Sunteți pe pagina 1din 29

Prof. univ. dr.

Marcela Rodica LUCA

ETICĂ ŞI DEONTOLOGIE ÎN PSIHOLOGIA APLICATĂ

Teme de curs
1. Etica şi deontologia profesională – origini şi rol
2. Organismele profesionale şi rolul lor în profesiile reglementate. Codul deontologic al
profesiei de psiholog
3. Principii etice în psihologia aplicată
4. Deciziile etice în activitatea profesională
5. Aspecte etice în practica psihologiei clinice
6. Aspecte etice în practica consilierii psihologice şi a psihoterapiei
7. Aspecte etice în cercetarea din domeniul psihologiei cinice, consilierii psihologice şi
psihoterapiei

Teme de seminar
1. Relaţia psiholog-client în psihologia clinică, în consiliere psihologică şi psihoterapie
2. Consimţământul informat
3. Confidenţialitatea
4. Lucrul cu persoane aparţinând unor categorii speciale (minorităţi etnice sau sexuale,
persoane cu dizabilităţi, etc.)
5. Reguli deontologice în lucrul cu minori
6. Reguli deontologice în terapia de familie
7. Norme referitoare la documentele scrise în psihologia clinică, în consiliere psihologică
şi psihoterapie

1
TEMA 1
ETICA ŞI DEONTOLOGIA PROFESIONALĂ – ORIGINI ŞI ROL

Câteva întrebări
• De ce este nevoie de reguli morale în viaţa profesională?
• De ce nu este suficientă legislaţia pentru a face ca lucrurile să fie corecte?
• De ce este nevoie de un curs de etică pentru viitorii practicieni?
De ce este nevoie de reguli morale în viaţa profesională?
• Activitatea profesională vizează aspecte care ţin de demnitatea şi integritatea
psihologică a persoanei.
• Primum non nocere = în primul rând nu face rău (lat.)
• Psihologul poate lua decizii care vizează cariera sau viaţa privată a persoanelor, emite
recomandări.
• Există posibilitatea ca, din diferite cauze, psihologul să facă rău.
• Clienţii trebuie să poată avea încredere în psiholog.
De ce nu este suficientă legislaţia pentru a face ca lucrurile să fie corecte?
• Legislaţia are prevederi generale, care sunt interpretabile când sunt aplicate în cazuri
particulare.
• Legislaţia se referă la definirea abaterilor grave, de tipul infracţiunilor (ce nu e voie să
faci), dar nu precizează ce este de făcut într-o situaţie concretă.
• Pentru a spori încrederea clienţilor că, prin serviciile prestate, specialiştii nu le fac rău,
organismele profesionale generează reguli de natură morală ce trebuie respectate de
către specialişti pentru a asigura pe toată lumea că prestaţia lor va fi nu doar în limitele
legii, ci şi în concordanţă cu normele morale.
De ce este nevoie de un curs de etică pentru viitorii practicieni? (1)
• Exercitarea profesiei se face în condiţii de autonomie.
• Psihologul trebuie să aibă nişte repere după care să se ghideze în judecăţile sale.
• Profilul de competenţe: Competenţa transversală CT1:
– Atitudine responsabilă în abordarea situaţiilor-problemă cu grad ridicat de
dificultate, din domeniu şi al cercetării ştiinţifice, în vederea soluţionării
eficiente a acestora, cu respectarea principiilor şi a normelor de etică
profesională.
De ce este nevoie de un curs de etică pentru viitorii practicieni? (2)

2
• Obiectivul general al disciplinei:
– Dezvoltarea unei mentalităţi conforme cu principiile deontologiei profesionale
• Obiectivele specifice:
– Să cunoască principiile eticii profesionale şi normele deontologice.
– Să emită raţionamente morale clare şi corecte în situaţii profesionale slab
structurate.
– Să aibă principii morale ferme şi atitudini etice conforme cu etica profesională.
– Să aplice normele deontologice în activitatea profesională.
De ce este nevoie de un curs de etică pentru viitorii practicieni? (3)
• În viaţa cotidiană ne confruntăm cu două categorii de situaţii:
– Situaţii puternic structurate: Rolul (social sau profesional) pe care îl jucăm
este clar definit prin prescripţii de rol. Fiecare participant la interacţiune ştie
exact cum se aşteaptă de la el să se poarte.
– Situaţii slab structurate: Rolul (social sau profesional) pe care îl jucăm este
slab definit prin prescripţii de rol. Dacă în situaţii informale participanţii au
libertatea de a negocia aşteptările reciproce, în situaţii profesionale (formale!!)
există un set de aşteptări din partea clientului (să fie ajutat, să nu i se facă rău)
pentru care trebuie să existe prescripţii de rol.
• Rostul codurilor deontologice şi al cursurilor de etică este de a furniza repere
comportamentale concordante cu valorile profesiei şi de a menţine în practică
standardele prestaţiei de specialitate la nivelul aşteptărilor societăţii.
Valorile (1)
• Valoare: Aprecierea pe care un subiect (individ, colectivitate) o manifestă faţă de un
obiect (lucru, idee, atribut, relaţie).
• Tipuri de valori:
– morale (bine-rău),
– de adevăr/ epistemice (ştiinţifice),
– estetice (frumos-urât)
Valorile (2)
• Fiecare societate are un sistem de valori pe care individul şi le internalizează prin
educaţie; odată internalizate, valorile individuale devin cadrul de raportare a
acţiunilor, gândurilor, sentimentelor şi intenţiilor unui individ.
• Mediul social furnizează un cadru valoric de judecare a acţiunilor, gândurilor,
sentimentelor şi intenţiilor unui individ sau a unei colectivităţi.

3
• Colectivităţile profesionale produc sisteme de valori proprii, care constituie cadre de
raportare pentru tot ce înseamnă activitate profesională.
• Morala şi valorile morale
• Morala – concepţie despre ceea ce este bine/ rău, moral/ imoral, cinste, corectitudine,
echitate, sinceritate, responsabilitate.
– ansamblu de norme de reglementare a comportamentului fundate pe valori de
tip bine/ rău.
– Valorile morale
– sistem de preferinţe pentru moduri de acţiune, reflectă modul în care o societate, o
colectivitate sau un individ exprimă gradul de dezirabilitate al unor comportamente
– au rol în asigurarea ordinii sociale şi sporirea gradului de coerenţă a
raporturilor sociale
– valorile morale variază de la o societate la alta, dar există şi valori morale
universal umane
– valorile morale sunt, de regulă, asociate cu Norme morale – reguli de conduită
Etica
• Etica = teorie care are ca obiect determinarea scopurilor existenţei umane sau
condiţiile unei vieţi fericite
• Etica = reflecţie teoretică asupra unor probleme de morală (termen parţial sinonim cu
morala), cu diferenţa că etica implică o consideraţie de “ordin secund”- o reflecţia
asupra unor reflecţii (judecăţi morale).
– judecata morală = o credinţă, o consideraţie de prim ordin, referitoare direct
la fapte: CE ESTE BINE SĂ FAC ÎN CAZUL DE FAŢĂ?
– judecata etică = DE CE ESTE BINE SĂ PROCEDEZI ÎN ACEST FEL ŞI
NU ÎN ALTUL?
Drepturile morale
• Drept moral
– cerere, aşteptare îndreptăţită de o regulă/ valoare morală
– Dreptul moral specifică ceea ce este permis/ acceptabil/ cerut, respectiv
nepermis/ inacceptabil/ refuzat din punct de vedere moral
• Părţile implicate într-o decizie au drepturi morale care uneori sunt contradictorii
• Decizia morală presupune alegerea unei variante de acţiune care să minimizeze
prejudiciile aduse tuturor părţilor
Câteva distincţii conceptuale

4
• Principii morale – aserţiuni generale, care prescriu orientarea morală a acţiunilor;
cadre valorice de raportare a faptelor
• Drepturi morale – drepturi pe care o entitate le are din punct de vedere moral –
aşteptări în raport cu o altă entitate
• Obligaţii morale – ceea ce este permis, interzis sau cerut din punct de vedere moral;
sunt diferite de obligaţii le legale sau de cele instituţionale
• Reguli morale – secondează obligaţiile morale: ceea ce trebuie să facă persoana/
entitatea (prescripţie comportamentală) în raport cu dreptul moral al unei alte entităţi
şi cu obligaţiile morale ale agentului
Norme morale
• Reguli de conduită morală:
– să fii responsabil
– să fii onest
– să ai curajul de a spune adevărul
– să ai curajul să-ţi asumi riscuri în numele unor valori morale
Exemplu de relaţie între principii, drepturi, obligaţii şi reguli morale
• Principiu moral: ONESTITATE
• Drepturi morale: ceilalţi (clienţii, comunitatea profesională, publicul) au dreptul la /
se aşteaptă ca un psiholog să fie onest în comportamentul său profesional
• Obligaţii morale: psihologului i se cere implicit sau explicit să se conformeze acestor
aşteptări, adică să se comporte în practica profesională cu onestitate
• Reguli morale: în relaţia cu clienţii şi cu alte persoane psihologul va spune adevărul,
nu va minţi, nu va avea nici un fel de comportamente necinstite.
Dilemă morală / Problemă morală
• Dilema morală:
– alegere forţată între (două) variante de acţiune care sunt la fel de inacceptabile
din punct de vedere moral.
– există relativ puţine dileme morale propriu-zise
– Problema morală:
– alegere între variante de acţiune care diferă ca grad de acceptabilitate morală
– rezolvarea problemei morale = alegerea variantei care lezează cât mai puţine
drepturi ale părţilor implicate
Judecata morală / Acţiunea morală
• “Cerul înstelat deasupra noastră şi ordinea morală din noi” (I. Kant)

5
• Judecata morală precede judecata legală
– Ea este baza ultimă a evaluării alternativelor de acţiune – a deciziei, după ce
toate celelalte variabile (“tehnice”) au fost puse în ecuaţie.
– Presupune evaluarea situaţiei, a părţilor, intereselor şi drepturilor implicate şi
imaginarea unei alternative de acţiune care să nu lezeze drepturile părţilor şi să
fie “corectă”, “bună”, indiferent dacă sunt anticipate consecinţe legale sau nu.
• Acţiunea morală – acţiune conformă normelor morale.

6
TEMA 2
ORGANISMELE PROFESIONALE ŞI ROLUL LOR ÎN PROFESIILE
REGLEMENTATE.
CODUL DEONTOLOGIC AL PROFESIEI DE PSIHOLOG

Responsabilitate profesională şi socială în practica profesională


• Profesia de psiholog este una reglementată prin lege, deoarece specialiştii o pot
exercita în liberă practică, în condiţii de deplină autonomie.
• Din autonomia exercitării rolului profesional şi din absenţa unui control direct şi
continuu asupra acţiunilor psihologului derivă şi transferul responsabilităţii
profesionale asupra individului.
• Organismele profesionale generează coduri de conduită care să fie obligatorii pentru
toţi membrii lor, asigurând astfel clienţii.
• Colegiul Psihologilor din România a promovat Legea 213/2004 care reglementează
practicarea profesiei în acest domeniu.
• CPR a generat şi un Cod deontologic anexat acestei legi.
Autonomia profesională şi necesitatea unor coduri etice (1)
• Legislaţi şi reglementările interne nu pot prescrie în amănunt conduita pentru toate
situaţiile posibile
• Psihologul lucrează de obicei singur
• Comunitatea profesională are nevoie de prestigiu social, ca atare va fi preocupată să
prevină lezarea imaginii publice de comportamente ne-etice ale membrilor săi
Autonomia profesională şi necesitatea unor coduri etice (2)
• Existenţa unor reguli de conduită în interiorul comunităţii ştiinţifice creează un cadru
de raportare a comportamentelor individuale şi de grup
• Internalizarea regulilor de conduită de către indivizi asigură predictibilitatea
comportamentelor şi sentimentul de siguranţă pentru toţi
• Rostul codurilor etice este de a stabili un set de reguli care să răspundă misiunii
comunităţii ştiinţifice, necesităţilor practicii curente

PRINCIPII ETICE ÎN PSIHOLOGIE - 1


1. Competenţa

7
• Psihologul trebuie să-şi declare poziţia profesionala în strânsa legătură cu pregătirea
sa. El trebuie sa menţină standarde înalte de competenţă în munca pe care o
desfăşoară, sa-si recunoască limitele competentei sale specifice si a experienţei de care
dispune. Serviciile psihoterapeutului trebuie sa se limiteze numai la acele tehnici în
care este calificat în funcţie de educaţia, formarea si experienţa sa.
2. Confidentialitatea
• Toate informaţiile care devin cunoscute psihologului ca urmare a relaţiei
psihoterapeutice sau a relaţiei de colaborare cu organizaţii - client, sunt supuse
principiului confidenţialităţii.
3. Integritate MORALA
• Psihologul va promova integritatea morala în munca pe care o desfăşoară, în descrieri
sau relatări făcute de către psiholog cu privire la calificarea sa, la metodele de
tratament sau intervenţie în organizaţia client, la durata probabila si la termenii
financiari ai tratamentului sau intervenţiei, psihologul trebuie sa se supună principiului
integrităţii morale, manifestat prin cinste, corectitudine, respect fata de cei cu care
inter-relaţionează, fie aceştia pacienţi - clienţi persoane fizice sau organizaţii sau
colegi.
• Informaţiile oferite pacienţilor - clienţilor persoane fizice sau organizaţii, trebuie sa fie
oneste, obiective si realiste, pe parcursul sau după încheierea relaţiei profesionale.
• In cazul în care intervin anumite conflicte legate de obligaţiile şi competentele
psihologului, acesta trebuie sa le rezolve în maniera responsabilă.
4. Responsabilitatea profesionala si stiintifica
• Psihologul trebuie sa se comporte în manieră responsabilă, să fie dăruit naturii speciale
a relaţiei psihoterapeutice sau de colaborare cu organizaţiile-client, care este clădita în
întregime pe încredere totala. Abuzul si zdruncinarea încrederii sunt considerate drept
o neglijare de către psiholog a responsabilităţii sale profesionale, o inculcare a
normelor deontologice, iar responsabilitatea pentru aceasta revine în întregime
psihologului.
• Lipsa responsabilităţii în relaţia bazată pe încredere constituie o serioasa eroare în
tratamentul psihoterapeutic sau în procesul de intervenţie.
• Psihologul se va consulta cu colegii în scopul prevenirii unui comportament ne-etic.
5. Respectarea demnității si a drepturilor omului

8
• Psihologul trebuie să respecte drepturile fundamentale ale omului, să respecte dreptul
pacientului - clientului la demnitate, încredere, autodeterminare, confidenţialitate,
intimitate.
• Psihologul va tine seama, în activitatea pe care o desfăşoară, de diferenţe individuale,
culturale, de rol, vârsta, sex, limba, rasa, etnie, religie, origine şi nu va desfăşura sau
tolera practici nedrepte, discriminatorii.
6. Responsabilitatea socială
• Conştient de responsabilităţile sale profesionale faţă de comunitatea în care munceşte
şi trăieşte, psihologul va căuta să contribuie la menţinerea şi crearea condiţiilor care să
restabilească şi să menţină sănătatea psihologică.
• Psihologul va trebui sa acorde atenţie şi să acţioneze în vederea atenuării cauzelor
suferinţelor umane, respectând legea şi încurajând dezvoltarea politicilor sociale şi
legislative care servesc intereselor pacienţilor - clienţilor săi. Psihologul va evita
folosirea inadecvata a muncii sale.
7. Aspecte de ordin legislativ
Codul Etic constituie o bază pentru luarea de atitudine colectivă împotriva acelor
comportamente care sunt apreciate drept încălcări flagrante ale principiilor eticii psihologice.
Principiile etice formulate de Codul deontologic al CPR ediţia 2013 (1)
1. Principiul competenţei, specializării şi integrităţii profesionale
2. Principiul responsabilităţii ştiinţifice şi profesionale
3. Principiul independenţei, nediscriminării şi imparţialităţii profesionale
4. Principiul asigurării demnităţii şi respectului pentru fiinţe
5. Principiul primordialităţii interesului fiinţei umane
• Principiile etice formulate de codul deontologic al CPR ediţia 2013 (2)
6. Principiul liberei concurenţe profesionale
7. Principiul evitării conflictului de interese
8. Principiul confidenţialităţii şi păstrării secretului profesional
9. Principiul informării şi obţinerii consimţământului prealabil
10. Principiul formării profesionale continue
11. Principiul confraternităţii şi colegialităţii
• Principiile etice formulate de codul deontologic al CPR ediţia 2013 (3)
12. Principiul nemedierii relaţiei psiholog-beneficiar/pacient
13. Principiul obligaţiei de mijloace în activitatea psihologică
14. Principiul dreptului beneficiarului la o a doua opinie în specialitate

9
15. Principiul obligaţiei de finalizare a activităţii psihologice
16. Răspunderea disciplinară

10
Tema 3
DECIZIILE MORALE/ ETICE ÎN ACTIVITATEA PROFESIONALĂ

Psiholog în liberă practică= Singur faţă-în-faţă cu o decizie etică


• Autonomia profesională îşi are dificultăţile ei:
– De multe ori nu ştim în primul moment ce să facem într-o situaţie dată
– Clientul aşteaptă de la psiholog şi el/ea s-a angajat să-l dea prin acceptarea
relaţiei profesionale
– Reacţia psihologului trebuie să fie “aici şi acum” (aşteptări referitoare la
conduită profesională)
• Ca atare, el trebuie să fie capabil să emită judecăţi morale corecte şi să ia decizii în
interesul superior al clientului, ţinând cont de TOATE datele problemei!
Situaţii care impun o decizie morală/ etică
• Existenţa unei situaţii cu grad ridicat de complexitate
• Absenţa unor proceduri sau căi de acţiune, prescrise de cod sau de alte documente,
care să poată fi aplicate în respectiva situaţie (slab structurată!)
• Necesitatea de a alege o cale de acţiune care să respecte:
– principiile etice
– drepturile morale ale părţilor afectate de decizie
– obligaţiile morale pe care psihologul le are faţă de părţile implicate
Resurse implicate în decizia etică
1. “La purtător”, utilizabile pe loc
• Bunul simţ comun
• Formarea profesională (în psihologia clinică/ psihoterapie “ucenicia etică” este o parte
importantă din ea…)
• Cunoaşterea Codului deontologic
• Formarea specifică (disciplina prezentă)
2. Necesită timp şi amânare…
• Consultarea cu supervizorul
• Consultarea unor colegi cu experienţă
• Consultarea unor studii de caz
Câteva considerații preliminare

11
• Decizia morală presupune alegerea unei variante de acţiune care să minimizeze
prejudiciile aduse tuturor părţilor
• Ea presupune considerarea a ceea ce este bine sau rău şi nu a ceea ce este adevărat sau
fals
• Decizia morală are la bază judecata morală. Ea este baza ultimă a evaluării
alternativelor de acţiune:
– Presupune evaluarea situaţiei, a părţilor, intereselor şi drepturilor implicate şi
imaginarea unei alternative de acţiune care să nu lezeze drepturile părţilor şi să
fie “corectă”, “bună”, indiferent dacă sunt anticipate consecinţe legale sau nu.
• Acţiunea morală – acţiune conformă normelor morale.
Ce este adevărat şi ce este moral?
• “Atunci când ai dreptate de unul singur, eşti în majoritate.
O majoritate logică.” (H. Poincaré)
• “Cerul înstelat deasupra noastră şi ordinea morală din noi”.
(I. Kant)
Comentariu:
– Adevărul ştiinţific nu se stabileşte pe baza majorităţii de voturi –
el este pur şi simplu un adevăr evident.
– Din fericire, în ştiinţă adevărurile sunt testabile, deoarece sunt OBIECTIVE.
– În viaţa socială, unele “adevăruri” sunt rezultatul presiunii sociale (ceea ce grupul
hotărăşte că s-a întâmplat, sau este cauza unui fenomen, sau este “adevărat” –
adevărurile sociale (valorile morale sau estetice) nu sunt OBIECTIVE, ci
SUBIECTIVE
– vezi EXPERIMENTUL ASCH – presiunea spre conformare
– Vezi fenomenul GOUPTHINK – iluzia invulnerabilităţii grupului
– Pentru adevărurile morale avem nevoie de alte repere decât “evidenţa” şi anume:
valorile şi principiile morale acceptate de gruăul nostru social de referinţă.
Elemente de considerat într-o decizie etică (1)
• Existenţa unor prevederi legale (ex. riscul de suicid)
• Care este interesul superior al clientului?
• Drepturile morale ale celor implicaţi de consecinţele deciziei:
– Clientul
– Aparţinătorii
– Grupul social de apartenenţă

12
– Corpul profesional
– Societatea în general
Elemente de considerat într-o decizie etică (2)
• Obligaţiile morale ale psihologului faţă de părţile implicate
• Eventuale conflicte între drepturile/ obligaţiile morale considerate
• Prescripţiile comportamentale cuprinse în Codul deontologic
• Consecinţe secundare ale deciziei (nu asupra clientului, ci asupra altor părţi implicate,
sau consecinţe pe termen lung)
Relaţii între principii, drepturi, obligaţii şi reguli morale
Întrebări pentru un caz de decizie morală
• Care sunt părţile implicate de decizia morală?
• Care sunt drepturile morale ale fiecărei părţi vizate de decizia mea?
• Care sun obligaţiile morale ale persoanelor implicate unele faţă de altele?
• Ce ar trebui să fac eu? (variante de acţiune)
• Pentru fiecare variantă de acţiune, care sunt consecinţele?
• Ce argumente ar fi pentru / contra unei variante de acţiune?
• Ce drepturi morale / legale ale unor persoane ar trebui avute în vedere?
Care sunt consecinţele acţiunilor
• Alternative de acţiune posibile în situaţia dată
• Consecinţele fiecărei alternative asupra părţilor interesate
– Pe termen scurt
– Pe termen lung
• Motive pentru a alege o alternativă sau alta
• Norme deontologice implicate
• Valori şi principii morale implicate

GRILA DE ANALIZĂ A CAZURILOR DE DILEMĂ MORALĂ


Pentru judecarea fiecărui caz vor fi luate în considerare următoarele aspecte:
– Părţile implicate în judecata morală (sunt afectate de consecinţele deciziei de luat) şi
interesele lor.
– Natura conflictului moral/ problemei/ dilemei:
– drepturi şi obligaţii morale care ajung în conflict.
– Căi de acţiune ce rezultă din judecata morală/ decizia propusă şi consecinţele lor.

13
– Standarde din Codul deontologic care prescriu comportamentul corect în astfel de
situaţii. (aici vor fi menţionate articolele, cu numărul de ordine).
– Este important ca, pentru fiecare standard să fie argumentată importanţa lui
pentru caz – de ce este bine să aplicăm acel standard (judecată etică).
– Opinia personală despre situaţie şi despre decizia propusă.

Va fi punctat favorabil orice argument care foloseşte corect terminologia de specialitate.

14
TEMA 4
ASPECTE ETICE ÎN PRACTICA
PSIHOLOGIEI CLINICE

Principiile etice din Codul deontologic (1)


• “Prezentul Cod deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică
reprezintă actul administrativ cu caracter normativ, unic și general, care reglementează
normele generale de deontologie și de disciplină, aplicabile în exercitarea profesiei de
psiholog.” (2013)
• Intervențiile psihologice de consiliere și psihoterapie au caracterul unor obligații de
mijloace, iar nu de rezultat, psihologii fiind obligați să întreprindă toate demersurile în
vederea soluționării problemelor psihologice constatate, raportate la timpul alocat
ședințelor psihologice, însă nu pot și nu trebuie să garanteze soluţionarea acestora
(Art. 3).
• Codul deontologic este menit să garanteze, prin acceptarea liber-consimţită, buna
îndeplinire de către psiholog a misiunii sale, recunoscută ca fiind indispensabilă
pentru buna funcţionare a relațiilor profesionale dintre psihologi și beneficiarii
serviciilor psihologice, dar și a altor relații sociale (Art. 4.1).
Principiile etice din
Codul deontologic (2)
1. Principiul competenței, specializării și integrității profesionale
2. Principiul responsabilității științifice și profesionale
3. Principiul independenței, nediscriminării și imparțialității profesionale
4. Principiul asigurării demnității și respectului pentru ființe
5. Principiul primordialității interesului ființei umane
6. Principiul liberei concurențe profesionale
7. Principiul evitării conflictului de interese
Principiile etice din
Codul deontologic (3)
8. Principiul confidențialității și păstrării secretului profesional
9. Principiul informării și obținerii consimțământului prealabil
10. Principiul formării profesionale continue
11. Principiul confraternității și colegialității

15
12. Principiul nemedierii relației psiholog-beneficiar/pacient
13. Principiul obligației de mijloace în activitatea psihologică
14. Principiul dreptului beneficiarului la o a doua opinie în specialitate
15. Principiul obligaţiei de finalizare a activităţii psihologice
Abateri disciplinare
1. Abateri privind competenţa, specializarea şi integritatea profesională
2. Abateri privind responsabilitatea ştiinţifică şi profesională
3. Abateri privind independenţa, nediscriminarea şi imparţialitatea profesională
4. Abateri privind asigurarea demnitaţii profesionale şi respectului pentru fiinţe
5. Abateri privind libera concurenţă profesională
6. Abateri privind conflictul de interese
7. Abateri privind confidenţialitatea actului profesional
8. Abateri privind informarea şi obţinerea consimţământului prealabil
Principii etice implicate cu prioritate în evaluarea clinică
1. Principiul competenței, specializării și integrității profesionale
2. Principiul asigurării demnității și respectului pentru ființe
3. Principiul primordialității interesului ființei umane
4. Principiul confidențialității și păstrării secretului profesional
5. Principiul informării și obținerii consimțământului prealabil
6. Principiul obligației de mijloace în activitatea psihologică
7. Principiul obligaţiei de finalizare a activităţii psihologice
Principiul competenței, specializării și integrității profesionale
• Raţiune
– P prestează servicii în limitele de competenţă şi specializare
– Se evită astfel prestaţiile de slabă calitate şi lezarea intereselor beneficiarului
– Activitatea tuturor profesioniştilor contribuie la construirea şi menţinerea
încrederii publicului în profesie
– Menţinerea reputaţiei proprii
• Context
– Iniţierea, funcţionarea şi încheierea relaţiei profesionale
– Formarea la beneficiar a unor aşteptări corecte cu privire la rezultatele actului
psihologic
– Decizii etice în situaţii de evaluare clinică
– Expunerea propriei competenţe în relaţiile cu beneficiarul sau cu terţi

16
• Posibile abateri
– Angajarea în activităţi de evaluare care depăşesc competenţa şi specializarea P
– Utilizarea unor instrumente neadecvate
– Participarea la spectacole mediatice prin care sunt emise opinii “profesionale”
despre persoane care nu au făcut obiectul evaluării directe şi este lezată
demnitatea persoanei, confidenţialitatea şi încrederea în profesie
Principiul asigurării demnității și respectului pentru ființe
• Raţiune
– P acţionează în interesul oamenilor şi demonstrează respectul pentru
demnitatea persoanelor prin toate comportamentele sale
– Încrederea în profesie şi propria reputaţie
• Context
– Lucrul cu minori, persoane defavorizate
– Posibilitatea manifestării unor atitudini discriminatorii
– Relaţii incorecte cu beneficiarul (nerespectarea interesului superior al
beneficiarului, divulgarea secretului profesional către terţi)
• Posibile abateri
– Neinformarea autorităţilor competenţe atunci când este abuzat un copil
(cunoaştere directă), comiterea unor infracţiuni
Principiul primordialităţii interesului fiinţei umane
• Raţiune
– Datoria P este faţă de beneficiarul direct şi mai apoi faţă de beneficiarul
contractual
– Interesul fiinţei umane prevalează faţă de cel al societăţii sau al ştiinţei
• Context
– Prestarea nediscriminatorie a serviciilor P (în funcţie de interesul clientului şi
nu al terţilor)
– Decizii referitoare la utilizarea avizelor psihologice de către terţi
• Posibile abateri
– Utilizarea informaţiilor în alte scopuri decât au fost aflate
– Nerespectarea interesului clientului în favoarea unor terţi
Principiul confidenţialităţii și păstrării secretului profesional
• Raţiune

17
– Confidenţialitatea stă la baza încrederii în P, atât în relaţia profesională
propriu-zisă, cât şi în încrederea publică în profesie
• Context
– Prezentarea serviciilor către client şi stabilirea contractului
– Păstrarea documentelor referitoare la serviciul furnizat
– Solicitarea de informaţii despre beneficiarul direct de către terţi (aparţinători,
beneficiari contractuali)
– Discutarea cazurilor cu colegii, comunicări ştiinţifice
• Posibile abateri
– Furnizarea unor / facilitarea accesului la date care să permită identificarea
beneficiarului şi utilizarea acestora pentru a leza, în orice fel, interesul
clientului şi lezarea demnităţii persoanei şi a imaginii sale publice
– Lucrul cu beneficiari cu care P are relaţii de rudenie până la gradul al IV-lea
– Dezvăluirea către terţi a datei şi locului în care urmează să aibă loc evaluarea
– Înregistrarea audio şi/sau video a şedinţelor şi utilizarea ulterioară fără
consimţământul celui în cauză
Principiul informării şi obţinerii consimţământului prealabil
• Raţiune
– Consimţământul informat serveşte respectarea interesului şi demnităţii
beneficiarului
– Se aplică inclusiv în cazul minorilor şi al persoanelor cu discernământ atenuat
(consimţământul părinţilor, tutorilor, reprezentanţilor legali)
• Context
– Iniţierea oricărui act psihologic
– Cazuri în care există beneficiar direct şi beneficiar contractual
– Utilizarea rezultatelor pentru obţinerea unor drepturi personale sau în instanţă
(psihologul menţionează dacă da sau nu un avizul psihologic)
– Excepţii: situaţia de urgenţă, evaluarea în interesul superior al minorului,
evaluări impuse de instanţa de judecată
• Posibile abateri
– Neobţinerea consimţământului scris
– Neinformarea prealabilă despre condiţii, scop, durată, metode, riscuri, limitele
confidenţialităţii şi dreptul de a întrerupe oricând relaţia
– Neinformarea despre conţinutul şi destinaţia avizului psihologic

18
Principiul obligației de mijloace în activitatea psihologică
• Raţiune
– Calitatea actului psihologic se bazează pe competenţa evaluatorului şi pe
instrumentele pe care acesta le foloseşte
– P va mobiliza toate mijloacele necesare evaluării clinice de care dispune pentru
a furniza un serviciu de calitate
• Context
– Orice act de evaluare psihologică, considerând interesul superior al clientului
– Decizii legate de finalitatea evaluării, utilizarea rezultatelor
• Posibile abateri
– Dezinteres faţă de starea de sănătate a beneficiarului
– Neutilizarea tuturor mijloacelor necesare pentru a finaliza un act psihologic de
calitate
Principiul obligaţiei de finalizare a activităţii psihologice
• Raţiune
– Un serviciu psihologic are o durată limitată în timp şi beneficiarul trebuie să fie
informat despre rezultatele urmărite în final
– Aşteptările beneficiarului trebuie să fie corecte şi realiste
– Contractul cu beneficiarul trebuie dus la bun sfârşit (obligaţie legală)
• Context
– Orice serviciu psihologic de evaluare sau de altă natură
– În măsura în care refuzul P este fundamentat, va dirija beneficiarul spre alt
coleg sau spre alte forme de asistenţă de specialitate
• Posibile abateri
– Încetarea serviciului înainte de termenul convenit prin contract
– Încetarea serviciului pune în pericol viaţa sau starea de sănătate a
beneficiarului
– Excepţie: beneficiarul solicită acte care aduc atingere integrităţii şi demnităţii
psihologului, prestigiului profesional, principiilor deontologice ale profesiei
Situaţii critice în practica psihologiei clinice (1)
• Evaluarea psihologică necesită competenţe diferite de cele posedate de P în prezent
• Există un beneficiar direct şi unul contractual, care ar putea avea interese divergente

19
– Ex: copii minori, persoane cu discernământ redus, persoane din medii
defavorizate, evaluări contractate cu angajatori, evaluări ordonate de instanţa
de judecată
• Există posibilitatea utilizării avizului în vederea discriminării beneficiarului
– Ex: Angajatorul poate utiliza avizul pentru decizii discriminatorii
Situaţii critice în practica psihologiei clinice (2)
• Există dubii rezonabile asupra modului în care beneficiarul / beneficiarul contractual
va folosi avizul (obţinerea de drepturi personale despre care P nu a fost informat,
evaluarea copiilor în situaţii de divorţ)
– Ex: Unul din soţi poate folosi avizul pentru a obţine tutela supra minorului
– Ex: Avizul psihologului poate fi utilizat în loc de expertiză
• Beneficiarul contractual solicită o evaluare indirectă
– Ex. Părintele solicită un aviz pe baza relatărilor sale, fără ca psihologul ă poată
evalua direct copilul
• Situaţii de urgenţă
– Ex: iminenţă de sinucidere, agresiune
– Ex: P este martor la un abuz de orice fel asupra minorului
Situaţii critice în practica psihologiei clinice (3)
• Dificultăţi în obţinerea consimţământului scris
– Ex: beneficiarul nu poate/ nu vrea să consimtă să fie evaluat; nu ştie să scrie şi
să citească
• Se solicită opinii profesionale ce vor fi difuzate în mass media
– Ex: P este solicitat să “evalueze psihologic” o persoană care face obiectul
atenţiei publice
• Se solicită divulgarea secretului profesional în alte împrejurări decât cele prescrise de
lege
– Ex: cineva apropiat solicită informaţii despre un beneficiar
– Ex: se solicită informaţii despre un beneficiar cu care relaţia s-a încheiat
(confidenţialitatea nu este limitată în timp)
• Beneficiarul are solicitări contrare convingerilor P sau Codului deontologic.

20
21
TEMA 5
ASPECTE ETICE ÎN PRACTICA CONSILIERII PSIHOLOGICE ŞI A
PSIHOTERAPIEI

Relaţia terapeutică - particularităţi


• Expectanţele clientului → legate de competenţă = puterea de a-l ajuta.
– Pericol A: expectanţele nerealiste ale clientului
– Pericol B: iluzia psihologului că poate “face minuni” pentru client
De reţinut:
• Deşi formaţi specific, psihoterapeuţii (PT) sunt oameni care au limitări umane:
– Sfera competenţelor PT este inevitabil limitată.
– PT are vulnerabilităţi, slăbiciuni, probleme emoţionale nerezolvate.
• Obligaţia PT de a fi conştient de aceste minusuri, de a gândi critic, de a-şi accepta
limitările
Competenţe specifice pentru psihoterapie şi consiliere
• Practica liberă este reglementată legal şi prin reglementările organismelor profesionale
de specialitate.
– Cerinţe de formare iniţială (studii universitare de specialitate)
– Cerinţe de formare specifică (master, şcoală terapeutică, formări punctuale,
supervizare specifică)
– Standarde profesionale impuse de Colegiul psihologilor
• Codurile etice interzic depăşirea limitelor de competenţă în practica profesională.
• Situaţii speciale: PT este singurul specialist disponibil (lucrează pentru o organizaţie
sau este singurul practician într-o comunitate mică)
– Soluţii: a urma formări specifice pentru a dobândi competenţele necesare sau a
trimite clientul spre un alt specialist.
Competenţa intelectuală
• Cunoştinţe teoretice (de bază)
• Cunoştinţe specifice: abordări clinice, strategii, tehnici adecvate situaţiei clientului
• Meta-competenţe:
– Practician reflexiv:
• Conştientizarea a ce ştie şi ce nu ştie

22
• Capacitatea de a reflecta asupra experienţelor şi trăirilor proprii
• Capacitatea de a capitaliza experienţă
– Capacitatea de a identifica propriile nevoi de formare (generală sau specifică)
şi de a le rezolva în mod proactiv
• Sincronizarea cu evoluţia domeniul prin studiu individual, formare continuă
Consecinţe ale incompetenţei intelectuale
• Identificarea greşită a problemelor clientului.
• Alegerea greşită a strategiei sau a tehnicilor de intervenţie.
• Intervenţii dincolo de limitele propriei competenţe.
• Stagnarea profesională.
• Compromisuri privind calitatea serviciilor.
Competenţa emoţională
• Capacitatea de a conştientiza propriile limite emoţionale prin acceptare de sine şi
autosupraveghere permanentă (inclusă în capacitatea de a fi un practician reflexiv).
• Pregătirea pentru experienţe emoţionale intense (ale clientului sau ale PT) în decursul
psihoterapiei.
• Conştientizare invitabilelor traume emoţionale din istoria personală a PT şi a
impactului lor asupra competenţei emoţionale actuale.
• Reflecţie critică asupra propriilor reacţii emoţionale nepotrivite în situaţii profesionale.
Consecinţe ale incompetenţei emoţionale
• Comportamente inadecvate în relaţia cu clientul (vezi o listă la p. 52 în Pope &
Velasquez, 2007).
• Greşeli în psihoterapie
• Dezimplicare în muncă
• Utilizarea unor mecanisme de apărare pentru a bloca sentimentele de vinovăţie sau
anxietatea
• Burnout
• Supra-compensare – utilizarea muncii ca supapă pentru probleme personale
Situaţii de decizie în practica psihoterapiei sau consilierii
• Începerea/ terminarea unei relaţii profesionale
• Lucrul cu copii şi cu tutori lor legali
• Eventualitatea/ perspectiva dezvoltării unor relaţii multiple cu clientul
• Eventualitatea/ perspectiva dezvoltării unor relaţii sexuale cu clientul
• Existenţa unor particularităţi culturale sau religioase care afectează relaţia terapeutică

23
• Alegerea strategiei de consiliere/ terapeutice
• Implicarea unor terţi în terapie (familie etc.)
• Identificarea limitelor competenţei proprii şi trimiterea spre alt specialist
Paşi în luarea unor decizii etice (1)
(Pope & Vasquez, 2007, cap. 9)
• Identificarea situaţiei
• Identificarea părţilor ce vor fi afectate de decizie
• Definirea clientului
• Autoevaluarea propriei competenţe în raport cu cazul
• Identificarea principiilor şi normelor etice de considerat în luarea deciziei
• Identificarea unor prevederi legale care aplica în cazul respectiv
• Clarificarea aspectelor teoretice care ar putea fi utile în caz
Paşi în luarea unor decizii etice (2)
8. Clarificarea modului în care sentimentele, biasările sau interesele proprii pot afecta
decizia
9. Identificarea efectelor culturale, religioase asupra situaţiei şi asupra identificării
răspunsului etica la situaţie
10. Există experţi care ar putea fi consultaţi?
11. Care sunt alternativele de acţiune
12. Care sunt consecinţele fiecărei linii de acţiune
13. Considerarea perspectivei fiecărei părţi implicate asupra situaţiei şi asupra
consecinţelor deciziei
Paşi în luarea unor decizii etice (3)
14. Luarea deciziei şi reflecţie critică asupra ei
15. Identificarea responsabilităţii individuale (profesionale) implicate de decizie
16. Evaluarea rezultatelor deciziei - reflecţie critică asupra efectelor
17. Asumarea responsabilităţii personale pentru consecinţele acţiunii
18. Evaluarea consecinţelor pe care efectele deciziei le au asupra unor situaţii viitoare
Lecturi suplimentare
1. Knapp, S. J., Gottlieb, M. C., & Handelsman, M. M. (2016). Dileme etice în
psihoterapie. Abordări pozitive ale procesului decizional. București: Trei.
2. O’Donohue, W. & Ferguson, K. (2003). Handbook of professional ethics for
psychologists. London: Sage.

24
3. Pope, K. S. & Vasquesz, M. J. T. (2007). Ethics in psychotherapy and counselling. A
practical guide, 3rd. ed. San Francisco, CA: Jossey-Bass. Cap. 7 şi 9.

25
TEMA 6
ASPECTE ETICE ÎN CERCETAREA DIN DOMENIUL
PSIHOLOGIEI CLINICE, CONSILIERII PSIHOLOGICE ŞI
PSIHOTERAPIEI

Aspecte etice privind cercetarea în domeniul psihologiei clinice


• Aspecte etice privind cercetarea pe subiecţi umani
– Specificul cercetării în psihologia clinică
– UTBV - CODUL de etică în cercetarea ştiinţifică social-umană:
– http://www.unitbv.ro/Portals/0/Cercetare/Comisia%20de%20etica/Codul%20d
e%20etica%20in%20cercetare%20stiintifica%20social-umana.pdf
Principii în cercetarea pe subiecţi umani (1)
Codul UniTBv
• Art. 4 Protejarea participanţilor. Cercetătorul va proteja statutul personal, social,
financiar, organizaţional sau politic al participanţilor la cercetare, nu va face rău şi va
asigura drepturile tuturor celor cu care interacţionează pentru realizarea cercetării.
• Art. 5 Promovarea stării de bine a participanţilor. Cercetătorul va lucra în beneficiul
participanţilor, va stabilirelaţii de încredere cu cei cu care lucrează, respectând
standardele de conduită profesională şi fiind conştient de responsabilităţile sale
profesionale şi ştiinţifice pentru societate şi pentru comunităţile specifice în care
lucrează.
• Art. 6 Promovarea preciziei, onestităţii şi adevărului. Cercetătorul nu înşeală, nu se
implică în fraude şi nu denaturează intenţionat faptele şi datele folosite şi concluziile
publicate sau furnizate participanţilor.
• Principii în cercetarea pe subiecţi umani (2)
Codul UniTBv
• Art. 7 Corectitudinea şi reculimitelor de competenţă. Cercetătorul nu îşi va depăşi
limitele de competenţă, nu va utiliza instrumente sau metode pentru care nu este
abilitat, evitând ca expertiza lui să conducă la practici nedrepte.
• Art. 8 Respectul demnităţii şi valorii oamenilor, a dreptului la intimitate,
confidenţialitate şi autodeterminare. Cercetătorul va respecta diferenţele culturale,
individuale şi de rol, inclusiv pe cele de vârstă, gen, rasă, etnie, cultură, origine

26
naţională, religie, orientare sexuală, dizabilitate, limbă şi statut socio-economic şi le va
lua în considerare când lucrează cu membrii acestor grupuri.
Cercetarea corectă – 1
• Documentare cât mai completă asupra stadiului studierii problemei.
• Publicarea rezultatelor sub forma unui articol sau a unei comunicări ştiinţifice
presupune referirea la cele mai recente şi mai relevante cercetări în problema
respectivă.
Cercetarea corectă – 2
• Design de cercetare corect
• Metodologie de cercetare adecvată problemei
• Asigurarea trasabilităţii rezultatelor
– Păstrarea documentelor în ordine
– Existenţa unui jurnal de cercetare sau a unui alt document care să consemneze
mersul cercetării
Art. 2 (3) din L. 206/ 2004: Buna conduită în cercetare - dezvoltare exclude:
k) neînregistrarea şi/sau nestocarea rezultatelor, precum şi înregistrarea şi/sau stocarea
eronată a rezultatelor;

Cercetarea corectă – 3
• Asigurarea autenticităţii rezultatelor
Art. 2 (3) din L. 206/ 2004: Buna conduită în cercetare - dezvoltare exclude:
• a) ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite;
• b) confecţionarea de rezultate;
• c) înlocuirea rezultatelor cu date fictive;
• d) interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor şi deformarea concluziilor;
• m) lipsa de obiectivitate în evaluări şi nerespectarea condiţiilor de confidenţialitate;

Cercetarea corectă – 4
• Asigurarea corectitudinii aspectelor legale şi financiare
Art. 2 (3) din L. 206/ 2004: Buna conduită în cercetare - dezvoltare exclude:
• h) introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţare;
• i) nedezvăluirea conflictelor de interese;
• j) deturnarea fondurilor de cercetare;

27
• l) lipsa de informare a echipei de cercetare, înaintea începerii proiectului, cu privire la:
drepturi salariale, răspunderi, coautorat, drepturi asupra rezultatelor cercetărilor, surse
de finanţare şi asocieri;
• n) publicarea sau finanţarea repetată a aceloraşi rezultate ca elemente de noutate
ştiinţifică.

Cercetarea corectă – 5
• Asigurarea confidenţialităţii datelor
• Respectarea legislaţiei referitoare la mediu şi la cercetarea cu subiecţi umani
• Respectarea normelor morale în cercetarea cu subiecţi umani
Aspecte etice privind publicarea rezultatelor cercetării (1)
Respect pentru proprietatea intelectuală a celorlalţi – listă bibliografică, citare corectă
• Cunoaşterea şi aplicarea regulilor de citare în text pentru publicaţii, disertaţie, etc.
Art. 2 (3) din L. 206/ 2004: Buna conduită în cercetare - dezvoltare exclude:
• e) plagierea rezultatelor sau a publicaţiilor altor autori;
• f) prezentarea deliberat deformată a rezultatelor altor cercetători;
• g) neatribuirea corectă a paternităţii unei lucrări;

Aspecte etice privind publicarea rezultatelor cercetării (2)


• Respectarea strictă a confidenţialităţii – nu pot fi publicate date într-o formă care ar
permite dezvăluirea identităţii participanţilor.
• Respectarea contribuţiilor la rezultatele cercetării - ordinea coautorilor respectă
ponderea contribuţiei, indicarea sursei de finanţare, mulţumiri pentru cei care au
contribuit la colectarea rezultatelor.
• Respectarea regulilor de scriere academică.

28
Bibliografie
Etică şi deontologie în psihologia aplicată

Banyard, P. & Flanagan, C. (2005). Ethical issues and guidelines in psychology. London:
Routledge.
Knapp, S. J., Gottlieb, M. C., & Handelsman, M. M. (2016). Dileme etice în psihoterapie.
Abordări pozitive ale procesului decizional. București: Trei.
O'Donohue, W. & Ferguson, K. Eds. (2003). Handbook of professional ethics for
psychologists. Thousand Oaks, CA: Sage.
Pope, K. S. & Vasquez, J. T. (2007). Ethics in psychotherapy and counseling, 3rd ed. San
Francisco, CA: Wiley.
Singer, P. Ed. (2006/1993). Tratat de etică. Iaşi: Polirom.
Tribe, R. & Morrissey, J. Eds. (2004). Handbook of professional and ethical practice. New
York: Brunner-Routledge.

Legea 213/2004
http://www.copsi.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=751:legea-nr-
2132004-privind-exercitarea-profesiei-de-psiholog-cu-drept-de-libera-practica-
infiintarea-organizarea-si-functionarea-colegiului-psihologilor-din-
romania&catid=62:legi
Codul deontologic/ Norme de aplicare/ Norme de procedura disciplinară
http://www.copsi.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=2548&catid=2
0
Ghid de bune practici în domeniul clinic.
http://www.copsi.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=228&Itemid=
87

29