul de stejari. Iat vine-un sol de pace c-o nfram-n vrf de b. Baiazid, privind la dnsul, l ntreab cu dispre: - Ce vrei tu? - Noi? Bun pace! i de n-o fi cu bnat, Domnul nostru-ar vrea s vaz pe mritul mprat. La un semn deschis-i calea i s-apropie de cort Un btrn att de simplu, dup vorb, dup port. - Tu eti Mircea? - Da-mprate! - Am venit s mi te-nchini, De nu, schimb a ta coroan ntr-o ramur de spini. - Orice gnd ai, mprate, i oricum vei fi sosit, Ct suntem nc pe pace, eu i zic: Bine-ai venit! Despre partea nchinrii ns, Doamne, s ne ieri; Dar acu vei vrea cu oaste i rzboi ca s ne ceri, Ori vei vrea s faci ntoars de pe-acuma a ta cale, S ne dai un semn i nou de mila Mriei tale... De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris i pentru noi, Bucuroi le-om duce toate, de e pace, de-i rzboi. - Cum? Cnd lumea mi-e deschis, a privi gndeti c pot Ca ntreg Aliotmanul s se-mpiedice de-un ciot? O, tu nici visezi, btrne, ci n cale mi s-au pus! Toat floarea cea vestit a ntregului Apus, Tot ce st n umbra crucii, mprai i regi s-adun S dea piept cu uraganul ridicat de semilun. S-a-mbrcat n zale lucii cavalerii de la Malta, Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta, Fulgerele adunat-au contra fulgerului care n turbarea-i furtunoas a cuprins pmnt i mare. N-au avut dect cu ochiul ori cu mna semn a face, i Apusul i mpinse toate neamurile-ncoace; Pentru-a crucii biruin se micar ruri-ruri, Ori din codri rscolite, ori strnite din pustiuri; Zguduind din pace-adnc ale lumii nceputuri, nnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi, Se micau ngrozitoare ca pduri de lnci i sbii,

Tremura nspimntat marea de-ale lor corbii!... La Nicopole vzut-ai cte tabere s-au strns Ca s steie nainte-mi ca i zidul nenvins. Cnd vzui a lor mulime, ct frunz, ct iarb, Cu o ur ne'mpcat mi-am optit atunci n barb, Am jurat ca peste dnii s trec falnic, fr ps, Din pristolul de la Roma s dau calului ovs... i de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? i, purtat de biruin, s m-mpiedec de-un moneag? - De-un moneag, da, mprate, cci moneagul ce priveti Nu e om de rnd, el este domnul rii Romneti. Eu nu i-a dori vrodat s ajungi s ne cunoti, Nici ca Dunrea s-nece spumegnd a tale oti. Dup vremuri muli venir, ncepnd cu acel oaspe, Ce din vechi se pomenete, cu Dariu a lui Istaspe; Muli durar, dup vremuri, peste Dunre vrun pod, De-au trecut cu spaima lumii i mulime de norod; mprai pe care lumea nu putea s-i mai ncap Au venit i-n ara noastr de-au cerut pmnt i ap i nu voi ca s m laud, nici c voi s te-nspimnt, Cum venir, se fcur toi o ap -un pmnt. Te fleti c nainte-i rsturnat-ai valvrtej Otile leite-n zale de-mprai i de viteji? Tu te lauzi c Apusul nainte i s-a pus?... Ce-i mna pe ei n lupt, ce-au voit acel Apus? Laurii voiau s-i smulg de pe funtea ta de fier, A credinei biruin cta orice cavaler. Eu? mi apr srcia i nevoile i neamul... i de-aceea tot ce mic-n ara asta, rul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iar ie duman este, Dumnit vei fi de toate, fr-a prinde chiar de veste; N-avem oti, dar iubirea de moie e un zid Care nu se-nfioreaz de-a ta faim, Baiazid! i abia plec btrnul... Ce mai freamt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot i de arme i de bucium, Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoas; Clreii umplu cmpul i roiesc dup un semn i n caii lor slbatici bat cu scrile de lemn, Pe copite iau n fug faa negrului pmnt, Lnci scnteie lungi n soare, arcuri se ntind n vnt, i ca nouri de aram i ca ropotul de grindeni, Orizontu-ntunecndu-l, vin sgei de pretutindeni, Vjind ca vijelia i ca plesnetul de ploaie... Url cmpul i de tropot i de strigt de btaie.

n zadar striga-mpratul ca i leul n turbare, Umbra morii se ntinde tot mai mare i mai mare; n zadar flamura verde o ridic nspre oaste, Cci cuprins-i de pieire i n fa i n coaste, Cci se clatin rrite iruri lungi de btlie; Cad asabii ca i plcuri risipite pe cmpie, n genunchi cdeau pedestri, colo caii se rstoarn, Cnd sgeile n valuri, care uier, se toarn i, lovind n fa,-n spate, ca i crivul i gerul, Pe pmnt lor li se pare c se nruie tot cerul... Mircea nsui mn-n lupt vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calc totul n picioare; Durduind soseau clrii ca un zid nalt de sulii, Printre cetele pgne trec rupndu-i large ulii; Risipite se-mprtie a dumanilor iraguri, i gonind biruitoare tot veneau a rii steaguri, Ca potop ce prpdete, ca o mare turburat Peste-un ceas pgntatea e ca pleava vnturat. Acea grindin-oelit nspre Dunre o mn, Iar n urma lor se-ntinde falnic armia romn.

Somnoroase psrele

Somnoroase psrele Pe la cuiburi se adun, Se ascund n rmurele Noapte bun! Doar izvoarele suspin, Pe cnd codrul negru tace; Dorm i florile-n grdin Dormi n pace! Trece lebda pe ape ntre trestii s se culce Fie-i ngerii aproape, Somnul dulce! Peste-a nopii feerie Se ridic mndra lun, Totu-i vis i armonie Noapte bun!

Pentru tine, primvar Otilia Cazimir Siruri negre de cocoare, Ploi caldute si usoare, Fir de ghiocel plapnd, Cntec ngnat n gnd, Satbatoare Zumzet viu prin zarzari. Oare Cnta florile la soare? Ca pe crengi de floare pline Nu stii: flori sunt, ori albine? Pentru cine? Pentru tine, primavara, Care-aduci belsug n tara, Care vii, Peste cmpii, Cu banuti de papadii Si cu cntec de copii! Gospodina Otilia Cazimir Greu e cnd eti gospodin ! Uite, eu, ct sunt de mic Iute-s ca o rndunic Harnic-s ca o albin. Cnd m scol, cobor n grab Colivia din perete S dau boabe la sticlete C-i un cntre de treab Vreme mult nu-mi rmne Pisicua, de cu noapte Miaun i-mi cere lapte Iar Grivei mi cere pine

nv leciile toate La citit, la socoteal C doar n-o s plec la coal Fr lecii nvate! Cu ppua-i alt bucluc Din indril i din bee Trebuie s-i fac ptu Dup sob, s nu-nghee Uf, ce mare-i bucuria, Cnd sunt toate gata-n prip! Nu stau locului o clip Tare-i grea gospodria Scrisoare O. Cazimir
Mos Craciune, toti mi spun Ca esti darnic si esti bun. Eu ti scriu de mai-nainte Ca-s un baietel cuminte, Si-ti mai scriu, asa, sa stii, Ca eu nu-ti cer jucarii, Cum ti-ar cere alti copii nsa nu m-as supara Daca tot mi-ai da ceva! Daca vrei, da-mi o placuta, Ca mi-am spart-o pe cea veche, Ada, pentru pisicuta, Motocel ros la ureche. Lui bunicu - o lulea C-a pierdut-o, saracutu'... Poate-aduci vreun os lui Cutu? Poate ai vreo acadea? Lui Danut cel mititel, Care plnge-n copaita, Sa-i aduci un covrigel... Noapte buna! Niculita

Baba Iarna intra-n sat O. Cazimir

Alergand, ca de napasta, Au venit buluc pe coasta Doi baieti Mai isteti, Sa dea veste La neveste C-au vazut in deal la stana, Coborand din varf de munte, Peste ape fara punte, Iarna sura si batrana... Mai tarziu, mai pe-nserat, A intrat si baba-n sat: Uite-o-n capul podului, In vazul norodului, Pe-un butuc de lemn uscat, Cu cojoc de capatat, Cu naframa de furat, Cu catrinta de aba Vantul sa-l strecori prin ea! Si cum sufla-n pumnii reci, Scoate pacla pe poteci, Iar pe fund de vai destrama Neguri vinete, de scama... Si-au iesit baietii mici, Mici si multi Si desculti, Si cativa mai maricei Cu biciusti si cu nuiele Si cu prastii subtirele, Sa alunge de pe-aici Iarna cea cu ganduri rele... Doamna-gerului, batrana, S-a sculat de la pamant. Si-naltand spre cer o mana, Ca o cumpana uscata De fantana, A pornit in jos pe vant,

Incruntata, Blestemand, Si-a lasat in urma ei Promoroaca si polei; Pe ogoare, Corbi si cioare Prin paduri, Lupii suri, Si de-a lungul drumului Numai scama fumului...
Uite, vine Mo Crciun O. Cazimir

Prin nameti, n fapt de seara, A plecat catre oras Mos Craciun c-un iepuras nhamat la sanioara. Drumurile-s troienite, Noaptea vine, gerul creste... Cu urechile ciulite Iepurasul se grabeste. Uite-o casa colo-n vale, Cu ferestre luminate. Mosul s-a oprit din cale, Cu toigu-n poarta bate: - Buna seara, buna seara! Iaca, vin cu sanioara Si cu daruri proaspete. Bucurosi de oaspete? - Bucurosi, bucurosi, Striga glasuri de copii. Mosule, de unde vii? - Iaca, vin din mosi-stramosi, ncarcat cu jucarii! ... Noapte rece si albastra. Ies copiii la fereastra,

Sa se uite cum coboara, Prin troianul urias, Mos Craciun c-un iepuras nhamat la sanioara... Furnica
O. Cazimir

O furnica duce-n spate Un graunte jumatate. -Incotro, fugi, surioara? -Ia ma duc si eu la moara. Si-s grabita, si-s grabita, Ca mi-i casa ne-ngrijita, Si mi-s rufele la soare Si copiii-mi cer mancare. Nu, la noi in musuroi, nu e timp pentru zbav C de n-am fi de isprav Ar fi vai si-amar de noi.

Zdrean T. Arghezi L-ai vzut cumva pe Zdrean, Cel cu ochii de faian? E un cine zdrenuros De flocos, dar e frumos. Parc-i strns din petice, Ca s-l tot mpiedice, Ferfeniele-i atrn i pe ochi, pe nara crn, i se-ncurc i descurc, Parc-i scos din cali pe furc. Are ns o ureche De punga fr pareche. D trcoale la cote, Ciufulit i-aa lie, Ateptnd un ceas i dou O gin s se ou, Care cnt cotcodace, Proaspt oul cnd i-l face. De cnd e-n gospodrie Multe a-nvat i tie, i, pe brnci, tr, grbi, Se strecoar pe furi. Pune laba, ia cu botul i-nghite oul cu totul. - "Unde-i oul? a-ntrebat Gospodina. - "L-a mncat!" "Stai niel, c te dezv Fr mtur i b. Te nva mama minte." i i-a dat un ou fierbinte. Dar decum l-a mbucat, Zdrean l-a i lepdat i-a-njurat cu un ltrat. Cnd se uita la gin, Cu culcuul lui, vecin, Zice Zdrean-n gndul lui "S-a fcut a dracului!"

Tlharul pedepsit
T. Arghezi

Intr-o zi, prin asfintit, Soaricele a-ndraznit S se creada n putere A prada stupul de miere. El intrase pe furis, Strecurat pe urdinis, Se gandea ca o albina-i Slaba, mica si putina, Pe cnd el, hot si borfas, Langa ea-i un urias. Nu stiuse ca nerodul Va da ochii cu norodul Si-si pusese-n cap minciuna Ca da-n stup de cate una. Roiul, cum de l-a zarit C-a intrat, l-a coplesit. Sacoteala s-i mai ceara Nu! L-au imbracat cu ceara, De la bot pana la coada Tabarate mii, gramada, Si l-au strans cu mestesug, Incuiat ca-ntr-un cosciug. Nu ajunge, vream s zic, S fii mare cu cel mic, Ca puterea se aduna Din toti micii impreuna.

Iscoada T. Arghezi Decum s-a ivit lumina. A iesit din stup albina, S mai vada, izma--creata A-nflorit de dimineata? Se-ngrijeste. gospodina De-nfloreste si sulfina, Cci plutise val de ceata, Asta-noapte, pe verdeata. A gasit toata gradina Inflorita, si verbina, Si s-a-ntors, dupa povata, Cu o proba de dulceata.

O furnic T. Arghezi O furnica mica, mica Dar infipta, va sa zica, Ieri, la pranz, mi s-a urcat De pe visinul uscat, Pe picioare, pentru caci Mi le-a luat drept niste craci. Maruntica de faptura Duse, harnica, la gura O farama de ceva, Care-acasa trebuia Asezat in magazie. Pentru iarna ce-o sa vie. Un te duci asa de graba? Dandul meu mahnit o-ntreaba, Inca nu te-ai lamurit Ca gresesti si-ai ratacit? Cu merindea imbucata Te-ai suit pana-n cravata Si mai ai pana-n chelie

Doua dealuri si-o barbie. Nu vrei, tata, sa-ti arat Cum iei drumul indarat? Sa-ti mai pun o intrebare: E aproape de culcare; Unde dormi, aici, departe? Intr-o pagina de carte? S-ajungi virgula tarzie Intr-un op de poezie? Ma gandesc ce-I de facut S-o feresc de nestiut, Ingrijat de ce-o sa zica Maica stareta furnica De-o lipsi din furnicar, Si-o astepta in zadar.

Primvara Vasile Alecsandri A trecut iarna geroas, Cmpul iar a nverzit Rndunica cea voioas La noi iari a sosit. Dintr-o creang-n alta zboar Sturzul galben, aurit Salutare, primvar, Timp frumos, bine-ai venit! Turturelele se ngn, Mii de fluturi vezi zburnd i pe harnica albin Din flori miere adunnd. Cnt cucu-n dumbrvioar Pe copacul nflorit, Salutare, primvar, Timp frumos, bine-ai venit!

Iarna Vasile Alecasndri Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada, Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada; Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi, Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi. Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara! Cu o zale argintie se imbraca mandra tara;

Soarele rotund si palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerete printre anii trecatori. Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare, Ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare, Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum, Se vad satele pierdute sub clabuci albii de fum. Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare Straluceste si dezmiarda oceanul de ninsoare. Iata-o sanie usoara care trece peste vai... In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai. Hora Unirii V. Alecsandri
Hai sa dam mina cu mina Cei cu inima romana, Sa-nvirtim hora fratiei Pe pamintul Romaniei! Iarba rea din holde peara! Peara dusmania-n tara! Intre noi sa nu mai fie Decit flori si omenie! Mai muntene, mai vecine, Vina sa te prinzi cu mine Si la viata cu unire, Si la moarte cu-nfratire!

Unde-i unul, nu-i putere La nevoi si la durere. Unde-s doi puterea creste! Si dusmanul nu sporeste! Amindoi suntem de-o mama, de-o faptura si de-o sama, Ca doi brazi intr-o tulpina, Ca doi ochi intr-o lumina. Amindoi avem un nume, Amindoi o soarta-n lume. Eu ti-s frate, tu mi-esti frate, In noi doi un suflet bate! Vin la Milcov cu grabire Sa-l secam dintr-o sorbire, Ca sa treaca drumul mare Peste-a noastra vechi hotare. Si sa vada sfintul soare Intr-o zi de sarbatoare Hora noastra cea frateasca Pe cimpia romaneasca!