Management=MG

1 conducerea si elementele sale 2 managementul forma conducerii economice 3 managementul stiinta si arta 4 managerii definitie, rolul managerial aptitudini si tipuri Conducerea poate fi definit ca activitatea constienta directionata a individului cu ajutorul careia acceasta ordoneaza si subordoneaza interesul sau elementele mediului inconjurator. Intrun sistem de conducere se disting: -obiectul conducerii este elemental asupra careia este orientate axeasta activitate , are anumite limite in spatial anumita existenta in timp -subiectul conducerii este eleemenntul care directioneaza activitatea. Conditii: -atat obiectul cat si subiectul conducerii trebuie sa corespunda d p d v compatibili -in cadrul acestei unitati , atat obiectul cat si subiectul trebuie sa aiba o independenta relativa - intre subiect si obiect trebuie sa existe o relatie bilaterala bazata pe conexiunea inversa -atat sub cat si subiectul trebuie sa fie interesati intro interactiune precisa Munca de conducere este coplexa .Conditii de complexitate: -dimensiune ,nr si structura problemelor cu cara se confrunta managerul -nivelul de noutate al problemelor cu care se confrunta -gradul de autonomie risc si responsabilitatea deciziilor Managementul forma conducerii ec Management= conducere ec doar at cand subiectul conduccerii are libertate deplin, functioneaza in condiitiile pietei, si se orienteaza la nevoile pietei indifferent daca unrmareste sau nu obtinerea nemijlocita de profit. Managementul contemporan grup dde oameni care realizeaza in cadrul unei organizatii cele doua functii majore: antrepenoriala si de conducere. Ca stiinta managementul este un ansamblu de cunostinte sistematice accumulate si recunoscut dea lungul timpului permit intelegerea adevarului generale ce se refera la conducere. Estea cea mai noua dintre stiinte sic ea mai veche dintrea arte. Managementul ca arta consta in aptitudinea creatoata , capacitatea dea a folosi cat mai bine principiile , tehnicile si metodele formulate de managementul ca stiinta. Managementul este o stiinta care are ca obiect: -studierea relatiilor de conducere din sistemele economico sociale; -descoperirea legilor si principiilor care guverneaza aceste relatii; -conceperea de noi sisteme , metode tehnici si modalitati de conducere menite sa asigure optimizarea stabilirii obiectivelor si fucntionarii acestor sisteme. Prin stabilirea obiectivelor si a actiunilor prin care acestea se realizeaza managementul asigura practic trecerea sistemelor din starea initiala intr-o stare viitoare dorita. Magerul este acea persoana care exercita toate functiile managementului.

Managerul este persoana care intr-o organizatie planifica , organizeaza, coordoneaza, antreneaza si controleaza personalul si activitatiile desfasurate in cadrul acesteia in asa fel incat organizatia sa atinga obiectivele propuse. Rolul potrivit lu i H Mintzberg este setul de anumite reguli comportamentale care corespund unei anumite institutii sau unei anumite functii.Potrivit lui Mintzberg acesta a deosebit 3 roluri si anume: -roluri interpersonale, -roluri informationale , -roluri decizionale. Tipuri de manageri: Manageri de nivel inferior numiti si conducatori de prima linie sau operationali sunt managerii care conduc nemijlocit pe muncitorii sau alt personal nemanagerial. Managerii de nivel mediu acestia coordoneaza si controleaza pe managerii de nivel inferior. Managerii de nivel superior raspund de luarea celor mai importante deciizii atat pentru ansamblul fimei cart si pentru cea mai mare parte a acesteia.

Tipoligia aptitudinilor Aptitudini conceptuale reprezinta capacitatea cognitiva ale nui individ de a percepe organizatia ca un tot unitar in acelasi timp de a imparti precis in parti componente(manager superior sa le aiba) Aptitudini umane reprezinta capacitati;e managerului de a lucra cu oamenii si prin oameni , precum si capacitatatea de interactiona eficient in calitate de membru al echipei Aptitudini tehnice reprezinta cunostintele si deprinderiile specifice necesare indepliniriii sarcinilor de munca cu alte cuvinte aptitudiniile de afolosii tehnologiile , metodele. Masiniile , utilajele necesare exercitarii anumitor functii, concrete, cum ar fi : cercetareadezvoltarea, financiar contabila, productia

Principalele scoli de management Scoala clasica (1900-1930)are trei componente: -Management stintific reprezentat in principal prin .I.W. Taylor -Managementul administrativ reprezentat de H.Fayol -Managementul birocratic cel mai de seama reprezentant fiind Max.Weber. Managementul stiintific: La baza conceptiei sale despre manangement F.W.taylor a asezat urmatoarele principii: -divizarea muncii -masurarea muncii -precizarea sarcinilor si a metodelor de executare a aestora -munca in calitate de activitate individuala

-motivarea muncii -rolul capacitatii individuale -rolul managemmentului -rolul sindicatelor -dezvoltarea gandirii manageriale Esenta managementului stiintific conceput de F.W.Taylor consta in : -stiinta in loc de deprinderi traditionale -colaborare in loc de lucru individual -armonie in loc de contradictie -productivitate maxima in loc de una limitata -dezvoltarea fiecarui executant pana la nivelul maxim de randament accesibil acestuia si bunastarea deplina Baza teoriei administrative o constituie cele 14 principii formulate de H.Fayol aplicabile oricarui tip de management: -divizarea muncii -autoritate si responsabilitate -disciplina in munca -unitatea de dispozitie -unitatea de conducere -subordinea intereselor individuale , particulare celor generale. -recompensarea muncii prestate potrivit , atat intereselor iindividuale cat si celor ale organizatiei -centralizarea deciziilor caree sa tina seama de autoritatea necesara indeplinirii corecte a sarcinilor -ierarhizare in sensul ca autoritatea se reduce pe masura ce se coboara pe treptele piramidei ierarhice -ordinea in desfasurarea activitatii -echitate privind raporturile dintre manageri si subordonati -stabilitatea personalului -incurajarea initiativei de catre manageri -spiritul de echipa. H.Fayol considera intreprinderea ca un organism complex, pe care la impartit in 6 parti componente , fiecare executand operatii speciifice: -tehnice (de productie) -comerciale -financiare -evidenta statistica -evidenta contabila -administrative H Fayol considera ca managementul numai una din din cele 6 part i cea administrativa pe care a impartito in 5 functii -de previziune -

Potrivit lui Weber procesul de manag depinde de ansamblul principiilor formulate de management si nu de oameni. Caracrterisitcile tipului de manag administrativ birocratic sunt: -diviziunea muncii -organizatia este conceputa pe principiile ierarhiei -activitatea organizatorica este reglementata printrun sistem succesiv de regului abstracte formulate rational -managerul ideal conduce firma intrun spirit de impersonalitate formala -postul se bazeaza pe concordanta dintre calificare si functia ocupata Weber a identificat trei tipuri de autoritate legitima: -autoritate legala rationala -autoritate traditionala -autoritate charismatica Weber a elaborat asa-zisul decalog weberian , zece norme de comportament al membrilor unei organizatii si anume: -membri unei organizatii sunt liberi din punct de vedere personal -lucreaza intro ierarhie bine definita -trebuie sa respecta componentele stabilite -sunt angajati pe baza de contact si selectie deschisa -sunt supusi unui examen privind calificarea proofesionala -primesc salarii fixe isi indeplinesc sarcinile fara sasi insuseasca roadele munci lor nemijlocite -trebuie sa se conformeze unei discipline stricte si sa se supuna unui control ferm -fiecare functie se considera ca unica -indivizii au o anumita cariera profesionala -promovarea depinde de propunerea sefului direct. Managementul promovat de scoala clasica se caracterizeaza prin urmatoarele: -Organizatia este pr formala -managementul este o constriuctie transpusa in practica cu ajutorul unui sistem srict de reguli , indicatii si recomandarii obligatorii pentru toti membri organizatiei -elementele structuralee ale organnizatiei trebuie sa functioneze cau nmecanism lipsit de personalitate individul in acest sistem este izolat de alt...... Scoala relatiilor umane E.Mayo F.Roethlisberger Douglas McGregor In anii 30 ai secolului trecut E.Mayo si F.Roethlisberger au realizat celebrlele stidii Hawthore de la Western Electric Company, care au furnizat un imens material empiric, ,matereial care au relevat inconsistenta unor teze ale scolii clasice si a pus bazele unei scoli noi de managememet scoala relatiilor umane. Intai conteaza mediul sau social si apoi functia in organizatie In urma cercetarilor desfasurate reprezentantii relatiilor umane au formulat urmatoarele concluzii: -productivitatea muincii estre determinata mai curand de normele de grup reguli scrise, decat de posibilitatile fizice ale acestora.

-muncitorii actioneaza sau adopta decizii mult mai frecvent in calitate de membri ai grupului decat ca indivizi, comportamentul lor , in majoritatea cazurilor, este determinat conditionat de motmele de grup. -importanta liderilor informali pentru atingerea obiectivelor grupului , stabilirea si mentinerea normelor de grup. Caracteristici ale scolii relatilor umane: -atentia este focalizata nu asupra persoanelor ci asupra grupurilor -integrarea personalelor in grup se bazeaza pe increderea aacordata acestora -deciziile se iau descentalizat -eficienta individului depinde, indeosebi, de simtul responsabilitiatii si mai putin de control la care sut supusi executantii -coordonatorii, lideri de grup sunt considerati in primul rand ceentre de comunicare in interiorul grupului si intergrupuri si numai in al doilea rand ca reprezentanti ai autoritatii. Scoala empirica P.Drucker A.Sloan Junior O.Gelinier Scoala empirica a incercat o sinteza a teoriei clasice cu doctrinaa relatiilor umane, a imbinat de regula cercetarile teoretice cu activitatea practica. Caracterul pragmatic al acestei scoli se bazeaza pe studiul experientei managementului in vederea fundamentarii unor recomandari , care au de regulal importanta practica nemijlocita. Activitatea scoli empirice sa dezvotat in doua directii -pe o parte cercetari concrete economico-organizatorice privind diferite aspecte ale managementuluio organoizatiilor -Pe de alta parte cercetari sociologice Potrivit lui Drucker managementul indeplineste doua sarcini specifice care nu sunt practicate d e nici alta categorie de salariati din cadru organizatiei -prima consta in creearea din tesursele diponibile a unui tot unitar denumit unitate de productie -a doua cosnta in aceea ca managerul in deciziile si actiunile sale ia in consideratie atat prezentul cat si viitorul A.P.Sloan a formulta urmatoarele principii de management: -Coordonarea prin comitete comisii la care trebuie sa participe toate compartimentele din organizatie -uniformizarea metodeleor de management cu centralizarea principalelor decizii finanaciare contabile etcc -uniformizarea metodelor de calcul al costurilor-standarede si al bugetelor -Unifoermizarea metodelor de calcul al rentabilitatii investitiilor -uniformizarea metodelor de previzie a cererii Potrivit lui A.P.Sloan descentralizarea ddezvolta responsabilitrate si flexibilitate. El a introdus generalizarea metodei bugetelor centrele de profit ,, standardele, O.Gelinier pastreaza ideea fundamentala a scolii clasice ca amanagemntul ca stiinta trebuie sa formuleze principii clare , practice si valabile pentru orice organizatie, dar in acelasi timp foloseste..... Potrivit lui O.Gelinier urmatoarele sunt principiile unui management modern: -abandonarea ideii ca eficienta este determinata numai de tehnicile de productie

-tipul de structura organizatorica este factorul determinant -acordarea increderii concurentei inversul sloganului laisser-faire -sa fie folosita rentabilitatea ca masura de contributiei intreprinderei la productia societatii in general -sa se admita ca increderewa in om sta la baza participarii acestuia la procesul de productie si ca aceasta este singura care permite delegarea si motivare -sa se aprecieze situatiile numai pe baza de fapte si rezultate, sa se creeze organizatii flexibile intrucat nimic nu poate fi definit perfect -sa se respinga abordarea teoriei microeconomice (calculul marginal ) care ete foarte strict. Scoala sistemelor sociale Se caracterizeaza prin: -abordarea sistemica a problemelor de organizare si conducere , subliniid raportul partilor sistemului cu sistemului in ansamblul sau si dependentele reciprce ale unor factori variabili -considerarea organizatiei ca o coalitie colaboratoare care pentru a fi viabila trebuie sa asigure tuturor membrilo sai o sufiecienta satisfactie ce trebuie sai motiveze pe acestia la realizarea obiectivelor organizatiei -modelarea proceselor organizationale combinarea acestora si alegerea acelor combinarii care asigura atingerea obiectivelor organizatiei Potrivit lui c barnard organizatia este un sistem social ca o interactiune cooperanta de idei , de forte de dorinte si de reflectii a doua sau mai multe persoane -de a crea u nsistem de comunicare -de a asigura securitatea eforturilot personale ale membrilor organizatiei se a crea relatii de coooperare itre acestia\ -de aa formula si defini obiectivele A.Etzioni considera organizatia ca un agregat social complex in care iteractioneaza multe grupuri sociale si care desi au unele interese comune generale au si interese care nu se impaca cu interesele conducerii. Conflictul este considerat un produs paralel , normal rezultat al tendintelor grpurilor existente in organizatie fiiind necesara folosirea energiei iconflictului. Scoala fundamentarii deciziilor de manag prin folosirea metodelor ,matematice moderne si a tehnicii electronice de calcul L von Bartalanfy A Rappaport V Leontiff J.W. forrester La baza acestei scoli stau diferite directii de cercetare legate in special de cibernetica, cercetari operationale denumite de unii stiinta manag-mentului analiza sistematica , modele ..... Managementul situational In lumea afacerilor de larga rspandire incepand cu anii 70 ai secolului trecut , sau bucurat concptii alternative sau principieu situatiilor concrete , cand factorii , care a au aparut a intrun anumit moment in organizatie erau considerati ca unici; cu alte cuvinte nu exista principii universale , asa cum sustinea scoala clasica , iar in predarea managementului se

cerea analiza unui numar cat mai mare de situatii posibile in fiecare situatie noua managerul trebue sa ia decizii privind cele mai efeciente actiuni de intreprins -managementul situational uneste aceste doua concepte si completeaza ideea managementului uman Variabile situationale larg intalnite in practica: -marimea organizatiei -tehnologia -incertitudinea mediului inconjurator -deosebirile individuale

Functia de planificare a managementului

1 Definirea conceptului de planificare 2 Evolutia planificarii 3 Utilitatea planificarii 4 Tipuri de planuri 5 Managementul strategic:definitie, etape ale procesului de mg strategic 6 Managementul pe baza de obiective Obiectivele urmarite: -intelegerea notiunii de planificare si a utilitatii acesteia -prezentarea principalelor tipuri de planuri -cunosterea evolutiei planificarii -prezentarea unui model al procesului de mg strategic -intelegerea notiunilor de misiune si obiective -cunoasterea tipologiei strategiilor organizatiei -prezentarea metodeimg pe baza de obiective -explicarea notiunii de decizie -prezentarea clasificarii deciziilor -cunoasterea continutului etapelor procesului decizional -prezentarea unor metode ale procesului decizional Planificarea enei organizatii este un proces formalizat de luare a deciziilor prin care se determina o reprezentare voita a starii viitoare a organizatiei si se specifica modalitatile de operationalizare a acestei vointe Functia de planificare se refera la deciziile pe care le iau manageri in legatura cu: obiectivele ,actiunile, resursele si etapele de implementare ale planului. Functia de planificare poate fi repreznentata printr-un set fe pasi prin care mg stabileste ce trebuie facut si cum. Utilitatea planificarii: a) Planificarea orienteaza si motiveaza b) planificarea reduce numarul deciziilor improvizate c) planificarea releva oportunitatile si amenintarile viitoare si permite cel putin reducerea riscurilor pe termen lung d) planificarea faciliteaza controlul Evolutia planificarii

1 planificarea financiara de baza se caracterizeaza prin utili\area bugetelor anule focalizate functional in scopul asigurarii unui control operational 2 planificarea bazata pe previziune avand ca dimensiune importanta analiza mediului pentru fundamentarea mai eficace, a unui plan de crestere cu alocarea statica a resurselor pe un orizont multilateral. 3 planificare orientata spre exterior ca proces bazat pe o gandire strategica, consta in constructia unor alternative strategice cu alocarea dinamica a resurselor, fundamentate pe analize complete ale pietei si concurentei in scopul cresterii capacitatii de reactie la schimbarile din mediu 4 mg strategic ce reprezinta o forma superioara de conducere previzionata caracteristica comportamentului proactiv al firmelor. Mg strategic este o forma de conducere previzionala care presupune o strategie globala, ce se bazeaza pe resursele si compententele firmei, pentru a realiza schimbarea organizationala in functie de semnalele din mediul extern, in scopul crearii unui avantaj competitiv durabil care sa permita obtinerea de performate, in conformitate cu obiectivele stabilite. Tipurile de planuri Dupa orizontul de timp la care se refera planurile pot fi: -strategice(termen lung de la 3 la 10 ani, elaborate de mg de nivel superior de varf , se refera la misiunea stategie, obiective globale firme) -tactice(de la 1 la 3 ani, elaborate de mg mediu, actiuni de intreprins pt operationalizarea planurilor strategice ) -operationale(de termen scurt pana la 1 an de zile, si elaborate de mg de nivel inferior , permit atingerea obiectivele pana la nivelul salariatului) Dupa frecventa utilizari lor: -planurile unice o singura data in firma apar -planuri repetabile *politicile sunt planuri ce prescriu parametri in cadrul carora anumite deczii vor fi luate *procedurile sunt planuri ce descriu succesiv actiunile care trebuie intreprinse intr-o situatie concreta *regulile sunt forme ale planurilor ce impun un anumit comportament, specificand ce trebuie sau ce nu trebuie sa faca o persoana intr-o situatie data. Sunt urmate de sanctiuni in cazul incalcarii acestora. Procesul de mg strategic Mg strategic este procesul prin care managerii stabilesc, pe baza anticiparilor schimbarilor din firma si din mediul estern al acesteia, directiile si sensul evolutiei viitoare, obiectivele de performantadorite si asigura formularea, implementarea si evaluarea unei strategii care sa dea firmei posibilitatea sa supravietuiasca pe termen lung si sa obtina performante in conformitate cu obiectivele stabilite. Are 4 etape Etapa 1 Definirea misiunii si stabilirea structurii strategice a firmei Etapa 2 Stabilirea obiectivelor strategice Etapa 3

Formularea si implementarea strategiei Etapa 4 Evaluarea strategiei si controlul performantelor strategice Redefinire Revizuire Reformularea reimplementarea Repetarea etapelor 1,2,3 Etapa 1 etapa 2 etapa 3 etapa 4
Definirea misiunii si stabilirea structurii strategice a firmei Stabilirea obiectivelor strategice Formularea si implementare a strategiei Evaluarea strategiei si controlul performantelor strategice

Redefinire

Revizuire

Reformularea reimplemmen tarea

Repetarea etapelor 1, 2, 3

Definirea misiuni face obiectul preocuparilor mg de varf si reprezinta prima componenta a planului strategic ce trebuie elaborata de aceasta in functie de structura strategica a firmei. Definirea misiunii inseamna exprimarea intro forma sintetica a viziunii mg de varf al firmei referitoare la profilul firmei, caracterisiticile definitorii actuale si directiile de evolutie viitoare , pe termen lung , ale acesteia. Definirea corecta a misiunii trebue sa se faca pe baza analizei unor factori precum: -istoria firmei , in procesul careia sa formulat filozofia, sa format profilul si stilul ei de actiunee, locul pe piata etc, -stilul existent de comportament si modul de actiune al actionarilor si personalul managerial -starea mediului in care functioneaza organizatia -resursele pe care ea poate sa le foloseasca in vederea atingerii obiectivelor sale -competentele distinctive pe care le poseda firma. In continutul ei misiunea trebuie sa facatrimitere la urmatoarele componente: -piata si consumatori -produse si tehnologii -preocupari pentru supravietuire, crstere si profitabilitate -filozofie -arie geografica

-autodefinire -preocupare pentru imaginea publica si pentru membrii firmei Stabilirea structurii strategice cauta pe net Stabilirea obiectivelor strategice Obiectivele reprezinta starile concrete la diferite momente ale diferitelor caracteristici ale organizatiei pe care aceasta si le propune si spre realizarea carora este orientata intreaga ei activitate. Stabilirea obiectivelor strategice poate fi facuta exclusiv de catre mg de vafr al firmei su intrun mod participativ prin consultarea managerilor de pe celelalte niveluri ierarhice Obiectivul este masurabil si scopul nu (sa screasca cifra de afaceri cu 10% este scop, si sa creasca cifra de afaceri cu 10 % pana in toamna este obiectiv) Criterile dupa care se clasifica obectivele Dupa continut -obiective economice (cifra de afaceri ,rentabilitatea, cota de piata, profitul , dividendele) -obiective sociale referiotare la responsabilitatea sociala a firmei Dupa domeniile de stabilire a obiectivelor pentru performanta -obiective privind:-pozitia pe piata -inovarea -productivitatea -resursele fizice si financiar -profitabilitate -dezvoltarea performantelor manageriale -atitudinea si performanta in munca Dupa modificare in timp -obiective de crestere -ob de mentinere -ob de reducere Dupa timpul necesar indeplinirii lor -ob pe termen lung 3-10 ani -ob pe termen mediu1-3 ani -ob pe termen scurt sub 1 an Dupa nivelul organizational de adresare : -ob ale firmei -ob ale unitatilor strategice de afaceri -ob functionale -ob operationale Dupa sfera de cuprindere -ob generale -ob patiale Dupa importanta Curs 4

Cerinte dupa obiective: -sa fie realizabile -sa fie flexibile -sa fie masurabile -sa fie concrete -sa fie compatibile unele cu altele -sa fie accesibile principalilor subiecti care determina activitatea firmei si in primul rand celor care sunt chemati sa le realizeze Etapele de stabilire a obiectivelor: 1. analiza mediului extern si previziunea evolutiei viitoare ale acesteia 2. analizaa mediului intern al firmei in urma careia vor rezulta punctele forte si punctele slabe ale firmei 3. stabilirea obictivelor generale ale firmei 4. ierarhizarea obiectivelor pe cele 4 niveluri ierarhice 5. stabilirea obiectivelor individuale Strategia firmei Strategia poate fi definita ca un ansamblu de decizii manageriale si de actiuni care stabilesc directiile de perspectiva ale dezvoltarii firmei intr-un mediu concurential in continua schimbare precum si repartizarea resurselor necesare in scopul obtinerii unor performanteein conformitate cu obiectivele stabilite. Clasificarea strategiilor: In functie de nivelurile ierarhice existente in cadrul firmei intalnim: *** strategii specifice nivelului firmei din cadrul carora fac parte: -strategie de crestere -strategie de crestere moderata -strategia reducerii -strategie combinata ***specifice nivelului strategic al unitatilor strategice de afaceri (USA) -strategii de lider in domeniul costurilor -stategia diferentierii -stategia focalizarii ***specifice nivelului functional al firmei -strategii functionale de cercetare-dezvoltare -strategii funcitonale de productie financiar contabile de marketing de personal ***specifice nivelului operational Indiferent de nivelul strategice pt care se formuleza strategia , alegerea alternativei strategice se face dupa o prealabila analiza a situatiei interne si externe a firmei; poarta denumirea de analiza SWOT, care are drept scopdeterminarea pctelor forte , pctelor slabe, oportunitatilor si amenintarilor firmei si presupune: -analiza situatie externe care are ca obiectiv analiza factorilor de mediu extern (tehnologici, economici, sociopolitici si culturali); analiza mediului concurential , ;analiza asteptarilor detinatorilor de interese ,; analiza tendintelor din mediul exterior

-analiza situatiei interne a firmei care are ca obiect performantele firmei, cultura organizationala a firmei, stilul de management, precum si componentele sistemului de management(subsistemul :organiztional, informational, decizional, metodologic)