Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CARACTERUL
CARACTERUL
- LATURA RELATIONAL-VALORICA SI DE AUTOREGLAJ A PERSONALITATII I. Acceptiunile notiunii de caracter II. Atitudinile si trasaturile de caracter III. Functiile caracterului IV. Modele explicativ-interpretative ale caracterului
responsabil de modul in care interactioneaza oamenii unii cu altii in cadrul societatii (latura relationala) mod de a fi al omului, structura psihica complexa prin intermediul careia se filtreaza cerintele externe si in functie de care se elaboreaza reactiile de raspuns; profilul psiho-moral al omului (exprima valoarea morala personala a omului); structura psihica individuala, relativ stabila si definitorie pentru om, cu mare valoare adaptativa deoarece pune in contact individul cu realitatea, facilitandu-i stabilirea relatiilor, orientarea si comportarea potrivit specificului sau individual.
Pana in prezent, s-au conturat cel putin 3 sensuri ale notiunii de caracter: 1. Caracterul in sens de caracteristic se refera la particularitatile din comportamentul individului, la stilul de viata al persoanei; 2. Caracterul in sens etic ca o insusire de personalitate investita cu o valoare morala; 3. Caracterul in sens psihologic ca semn caracteristic, distinctiv al unei personalitati care ii determina modul de manifestare, stilul reactiei fata de evenimentele traite. In sens larg, exhaustiv, caracterul: E schema de organizare a profilului psihomoral al persoanei, considerata prin prisma unor norme si criterii etice, valorice. Asigura concordanta si compatibilitatea conduitei cu normele si valorile societatii; Cuprinde componente distincte ca natura, structura si functionalitate: conceptia despre lume si viata, convingeri, mentalitati, aspiratii, idealuri,etc. In sens restrans, caracterul reprezinta un ansamblu inchegat de atitudini si trasaturi care determina o modalitate relativ stabila, constanta de orientare si raportare a subiectului la cei din jur, la sine insusi, la activitatea desfasurata, la societate. II. APTITUDINILE SI TRASATURILE ELEMENTE STRUCTURALE FUNDAMENTALE ALE CARACTERULUI ATITUDINEA: Componenta fundamentala a caracterului Constructie psihica sintetica ce reuneste elemente intelectuale, afective volitive. Modalitate interna de raportare la diferite laturi ale vietii sociele (la altii, la sine, la activitatea desfasurata) si de manifestare in comportament Concomitent, fapt de constiinta, dar si reactie comportamentala Nu orice reactie imediata este o atitudine, ci doar reactia stabila, generalizata, proprie subiectului si intemeiata pe convingerile lui puternice. Atitudinea e un fel de dispozitie latenta a individului de a raspunde sau actiona intr-o maniera sau alta la o stimulare a mediului. Nu e o simpla pecete a socialului asupra individului, dar nici o pura priectie a individului inafara sa. Atitudinea e rezultatul interactiunii subiectului cu lumea. Are doua segmente esentiale: o Cel incitativ-orientativ (implicit selectiv evaluativ) o Cel efectiv, executiv, preponderent operational. o Numai unitatea celor doua segmente asigura unitatea caracterului (de ex, unitatea dintre vorba si fapta) Atitudinile caracteriale, fara a se confunda cu valorile, au un continut valoric si o functie evaluativa, iar prin aceasta regleaza comportamentele specifice fiecarui individ. TRASATURILE CARACTERIALE: Atitudinile se exprima cel mai adesea in comportament prin intermediul trasaturilor caracteriale. De ex, atitudinea fata de sine exprima trasaturi ca modestia, demnitatea, amorul propriu, etc.
Trasaturile sunt acele insusiri care satisfac urmatoarele cerinte: o Sunt esentiale, definitorii pentru om o Sunt stabilizate, durabile, determinand un mod constant de relationare a individului si permitand anticiparea reactiilor lui viitoare. o Sunt coerente cu toate celelalte (caracterul permite structurarea bine definita a trasaturilor, in mod armonios) o Sunt asociate cu o valoare morala (in caracter se oglindeste esenta sociala a omului si se obiectiveaza valoarea lui morala).
1. Functia relationala - pune persoana in contact cu realitatea, facilitand totodata stabilirea relatiilor sociale; 2. Functia orientativ-adaptativa permite orientarea si conducerea de sine a subiectului potrivit scopului sau; da posibilitatea 3. 4.
individului de a manifesta atitudini adecvate, nu imitatii ale altor atitudini; Functie de mediere si filtrare ofera persoanei posibilitatea de a filtra prin propria simtire si gandire tot ceeea ce intreprinde; functie reglatoare creeaza conditiile pentru ca omul sa-si regleze propria conduita.
In piramida caracterului, fiecare trasatura e un nod care se afla in relatie cu toate celelalte. La nivelul piramidei caracterului, relatiile dintre trasaturi sunt extrem de variabile (o trasatura care la un individ e subordonata, la altul e subordonata).