Investitiile si cresterea economica

INTRODUCERE Literatura ecomomica a anilor '90 a conferit tarilor in tranzitie un model consacrat al transformarii economice catre economia de piata, continand masuri menite sa liberalizeze fostele economii centralizate. Acest model contine urmatoarele masuri: stabilizare macroecomica; liberalizarea preturilor si a comertului; privatizare si restructurare; disciplina financiara; reforme institutionale. Chiar daca in Romania aceste masuri au fost cu intarziere sau intr-o proportie prea redusa, o privire retrospectiva asupra economiei romanesti de dupa 1989 nu face decat sa certifice modelul de tranzitie enuntat, privind mai ales din punctul de vedere a "ceea ce trebuia facut". In aceasta lucrare voi incerca in prima parte sa prezint situatia economiei romanesti, pentru a justifica adeziunea la modelul de tranzitie enuntat, pentru ca in a doua parte a lucrarii sa incerc sa determin care sunt factorii care ar putea determina cresterea economica in Romania si modul in care acestea ar putea fi influentati. I. TRASATURILE ECONOMIILOR DE TRANZITIE SI MODELE DE TRANSFORMARE In conditiile economiei centralizate, datorita distorsiunilor sistemului de preturi (practic inexistent din punctul de vedere al transmiterii de semnale agentilor economici) si a sistemului de piete, o mare parte a investitiilor care au avut loc ar fi fost neeficiente intr-un sistem de economie de piata. Datorita dimensiunii, aceasta este marea problema a economiilor de tranzitie, reflectandu-se prin urmatoarele aspecte: - consum sporit de energie; - localizarea gresita a multor intreprinderi (vezi de exemplu industria aluminiului la noi); - dimensiunea exagerata a majoritatii intreprinderilor comparativ cu pietele de desfacere; - necompetivitatea produselor industriale datorita protectionismului; - inexistenta oricarei forme de integrare verticala. Dezvoltarea (constructia) economiilor in fostele tari socialiste s-a facut conform planului, conceput pornind de la teoria cresterii economice a lui Marx. Astfel, s-a considerat necesar dezvoltarea in primul rand a industriei grele, fapt nejustificat de dimensiunea pietei, a productiei de mijloace de productie, rezultatul fiind neglijarea serviciilor si a micii industrii. Din acest motiv am asistat si asistam in continuare la o "incordare structurala" (termen introdus de D. Daianu) in economia romaneasca, deoarece profilul agentilor economici nu permite ofertei sa se adapteze cererii de pe piata, de unde si cresterea semnificativa a importurilor. Sunt cateva motive care explica de ce dimensiunea schimbarii structurii in economia Romaniei este mai mare decat ar fi fost intr-o economie de piata, care s-ar adapta astfel la schimbarile ce intervin. In procesul adaptarii, unele sectoare vor cunoaste scaderi semnificative ale activitatii lor, in timp ce altele isi vor extinde productia. Astfel de modificari vor avea loc si in continuare, aratand asftel incompatibilitatea vechilor structuri cu conditiile

pietei, alaturi de cresterea tendintei de a adopta tehnici de management si tehnologii occidentale. Nu numai sectoarele economice trebuie sa cunoasca modificari, ci chiar si in interiorul acestora un intensiv program de restructurare trebuie sa aiba loc. Multe companii sunt nevoite sa identifice si sa penetreze noi piete si sa-si modernizeze produsele astfel incat sa fie competitive. Totodata s-a dovedit ca intreprinderile nou create (particulare) sunt chiar mai receptive in aceasta privinta. Exista o discutie in ceea ce priveste restructurarea si privatizarea intreprinderilor de stat si anume care dintre cele doua ar fi mai potrivita? Consider ca guvernul sau orice alta agentie de restructurare nu are nici informatia necesara (vezi sistemul de preturi ca o information network F.A. Hayek in raport de care se face alocarea resurselor) si nici resursele financiare necesare unui astfel de proces. Cu unele exceptii si anume anumite regii autonome, consider ca privatizarea trebuie sa primeze deoarece numai si numai investitorul privat este in masura sa administreze in cel mai bun mod o activitate economica, restructurarea fiind din acest motiv numai o prelungire a situatiei existente. Un studiu BERD arata ca o mare parte din firmele existente in economiile in tranzitie au luat anumite masuri in ceea ce priveste restructurarea, precum: reduceri de personal, economie de energie, eliminarea unor linii de productie etc. Astfel de masuri sunt numite de "supravietuire" si de aceea intreprinderile respective depind intr-o asa de mare masura de subventii, de intarzierea platii sau neplatii taxelor si a furnizorilor etc. Se arata ca prea putine firme au luat masuri serioase pentru o "restructurare strategica", cum ar fi : introducerea de noi produse, noi tehnici de management si investitii penntru modernizarea productiei si imbunatatirea calitatii produselor. Acest proces nu a avut loc datorita faptului ca statul este principalul proprietar in industria grea, a neclaritatii formelor de proprietate din economia romaneasca si prin urmare a lipsei motivatiei managerilor care au cedat presiunii sindicatelor. O alta problema importanta a economiei romanesti a fost si este lipsa de proprietate privata in sistemul bancar. Privatizarea BRD poate fi inceputul schimbarii acestei situatii. Prezenta masiva a proprietatii de stat in sectorul bancar a determinat slaba alocare a creditului in economie. Bancile de stat au fost instrumentul prin care guvernul subventiona indirect intreprinderile de stat insolvabile prin intermediul creditelor neperformante. Acest proces corelat cu neplata taxelor si a impozitelor, atat de daunator economiei (vezi Hayek si teoriile economistilor neoclasici asupra alocarii eficiente a resurselor in economie) nu ar fi fost posibil in conditiile existentei unui sistem bancar privat si a unei discipline financiare conditii esentiale ale unei economii de piata. Consider ca aceasta prezentare a situatiei din economia Romaniei justifica modelul de tranzitie amintit. Si anume: stabilizarea macroeconomica - sunt bine cunoscute efectele profund negative ale inflatiei (influenta negativa asupra economiilor si investitiilor, distorsionarea preturilor, imposibilitatea efectuarii calculului economic etc.); liberalizarea preturilor si a comertului, disciplina financiara - alocarea resurselor trebuie sa se faca potrivit semnalelor transmise de sistemul de preturi, economia romaneasca trebuoie sa intre in concurenta cu exteriorul si totodata sa coopereze cu acesta, disciplina finaciara pre si post privatizare - din nou aspect legat de alocarea eficienta a resurselor, reforma institutionala alinierea la standardele occidentale. II. CRESTEREA ECONOMICA INTR-O ECONOMIE DE TRANZITIE Cresterea economica se defineste ca sporirea cantitativa a PNB (in termeni reali, luandu-se in considerare deflatorul PNB). Trebuie facuta distinctia intre cresterea si dezvoltare economica, aici avandu-se in vedere si aspectul calitativ. Ce determina rata de crestere a productiei pe termen lung? Cu o rata de crestere a PNB/loc de 2% pe an, e nevoie

de 35 de ani pemtru ca acest indicator sa se dubleze, sau, cu alte cuvinte in acesti 35 de ani nivelul de trai al tarii respective se dubleaza. Fara indoiala, cresterea economica atat sub astect teoretic cat si practic, reprezinta principala problemaa stiintei economice si a contextului economic actual. Principalii factori ai cresterii economice sunt: progresul tehnic, cercetarea stiintifica, inovatiile, investitiile, comertul exterior, cresterea populatiei etc. Consider ca in cazul Romaniei de astazi, cel mai important factor care poate determina cresterea economica sunt investitiile deoarece ceilalti factori pot fi influentati de acesta (prin import, cazul clasic deja in ceea ce priveste inovatiile). Pentru a studia nivelul posibil al investitiilor in Romania pornim de la factorii care determina nivelul acestora: I = S + (T - G) + (M - X); unde: I reprezinta investitiile, S - economiile, T - taxele, G cheltuielile guvernamentale, M - importurile, X - exporturile. Asadar, intr-o economie deschisa investitiile sunt egale cu economiile S, plus eventualul excedent bugetar (T - G), plus influxul de capital din exterior (M - X). 1.CRESTEREA ECONOMICA SI INVESTITIILE Nu exista exemple de economii care au cunoscut o crestere economica rapida fara ca la baza acesteia sa fie un proces de economisire si de investitii sustinut. Relatia dintre cresterea economica si investitii poate fi scrisa sub forma: Y/Y = (Y/K)x(K/Y), unde Y este PIB iar K este stocul de capital. Partea dreapta a ecuatiei reprezinta rata cresterii economice, iar partea stanga este exprimata ca un produs dintre sporul raportului dintre productie si capital si raportul dintre investitiile nete si PIB, de exemplu relatia de mai sus arata ca o rata a cresterii de 4% pe an poate fi obtinuta cu un spor al raportului capital productie de 5 si un raport al investitiilor nete la PIB de 20%. Rate mai mari de crestere pot fi obtinute prin investitii mai eficiente ori prin cresterea proportiei investitiilor in PIB. Prima dintre aceasta ar fi posibila in economiile de tranzitie, ca de exemplu economisiri de energie, depozitarea si utilizarea in conditii mai bune a materiilor prime etc. Cresterea economica mai poate fi exprimata si prin relatia (derivata din functia de productie Cobb-Douglass): Y/Y = (1 a) N/N + aK/K + A/A Y reprezinta PNB, N forta de munca, K capitalul, A progresul tehnic, a ponderea capitalului la realizarea productiei. Si din aceasta ecuatie se poate deduce ca in Romania cresterea economica poate in primul rand fi obtinuta printr-un proces investitional sustinut deoarece cresterea nivelului de ocupare este putin posibila (se preconizeaza in prima jumatate a anului 1999 cresterea

somajului cu 70.000 de persoane doar in urma inchiderii imediate a unor intreprinderi nerentabile si a unor mine) iar progresul tehnic se poate considera ca parte integranta a cresterii capitalului deoarece este putin probabil ca firmele romanesti sa obtina rezultate din cercetarea proprie sau cel putin sa-si dezvolte un departament de cercetare si de aceea singura solutie pentru introducerea noilor tehnologii in sistemul de productie este ca acestea sa fie cumparate (importate). Investitiile nete pot fi exprimate si sub forma: K/Y = S + (T - G) + (M - X) - K/Y, unde: S reprezinta economiile, T transferurile, G cheltuielile guvernamentale, M importurile, X exporturile. Un volum ridicat al investitiilor este poate fi obtinut intr-un climat macroeconomic caracterizat printr-un nivel redus al inflatiei, politici fiscale si monetare stabile (vezi M.Frieman) si deficite scazute ale bugetului de stat si ale balantei de plati externe, astfel incat sa fie posibila efectuarea calculului economic. In multe tari in tranzitie nu este usoara realizarea acestor conditii, dar aceasta este ceea ce trebuie facut pentru incurajarea investitiilor. Totodata investitiile sunt influentate de stabilitatea politicilor economice si de masura in care acestea sunt concepute pentru a incuraja economiile si investitiile. O firma decide sa efectueze anumite investitii numai in situatia in care considera ca din acel proiect de investitii un profit poate fi obtinut. Astfel o unitate aditionala de capital nu va fi cumparata decat daca productivitatea margiala a acesteia este cel putin egala cu costul de inchiriere al capitalului -k: k>=u. Costul de inchiriere al capitalului pentru o firma exprima costul folosirii acelui capital pentru o perioada de timp, exprimat ca o fractiune a pretului capitalului(utilajului). Valoarea acestui indicator este determinata in primul rand de rata dobanzii, deoarece se presupune ca firma finantiaza achizitionarea de capital imprumutandu-se la un cost r al dobanzii si de rata de depreciere a capitalului achizitionat. Pentru a obtine serviciile unei unitati suplimentare de capital firma trebuie sa plateasca costul r al dobanzii pentru fiecare perioada a duratei imprumutului. De exemplu costul de inchiriere ar putea fi de 50% pe an, corespunzator unei dobanzi de 40% si a unei rate de depreciere de 10%. Este evident ca reducerea costului de inchiriere al capitalului ar determina cresterea investitiilor efectuate. Sa vedem cum poate influenta guvernul acest indicator utilizand politici monetare si fiscale. Reducerea sau anularea impozitului pe profitul reinvestit ar determina scaderea costului de inchiriere al capitalului. Aceasta ar spori investitiile facute de catre firme. O alta varianta ar fi ca cheltuiala determinata de deprecierea capitalului sa fie deductibila. De asemenea pot fi concepute si alte metode mai convenabile de amortizare a investitiilor. Politica monetara poate influenta costul de creare a capitalului in mod indirect, si anume prin reducerea inflatiei si implicit a ratei dobanzii. De asemenea sunt si aspecte regionale in ceea ce priveste investitiile, in special in zonele in care prezenta industriei grea a fost dominanta. Inchiderea acestor intreprinderi poate cauza probleme din punctul de vedere al resurselor locale pentru omvestitii fara a mai mentiona problemele sociale, rata ridicata a somajului care apar in astfel de situatii. Guvernul poate sa aplice una din urmatoarele strategii sau un mix al lor: sa ramana pasiv, considerand ca fortele pietei vor rectifica acest dezechilibru interregional(ceea ce ar lua foarte mult timp); sa incurajeze migratia lucratorilor spre alte zone;

sa atraga prin masuri fiscale investitorii inspre aceste zone.

Un mix al variantelor 2 si 3 cu o preponderenta mai mare a celei din urma, il consider ca ar fi cea mai potrivita politica. Cresterea investitiilor poate fi determinata si de masuri luate de guvern in ceea ce priveste educatia, imbunatatirea raportului dintre populatia activa si inactiva, schimbari institutionale care sa reduca posibilitatile de manifestare a coruptiei etc. Asadar, am ajuns la cocluzia ca in Romania cresterea aconomica ar putea fi determinata in primul rand de cresterea investitiilor. I n partea urmatoare voi analiza care sunt sursele de finantare a procesului de investitii. III FINANTAREA INVESTITIILOR 1. ECONOMIILE Nu exista exemple de crestere economica sustinuta fara o rata inalta a economisirii. Nivelul economisirii este o functie de mai multe variabile, legate in principal de posibilitatea si dorinta de a economisi. Cei mai importanti factori sunt considerati a fi PNB/loc, rata cresterii venitului si distributia venitului. Dorinta de a conomisi depinde de existenta unei piete monetar-financiare dezvoltate si a unor institutii financiare solide si de incredere, de rata dobanzii de pe piata si de eventualele preferinte sociale pentru consum si acumularea averii. Teoria economica considera ca ecomiile depind in primul rand de nivelul PNB/loc si de aceea consideraeconomiile ca functie libeara de acest indicator: S = -A + bY unde b reprezinta inclinatia spre economisire si Y venitul. Sa vedem ce se poate face pentru a determina cresterea economiilorastfel incat acestea sa fie utilizate pentru investitii? Pentru o economie cu piata libera teoria economica nu ofera prea multe solutii in aceasta directie. Singurul aspect ce poate fi mentionat este acela c a la un venit real dat nivelul economiilor poate fi influentat de disponibilitatea instrumentelor de economisire si de credibilitatea sistemului bancar, precum si de dobanda de pe piata, iar in tarile in tranzitie depind si de gradul de stabilitate macroeconomica, stiut fiind influenta negativa a inflatiei asupra procesuluide economisire. Daca dobanda reala devine negativa, se intampla unele din urmatoarele lucruri: familiile vor reduce drastic volumul economiilor sau le vor transfera in strainatate, ori le vor transforma in bunuri de folosinta indelungata. Oricare ar fi situatia, mediul financiar in care se realizeaza economiile reprezinta un factor important in mobilizarea resurselor pentru formarea capitalului si pentru canalizarea lor catre agentii economici investitori. Reducerea inflatiei si implicit, potrivit teoriei "paritatii puterii de cumparare" ("purchasing power parity") stabilizarea cursului de schimb, corelat cu privatizarea marilor banci de stat ceea ce ar determina diminuarea segmentarii pietei romanesti de capital datorita faptului ca potentialii investitori sunt marile banci internationale si implicit stabilizarea ratei reale a dobanzii datorita operatiunilor de arbitraj care ar avea loc cu o mai mare intensitate (vezi teoria "paritatii ratelor dobanzii" - "interest rate parity") consider ca ar constitui factori care ar determina cresterea ratei de economisire. 2. SURPLUSUL BUGETAR

In economiile centralizate, economisirea fortata este o cale importanta de a limita consumul si de a creste economiile. Economiile realizate fortat iau forma reducerii veniturilor platite la muncitori si indreptarea acestor resurse inspre procesul de acumulare de capital. Intro economie de piata, o politica echivalenta poate fi realizata prin intermediul bugetului: daca guvernul aduna mai mult din impozite decat cheltuie pe bunurile si serviciile actuale, resursele ramase pot fi investite de catre guvern in infrastructura sau in intreprinderile de stat, ori in firmele private via sistemul bancar. Aceasta resursa de finantare este reprezentata de cel de al doilea element al partii din dreapta a ecuatiei: T - G. Din punct de vedere teoretic aceasta metoda de finantare a investitiilor pare plauzibila dar numai in cazul in care resursele respective ar fi indreptate catre economie prin intermediul sistemului bancar si in conditiile in care ar exista resurse neutilizate in economie, dearece in caz contrar, deplasarea curbei LM spre stanga, necorelata cu deplasarea curbei IS spre dreapta ar putea duce la scaderea ratei dobanzii, cu influente negative in ceea ce priveste economisirea ( vezi modelul IS - LM, unde curba IS reprezinta combinatiile dintre rata dobanzii si nivelul venitului pentru care piata bunurilor se echilibreaza si curba LM combinatiile intre dobanda si venit pentru care piata banilor este in echilibru). Datorita faptului ca din 1991 Bugetul de Stat al Romaniei se incheie cu deficit, resursele disponibile fiind cu mult insuficiente, iar cheltuielile cu exceptia celor destinate subventionarii unor sectoare din economie sunt imposibil de a fi reduse, iar, totodata cresterea impozitelor in orice formula sau o colectare mai buna ataxelor cu siguranta nu ar aduce venituri semnificativ mai mari la buget pentru a putea fi vorba de un excedent bugetar, aceasta metoda de finantare a investitiilor nu-si gaseste aplicare in Romania. 3. CHELTUIELILE BUGETARE SI CRESTEREA ECONOMICA Unii autori considera ca o sporire a cheltuielilor guvernamentale ar putea avea influente benefice in ceea ce priveste cresterea economica. Sa analizam ce se intampla in acest caz. Din ecuatia enuntata: I= S+(T-G)+(M-X), putm deduce ca investitiile sunt cu atat mai mari cu cat deficitul bugetar(T-G) este mai redus, deoarece in conditiile existentei deficitului bugetar acestan trebuie finantat iar aceasta se face (in Romania) prin metoda imprumuturilor de stat (celelate doua metode folosite fiind, in general, tiparirea de bani si imprumuturile externe), ceea ce nu face decat sa reduca resursele pentru investitii, la care se adauga si fenomenul de crowdingout (reducerea investitiilor private datorita cresterii ratei dobanzii), care apare ulterior. Cresterea cheltuielior guvernanentale determina cresterea cererii totale pe piata. Analiza acestui aspect in modelul IS - LM arata ca aceasta duce fie la cresterea ratei dobanzii datorita cresterii cererii de bani fie atat la cresterea ratei dobanzii cat si a inflatiei in conditii de ocupare deplina. Apare asfel fenomenul de "crowding-out", adica reducerea investitiilor private datorita cresterii ratei dobanzii, care anuleaza cresterea initiala a venitului (principiul acceleratorului), influentand negativ cresterea economica. La aceasta se adauga inflatia cu efectele ei profunde negative: distorsionarea alocarii resurselor, inegalitatea distribuirii veniturilor, imposibilitatea calculului economic, scaderea increderii in monedaetc. In modelul sau despre inflatie si crestere economica, Mundell ajunge la rezultatul ca pentru a realiza 1 procent crestere economica prin aceasta metoda crestereapreturilor ar fi de 57%. Adaugand faptul ca o activitate economica trebuie sa realizeze profit in coditii de concurenta libera pe piata si nu datorita comenzilor guvernului, care oricum nu pot dura la nesfarsit, un astfel de model nu poate fi potrivit in conditiile actuale din economia Romaniei. 4. RELAXAREA FISCALA

In ultima vreme in Romania s-a vorbit mult despre stimulentele fiscale ca sursa a cresterii economice. In cele ce urmeaza voi cauta sa cercetez daca o asemenea politica poate fi aplicata cu succes. Pe termen scurt scaderea impozitelor determina cresterea deficitului bugetar deoarece masa impozabila nu creste imediat. Dar ce se intampla atunci cand are loc o scadere concomitenta a cheltuielilor bugetare? Cererea globala poate fi exprimata prin relatia: D = A + c(1 -t)Y unde: D - cererea, A - cheltuiala autonoma, c - inclinatia marginala spre consum, t - nivelul de impozitare, Y - venitul. O reducere a cotei de impozit la t' va face ca la dispozitia consumatorului sa ramana o parte mai mare din venitul castigat, ceea ce-i va permite saconsume mai mult. Datorita cresterii pantei ( 1-t' > 1-t) cererea globala se deplaseaza in sus ceea ce detemina cresterea venitului de echilibru. Pentru a calcula variatia venitului de echilbru, vom pune in echilbru variatia venitului si variatia cererii totale care are doua componente. Primul este cresterea cheltuielior datorita scaderii impozitului, la nivelul initial al venitului care este egala cu cY0t. Cel de-al doilea element il constituie cheltuielile determinate de cresterea venitului care sunt egale cu c(1t')Y. Deci: D1=A+c(1-t')Y1 D0=A+c(1-t)Y0 de unde D= c(tY0-t'Y1) D= cY0t + c(1-t')Y si deci c(tY0-t'Y1) = cY0t + c(1-t')Y. Dupa efectuarea calculelor se ajunge la Y= 2Y0(t-t'). Sa luam un exemplu numeric: t=0,3 t'=0.2 Y0=100 de aici rezulta Y=20 si deci Y1=120 iar noul impozit platit bugetului este de 20%*120=24. De aici se observa ca in timp ce impozitul a scazut cu 33% impozitul platit bugetului a scazut numai cu 20%. Datorita cresterii veniturilor cu Y ar avea loc si cresterea economiilor populatiei cu bY ceea ce ar spori investitiile (b - inclinatia marginala pre economii), la care se adauga economiile corporatiste care se transforma imediat in investitii. De subliniat ca acest tip de politica fiscala trebuie corelat cu o politica monetara adecvata (mix de politica), deoarece cresterea venitului determina cresterea cererii de bani si prin urmare oferta de bani trebuie sa creasca pentru ca rata dobanzii sa ramana constanta evitarea efectului de crowding out( restabilirea echilibrului pe piata monetara sa se faca prin cantitati si nu prin cesterea ratei dobanzii, asemanator regulei de aurdin teoria monetara a lui Friedman).

Eliminarea cheltuielilor neproductive din buget: subventiile ( in totalul de 88443,7 mii miliarde cheltuieli bugetare pe 1998, 10810 mii miliarde 12,23% din total cheltuieli bugetare, au fost subventiile acordate pe ansamblul economiei deci acestea cu siguranta ca trebuie mult reduse la care s-ar adauga si scaderea ponderii serviciului datoriei publice in buget 20177,7 mii de miliarde lei in 1998 deoarece guvernul nu s-ar mai imprumuta pentru sustinerea economiei neeficiente, cu influente de asemenea pozitive in ceea ce priveste reducerea deficitelui bugetar), proiectele politizate, eficientizarea unor cheltuieli etc. ar putea face posibila o astfel de politica de reducere a impozitelor in Romania. De subliniat ca reducerea impozitului pe profit si a impozitului pe salarii ar putea atrage in baza de impozitare si o parte a economiei subterane deoarece evaziunea fiscala ar deveni prea riscanta pentru un castig mai mic datorita micsorarii cotelor de impozitare. 5. RESURSELE EXTERNE SI CRESTEREA ECONOMICA Finantarea externa este egala cu M - X, deoarece singurul mod prin care o tara poate importa mai mult decat exporta este sa obtina finantare externa, corespunzand unei economisiri facute de straini. Formele pe care le poate lua acest capital sunt : Investitii straine directe si indirecte; Credite de la banci straine; Asistenta financiara din partea unor guverne straine; Imprumuturi pe termen lung de la banca mondiala; Imprumuturi pe termen scurt si mediu de la FMI . Se observa ca primele doua forme de finantare externa sunt efectuate de catre firmele private, ceea ce ne asigura ca aceste resurse vor fi directionate catre investitii. Sunt cunoscute efectele benefice pentru tarile gazda ale investitiilor straine directe transfer de tehnologie, cresterea calitatii produselor oferite consumatorilor, noi surse de venituri pentru buget, cresterea capacitatii de export a economiei, aglomerarile care se produc datorita FDI (noi afaceri care iau nastere), etc. Singura problema care se pune pentru tara gazda este cea a repatrierii profitului, dar studii recente arata cain in aceasta situatie venitul national creste intr-o masura mai ridicata decat repatrierea profiturilor. Este larg acceptata ideea ca investitiile straine directe joaca un rol benefic in ceea ce priveste succesul procesului se tranzitie. Aceleasi efecte le au si investitiile straine indirecte care injecteaza capital in mediile de afaceri din Romania. In ceea ce priveste cea de a doua categorie de finantare credite de la banci straine este evident ca aceste resurse in masura in care sunt contractate de agenti economici acestea se vor indrepta in mod sigur catre investitii. Evident ca o parte din resursele din categoria a IIa si majoritatea din categoriile III-V sunt contractate de catre Guvern. Sa vedem ce ar trebui sa faca Guvernul pentru ca aceste resurse sa contribuie la cresterea economica. Aceste resurse determina cresterea consumului si a investitiilor. Luand in considerare curba posibilitatilor de productie bunuri de consum sau bunuri de capital, aceasta se va deplasa corespunzator spre dreapta. Curba de indiferenta I1 indica preferintele de consum si de a investi ale societatii. Daca guvernul nu va indrepta resursele respective catre investitii fie prin intermediul sistemului bancar fie in investitii proprii, o parte din respectivele resurse straine atrase acestea se vor indrepta catre consum cu efecte negative pentru procesul de crestere economica datorita dobanzilor care se platesc pentru respectivele resurse ceea ce ar determina si cresterea in viitor a datoriei publice. Asadar guvernul trebuie sa indrepte aceste resurse spre investitii ce ce in graficul de mai sus ar insemna modificarea curbei preferintelor - I 3, astfel incat si EE1 sa fie indreptat spre investitii (sau o mare parte a acestora). In felul acesta, resursele straine

pot mari rata cresterii economice prin cresterea economiilor si implicit a investitiilor sau prin facilitarea importurilor de tehnologie datorita faptului ca resursele respective sunt exprimate in valuta (finantarea diferentei M X). CONCLUZII In lucrarea de fata am incercat sa analizez posibilitatea cresterii economice in Romania. Desi acest proces este determinat de mai multi factori: progresul tehnic, capitalul uman, investitiile, inovatiile, populatia etc., am ajuns la concluzia ca in Romania cresterea economica poate fi determinata in primul rand de cresterea investitiilor deoarece cu exceptia populatiei (care in Romania este aproximativ constanta) ceilalti factori sunt influentati intr-un fel sau altul de investitii. De asemenea, am incercat sa analizez factorii care determina marimea investitiilor si finantarea acestui proces si modul cum acestia pot fi majorati pentru ca la randul lor sa determine cresterea investitiilor si prin urmare rata cresterii economice.