Sunteți pe pagina 1din 16

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE FINANŢE, ASIGURĂRI, BĂNCI ŞI BURSE DE


VALORI
SPECIALIZAREA : BĂNCI ŞI POLITICI MONETARE

SISTEMUL BANCAR DIN


MAREA BRITANIE

STUDENTĂ
PLEŞU ANAMARIA

BUCUREŞTI
2010
TIPURI DE INSTITUŢII
Băncile au jucat un rol important în Marea Britanie, economia acestei ţări având o
poziţie importantă în lume, nu doar în dezvoltarea industrială şi comercială, ci şi în organizarea
sistemului bancar. Sistemul bancar englez este unul specializat şi compartimentat. Băncile care
operează în acest sistem sunt clasificate în funcţie de mai multe criterii.
Astfel, un prim criteriu de clasificare a băncilor ar fi cel legat de tipul de operaţiuni şi
servicii oferite.
Merchant banks cuprinde instituţii bancare alcătuite din case de acceptare (acceptant
houses) şi case de emisiune (issuing houses). Aceste instituţii efectuează operaţiuni de creditare
şi nu realizează servicii de retail. Activitatea lor constă mai degrabă în vânzarea unor servicii,
decât plasarea fondurilor proprii sau colectarea acestora. Ele oferă o gamă largă de servicii
naţionale şi internaţionale, la întreprinderi şi alte bănci: fuziuni, emisiuni internaţionale. Rolul
principal este subscrierea acţiunilor, adică companiile ce doresc să-şi mărească capitalurile prin
bursele de valori apelează la o merchant banks să realizeze acest proces.
Accepting houses sunt instituţii bancare britanice ce realizează bilete la ordin, facilitând
împrumuturile. Aceste case de acceptare sunt grupate într-o asociaţie cu 52 de membrii, cele
mai importante dintre ele formând Comitetul Caselor de Acceptare. Printre casele de acceptare
din Marea Britanie amintim: Hambros Bank, Hill Samuel, Morgan Grenfell, Rothschild, J.Henrz
Schroder Wagg şi S.G.Warburg.
Sarcinile realizate de mechant banks sunt: consultanţă în fuziuni, restructurări, gestiunea
portofoliilor de valori mobiliare, studii, emisiunea de acţiuni şi obligaţiuni, oferte publice de
vânzare,de cumpărare sau de schimb, acceptări de cambii trase asupra lor, servicii, denumite
corporate finance, cu rolul de consiliere financiară şi de gestiune a unei întreprinderi, leasing,
factoring, tranzacţii pe piaţa aurului şi pe piaţa valutară, tranzacţii la bursele de mărfuri, armarea
navelor maritime.
Casele de scont funcţionează pe piaţa bancară britanică prin intermediul bill brokers,
consideraţi agenţi. În Marea Britanie se găsesc 20 case de scont, dintre care doar 10 formează
London Market Association, ce scontează efective publice şi private, pe care le rescontează la
Banca centrală.
Băncile comerciale (commercial banks) reprezintă societăţi pe acţiuni ce deţin un
număr mare de sucursale şi agenţii de cartier. Operaţiunile efectuate de aceste bănci sunt:
colectarea depunerilor, gestiunea mijloacelor de plată şi acordarea creditelor curente, toate
2
aceste operaţiuni fiind prestate de cele mai importante instituţii, cum ar fi: Midland, Lloyds,
Barclays şi National Westminster. Relaţiile băncilor comerciale cu micii solicitanţi de credite se
realizează prin intermediari, de exemplu, pentru ca un comerciant să poată sconta o cambie sau
un bilet la ordin, el trebuie să se adreseze unei instituţii specializate (casă de scont), care îşi
procură fondurile necesare scontului împrumutându-le de la o bancă.
Un alt criteriu de clasificare a instituţiilor bancare britanice este mărimea tranzacţiilor
tipice pe care banca le derulează.
Retail banks sunt băncile care se adresează cu precădere, clienţilor individuali, persoane
fizice, în acest scop dezvoltând o reţea largă de unităţi cât mai aproape de clienţii potenţiali.
Următorul tabel cuprinde principalele bănci de retail independente, în ordinea
capitalizării de piaţă. Lista este destul de scurtă dacă ţinem seama că sistemul bancar englez a
fost extrem de consolidat încă de la începutul secolului XX.
Tabel nr. 1
Valoarea de piaţă (₤ mld.) Active (₤ mld.)
Banca
14 Septembrie 2010 31 Decembrie 2008
HSBC 119.1 1,736
Lloyds Banking Group ** 52.5 1,195
Standard Chartered 39.8 299
Barclays 38.7 2,320
Royal Bank of Scotland Group * 28.8 2,508
* Guvernul Marii Britanii deţine 84% din acţiunile ordinare ale Grupului Băncii Regale a Scoţiei. Cu
toate acestea banca îşi păstrează autonomia faţă de guvernul Marii Britanii.
** Guvernul Marii Britanii deţine 43% din acţiunile Grupului Bancar Lloyds, banca ramânând în
sectorul privat.
Sectorul băncilor comerciale şi de retail este dominat de Barclays, HSBC, Grupul
Lloyds, Grupul Băncii Regale a Scoţiei şi Standard Chartered.
Există un număr de afaceri bancare deţinute de grupuri de retail precum:
 Banca Co-operativă deţinută de Grupul Co-operativ.
 Banca Harrods deţinută de Harrods.
 Banca Sainsbury's, a cărei acţiuni sunt deţinute în proporţie de 50% de compania
britanică Sainsbury's şi 50% sunt deţinute de Grupul bancar Lloyd.
 Banca Tesco, deţinută de compania britanică Tesco.
Wholesale-banks sunt băncile care operează numai cu afaceri de valori mari,
având relaţii cu firme de mari proporţii sau cu alte bănci, pe piaţa monetară.

3
Un alt criteriu de clasificare a băncilor din Marea Britanie porneşte de la bilanţul lor
contabil şi are în vedere tipurile de depozite pe care le acceptă.
Băncile primare –sunt bănci, care derulează operaţiuni prin intermediul mecanismului
de plăţi ,în interiorul ţării,ele oferind un sistem de transfer monetar prin intermediul conturilor
curente.
Băncile secundare –acestea nu fac parte din mecanismul de plăţi şi nu participă la
sistemul de compensare. Majoritatea depozitelor acestor bănci sunt depozite la termen în mare
parte în valută, chiar dacă aceste aspecte diferă de la bancă la bancă.
Mai sunt şi alte instituţii financiare care acceptă depozite precum: buildinf societies
( societăţi de investiţii pentru locuinţe), uniunile de credit şi National Saving and Investment.
Build societies fac parte din societăţile private a instituţiilor de credite pe termen lung.
Membrii acestor societăţi aveau dreptul de proprietate asupra acţiunilor şi efectuau plăţi pentru a
finanţa construcţiile de locuinţe. Societăţile de investiţii pentru locuinţe oferă servicii financiare
de tipul economiilor, investiţiilor, împrumuturilor, asigurărilor şi al creditelor ipotecare.
Uniunile de credit (credit unions) sunt instituţii financiare bazate pe principiul
mutualităţii ce oferă produse şi servicii de economisire şi creditare de cea mai bună calitate
clienţilor săi şi care îşi ajută membrii să-şi îmbunătaţească situaţiile financiare. Conturile acestor
instituţii sunt deschise de persoane ce îşi aleg Consiliul de Directori ce stabileşte politicile
uniunilor de credit în legătură cu ratele dobânzilor şi alte probleme ce vor apărea.
National Saving and Investment, cunoscută anterior sub numele de National Saving
Bank, are drept scop atragerea de depozite de la populaţie pentru a acoperi nevoile de finanţare
ale statului. Casa Naţională de Economii este o instituţie financiară ce atrage economiile
familiale emiţând certificate cu dobândă indexată sau fixă, dar neimpozabilă. NS&I oferă
produse de economisire şi de investire, cum ar fi: conturi de economii individuale, certificate de
economii cu dobândă variabilă, certificate de economii cu dobândă fixă, fiind garantate 100%
de Trezoreria Marii Britanice.
Alte tipuri de societăţi bancare care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Marii Britanii
sunt:
 Băncile britanice de peste mări (British Overseas Banks) sunt instituţii
financiare a căror sediul se găseşte în Londra, având peste 500 de agenţi
răspândite în numeroase ţări. Serviciile acestor bănci se aseamănă foarte mult cu
cele oferite de băncile care se desfăşoară în Marea Britanie.

4
 Instituţii de credit pe termen lung se împart în: companii de asigurări, societăţi
private fonduri de pensii, societăţii de investiţii şi anumite corporaţii care
finanţează industria (Finance For Industry, Finance Corporation for Industry,
Industrial and Commercial Finance Corporation ş.a.), care se îndreaptă spre alte
domenii economice: construcţii navale (Ship Mortgage Finance Co Ltd.),
export(Export Credit Guarantee Department) sau care finanţează agricultura
(Agricultural Mortgage Corporation Ltd.).

1.1. INDICATORI DE APRECIERE


Analizând sectorul financiar în PIB al Marii Britanii prin intermediul indicatorilor de
apreciere am constatat că sistemul bancar britanic este unul dintre cele mai competitive sisteme.
Indicatori care exprimă gradul de pătrundere geografică a produselor şi serviciilor bancare
a) numărul de bănci/ suprafaţă de 1000 km pătraţi: 357*1000/ 243.610= 1,4
b) numărul de sucursale (branşe) la 100.000 locuitori: 10500*100.000/62.041.708= 16,9
Deşi numărul de reţele de sucursale este treptat în scadere , acestea rămân un punct
important de prestare a serviciilor pentru bănci.
c) numărul de ATM-uri la 1000 km pătraţi: 64.000*1000/243.610= 262,7
d) numărul de ATM-uri la 100.000 locuitori: 64.000*100.000/62.041.708= 103,1
În ceea ce priveşte accesul pe piată bancară clienţii băncilor utilizează din ce în ce mai mult
conturile lor online, fără a vizita o sucursală: 46 milioane de clienţi s-au înregistrat pentru
tranzacţii bancare prin telefon şi 33 milioane de clienţi au folosit serviciile de banking online.
Indicatori care exprimă mărimea sistemului bancar
a) gradul de intermediere financiară (active bancare/ PIB)= 1,81
Indicatori care exprimă gradul de deschidere al sectorului bancar britanic
a) Numărul de bănci din sistemul britanic.
Numărul de bănci a scăzut de la 600 în 1985 la 346 în 2005. Acestă cauză se datorează
faptului că, pe piaţa britanică existau multe bănci străine care îşi desfăşurau activităţile prin
intermediul băncilor de investiţii. Momentan sunt 357 de bănci în sistem, din care 157 bănci
naţionale.
b) Numărul de bănci străine din sistemul britanic.
Numărul băncilor străine a scăzut de la 202 în 1999 la 171 în 2005, fiind mai puţine
decât băncile corporatiste. După 1990 numărul băncile non-europene s-a redus, acest fenomen

5
fiind anihilat de prezenţa instituţiilor europene al căror număr s-a majorat de la 79 în 1993 la
109 în 1999. În prezent există bănci străine care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Marii
Britanii şi care acceptă sau nu acceptă depozite. În rândul primei categorii se numără 178 de
instituţii, iar la cel de-al doilea tip sunt 22 de bănci, rezultând un total de 200 de asltfel de
instituţii financiare.
Bănci naţionalizate administrate de către Guvern
National Savings and Investments, fondat initial in 1861 ajută Guvernul să obţină
venituri financiare suplimentare, altele decât cele provenite din taxe, la rate ale dobânzii mai
mici decât ratele imprumuturilor contractate direct de pe piaţă. Northern Rock a fost
naţionalizată în februarie 2008 după primul faliment bancar aparut în ultimul secol. Pe 29
septembrie 2008, Trezoreria a anunţat că Bradford & Bingley a fost parţial naţionalizată.
Dintre băncile private mai importante putem enumera: Arbuthnot Latham & Co,
Butterfield Bank, C. Hoare & Co, Duncan Lawrie, Harrods Bank, N M Rothschild & Sons,
Raphaels Bank.
Indicatorii care reflectă gradul competitivităţii în sistemul bancar
a) gradul de concentrare al activităţii bancare:
1,696+1,526+1,463+1,027+270/6,378= 0.9379
Primele cinci bănci deţin aproximativ 93% din totalul de active din întregul sistem bancar.
Tabel nr. 2
Active
Total active Active
Instituţii (procent din totalul activelor din
Miliarde ₤ (procent din PIB)
sectorul bancar)
Royal Bank of
1,696 122% 26%
Scotland Group
Barclays Group 1,526 110% 23%
HSBC Holdings Group 1,463 105% 22%
Lloyds Banking Group 1,027 74% 16%
Standard Chartered Group 270 19% 4%
Total 6,378 459.0 97.3
Sursa: Almanahul “Bancherii”, Anuarul statistic 2009 şi calculele Băncii Angliei
b) indicele Herfindahl al concentrării activelor bancare:
- pentru instituţiile de credit la sfârşitul anului 2009 era 467
- pentru cele mai mari cinci instituţii de credit în procente: 48,8
Acest indice poate lua valori între 0 şi 10.000, iar cel mai ridicat nivel reflectă o piaţă mai
concentrată. După cum putem observa că nivelul indicelui Herfindahl pentru cele cinci mari
bănci s-a situat la valoarea de 4880, ceea ce indică o concentrare redusă a acţiunilor bancare.

6
Indicatorii de exprimare a eficienţei şi productivităţii la sfârşitul anului 2009 erau:
a) ROA= 0,40
b) ROE= 10,81
c) NIM= 2,06
Din experienţa marilor bănci din ţările dezvoltate rezultă că nivelurile medii ale unor
indicatori se situează între următoarele limite: ROA (0,5%-1%), ROE (10%-16%), NIM (3%-10%).
Atfel, se poate observa că valorile indicatorilor mai sus menţionaţi sunt apropiate de nivelele
inferioare ale limitelor lor, ceea ce reflectă efectele crizei financiare, care a afectat serios sistemul
bancar britanic.
Indicatorii de exprimare ai stabilităţii financiare a sistemului bancar la sfârşitul anului 2009
erau: a) RATA DE ADECVARE A CAPITALULUI (CAR)= 12,95.

1.4. TENDINŢE
De-a lungul timpului, sistemul bancar britanic a suferit mai multe transformări. Astfel putem
observa faptul că a apărut, în Londra o tendinţă de acumulare a sarcinilor şi funcţiilor comerciale
(asigurări, informaţii comerciale, bănci).
Canalele de distribuţie a transferurilor electronice de monedă au fost localizate în diferite
locuri pentru a optimiza eficienţa operaţiunilor bancare şi a permite clienţilor băncii accesul la
produsele bancare. Acest lucru a dus la o scădere a numărului de angajaţi şi la creşterea şomajului.
O altă tendinţă regăsită în activitatea bancară constă în concentrarea industriei bancare, ce se
desfăşoră din secolul al XIX-lea şi care se realizează prin fuziunea, absorbţia sau dispariţia unor
bănci. Numărul băncilor a scăzut semnificativ după cum se poate observa în tabelul de mai jos.
Tabel nr. 3
An 1980 1992 1995 2001 2003 2004 2005
Număr 796 665 560 385 356 346 335
bănci
Sursa:www.google.ro/url?sa=t&source=web&cd=20&ved=0CEIQFjAJOAo&url=http%3A%2F
%2Fwww.homepages.ucl.ac.uk
Fuziunile şi achiziţiile din ultima perioadă sunt reflectate în lista de mai jos:
Alliance & Leicester sunt deţinute de Banca Santander din octombrie 2008;
Allied Irish Bank (GB): deţinută de AIB Group a Republicii Irlandeze;
Clydesdale Bank: deţinută de National Australia Bank;
Egg Banking plc: deţinută de Citigroup;
First Trust Bank: deţinută de AIB Group a Republicii Irlandeze;

7
Northern Bank: deţinută de Danske Bank din Danemarca;
Santander (anterior Abbey, şi Bradford & Bingley): deţinută de Banca Santander din Spania;
Yorkshire Bank: deţinută de National Australia Bank.
Bank of Cyprus UK: deţinută de Banca din Cipru.
Efectele crizei ar putea determina ca băncile din Marea Britanie să apeleze la finanţări
suplimentare din partea statului anul viitor, iar nevoile de împrumut ale acestora ar putea ajunge la
25 miliarde de lire (39,5 miliarde dolari) pe lună, apreciază un grup de experţi, deşi Ministerul de
Finanţe britanic a îndepărtat un astfel de scenariu.
În urma examinării datelor furnizate de Bank of England, grupul independent New
Economics Foundation (NEF) apreciază că multe bănci din Marea Britanie ar putea să se confrunte
cu o scădere a fondurilor, într-un raport asupra băncilor din Marea Britanie. Royal Bank of Scotland
(RBS.L) şi Lloyds (LLOY.L) au fost preluate parţial de către stat pentru a face faţă imenselor
pierderi pe care le-au înregistrat în timpul crizei creditelor, iar alte bănci, precum Barclays şi HSBC
au obţinut credite ieftine de la Banca Centrală.
Băncile din Marea Britanie au la dispoziţie un termen, până în ianuarie 2012, pentru a
înapoia împrumutul de 185 miliarde de lire din partea Bank of England, în schimbul activelor în
valoare de 287 miliarde de lire. De asemenea, ele sunt nevoite să respecte noile reguli ale acordului
Basel III, prin care băncilor li se cere să facă rezerve de capital mai mari pentru a preveni
eventualele crize ale sistemului bancar.
Totuşi, întrebat în legătură cu raportul NEF apărut luni, ministrul britanic de Finanţe,
George Osborne, a declarat că nu se aşteaptă ca băncile britanice să aibă nevoie de ajutoare
guvernamentale suplimentare.

8
CAPITOLUL II
BANCA CENTRALĂ A MARII BRITANII

2.1. ÎNCEPUTUL
În 1694 a luat fiinţă Banca Angliei (Bank of England) printr-un decret regal (Royal
Charter), având la început un capital de 1.200.000 lire sterline, fiind fondată pentru a acorda
credite Guvernului şi de a gestiona datoria publică. Cu timpul Banca Angliei a evoluat de la
rolul unei bănci comerciale spre funcţiile unei bănci centrale. În 1844 , pe baza unei legi
bancare, Banca Angliei a fost împărţită în două departamente: Departamentul Bancar si
Departamentul de Emisiune. Banca Angliei a fost naţionalizată în 1946, prin transferul
capitalului social către tezaur. Acestă bancă este condusă de un Consiliu de Administraţie
responsabil pentru gestionarea afacerilor băncii, iar membrii sunt numiţi de Coroană. Până în
iunie 2009, Consiliul era constituit din Guvernator, doi Viceguvernatori şi 16 directori. Actul
din 2009 a redus numărul directorilor la 9, cu funcţii non-executive.
Istoricul băncii este interesant dacă ţinem cond de evenimentele şi circumstanţele care
au avut loc de-a lungul a mai bine de 300 de ani. Acestea au modelat cultura şi tradiţiile Băncii,
care sunt relevante pentru reputaţia sa de bancă centrală în acest început de secol XXI. În acelaşi
timp, o mare parte din istoria Băncii merge in paralel cu istoria economică şi financiară, şi
uneori chiar şi cu cea politică a Regatului Unit.
Un moment important în istoria băncii a fost revoluţia din 1688, când William şi Maria
au fost încoronaţi, când în Anglia domnea o stabilitate economică nemaintâlnită până în acel
moment. De-a lungul timpului au fost propuse mai multe procese privind nevoia de a înfiinţa
bănci publice care să mobilizeze resursele naţiunii, dar în cele din urmă a câştigat cel realizat de
William Paterson. În acest proiect se făcea referire la faptul că trebuia să i se acorde un credit
Guvernului de 1.200.000 lire pentru acoperirea cheltuielilor de război.

9
Banca şi-a început activitatea în sediul de pe Cheapside, din Mercers’Hall, având un număr
de 17 funcţionari şi doi supraveghetori. Consiliul de Administraţie al Băncii l-a avut ca prim
Guvernator un comerciant renumit, pe nume Sir John Houblon. Printre responsabilităţile noii bănci
se numărau: implicarea acesteia în activităţi bancare convenţionale, acceptarea de depozite şi
scontarea cambiilor comerciale, emitea bancnotele, lupta împotriva înfiinţării băncilor de depozite
pe acţiuni. Biletele emise de Bancă au fost acceptate ca monedă, deoarece volumul de bilete aflate
în circulaţie era aproape egal cu capitalul băncii.
Guvernul reînnoia dreptul de funcţionare al băncii în momentul în are aceasta îi oferea un nou
credit. Banca Angliei era privită mai mult ca o instituţie publică, deşi avea şi capital privat,
naţionalizarea din 1946 dând putere statului să emită direcţii pe care Banca trebuia să le urmeze
.Banca Angliei este considerată cea mai puternică bancă comercială şi tezaurul ţării, datorită relaţiei
cu statul şi activităţilor sale, precum şi poziţiei sale în centrul sistem financiar.

2.2. OBIECTIVELE BĂNCII


Încă de la înfiinţarea sa, aceasa s-a constituit ca bancă a guvernului realizând acorduri
monetare cu FMI şi cu Banca Mondială, iar de la sfârşitul secolului al XVIII-lea ea reprezintă
bancă a intregului sistem bancar, deci bancă a băncilor. Obiectivele principale ale băncii sunt
impuse de Tribunal, din iunie 2008.
Banca are două scopuri: stabilitatea monetară şi cea financiară. Acţiunile băncii sunt
transparente în toate domeniile cât şi în cel al stabilirii ratei dobânzii. Ca toate băncile centrale
şi Banca Angliei deţine monopolul în ceea ce priveşte emisiunea monetară încă de la începutul
secolului XX. Însă doar din anul 1997 banca are drept legal de a stabili rata oficială a dobânzii.
Deciziile în ceea ce priveşte aceasta rată sunt luate de catre Comitetul de Politică Monetarq a
băncii.
1. Stabilitate monetară
Primul obiectiv al Băncii constă în garantarea stabilităţii monetare prin menţinerea
stabilităţii preţurilor şi a încrederii în moneda naţională. Stabilitatea preţurilor se obţine prin
procesul de ţintire a inflaţiei, prin intermediul ratei dobânzii, deciziilor luate de către Comitetul
de Politică Monetară, precum şi prin intermediul strategiei sale de comunicare.
Obiectivul de stabilitate al preţurilor al băncii are două elemente principale: un nivel al
inflaţiei stabilit în fiecare an de către Guvern şi angajamentul cu privire la un regim politic
deschis pentru operaţiunile de open-market.

10
Nivelul scăzut al inflaţiei este un factor important ce ajută la promovarea stabilităţii pe
termen lung în economia de stabilitate.
Una dintre responsabilităţile Băncii o reprezintă stabilitatea pieţii monetare prin alegerea
nivelului ratei dobânzii pe termen scurt adecvat inflaţiei-ţintă a Guvernului. În mai 1997
Guvernul i-a dat Băncii independenţă operaţională pentru a putea stabili o rată a dobânzii pe
termen surt, iar nivelul inflaţiei stabilit de Guvern fiind de 2%.
Un sistem financiar stabil este ingredientul cheie pentru o economie sănătoasă şi
prosperă. În legătură cu acest obiectiv, banca are un rol important de a contribui la protejarea şi
consolidarea stabilităţii sistemului financiar din Regatul Unit. Banca realizează acest lucru prin
evaluarea riscurilor, supravegherea sistemului de plăţi şi a operaţiunilor de piaţă acţionând în
calitate de creditor de ultimă instanţă.
2. Stabilitatea financiară
Un rol important al Băncii Angliei este menţinerea stabilităţii financiare ce presupune
protejarea împotriva ameninţărilor întregului sistem financiar. Aceste ameninţări sunt
descoperite de către funcţiile informaţionale de piaţă şi de datorită supravegherii Băncii şi apoi
sunt eliminate prin intermediul operaţiunilor financiare, pe plan naţional, dar şi internaţional. În
cazuri neobişnuite, Banca îndeplineşte rolul de împrumutător de ultimă instanţă, prin care poate
ajuta instituţiile financiare aflate în impas, pentru a evita pierderea încrederii care ar putea
acapara întregul sistem financiar.
Pe o perioadă destul de îndelungată, Banca Angliei a ajutat la menţinerea stabilităţii
sistemului financiar, fiind considerată un model pentru celelalte bănci centrale din Europa şi din
lume. După 1997, Banca se ocupă cu stabilitatea întregului sistem financiar, pe când Autoritatea
Serviciilor Financiare avea sub control băncile individuale şi celelalte organizaţii financiare,
printre care şi tranzacţiile financiare cunoscute ca piaţa de capital al Londrei.
Stabilitatea financiară este un obiectiv comun al Băncii Centrale, Trezoreriei Majestăţii
Sale si Autorităţii Serviciilor Financiare. În iulie 2010 Guvernul a emis un document privind
modificările propuse cadrului de reglementare din Regatul Unit. Acesta confirmă planurile
prezentate de către cancelar de a oferi băncii responsabilitatea reglementării micro şi
macroprudenţiale. Modelul propus va implica o "nouă abordare, bazată mai mult pe raţionalitate
în legatură cu reglementarea firmelor".
Cadrul de reglementare în ceea ce priveşte responsabilităţile şi conducerea activităţii
băncii este stabilit prin Actul din 1998 al Băncii Angliei, modificat ulterior de actul semnat în
2009. Actul bancar semnat în 2009 între trei autorităţi (Trezoreria Majestăţii Sale, Banca
11
Angliei şi Autoritatea Serviciilor Financiare) a crescut responsabilitatea, puterea şi rolul băncii,
unde, o parte importantă a acestuia o constituie crearea regimului special de decizii. Unele
dintre priorităţile strategige aprobate de către Consiliu pentru 2010/2011 sunt:
a. păstrarea inflaţiei la un nivel căt mai apropiat de limita de 2% şi sprijirea cadrului
politicii monetare;
b. asigurarea că banca are politici, instrumente şi infrastructură, pentru a pune în
aplicare politica monetară, pentru a oferi lichiditate permanentă în sistemul
bancar şi pentru a gestiona riscurile din sistem în mod eficient;
c. îmbunătăţirea capacităţii de supraveghere a băncii în domeniile
colectării şi analizării informaţiilor din surse externe, în scopul de a
sprijini obiectivele politicii;
Bugetul pentru funcţiile băncii în anii 2010/11 afost stabilit la 122.4 milioane lire
sterline şi rămâne sub presiune datorită costurilor suplimentare care decurg din muncă, ca
răspuns la criza financiară şi din nevoia de investiţii suplimentare în domeniul IT.
Propunerile de proiecte majore în vederea susţinerii priorităţilor strategice în 2010/11 includ:
Tabel nr. 4
Costuri 2010/2011* Costuri totale*
Prioritatea strategică Proiect
Milioane ₤ Milioane ₤
Model nou bazat pe
Politica monetară 1.4 2.4
prognoză
- operaţiuni de revizuire
a pieţei 1.2 2.1
- managementul riscului
Operaţiuni de piaţă colateral 2.1 3.5
- monitorizarea
platformei de operaţiuni 1.6 4.0
colaterale
Monitorizarea sectorului
bancar 0.8 1.0
Stabilitatea financiară Model de evaluare a
riscului pentru 0.2 1.1
instituţiile sistemice
Servicii bancare şi Proiecte de securitate şi
7.8 11.8
operaţiunile cu bancnote de stocare

12
Servicii şi sisteme de
RU 0.7 1.4
Abilităţile şi capacitatea
Sisteme de colaborare şi
de organizare
de împărtăşire a 1.1 5.4
cunoştinţelor

Sursa: Raportul Anual al Băncii Angliei

Profitul băncii se prezintă dupa cum urmează:


Tabel nr. 5
Profit brut
2004/2005 2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009 2009/2010
Milioane ₤
Departamentul
106 99 191 197 995 231
bancar
Departamentul de
1,618 1,698 1,653 2,327 2,188 491
emisiune

Rezumatul bilanţului poate fi scris sub forma următoarelor tabele:


Tabel nr. 6
2010 2009
Active
mil ₤ mil ₤
Numerar şi solduri cu alte bănci
centrale 486 1,516

Credite şi avansuri către bănci şi


12,510 136,829
alte instituţii financiare
Titlurile de valoare deţinute la
4,085 3,334
valoarea justă
Instrumente financiare derivate 361 287
Alte credite şi avansuri 199,935 815
Titluri disponibile pentru vânzare 4,390 3,937
Investiţii în filiale - -
Imobilizări necorporale 13 17
Bunuri imobile şi echipamente 181 176
Proprietăţi pentru investit 26 26
Activele de pensii 269 294
Alte active 848 697
Total active 223,104 147,928
Sursa: Raportul Anual al Băncii Angliei

13
Tabel nr. 7
2010 2009
Pasive
mil ₤ mil ₤
Instrumente ale pieţei monetare – 42,212
Depozite de la bănci centrale 11,429 24,356
Depozite de la bănci şi alte
169,920 42,186
instituţii financiare
Alte depozite 32,335 31,638
Obligaţiuni în valută 4,126 2,965
Instrumente financiare derivate 263 81
Datorii fiscale curente 163 235
Pasivele privind impozitul
146 134
amânat
Pasivele de pensii 208 178
Alte pasive 290 622
Capital 15 15
Rezultatul reportat 3,621 2,748
Alte rezerve 588 588
Totalul capitalurilor atribuite
4,224 3,321
acţionarilor
Total pasive 223,104 147,928
Sursa: Raportul Anual al Băncii Angliei

2.3. FUNCŢIILE BĂNCII


Funcţiile îndeplinite de Banca Angliei sunt:
Funcţia de bancă a statului -Banca Angliei se ocupă de administrarea rezervelor statului, dar
şi de gestionarea creditului pentru sectorul public şi de administrarea emisiunilor de datorie
publică. Ea are rolul de consilier şi realizator al emisiunilor de titluri pentru contul statului, prin
intermediul unor sindicate pentru realizarea de împrumuturi, prin supravegherea datoriei publice
şi plata anuală a dobânzilor la titlul de stat.
Funcţia de bancă a băncilor – Banca centrală supraveghează rezervele băncilor private. Ea
administrează activitatea bancară şi intervine pe piaţa interbancară, adică realizează viramente şi
compensări interbancare şi furnizează resursele necesare băncilor care au nevoie de refinanţare.
Funcţia de control al schimbului – controlează rezervele de devize, gestionează schimbul
valutar, supraveghează încasările şi plăţile internaţionale, realizează Balanţa de Plăţi.

14
Funcţia de control şi inspecţie – elaborează normele de funcţionare ale băncilor private şi au
autoritatea de a deschide noi bănci şi entităţi de credit.
Funcţia de reglare a circulaţiei fiduciare – Banca pune în circulaţie bancnotele şi monedele
emise, eliminându-le pe cele deteriorate.
Funcţia privind politica monetară – Banca centrală se ocupă cu analizarea situaţiei eonomice
a ţării şi elaborarea de strategii de politică monetară cu privire la asigurarea stabilităţii monetare.
Funcţia de consultanţă – Banca Angliei realizează rapoarte informative şi publicaţii periodice
cu caracter statistic, cu privire la situaţia economică a ţării.

15
Bibliografie
Vasile Cocriş, Bogdan Căpraru: “Sisteme şi operaţiuni bancare” (suport de curs), Iaşi, 2008

Webografie
http://www.bankofengland.co.uk/
http://www.bankofengland.co.uk/publications/annualreport/2010/2010full.pdf
http://www.ecb.int/pub/pdf/other/eubankingstructures201009en.pdf
http://www.quazell.com/bank/beur_grb.htm
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_banks_in_the_United_Kingdom
http://chestofbooks.com/finance/banking/Banking-And-Business/index.html

16