Program Leonardo da Vinci PROIECT PILOT No.

HU 170003-2003 Vocational Education Training for Building Observation, Operation and Maintenance

VETBOOM

Modul de curs no.3

UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ-NAPOCA

2005
1

PROGRAMUL Leonardo da Vinci PROIECT PILOT No.HU 170003-2003 Formare Profesionala in Monitorizarea, Operarea si Intretinerea Cladirilor VETBOOM

PARTENERI: UNIVERSITATEA DE STIINTE TEHNICE SI ECONOMICE, BUDAPESTA, promoter COLEGIUL UNIVERSITAR VITUS BERING, HORSENS, partener COLEGIUL UNIVERSITAR DIN DUBLIN, partener ASOCIATIA IMOBILIARA INTERCISA, partener UNIVERSITATEA DIN TRENTO, partener UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ, partener PRIMARIA MUNICIPIULUI ZALAU, partener UNIVERSITATEA TEHNICA DIN KOICE, partener (HU) (DK) (IRL) (HU) (IT) (RO) (RO) (SK)

ASOCIATIA IMOBILIARA STAVEBN BYTOV DRUSTVO I. KOICE, partener (SK)

AUTORI: UNIVERSITATEA DE STIINTE TEHNICE SI ECONOMICE, Budapesta Prof.dr.ing.ANDRAS ZLD, seful Catedrei de Catedrei de Energetica Cladirilor Capitolul referitor la Ventilare: Dr.ing.Csaba Szikra si Dr.ing.Zoltan Magyar TRADUCERE si ADAPTARE: Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU Drd. ing. NICOLETA COBRZAN

COORDONAREA SI MANAGEMENTUL PROIECTULUI: Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU

UNIVERSITATEA TEHNICA CLUJ, 2005

Continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a Uniunii Europene
2

ANVELOPA CLADIRILOR Modul de Curs no.3

CUPRINS CAP.3.1 PIERDERILE DE CALDURA 3.1.1 CONDUCTIVITATEA TERMICA 3.1.2. PUNTI TERMICE 3.1.3. ALCATUIREA PERETILOR, IZOLARE TERMICA 3.1.4. TERMOIZOLAREA SUPLIMENTARA A ACOPERISURILORTERASA 3.1.5 BOLTI SI PLANSEE PESTE SUBSOLURI 3.1.6 FUNDATII, PLANSEE PE SOL SAU DEASUPRA SOLULUI 3.1.7 PLANSEE DE POD 3.1.8. MANSARDE 14 15 17 18 23 23 30 3 4 4 4 7 10

CAP.3.2 PROTECTIA MATERIALELOR 3.2.1 GENERALITATI 3.2.2 ELEMENTE EXPUSE UMEZIRII

CAP.3.3 EFECTE SECUNDARE ALE TERMOIZOLARII SUPLIMENTARE 3.3.1 TERMOIZOLATIA SUPLIMENTARA APLICATA LA INTERIOR 3.3.2 PROBLEME ALE ACOPERISURILOR TERASA 3.3.3 ELEMENTE DE INCHIDERE LA PODURI SI MANSARDE 3.3.4 EFECTE DIRECTE SI INDIRECTE ALE TERMOIZOLARII SUPLIMENTARE CAP.3.4 FERESTRE 3.4.1 BILANTUL ENERGETIC AL FERESTRELOR 3.4.2 ELEMENTELE COMPONENTE ALE FERESTRELOR SI CARACTETISTICILE LOR 3.4.3 ELEMENTE DE VITRARE SI UMBRIRE 40 44 48 50

62 62 66 69

CAP. 3.1 PIERDERILE DE CALDURA

3.1.1 CONDUCTIVITATEA TERMICA Unitatea de masura pentru conductivitatea termica este W/mK, iar simbolul sau este

. In realitate, conductivitatea termica a unui material nu este o constanta, mai ales

in cazul materialelor cu compactitate mai redusa la care aceasta valoare depinde in mare masura de continutul de umiditate si deci, indirect, de tehnologia utilizata, anotimp si alti factori circumstantiali. Astfel, trebuie sa se faca deosebire intre valoarea normata (standard), masurata pe produsul nou si cea de calcul, care depinde de tehnologia utilizata. Aceasta diferenta poate sa ajunga in multe cazuri pana la 10%. Unele experiente nefavorabile, de ex. consumul mare de energie pentru incalzire, temperatura scazuta pe suprafata interioara a elementelor de inchidere, pot avea legatura cu diferenta dintre valoarea normata si cea de calcul. Acesta este in special cazul constructiilor executate inainte de 1990: deosebirea dintre cele doua valori a inceput sa fie introdusa treptat, incepand de atunci. In cazul experientelor nefavorabile amintite, se poate presupune ca: stratul de termoizolatie este umed din cauza ca nu exista o circulatie a aerului in spatiul de aer care trebuie ventilat; exista condens in masa elementului de constructie; s-a turnat o sapa din beton sau mortar peste termoizolatie, fara ca aceasta sa fi fost protejata in prealabil. materialele termoizolante fibroase sau granulate cu structura mai putin compacta au fost comprimate, strivite din cauza incarcarilor sau a greutatii proprii; Valoarea lui poate sa creasca cu 20...50% din cauzele enumerate mai sus. Circulatia aerului care are loc in stratul de material fibros mai putin compact ( < 15 kg/m3), inglobat in pozitie verticala sau cu o anumita panta, poate sa produca cresterea aparenta a conductivitatii termice. Se poate intampla de asemenea, ca rezultat al unei executii de proasta calitate, sa se omita amplasarea izolatiei termice in timpul executiei sau ca materialul termoizolator sa fi fost avariat din punct de vedere mecanic (strivit, fisurat etc.).

Anumite experiente negative, cum sunt consumul mare de energie pentru incalzire sau temperaturile scazute pe suprafetele interioare ale elementelor de inchidere, pot fi relationate cu prezenta a numeroase punti termice punctuale in elementele de constructii. Agrafele din otel care leaga intre ele cele doua straturi din beton ale unui panou cu structura sandwich sau leaga placajul exterior din caramida de stratul de zidarie de rezistenta, pot constitui punti termice punctuale. Aceste agrafe strapung stratul de termoizolatie. Sectiunea lor transversala este doar o foarte mica parte din intreaga suprafata a elementului, dar pe de alta parte, conductivitatea termica a otelului este de 1000-2000 de ori mai mare decat aceea a unei termoizolatii obisnuite. De aceea, aceste punti termice punctuale pot avea ca rezultat mari pierderi de caldura. Transferul de caldura prin suprafata acestor piese din otel este neglijabila datorita rezistentei ridicate la transmisia termica a stratului de termoizolatie in care sunt inglobate, de aceea, numai in acest caz fluxul de caldura poate fi calculat ca o medie ponderata. Conductivitatea termica rezultanta a stratului termoizolator strapuns de agrafe din otel este data de relatia:

A + Ai i y = s s As + Ai
unde A este suprafata, - conductivitatea termica, indicele s se refera la otel iar i la termoizolatie. In functie de numarul agrafelor din otel, conductivitatea termica rezultanta poate sa
fie pana la de doua ori mai mare decat cea a termoizolatiei.

3.1.2 PUNTI TERMICE Pe langa consumul de energie pentru incalzire, degradarea suprafetelor interioare ale elementelor indica in primul rand o problema legata de puntile termice (flux termic multidimensional). Degradarile elementelor se produc in special la muchii, colturi, ramificatii, sau in apropierea mobilierului amplasat in mod neadecvat, sub forma unor decolorari, condens si mucegai. Partile anvelopei cladirii in care se dezvolta un flux de caldura multidimensional si variatiile aferente ale temperaturilor, sunt denumite conventional punti termice.
Cauzele fluxului de caldura mutidimensional pot fi numeroase:

forma geometrica in sine,

utilizarea materialelor cu diferite conductivitati termice (in straturi care nu sunt paralele), distribuirea neuniforma a temperaturii pe suprafat, datorita, de exemplu, variatiei rezistentei la transfer termic a suprafetelor, care poate fi o consecinta a umbririi, sau a impiedicarii miscarii aerului din cauza amplasarii neadecvate a mobilierului,

combinatii ale efectelor mentionate mai sus.

Ca urmare, este evident faptul ca nu exista constructii fara punti termice! Putem incerca doar sa diminuam efectul puntilor termice produs prin combinarea diferitelor
materiale, dar nu se pot face prea multe impotriva fenomenelor de acest gen, atunci

cand ele se datoreaza formei geometrice. Valorile numerice pot fi obtinute prin masurarea temperaturii suprafetelor sau prin inregistrari termo-vizuale.

Exemple de punti termice care indica izotermele si directia fluxului termic.

Inregistrare termo-vizuala Temperatura suprafetelor poate fi masurata cu ajutorul termometrului de contact sau cu ajutorul senzorilor pentru radiatii infrarosii. Inregistrarile termo-vizuale pot fi evaluate in functie de setarea dupa o scara de culori sau alb-negru. Acestea sunt
6

utile in special la identificarea defectiunilor accidentale, izolate (in cmp), mai degraba decat la identificarea puntilor termice din dreptul imbinarilor. Distributia temperaturilor poate fi evaluata cel mai simplu cu ajutorul catalogului
puntilor termice care indica izotermele la scara proprie, pe baza unor calcule

detaliate, verificate prin masuratori. Efectul perturbator al puntilor termice (distributia unidimensionala a temperaturii devine multidimensionala) se manifesta intr-o zona destul de mare a constructiei. Regula de baza este ca latimea fasiei considerate afectate este de doua ori grosimea
peretelui, considerata de o parte si de alta fata de locul producerii efectului perturbator.

Puntile termice se dezvolta de obicei de-a lungul unor linii (stalpi, centuri, marginile imbinarilor, perimetrul golurilor etc.). Coeficientul de transfer termic liniar (Ul) exprima fluxul de caldura existent pentru o diferenta de temperatura unitara. Unitatea de masura este W/mK, iar fluxul de caldura este:

Q = lU l (t i t e )
unde: l este lungimea liniei
ti , te temperatura interioara, exterioara Ul coeficientul de transfer termic liniar

3.1.2.1 Coeficientul rezultant al transferului termic In anumite parti ale fatadei, nu este posibil sa existe zone izolate cu flux termic unidimensional . Pentru calculul fluxului termic total care trece prin acest camp, se poate utiliza urmatoare ecuatie:

Q = ( AU + l jU lj )(ti te )
unde:
A - suprafata (corespunzatoare dimensiunilor interioare), U - coeficientul de transfer termic al cladirii,

l j - lungimea unor punti termice liniare (de ex: la imbinari),

Ul,j Coeficientul de transfer termic liniar (produsul l jU lj se calculeaza pentru fiecare

tip de punte termica)

7

t i - temperatura interioara, t e - temperatura exterioara .

Campul dat poate fi descris cu un singur coeficient rezultant al transferului termic:

Ur =

AU +l jU A

lj

Se poate observa ca pierderile de caldura la transfer pot depasi in realitate de douatrei ori pe cele calculate tinand seama de ordinea straturilor anvelopei si valorile normate (de fabricatie) ale materialelor. Pot sa apara, de asemenea, disconfortul termic si degradari ale elementelor. Aceste situatii pot fi corectate numai prin termoizolarea suplimentara a anvelopei. 3.1.3 ALCATUIREA PERETILOR, IZOLARE TERMICA 3.1.3.1 Termoizolarea peretilor exteriori Termoizolarea suplimentara a peretilor exteriori se poate realiza cu urmatoarele sisteme teoretice, in functie de conditiile tehnico-arhitecturale: - tencuiala izolatoare cu agregate pe baza de siliciu - Dryvit sau sistem termoizolant de fatada - sistem cu termoizolatie de inalta performanta, cu strat de aer ventilat si strat de placare la exterior - termoizolarea la interior. a) Tencuieli termoizolatoare Fatadele pot fi tratate chiar cu daca o tencuiala

termoizolatoare,

ornamentele

arhitecturale initiale nu vor putea fi conservate 100%. Exista elemente de fatada prefabricate termoizolate, disponibile pe piata, care permit urmarirea geometrice ferestrelor etc. Pe de alta parte, capacitatea de izolare a tencuielii termoizolatoare cu agregate pe baza de silicat este
8

cu a

mai

multa

usurinta

formei

corniselor,

ancadramentelor

limitata din cauza conductivitatii termice de valoare medie a materialulului ( = 0,090,14 W/mK) si de posibilitatile tehnice reduse de realizare a stratului cu grosime maxima de 5 cm. De aceea, aplicarea acesteia este recomandata cu precadere in
cazul fatadelor cu valoare arhitecturala mai insemnata, acceptand compromisul unei

cresteri mai modeste a capacitatii de izolare termica. In acelasi timp, avantajele sistemului constau in rezistenta relativ scazuta la difuzia vaporilor si asigurarea proprietatii de respiratie. b) Termoizolarea la exterior cu sistemul Dryvit
Grosimea termoizolatiei din spuma de vinil,

spuma de sticla sau din placi termoizolatoare din fibre, in sistemul Dryvit sau in sisteme de imbracaminti termoizolante (thermal skin), nu este limitata din punct de vedere practic sau teoretic. In functie de grosimea termoizolatiei aplicate, poate sa se schimbe doar solutia de montaj. Cand se proiecteaza acest tip de termoizolatie, trebuie luate in vaporilor. 3.1.3.2 Aspecte energetice legate de actiunea ploii Este posibil sa se aplice pelicule hidrofobe in cazul termoizolarii la exterior. Bilantul de umiditate al tencuielii exterioare depinde de cantitatea de umiditate absorbita in perioada ploioasa si de cea care se evapora in perioada uscata. Aceasta depinde si de calitatea suportului tencuielii. Suprafata fara fisuri este foarte importanta in cazul peretilor cu capacitatea mare de termoizolare, unde variatia temperaturii pe suprafata este mare. Absorbtia umiditatii are loc prin ascensiune capilara in tencuiala exterioara. Uscarea are loc datorita evaporarii prin suprafata. Umiditatea patrunde la suprafata prin ascensiune capilara si difuzie. Aici rezistenta tencuielii la difuzia vaporilor joaca un rol important.
9

considerare

proprietatile

higrotermice

ale

materialelor si modificarile nefavorabile sau daunatoare in ceea ce priveste difuzia

Pentru a asigura conditiile de uscare, o absorbtie mai mare de apa ar trebui sa determine o rezistenta mai scazuta la difuzia vaporilor. Actiunea ploii are un efect dublu: conductivitatea termica a structurii umede - in primul rand cea a tencuielii exterioare creste, iar evaporarea umiditatii produce pierderi suplimentare de caldura. Energia consumata in procesul de evaporare poate fi exprimata prin cresterea aparenta a coeficientului de transfer termic. Aceasta este de ordinul a 1- 2 zecimi de W/mK in medie pe anotimp, dar in perioada de evaporare poate fi de multe ori mai mare. O atentie speciala trebuie acordata riscului degradarii materialelor datorita fisurarii tencuielii. 3.1.3.3 Termoizolarea la exterior cu straturi de aer Grosimea termoizolatiei (de regula materiale fibroase) pozitionata in interiorul noului sistemul de fatade cu strat de aer ventilat, nu se limiteaza. Stratul de aer ventilat este favorabil din punct de vedere al difuziei la vapori si protejeaza impotriva incalzirii in perioada verii. Sistemul este potrivit pentru a fi aplicat la fatadele care nu sunt complicate, sau daca aspectul existent sau finisajele nu trebuie pastrate. Fireste, aceste sisteme permit totusi respectarea stilului fatadelor pana la o anumita limita. Cu toate acestea, la alegerea structurii, materialelor sau a culorii suprafetelor, este bine sa se recurga la mijloacele arhitecturale clasice. 3.1.3.4 Pereti cu goluri: termoizolarea intermediara Peretii cu goluri, care sunt formati dintr-un strat interior din caramida cu grosimea de 25 cm, un strat exterior din caramida de 12 cm si un strat de aer intre cele doua, se folosesc adesea in Europa Centrala insa cel mai frecvent in zonele climatice ploioase, cu vant puternic din zona coastei Atlanticului. Faptul ca stratul de aer dintre cele doua straturi de caramida protejeaza stratul din interior impotriva umezelii
10

(stratul interior ramane uscat) are un rol mai important decat rezistenta termica scazuta a acestuia. Stratul de aer poate fi umplut aditional cu o spuma izolatoare aplicata la fata locului. Trebuie insa verificat daca aceasta solutie nu implica riscul umezirii constructiei in si mai mare masura. 3.1.3.5 Termoizolarea la interior Termoizolarea la interior a peretelui poate fi realizata dintr-un strat de termoizolatie pozitionat intre sipcile cu strat de aer si placile de ipsos, din panouri prefabricate care asigura termoizolatia, bariera de vapori si stratul de protectie, rareori dintr-un atentie precum si difuziei vaporilor. 3.1.4 TERMOIZOLAREA SUPLIMENTARA A ACOPERISURILOR-TERASA Termoizolarea suplimentara a acoperisurilor-terasa, este mult mai complicata comparativ cu cea a peretilor, deoarece conditiile complexe de umezeala a acoperisurilor-terasa nu se modifica prin termoizolare, din contra mai ales in cazul acoperisurilor cu scurgeri - devin chiar mai complexe. In cazul acoperisurilor-terasa, pe langa aspectele economice si termice, transportul umezelii influenteaza de asemenea grosimea termoizolatiei care trebuie aplicata.
Solutiile teoretice posibile sunt urmatoarele:

perete

suplimentar trebuie

de

zidarie

din

materiale usoare adaugat la partea interioara. O deosebita acordata puntilor termice ramase in zona imbinarilor in forma de T

a. demolarea straturilor vechi si reconstruirea acoperisului b. adaugarea unor straturi noi de termoizolatie si hidroizolatie c. construirea unui acoperis-terasa cu structura inversa (ATSI) a. Demolarea straturilor existente si reconstruirea acoperisului Aceasta optiune este dificil de realizat in primul rand din cauza costurilor ridicate, dar si din cauza ca nivelul de sub acoperis trebuie evacuat in perioada
11

executiei lucrarilor. Depozitarea molozului si a altor materiale reziduale rezultate din demolare constituie de asemenea o problema. b. Adaugarea unor straturi noi de termoizolatie si hidroizolatie 1/2 In cazul in care se adauga straturi noi de termoizolatie si hidroizolatie la cele existente, hidroizolatia veche va indeplini rolul de bariera de vapori. Dupa cum se stie, bariera de vapori trebuie pozitionata in interiorul elementului de constructie, nu mai jos de nivelul la care presiunea de saturatie este mai mare decat cea corespunzatoare temperaturii de roua a mediului interior. Aceasta pozitie critica poate fi inluentata de grosimea stratului suplimentar de termoizolatie. In cazul in care termoizolatia originala este umeda sau nu dorim sa avem de a face cu restrictiile mentionate mai sus, noua structura trebuie proiectata astfel incat umezeala sa poata fi evacuata fara a deteriora structura. De aceea hidroizolatia
existenta trebuie perforata. Acest sistem de perforare trebuie proiectat si calculat cu

atentie. In calcul trebuie sa se considere ca prin perforare ar trebui sa patrunda in termoizolatia suplimentara numai acea cantitate de umezeala, care poate fi evacuata prin sistemul de egalizare al presiunii vaporilor. Procesul de uscare nu poate fi accelerat peste o anumita valoare, de aceea, acest lucru trebuie luat in considerare atunci cand se determina capacitatea de izolarea a stratului termoizolant suplimentar. Aceasta optiune poate fi realizata fara a afecta functionalitatea cladirii. Se elimina totodata si problema depozitarii materialelor demolate, mai ales a deseurilor bituminoase care sunt considerate periculoase. In cazul in care termoizolatia veche este umeda, structura acoperisului trebuie sa fie proiectata astfel incat eliminarea apei sa poata avea loc fara a degrada structura. Din
12

aceasta

cauza,

stratul

de

hidroizolatie existent trebuie sa fie perforat. Acest sistem de perforare trebuie sa fie calculat si proiectat cu atentie. In calcul, trebuie sa se ia in considerare faptul ca prin perforare trebuie sa patrunda prin stratul de termoizolatie aditional, doar cantitatea de umiditate care poate fi eliminata prin intermediul sistemului de egalizare a presiunii vaporilor. De aceea, procesul de uscare nu poate fi accelerat peste o anumita valoare. Acest aspect trebuie luat in considerare atunci cand se determina capacitatea de izolare a termoizolatiei suplimentare. Aceasta optiune poate fi realizata fara a afecta functionalitatea cladirii, pastrand-o in parametrii normali de exploatare. Nici in acest caz nu se mai pune problema depozitarii materialelor demolate, in special a materialelor bituminoase clasificate ca deseuri periculoase. c. Termoizolarea suplimentara a acoperisului

Daca termoizolatia si hidroizolatia existenta se afla in buna stare, la acestea se poate adauga o termoizolatie din polistiren extrudat (rezultand o structura similara acoperisului ATSI). Astfel, acoperisul devine un sistem dual sau dublu, in care termoizolatia veche este pozitionata sub hidroizolatie, iar cea noua deasupra.

13

Daca insa acoperisul este intr-o stare tehnica buna si sunt asigurate si alte conditii, caracteristicile termice ale acoperisului pot fi imbunatatite prin plantarea vegetatiei. Vegetatia imbunatateste cu putin coeficientul de transmisie termica, creste semnificativ capacitatea de acumulare termica si intarzierii de apa, iar efectul de racire produs de evaporarea apei prin plante atenueaza supraincalzirea in perioada verii. Daca straturile de termoizolatie si hidroizolatie existente sunt in conditii

corespunzatoare, acoperisul poate fi transformat intr-un sistem dual de terasa verde prin adaugarea termoizolatiei (termoizolatia veche sub hidroizolatie iar cea noua deasupra). 3.1.5 BOLTI SI PLANSEE PESTE SUBSOLURI Termoizolarea suplimentara a planseelor insuficient termoizolate peste subsoluri nu este atat de eficienta din punct de vedere energetic comparativ partile anvelopei care sunt in contact cu aerul exterior. Cu toate al acestea, protectiei termic la imbunatatirea materialului (pentru suprafata a izolarii si al

termice este foarte importanta din punct de vedere confortului temperatura asigura planseului

respectiv). In cele mai multe cazuri, este posibila adaugarea termoizolatiei la intradosul structurii planseului. Tehnicile de montaj depind, intre altele, de proprietatile fizice ale materialelor sau produselor termoizolatoare, de tipul planseului si de finisajul intradosului. Datorita acestor aspecte, stratul de termoizolatie poate fi montat mecanizat, prin
lipire, sau printr-o combinare a acestor procedee. In cazul unor placi noi de beton

armat, stratul de termoizolatie poate sa constituie un cofraj pierdut. In aceasta situatie, poate fi utilizata o solutie simpla de acoperire la intrados, cum este aplicarea unei imbracaminti termoizolante, tencuiala subtire pe baza de vinil armata cu plasa de sarma, sau uneori este suficient stratul de termoizolatie fara vreun un alt tip de finisaj.

14

Adaugarea termoizolatiei la intradosul boltilor este importanta din punct de vedere energetic, al protejarii materialului si al confortului termic.

3.1.5.1 Termoizolarea suplimentara a boltilor Daca se cere sa se realizeze un tavan suspendat (suspendata montat de pe structura portanta, se acesta), termoizolatia

pozitioneaza intre doua straturi structurale. O solutie frecventa este amplasarea termoizolatiei pe tavanul suspendat. Cu toate acestea, din punct de vedere higrotermic montarea termoizolatiei pe intradosul planseului este mult mai favorabila (se executa de regula prin lipire sau montaj mecanizat, indiferent de modul in care este suspendat tavanul). Daca este nevoie nu de un tavan suspendat, ci de o placare cu scanduri la intradosul planseului, atunci pe structura de rezistenta a acestuia trebuie montate grinzi transversale din lemn avand inaltimea egala cu grosimea termoizolatiei. Grinzile din lemn sunt mult mai avantajoase, daca se ia in cosiderare aspectul referitor la puntile termice (efectul lor in cazul elementelor metalice este mult mai mare). 3.1.6 FUNDATII, PLANSEE PE SOL SAU DEASUPRA SOLULUI
Pierderile de caldura prin planseele pe sol sau suspendate deasupra solului, depind

de raportul dintre perimetrul si aria cladirii. Fluxul de caldura prin pardoseala este nesemnificativ comparativ cu perimetrul; temperatura pamantului acoperit de cladire are variatii mici in jurul valorilor medii anuale. Cu toate acestea, mai aproape de perimetru efectele fluxului de caldura bi-dimensional perimetral si ale celui tridimensional la colturi, precum si ale campului de temperatura devin mai puternice. Langa margini si colturi, intre planseu si cota terenului natural exterior si intre

15

pardoseala si fundatie se dezvolta fluxuri termice reduse. Majoritatea pierderilor de caldura sunt concentrate in aceasta zona.
Pierderile de caldura prin planseele deasupra solului sunt influentate semnificativ de

cota planseului deasupra fundatiei. Se poate observa ca, cu cat aceasta este mai mare, cu atat este mai mare inaltimea suprafetei fundatiei/elevatiei in contact cu aerul exterior, adica pierderile de caldura devin mai mari. Pierderile de caldura ale planseelor deasupra solului, potrivit caracteristicilor geometrice mentionate si ca o functie de conductivitatea termica, poate fi calculata cu ajutorul coeficientului transmisiei termice liniare raportate la lungimea perimetrului.
Conductivitatea termica este suma rezistentelor straturilor traversate de liniile de flux,

adica trebuie luate in considerare nu numai straturile orizontale ale planseului, dar si cele verticale ale fundatiei .

In timpul reconstructiei cladirilor poate sa apara problema termoizolarii planseului. In multe cazuri, adaugarea unui strat orizontal de termoizolatie poate face necesara modificarea planseului existent, chiar daca acesta este in buna stare. In aceste situatii se recomanda sa se aplice termoizolatia si pe fundatie. Problema care se pune este grosimea, inaltimea termoizolatiei si adancimea pana la care aceasta trebuie prelungita in teren. Aceste dimensiuni, impreuna cu perimetrul cladirii, vor determina volumul total al termoizolatiei care urmeaza sa se aplice. Ca urmare, nu trebuie urmarita adaugarea unui strat de termoizolatie orizontala la planseu, in cazul in care initial a existat unul. Imbinarile pot fi imbunatatite prin adaugarea unui strat vertical de termoizolatie la fundatie.
16

Un rezultat mai favorabil poate fi obtinut daca izolarea fundatiei depaseste cota geodezica a suprafetei planseului sau daca se afla in contact cu izolatia termica a peretelui.

Inaltimea planseului deasupra nivelului terenului z (m)

Rezistenta termica a planseului construit

R=

[m2K/W]

Fara termoizolatie -6,00 -6,00...-4,05 -4,00...-2,55 -2,50...-1,85 -1,80...-1,25 -1,20...-0,75 -0,70...-0,45 -0,40...-0,25 -0,20...+0,20 0,25....0,40 0,45....1,00 1,05....1,50 0 0,20 0,40 0,60 0,80 1,00 1,20 1,40 1,75 2,10 2,35 2,55

0,20-0,35 0 0,20 0,40 0,55 0,70 0,90 1,05 1,20 1,45 1,70 1,90 2,05

0,40-0,55 0 0,15 0,35 0,55 0,70 0,85 1,00 1,10 1,35 1,55 1,70 1,85

0,60-0,75 0 0,15 0,35 0,50 0,65 0,80 0,95 1,05 1,25 1,45 1,55 1,70

0,80-1,00 0 0,15 0,35 0,50 0,60 0,75 0,90 1,00 1,15 1,30 1,45 1,55

1,05-1,50 0 0,15 0,35 0,50 0,60 0,70 0,80 0,90 1,05 1,20 1,30 1,40

1,55-2,00 0 0,15 0,30 0,45 0,55 0,65 0,75 0,80 0,95 1,05 1,15 1,25

2,05-3,00 0 0,15 0,30 0,40 0,45 0,55 0,65 0,70 0,85 0,95 1,00 1,10

17

3.1.7 PLANSEE DE POD Planseul de pod este structura care poate fi izolata cel mai usor si economic. Ordinea straturilor este simpla, placile de termoizolatie pot fi asezate incepand de sus in jos, nu necesita lucrari speciale de montaj. Numarul de straturi este redus partial pentru ca nu sunt necesare straturi de protectie impotriva patrunderii vaporilor, podul fiind ventilat. Totusi, nu trebuie sa se faca economie la grosimea termoizolatiei din aceste considerente. Este recomandabil sa se aseze placile de termoizolatie in doua straturi, fiecare strat avand rosturile decalate fata de cel precedent. Daca incarcarea care actioneaza asupra planseului de pod este semnificativa si/sau daca invelitoarea existenta nu este impermeabila (adica nu exista folie impotriva vaporilor sau exista goluri intre imbinarile elementelor invelitorii), o solutie sigura poate consta in adaugarea unei folii de polietilena ca un strat tehnologic si o ap de beton deasupra termoizolatiei. Stratul de beton retine precipitatiile si zapada pe durata evaporarii umezelii, iar folia impiedica umezirea termoizolatiei in timpul betonarii. Daca incarcarea pe planseul de pod permite, iar invelitoarea existenta este impermeabila, o podea uzura. din scanduri executata deasupra termoizolatiei poate fi suficienta ca strat de

Daca stratul de uzura este sustinut de o structura separata (scanduri impregnate asemenea rezistenta sau poate la fi dulapi), aplicat de un mai
18

material termoizolant mai ieftin, cu compresiune

scazuta (vata minerala nu este recomandata pentru incarcari). In acest caz stratul de uzura poate fi in functie de distanta dintre scanduri, prins de acestea, de exemplu scanduri batute in cuie. 3.1.7 MANSARDE Mansarda este construita de regula sub structura acoperisurilor traditionale din lemn, fie in timpul executiei cladirii, fie mai tarziu prin transformarea podurilor in mansarde. Exista si mansarde construite din beton armat sau din elemente usoare de beton. Un caz particular il constituie construirea de acoperisuri in panta pe acoperisurile terasa. Din punct de vedere al performantei termice, mansardele sunt diferite fata de alte niveluri ale unei cladiri. In general ele sunt bine izolate sau pot fi bine izolate, daca elementele de inchidere contin un strat separat de termoizolatie. Singura problema care se pune este din ce material este executat si ce grosime are. Posibilitatile de izolare ale mansardei se gasesc in cataloagele multor producatori. Principiul acestor solutii in cazul acoperisurilor traditionale din lemn consta in amplasarea termoizolatiei intre capriori si acoperirea ei la intrados cu un placaj usor din scanduri sau, in cazul unui un strat suport corespunzator, finisarea suprafetei prin tencuire. Dimensiunea capriorilor determina grosimea termoizolatiei si a stratului de aer. La dimensiuni normale, se poate realiza o izolare suficienta. Desi conductivitatea termica a lemnului nu este foarte mare comparativ cu cea a materialelor termoizolatoare, capriorii sunt considerati totusi ca punti termice. Aceasta se poate justifica observand ca pe acoperisurile inghetate sau cu zapada, deasupra capriorilor se formeaza dungi de zapada sau gheata topita. Efectul puntilor termice liniare produs de capriori in cazurile cele mai bine tratate - poate fi eliminat prin adaugarea la interior a unui strat de termoizolatie de 2-4 cm grosime. Sipcile sunt in contact cu capriorii doar punctual. Termoizolatia este montata la exterior, pe placi de beton armat obisnuit sau din beton usor. Efectul puntilor termice poate sa apara daca aceste elementele sunt prevazute cu nervure, din motive mecanice. Efectul poate fi atenuat daca nervurile se acopera cu un strat termoizolator de grosime suficienta.
19

Cand se ia decizia asupra tipului de material termoizolator care se va folosi, utilizarea vatei minerale cu densitate scazuta (< 15 kg/m3) trebuie evitata. Datorita diferentei de temperatura si pozitiei verticale sau in panta, are loc circulatia aerului si transferul de caldura prin convectie, care amplifica pierderile de caldura. Daca la un acoperisterasa existent se adauga un acoperis in panta, termoizolatia mansardei poate fi gandita sub doua aspecte. In primul rand, structura din jurul mansardei, care separa spatiului locuibil de mediul inconjurator, este izolata. Pe de alta parte, deasupra planseului existent este construit un spatiu incalzit, astfel ca nu mai exista pierderi de caldura prin acesta. Daca un pod este transformat in mansarda ambele abordari sunt corecte. 3.1.7.1 Izolarea mansardei

Pentru termoizolarea suplimentara a mansardei relativ ieftin, pot fi folosite materiale izolatoare cu rezistenta mecanica mai scazuta. Daca stratul de izolatie este pozitionat intre si sub capriori, elementele din lemn (sipci montate la fata inferioara a capriorilor) se intersecteaza cu acestia numai intr-un singur punct, efectul puntilor termice fiind astfel nesemnificativ.
Hidroizolarea sub invelitoarea acoperisului (ca o hidroizolatie secundara) este obligatorie.
20

Placarea la interior a elementelor de inchidere ale mansardei poate fi diversa, depinzand de functionalitatea incaperilor, protectia la foc si cerintele estetice: de ex: placi montate pe sipci (in majoritatea cazurilor gips-carton). Bariera de vapori trebuie aplicata intre placaj si termoizolatie.
Intre termoizolatie si invelitoare este necesar si eficient un strat de aer ventilat din cauza

incalzirii mediului interior in perioada verii, transferului vaporilor care difuzeaza prin structura si descresterii coeficientului de transfer termic al elementelor de inchidere. Doua straturi de aer ventilat sunt chiar mai eficiente, ceea ce este posibil aproape in oricare dintre cazuri, sub si deasupra izolatiei
hidrofuge plasate sub invelitoare, iar costul

suplimentar este relativ scazut. Cand se construieste o noua structura de acoperis sau daca datorita renovarii invelitoarea originala si sipcile sau scandurile se inlatura, este posibil sa se construiasca o inchidere (planseu inclinat), unde intreaga structura (invelitoarea acoperisului, termoizolatia, placajul interior cu elementele suplimentare) se afla la partea exterioara a elementului portant. Astfel devine posibila expunerea structurii initiale a acoperisului din lemn, aflat in bune conditii, ceea ce ar putea raspunde unor cerinte arhitecturale in anumite situatii. In acest caz, anvelopa este dublu-strat, adica intre invelitoare si termoizolatie este necesar cel putin un strat de aer ventilat. Termoizolatia poate fi executata intr-un singur strat sau in doua straturi. In primul caz pot fi utilizate placi de polistiren expandat sau extrudat cu densitate mare si rezistenta buna la compresiune, cu marginile fasonate in lamba si uluc, care pot fi folosite pentru a executa un strat continuu de termoizolatie, fara punti termice. In cazul a doua straturi de termoizolatie, sunt necesare retele de sipci sau cadre din scanduri. In aceasta
21

situatie placajul de la fata interioara a mansardei este de obicei executat din scanduri din lemn tratat. Cand se construieste o structura noua de acoperis (de ex. in timpul renovarii, se indeparteaza atat acoperisul original cat si intreaga structura de sustinere a acestuia), se poate construi o anvelopa de tip planseu inclinat din beton armat monolit sau fasii ceramice (rareori din elemente prefabricate). Aceasta structura este favorabila in primul rand pentru capacitatea sa de acumulare a caldurii, reducand semnificativ supraincalzirea din perioada verii si favorizand o mai buna utilizare a acumularilor de caldura. Anvelopa este dubla, adica intre invelitoare si stratul termoizolator este necesar sa existe cel putin un strat de aer ventilat, care este favorabil in ceea ce priveste evitarea supraincalzirii in perioada verii, difuziei vaporilor de apa prin structura si reducerii coeficientului de transfer termic al anvelopei. In acest caz termoizolatia poate fi realizata intr-unul sau doua straturi. In primul caz, panourile de polistiren expandat sau extrudat cu densitate mare si rezistenta buna la compresiune, cu marginile prelucrate in sistemul lamba si uluc, pot fi utilizate pentru a realiza un strat termoizant continuu, fara punti termice. In cazul a
doua straturi de termoizolatie, este necesara o retea din sipci, stratul interior fiind de

regula din tencuiala, zugravit sau cu tapet.

22

CAP. 3. PROTECTIA MATERIALELOR

3.2.1 GENERALITATI 3.2.1.1 Absorbtia Cele mai multe materiale de constructie si de izolare termica sunt poroase. Suprafata totala a porilor poate fi extrem de mare si are un rol foarte important in absorbtia si retinerea umezelii. Absorbtia umezelii de catre materiale se caracterizeaza prin izotermele de absorbtie. Forma tipica a curbelor este aratata in figura alaturata. Curbele sunt inregistrate la o temperatura constanta (de obicei la 20 C) prin masurarea continutului umiditatii de echilibru a probei pastrate in aer, la o temperatura si umiditate relativ constante (se asteapta pana masa probei devine constanta).
Axa orizontala a izotermelor de absorbtie indica umiditatea relativa a aerului in

contact cu proba, in timp ce axa verticala indica umiditatea materialului exprimata ca procent din masa sau volum. Curba izotermelor de absorbtie are de regula un punct de inflexiune, unde panta curbei creste brusc. Acest punct indica inceputul condensului capilar, cand umezeala acopera nu numai suprafata porilor dar incepe sa umple intreaga sectiune transversala a capilarelor. In cazul materialelor de constructie conventionale condensul capilar incepe de la umiditatea relativa Ur = 75%. Un alt punct important este cel corespunzator umiditatii relative Ur=100% si umiditatii de saturatie corespunzatoare a materialului. Izotermele de absorbtie sunt o caracteristica importanta a materialului de constructie, cu toate acestea, publicarea datelor referitoare la acestea a inceput abia recent. 3.2.1.2 Continutul admisibil de umiditate Continutul admisibil de umiditate al elementelor de constructie si al materialelor este continutul maxim de umezeala la care efectele fizico-chimice care depind de cantitatea de umiditate nu impiedica sau deranjeaza buna sa utilizare (coroziune,

23

degradare), iar conductivitatea termica a materialelor nu creste la un nivel la care ar putea cauza un flux termic mai intens decat cel admisibil. Din punctul de vedere al aspectului mentionat la urma, valoarea admisibila coincide in multe cazuri cu umiditatea corespunzatoare saturatiei sau poate fi chiar mai mare. Limita admisibila este determinata prin masurarea conductivitatii termice, care se schimba in functie de continutul de umiditate. In cazul unor materiale, datorita protejarii lor, valoarea admisibila a umiditatii continute este cea care corespunde condensului capilar. Aceasta limita trebuie respectata in cazul lemnului sau al unor
materiale termoizolante fibroase, care sunt sensibile in special la umezeala.

3.2.1.3 Umiditatea de convectie Transportul umiditatii prin convectie are loc atunci cand aerul umed circula datorita diferentelor de presiune ale vaporilor. Daca exista o diferenta intre valorile presiunii efective dintre doua medii, orice componenta a amestecului de gaze din spatiul cu presiunea mai mare se deplaseaza spre spatiul cu presiune mai mica. Evident, aceasta afirmatie este adevarata si atunci cand o componenta a amestecului este aerul uscat iar cealalta - vaporii de apa. Transportul umiditatii prin convectie poate cauza neplaceri, daca temperatura aerului umed care patrunde prin golurile unui element scade pana cand devine saturat (datorita umiditatii sale absolute). In acest caz, cantitatea de vapori de apa care o depaseste pe cea de saturatie, vor condensa. Umiditatea transportata prin convectie depaseste transportul prin difuzia vaporilor de apa cu un ordin de marime. Riscul trebuie luat in considerare in special in cazul acoperisurilor terasa duble si a structurilor cu bolti, unde structura de la partea interioara este suspendata. In cazul din urma, chiar daca ordinea straturilor elementului este perfecta din punct de vedere al difuziei vaporilor, structura poate fisura daca imbinarile nu sunt etanse. In acest caz aerul umed poate patrunde in stratul de aer iar apa poate condensa. 3.2.1.4 Condensul pe suprafata
Condensul pe suprafata are loc atunci cand temperatura suprafetei este egala cu

temperatura de roua sau scade sub aceasta valoare. Cu alte cuvinte, condensul pe suprafata are loc daca umiditatea relativa a aerului cu aceasi temperatura ca si suprafata in cauza, atinge valoarea de 100%.
24

Daca temperatura si umiditatea relativa a aerului interior sunt cunoscute, atunci (cu ajutorul diagramei psihrometrice sau a curbei de saturatie) poate fi determinata de asemenea si umiditatea absoluta a aerului interior. Intrebarea care se pune in acest caz este, care este valoarea umiditatii relative a aerului care devine umiditate de
saturatie la aceasi temperatura ca si suprafata? Daca umiditatea absoluta a aerului

este mai mare decat cantitatea care va satura aerul (care inseamna 100% umiditate relativa), cantitatea de vapori care o depaseste va condensa pe suprafata. Condensul pe suprafata duce de regula la deteriorare. Suprafata interioara a golurilor este o exceptie, unde condesul este un fenomen tolerat si nu produce degradari. Aceleasi lucru se aplica la o incapere oarecare cu umiditate ridicata, care are finisaj impermeabil (ex: faianta, plastic). 3.2.1.5 Condensul capilar In golurile si vasele capilare ale finisajului interior, apa lichida apare chiar si atunci cand conditiile sunt inca departe de temperatura de saturatie sau cea de roua. La o anumita valoare a umiditatii relative a aerului, apare apa lichida care umple intreaga sectiune a capilarelor. Capilarele cu diametrul mai mic sunt umplute cu apa la o umiditatea relativa mai scazuta, in timp ce cele cu diametre mai mari sunt umplute la o umiditate relativa mai mare. Cu toate acestea, saturatia porilor cu diametre foarte mici nu cauzeaza cresterea abrupta a continutului de umiditate. Aceasta se observa doar deasupra anumitor valori ale diametrului porilor (datorita volumului mai mare). Aceasta valoare a umiditatii relative poarta denumirea de valoare limita a
condensului capilar si va fi indicata de aici inainte cu simbolul RHcc. Aceasta valoare

RHcc este valabila in aerul cu aceasi temperatura ca si suprafata. Daca temperatura si umiditatea relativa a aerului interior sunt cunoscute, se poate determina, de asemenea, umiditatea absoluta a aerului interior. Intrebarea care se pune este, care este valoarea umiditatii relative a aerului interior, care devine umiditate absoluta la aceasi temperatura ca si cea a suprafetei? Daca ultima atinge sau depaseste RHcc, are loc condensul capilar. Pentru suprafetele finisate obisnuit RHcc > 75 %. In cazul materialelor speciale, abaterea de la aceste valori este nesemnificativa, de doar cateva procente.
25

3.2.1.6 Conditiile higrotermice favorabile aparitiei mucegaiului Conditiile higrotermice favorabile aparitiei mucegaiului constau in: prezenta sporilor sau a altor elemente in aer, care sunt capabile sa se reproduca (situatie aproape inevitabila), prezenta nutrientilor (de asemenea, situatie aproape inevitabila), prezenta umiditatii ( singurul factor, care poate fi influentat de solutiile constructive si de instalatii). Conditiile termice si de iluminat nu au fost inca mentionate. Raportat la aceasta, anumite specii sunt mult mai pretentioase, dar exista altele, pentru care orice temperatura si nivelul de iluminare ale incaperii sunt adecvate. Prezenta umiditatii este importanta deoarece ciupercile sunt capabile sa absoarba numai nutrientii dizolvati in apa. Preconditia pentru formarea mucegaiului este ca producerea condensului capilar sa aiba loc si sa dureze o perioada mai indelungata de timp. Conform observatiilor efectuate, aceasta inseamna ca formarea condensului trebuie sa dureze 3-5 zile succesive, pentru ca mucegaiul sa inceapa sa se formeze. Daca condensul capilar este impiedicat, se previne si formarea mucegaiului. Pentru a preveni condensul capilar, in aer trebuie asigurate conditiile conform carora conditia RH<RHcc sa fie indeplinita chiar si la temperatura pe suprafata. In acest sens, umiditatea aerului in incapere nu trebuie sa creasca peste o anumita valoare. 3.2.1.7 Bilantul umiditatii in incapere In cea mai mare parte, umiditatea care se dezvolta in interiorul incaperilor este evacuata prin ventilarea aerului. In mod firesc exista difuzie de vapori prin elementele anvelopei cladirii si este foarte important ca aceasta sa fie cunoscuta, pentru a putea proteja materialele in sectiune transversala. Cu toate acestea, in ceea ce priveste bilantul umiditatii in incaperi, cantitatea evaporata prin difuzie este neglijabila. Neglijand-o, bilantul umiditatii unei incaperi devine:

W = mi m 0
unde:
W- umiditatea produsa, [g/h], mi - cantitatea de umezeala eliminata prin ventilare, [g/h], mo- cantitatea de umezeala care patrunde prin ventilare, [g/h].

26

Introducand conceptul de concentratie a vaporilor va rezulta:

W = Lci Lc 0 = Lc

unde:
c - cantitatea de vapori intr-un volumul de aer, [g/m3], L - volumul fluxului de aer ventilat, [m3/h].

Relatia:
g/h c = W = g / m3 L m3 / h

exprima cu cat a crescut umiditatea unui flux de aer ventilat de volum unitar, in timp ce traverseaza camera: aceasta este cantitatea eliminata. (Ar trebui mentionat faptul ca ventilarea este descrisa - pe langa volumul fluxului de aer si cu rata schimburilor de aer. Unitatea de masura este 1/h si exprima de cate ori se schimba volumul de aer din interiorul unei incaperi intr-o unitate de timp adica, rata schimburilor de aer de 0,5/h inseamna ca intr-o ora, jumatate din aerul aflat in incapere este inlocuit cu aer proaspat. In cazul unei camere cu volumul de 60 m3, aceasta cantitate este de 30 m3/h.). Din punct de vedere al protejarii materialului, conditia ca aerul evacuat sa contina o anumita concentratie de vapori ci, este importanta. In acelasi timp cantitatea de umezeala pe care o poate prelua fluxul unitar de aer ventilat, daca valoarea lui ci este limitata cum s-a aratat mai sus, depinde de asemenea de umiditatea (continutul de vapori) co a aerului care patrunde din exterior. La temperaturi exterioare mai ridicate (+5 C ... +10 C) riscul absorbtiei umezelii si producerii mucegaiului pe suprafata creste, deoarece umiditatea absoluta a aerului care intra in incapere este mai mare. Acest efect, mai exact: cantitatea de caldura mai mare necesara ventilarii, este compensat de caldura exterioara si interioara. (In mod relativ, cu cat rolul sarcinii termice este mai mare, cu atat temperatura exterioara este mai mare). Pe baza temperaturii si umiditatii relative a aerului exterior se poate calcula valoarea umiditatii relative a aerului interior cu o anumita temperatura corespunzatoare unei concentratii c a vaporilor. Exista o relatie bine definita intre conditia aerului din incapere si cea a aerului in contact cu suprafata (adica, daca temperatura suprafetei este 14 C si umiditatea relativa admisa datorita condensului capilar - este de 75%, atunci intr-o incapere cu temperatura de 20 C umiditatea relativa poate fi de 50%. Umiditatea
27

absoluta determinata de prima pereche de valori este x = 7,7 o cantitate de vapori care inseamna o umiditate relativa de 50%, la 20 C.

3.2.1.8 Armonizarea dintre producerea umezelii, ventilare si anvelopa cladirii Daca valoarea maxima a lui c se cunoaste, atunci se cere ca fluxul de aer ventilat pentru a elimina cantitatea de vapori W produsa in incapere intr-o ora, sa fie cel putin:

L=W c
Cu cat imbinarile sunt mai bune (adica cu cat temperatura suprafetei interioare este mai ridicata), cu atat este mai mare cantitatea de vapori eliminati prin unitatea de aer ventilat (deoarece umiditatea admisa a aerului din incapere este mai mare). Aceasta inseamna ca este foarte importanta calitatea imbinarilor, atat din punct de vedere al protejarii materialului cat si din punct de vedere al reducerii consumului de energie. Cu cat temperatura interioara este mai mare cu atat cantitatea de vapori c care poate fi eliminata prin ventilarea aerului este mai mare. Intr-o incapere trebuie asigurat schimbul de aer corespunzator unei utilizari adecvate. Nivelul acestuia poate fi determinat cu ecuatia urmatoare:

L= W c
Sistemul de incalzire trebuie dimensionat si comandat astfel incat randamentul incalzirii sa acopere atat pierderile de caldura prin transmisie cat si pierderile prin ventilare:

Q = Lc(t i t e )
Daca pierderile de caldura prin ventilare nu sunt acoperite, atunci fie temperatura interioara scade, fie operatorul si utilizatorul ventileaza mai putin, atata timp cat doreste sa pastreze conditiile de confort. In ambele cazuri riscul degradarii structurii trebuie luat in considerare. Daca ventilarea este adecvata, o temperatura mai ridicata nu va inseamna neaparat risipa de energie si nici o temperatura mai coborata - o economie de energie. S-a demonstrat ca variatia diferentelor de temperatura (t i t e ) poate fi compensata prin variatia fluxului de aer necesar ventilarii L, adica pierderile de caldura prin ventilare
28

pot fi acoperite din aceasi cantitate de caldura caracterizata de valori ti mai mari si L mai mici, sau ti mai mici si L mai mari, in timp ce din punct de vedere al protejarii materialului situatia ramane aceeasi. 3.2.1.9 Conditii acceptabile pentru aerul din incaperi
Operatorul si utilizatorul au nevoie de date care sa furnizeze informatii legate de

operarea si respectiv comportamentul adecvat, care se pot masura usor si la un cost redus. Exista o ecuatie intre umiditatea relativa a aerului cu aceasi temperatura ca si suprafata, pe de o parte si temperatura si umiditatea relativa a aerului interior, pe de alta parte. Pentru temperatura oricarei suprafete interioare si temperatura aerului interior, se poate calcula cat ar trebui sa fie valoarea umiditatii relative a aerului din interior, pentru a fi de exact 75 % la temperatura suprafetei care reprezinta limita condensului capilar. Daca umiditatea relativa a aerului calculata in acest mod nu se depaseste in incapere pentru o perioada lunga, inseamna ca functionarea si operarea sunt adecvate din punct de vedere al protejarii materialelor. Conform experientei monitorizarii apartamentelor, se poate vorbi despre o lunga perioada de exces de umiditate (riscanta din punct de vedere al producerii mucegaiului); daca conditiile formarii mucegaiului exista pe parcursul a 5 (sau mai multe) zile succesive, timp de 12 sau mai multe ore, se ofera timp suficient pentru aparitia ciupercilor dar insuficient pentru uscare, dupa perioada de condens. Cu ajutorul unor dispozitive simple si ieftine, termometre si higrometre se poate verifica daca functionarea si utilizarea incaperii este corespunzatoare din punct de vedere al fizicii constructiilor si daca trebuie sa modificam puterea calorica si ventilarea. Pe baza masuratorilor valorilor ti si RHi, nu se pot determina valorile absolute ale umiditatii produse in incapere si volumul fluxului de aer ventilat. Cu toate acestea, poate fi verificat daca acestea sunt armonizate din punct de vedere al fizicii constructiilor si protectiei materialului. De exemplu, pentru conditiile climatice ale Transilvaniei, conditiile admise pentru aerul din incaperi pot fi deduse din diagrama de mai jos. Curba apartine
29

temperaturilor critice ale suprafetei masurate pe scara proprie. Axa verticala indica umiditatea relativa admisibila a aerului in centrul incaperii iar axa orizontala indica temperaturile aerului exterior. Parametrul curbelor este temperatura aerului interior.

3.2.2 ELEMENTE EXPUSE UMEZIRII In cazul multor cladiri existente trebuie sa fie rezolvate problemele cauzate de elementele expuse umezirii. Aceste probleme pot sa apara din cauza neglijarii cladirii intr-o perioada precedenta in care o cantitate semnificativa de umezeala a patruns in structura prin infiltrare. Astfel de probleme pot sa apara si din cauza deteriorarii
30

hidroizolatiei, a imbatranirii ei sau modificarii conditiilor de mediu care duc la cresterea umiditatii. Efectele umiditatii pot fi rezultatul precipitatiilor intense din perioada executarii constructiei sau al unor conducte sparte, cand o cantitatea importanta de apa poate patrunde in structura. Se intampla adesea ca evaluarea structurilor considerate umede, cateodata foarte umede la locul la care se desfasoara monitorizarea, sa se schimbe favorabil in perioada lucrarilor de reabilitare. Astfel, suprafetele umede se usuca si pot sugera ca nu este nevoie de interventie in acel loc. Abordarea gresita, in astfel de cazuri, este contrazisa de urmatoarele date: Un perete de caramida de 37,5 cm grosime poate sa contina apa in cantitate de 6070 l/m2, un perete din beton armat de 20 cm grosime poate contine pana la 20-30 l/m2 iar un perete din piatra naturala de 60 cm grosime, 90-100 l/m2, peretele din BCA: 60-70 l/m2, in timp ce suprafata lor pare sa fie uscata la prima vedere. O opinie sigura se poate forma doar daca se cunosc valorile reprezentative ale
umiditatii materialelor din structura. Acestea sunt urmatoarele:

Continutul de apa la saturatie, Absorbtia maxim de umiditate.

Daca se cunosc aceste valori, se poate determina cantitatea de umiditate din elementul dat si daca in material exista apa din cauza unor procese nefavorabile sau ca rezultat al transferului normal de umiditate.
Continutul de umiditate, care in cazul zidariei de caramida este de peste 1-2 % din

masa elementului, in cazul betonului - peste 6% iar in cazul betonului celular autoclavizat de peste 25-30 %, pun in evidenta cauze dincolo de procesul normal de transfer. In timp ce o structura din beton armat poate fi saturata la un continut de umiditate de 7-10 %, iar BCA la 90-100%, exista spume de polistiren care pot fi saturate la un continut de umiditate de 1000%. Pentru a evalua conditiile de umiditate trebuie determinata distributia spatiala a acesteia, realizabila prin masurarea continutului de umiditate al probelor prelevate din diferite zone ale structurii, alese in mod sistematic. Este de asemenea importanta determinarea continutului de sare din structura.
31

Se stie ca umezeala din pamant nu este apa pura, ci o solutie diluata care contine diferite saruri. Apa care vine din pamant prin ascensiune capilara aduce cu sine si sarurile. Umiditatea care migreaza intre cele doua fete ale peretilor structurali, pe suprafata lor sau in apropierea acesteia, se evapora, dar sarea ramane. Datorita acestui proces, se dezvolta o umiditate tipica, cu o anumita distributie a concentratiei de saruri. Distributia tipica este aratata in figura. Se poate observa ca umiditatea continuta descreste spre suprafata peretilor, pe masura ce acestia se usca. In timpul procesului de uscare, sarea din solutie migreaza impreuna cu apa spre suprafete, pana cand transportul umiditatii se transforma din ascensiune capilara in difuzie. La acest moment, sarea din solutie se depoziteaza. In multe cazuri acest proces are loc sub tencuiala sau zugraveala datorita modificarii factorilor de difuzie. In acest mod, datorita presiunii de cristalizare a sarurilor care cristalizeaza sub aceste straturi, stratul de la suprafata se desprinde. Cu toate acestea, in multe cazuri planul de evaporare este suprafata exterioara, astfel ca apare fenomenul bine cunoscut al eflorescentei peretilor. Rezulta din cele de mai sus ca in functie de distribuirea continutului de saruri pot fi deduse conditiile de umezeala si, intr-o anumita masura, variatia lor in timp. Cand se masoara cantitatea de sare continuta, este util sa se determine si componentele intregului continut de saruri. Exista anumite saruri, care sunt destul de higroscopice si care peste o anumita umiditate relativa (critica) dau nastere unor pete de umezeala pe suprafata peretelui. Cele doua efecte tipice ale umezelii, condensul si igrasia, pot fi deosebite relativ usor. In cazul condensului, continutul de umiditate este scazut, iar in cazul igrasiei este ridicat. In cazul umezelii provenite din condens nu exista depunere de sare pe suprafata peretelui, dar in cazul igrasiei - da.
32

In cazul umezelii provenite din condens, are loc dezvoltarea mucegaiului, in timp ce in cazul igrasiei, acesta apare rar. In cazul umezelii aparute pe suprafata interioara datorita condensului, trecerea dintre partile umede si cele uscate se face treptat. O caracteristica a igrasiei este conturul bine definit al petelor. Au fost dezvoltate sisteme de reparare a tencuielii pentru reabilitarea rapida a peretilor umezi, care opresc simptomul dar nu impiedica elementele deja tencuite sa se usuce in continuare. 3.2.2.1. Probleme legate de difuzia vaporilor la termoizolarea exterioara Termoizolatia aplicata la exterior poate fi realizata in principal din doua categorii de materiale:

spuma de vinil si materiale fibroase.

Permeabilitatea la vapori a termoizolatiei fibroase este favorabila: din punct de vedere al difuziei nu sunt probleme speciale. In cazul termoizolatiei din spuma de vinil, ar putea apare condensul in masa elementului, la interfata dintre termoizolatia noua - peretele existent si sub finisajul suprafetei exterioare a termoizolatiei. In aceasta situatie, daca poate sa apara condensul la interfata dintre izolatia noua si peretele existent, este indicat sa se mareasca grosimea termoizolatiei exterioare. In acest mod interfata critica este impinsa spre o zona mai calda cu presiune de saturatie mai ridicata. Cresterea grosimii termoizolatiei din motivele aratate mai sus, este totodata economica, in special atunci cand se iau in considerare perioade de timp mai indelungate. In problemele legate de difuzia vaporilor, trebuie sa se aiba in vedere urmatorii doi factori:

Daca structura initiala a elementului este umeda, continutul maxim de umiditate trebuie sa fie eliminat cel putin la valoarea de saturatie. Daca grosimea elementului nu depaseste 50 cm si nu este acoperit, structura se poate usca printr-o ventilare corespunzatoare in 4-5 luni. Daca structura este mai groasa sau daca nu poate fi lasata neacoperita pentru o perioada atat de lunga, se cere incalzirea sau uscarea cu aer cald. Aceste procese pot dura o saptamana sau doua.

33

Daca vaporii de la interior ar putea patrunde prin elementul existent cu caderi mici de presiune, sau ar putea ajunge direct la termoizolatie prin convectie, atunci stratul de termoizolatie nu trebuie lipit direct pe peretele de zidarie de caramida. Pe suprafata exterioara ar trebui adaugata o bariera de vapori si o tencuiala care inmagazineaza vaporii, iar termoizolatia suplimentara trebuie lipita pe aceasta tencuiala.

In cazul materialelor fibroase trebuie sa se acorde o atentie deosebita in momentul proiectarii. Se stie ca termoizolatiile fibroase au o rezistenta redusa la difuzia vaporilor. In acelasi timp, este semnificativa caderea de temperatura din interiorul izolatiei. Datorita acestor doua caracteristici, riscul dezvoltarii zonelor de condens este mare. Privind ordinea straturilor, se pot distinge doua cazuri complet diferite:

finisajul suprafetei exterioare sau structurile finisate sunt in contact direct cu termoizolatiile fibroase. exista strat de aer ventilat intre stratul exterior si cel de tremoizolatie.

In primul caz, este de o importanta vitala sa se armonizeze invelisul extern si performanta sistemului de bariera de vapori aplicat. In al doilea caz cel al unei ventilari teoretice perfecte nu ar trebui luata in considerare umiditatea elementului provenita din condens. Presupuneri in abordarea acestei situatii ideale:

dimensiunile straturilor de aer sa fie adecvate (min. 4 cm) rezistenta scazuta (numai elemente structurale verticale, daca este posibil, evitarea schimbarilor in sectiune transversala) orificii de admisie si evacuare pentru ventilare de dimensiuni corespunzatoare.

3.2.2.2 Posibilitati de evitare a condensului in masa elementului de constructie Conditiile de producere a condensului pot fi influentate prin schimbarea ordinii straturilor. In practica existe doua posibilitati:

adaugarea unui strat de ventilare a vaporilor intr-o pozitie adecvata adaugarea unei bariere de vapori la pozitia adecvata.

34

O metoda de a preveni condensul in masa peretelui este sa nu se schimbe succesiunea straturilor (alcaturea structurii) si sa se prevada un strat de aer ventilat
si termoizolatie suplimentara in spatele placajului de la fata exterioara.

O alta posibilitate de a opri condensul in masa peretelui este de a aplica o bariera de vapori, montata pe oricare dintre straturile structurii, de obicei aproape de mediul interior sau intre straturi
Efectul stratului de aer ventilat asupra variatiei

presiunii partiale a vaporilor rezulta din figura alaturata: Linia mov indica presiunea de saturatie, iar cea
albastra presiunea partiala calculata. Liniile rosii

indica pozitia stratului de aer ventilat in structura. Aici, in cazul unei ventilari corespunzatoare, temperatura si umiditatea relativa sunt similare conditiilor aerului exterior. 3.2.2.3 Probleme ale protectiei materialelor legate de efectul actiunii ploii Hidrofobizarea suprafetei exterioare pare sa ofere protectie pentru evitarea consecintelor daunatoare ale actiunii ploii. Aceasta nu este similara cu finisajele impermeabile la difuzia vaporilor aplicate la suprafete, care ar cauza degradari serioase materialului. Cu toate acestea, si in cazul finisajului hidrofob este necesara o proiectare atenta pentru a evita riscurile. In practica exista intotdeauna fisuri pe suprafata, intreruperi ale continuitatii, fisuri in dreptul imbinarilor. In aceste zone specifice ar trebui luate in considerare si goluri mai mari decat marimea porilor. De aceea, mecanismul bine cunoscut al hidrofobizarii nu se aplica, iar prin aceste fisuri si goluri apa patrunde in elementele de constructie. Umiditatea in aceste puncte deficitare ale constructiei poate fi mai ridicata decat in structurile fara hidrofobizare, atata timp cat apa nu patrunde in fisurile generale ale peretelui. Astfel, ambele efecte se aplica in combinatie: cel privind cantitatea si efectul dinamic (intensificat de vant) al apei care curge in josul peretelui. Procesul descris anterior, legat de patrunderea umiditatii in cladirile cu imbracaminte hidrofoba, este confirmat de testarile la fata locului in cadrul carora se poate observa ca apa care patrunde in fisuri se raspandeste in spatele suprafetei hidrofobe.
35

Este evident ca in acest caz uscarea eficienta poate sa aiba loc numai prin suprafata, deoarece marimea fisurilor - chiar daca ele sunt numeroase - este neglijabila comparativ cu intreaga suprafata a peretelui. Umiditatea se evapora, iar apa apare pe suprafata prin difuzie sau ascensiune capilara. Diferenta dintre suprafetele exterioare obisnuite si cele hidrofobe este ca in timp ce in cazul anterior, apa putea patrunde in suprafata prin capilaritate, in cel de-al doilea caz acesta nu se intampla, astfel ca intensitatea cu care se produce uscarea este redusa. Aceasta insemna ca in cazul suprafetei hidrofobe, intre nucleului interior umed si suprafata uscata exista o rezistenta la difuzia vaporilor. Din motivele mentionate mai sus, partile slabe ale elementelor cu hidrofobizare se vor usca mai incet, prin umare aceste parti pot sa pastreze apa din precipitatiile de toamna pana in perioada de incalzire. Efectele favorabile ale termoizolarii suplimentare sunt prevalente numai daca termoizolatia este continua, iar degradarea materialelor din cauza umezelii si a inghetului nu le limiteaza durata de viata. Fisurile sunt cu atat mai periculoase, cu cat mai multa apa este respinsa de tencuiala exterioara. Acesta deoarece apa care patrunde prin fisuri difuzeaza prin condens capilar si, fiind mai departe de fisuri, cu greu poate difuza prin tencuiala spre extreior. Din acest punct de vedere, se pune intrebarea daca este posibil sa se mentina continuitatea finisajului exterior si sa se elimine riscul fisurarii. Fenomenul apare din cauza incarcarilor mecanice si termice complexe ale sistemelor de termoizolare la exterior. Cand se utilizeaza blocuri mari de zidarie sau placi termoizolante, peretii nu pot fi considerati omogeni din punct de vedere al performantelor higrotermice. La imbinari, deformatiile si tensiunile difera fata de cele din zonele neperturbate. Fisurile din tencuielii apar daca tensiunile de intindere depasesc rezistenta de rupere la intindere a mortarului. In zona de perete neperturbata, aceasta depinde de parametrii proprii ai tencuielii si de proprietatile stratului suport, in timp ce in dreptul imbinarilor deformatiile stratului suport sunt determinante. Aceste deformatii sunt periodice si se datoreaza variatiilor ciclice anuale si zilnice ale
temperaturii exterioare si ale intensitatii radiatiei solare. Alte efecte accidentale

separate pot contribui la acestea sub forma de precipitatii, apa de ploaie avand temperatura diferita de cea a aerului (soc termic). Variatia temperaturii suprafetei depinde de orientare si de proprietatile de absorbtieemisie ale suprafetei si poate sa ajunga chiar la valoarea de 70 K.
36

Datorita deformatiilor limitate ale unor elemente de constructie, apar variatii ale eforturilor. In anumite cazuri acest fenomen are loc de doua ori: la imbinarile dintre
placile de tremoizolatie (care se aplica in cazul in care termoizolatia se adauga la un

perete existent) si la imbinarile dintre peretii portanti, care sunt acoperiti cu placi de termoizolatie. In tencuiala, tensiunile apar nu numai la imbinarile placilor de termoizolatie, asa cum s-a aratat mai sus, ci trebuie luata in considerare si o alta componenta a incarcarii date de placile de termoizolatie, cea care provine de la stratul de acoperire din beton. Pentru a evita acumularea de tensiuni nefavorabile, rosturile de imbinare ale placilor de termoizolatie nu trebuie sa coincida cu imbinarile dintre panouri. Cu toate acestea, suprapunerea celor doua tipuri de imbinari nu poate fi intotdeauna evitata. In conditii de vara, datorita ciclurilor zilnice ale temperaturii, eforturile de intindere la racire inseamna sarcini defavorabile pentru tencuiala exterioara. In timpul iernii, in principal tensiunile de intindere care apar datorita contractiei panourilor exterioare incarca termoizolatia exterioara si, indirect, tencuiala exterioara. Dintre efectele care apar in conditii de vara, trebuie mentionat socul termic. Acest fenomen apare atunci cand intr-o zi calduroasa de vara, ploaia actioneaza brusc asupra structurii. Acest efect difera fata de racirea normala, deoarece in conditiile racirii normale fenomenul are loc in mod lent si anumite fenomene de relaxare reduc efectul racirii, pe cand in cazul socului termic nu este timp pentru procese de relaxare. In cazul constructiilor din panouri prefabricate nu poate fi neglijata rezistenta termoizolatiei existente. Prin urmare, caderea de temperatura este mai redusa in stratul termoizolatiei suplimentare. Ca o consecinta, variatia temperaturii pe suprafata stratului exterior de beton este
mai mare, adica pot sa apara atat deformatii mai mari din dilatare, cat si tensiuni.

Acest efect nu este atat de puternic daca rezistenta termica a termoizolatiei suplimentare este considerabil mai mare decat cea a termoizolatiei existente. Cu toate acestea este nevoie de o grosime mai mare, care duce la cresterea tensiunilor care apar in tencuiala. Daca grosimea termoizolatiei suplimentare aplicate la exterior este mai redusa, aceasta are o influenta favorabila asupra tensiunilor din tencuiala, in acelasi timp sarcinile vor fi mai mari pe suprafata stratului exterior de beton, care are de asemenea un efect indirect asupra tencuielii.
37

Cand se proiecteaza sistemul de termoizolare cu aplicare la exterior, factorii care

trebuie considerati pot fi determinati cu ajutorul:

modulului de elasticitate al termoizolatiei aplicate modulului de elasticitate al tencuielii aplicate la exterior grosimea tencuielii aplicate la exterior.

Acesti factori influenteaza dezvoltarea fisurilor in urmatoarele moduri:

Odata cu cresterea modulului de elasticitate al termoizolatiei, tensiunile de contractie in interiorul acesteia cresc, ceea ce face sa creasca tensiunile de intindere din tencuiala care acopera imbinarile dintre placile termoizolatoare.

Daca modulul de elasticitate al tencuielii este mare, eforturilede intindere care apar vor fi de asemenea mari (vezi legea lui Hooke) Odata cu cresterea grosimii tencuielii, eforturile de intindere in mod evident descresc, datorita cresterii sectiunii transversale supuse la intindere.

Relatia dintre tensiuni si proprietatile materialului:

Axa orizontala indica distanta de la imbinarea dintre cele doua panouri de termoizolatie. Axa verticala indica tensiunile de intindere din tencuiala. Parametrii sunt modulii de elasticitate si grosimea tencuielii, iar termenii rigid si elastic exprima efectul lor.
38

Rezulta din cele de mai sus ca daca riscul fisurarii este mare, trebuie aplicata termoizolatia si o tencuiala cu modul de elasticitate redus. Tencuiala trebuie sa fie
cat mai groasa posibil, pana la limitele tehnologice admisibile. Eforturile aparute in

procesul tehnologic ar putea ramane in termoizolatie, iar prin relaxarea la nivelul suprafetei peretelui, acestea vor creste tensiunile normale. Din aceasta cauza, izolatia aplicata ar trebui relaxata/detensionata inainte de utilizare, sau tensiunile ar trebui relaxate in mod artificial, printr-un tratament termic.

39

CAP. 3.3

EFECTELE SECUNDARE ALE TERMOIZOLARII SUPLIMENTARE

3.3.1 TERMOIZOLATIA SUPLIMENTARA APLICATA LA INTERIOR In multe cazuri s-a observat ca termoizolatia aplicata la interior nu a eliminat mucegaiul, din contra acesta a aparut in alta parte, acolo unde inainte nu era. Daca se considera ca pentru formarea mucegaiului este nevoie de temperatura si umiditate mai scazute decat cele ale aerului interior, se poate afirma ca in acest fel suprafetele fara mucegai devin locuri ideale pentru dezvoltarea ciupercilor, datorita termoizolarii la interior. Aceste conditii pot sa se inrautateasca devenind ideale pentru dezvoltarea mucegaiului daca, dupa cum s-a mentionat mai sus, calcul a fost efectuat luand in considerare si puntile termice, tinand seama de faptul bine cunoscut ca la imbinarile dintre panourile de termoizolatie fluxul de vapori este mult mai intens. Micro-spatiile de la imbinarile dintre placile de termoizolatie si dintre termoizolatie si perete in special, accelereaza formarea mucegaiului, deoarece in timpul procesului de fabricatie/executie ar fi putut fi inclus aer infectat cu spori de ciuperci. In multe situatii termoizolarea suplimentara, ca mijloc de a impiedica aparitia mucegaiul, nu-si atinge scopul deoarece:

datorita termoizolatiei, suprafata de dedesubt se raceste considerabil iar temperatura sa este aproximativ in jurul sau sub temperatura de roua; structura sistemului de termoizolare favoriza prezenta sporilor datorita aerului inclus tehnologic sau celui care patrunde ulterior; vaporii care patrund prin imbinarile dintre placile de termoizolatie cresc considerabil fluxul de vapori calculat ca flux unidimensional.

Cerintele de baza ale sistemelor de termoizolare cu aplicare la interior in vederea eliminarii producerii mucegaiului, sunt urmatoarele;

izolatia trebuie montata pe suportul aflat la interior, cu legaturi perfecte; nici un rost/imbinare nu trebuie pozitionate pe suprafata puntilor termice;
rezistenta termica a sistemelor de termoizolare nu trebuie sa fie atat de mare

incat datorita acestui fapt, vaporii care patrund prin imbinari sa le umezeasca prin condensarea pe suprafetele mai reci;

40

rezistenta termica nu trebuie sa fie atat de scazuta incat tremperatura

suprafetei interioare a peretelui original sa ramana sub temperatura de roua pentru o perioada mai lunga de timp;

conductivitatea la vapori trebuie sa fie scazuta, deoarece astfel va lucra ca o bariera de vapori, influentand favorabil conditiile de a difuzie vaporilor.

Rezulta deci ca in cazul termoizolatiei aplicate la interior, aspectele legate de protejarea materialului sunt determinante, in timp ce aspectele energetice sunt probleme de fond. Se asteapta ca solutiile problemelor legate de protejarea materialului sa fie gasite cu ajutorul termoizolatiei cu rezistenta termica mai scazuta, aplicata la interior. O termoizolare mai eficienta la interior poate fi obtinuta numai prin aplicarea unei bariere de vapori sub forma de folie. Trebuie respectate urmatoarele conditii:

cand se executa acest strat, folia trebuie sa aiba suprafata perfect continua; folia trebuie asezata suficient de aproape de suprafata interioara, astfel incat caderea presiunii vaporilor de apa sa aiba loc intr-o zona calda, dar in acelasi timp,

folia trebuie sa se afle la o distanta suficienta de la suprafata interioara (aproximativ 4 cm), pentru a proteja impotriva deteriorarilor mecanice (aparate electrice, elemente de fixare sau gaurire).

Aceste conditii pot fi obtinute prin pozitionarea foliei intre cele doua straturi de termoizolatie. In acest mod cele doua sisteme de asezare perpendicular unul pe celalalt, ajuta de asemenea la reducerea efectului puntilor termice.
Efectul barierei de vapori asupra presiunii partiale a vaporilor este aratat in figura alaturata:

Curba mov indica presiunea de saturatie, iar cea

albastra presiunea partiala; linia verde indica

pozitia foliei in interiorul structurii. In cazul termoizolarii la suprafata interioara, devine important stratul de aer de 2-4 cm grosime dintre elementul interior si anvelopa, ca strat termoizolator. Aceasta posibilitate ieftina de termoizolare implica riscul degradarii materialului in anumite conditii. Pe timp de iarna, in functie de temperatura
41

exterioara si de termoizolatia peretelui, poate fi luata in considerare o cadere de temperatura de 2-5 C. In ceea ce priveste formarea mucegaiului pe suprafata interioara - cu temperatura aerului interior de +20 C si o umiditate relativa de 65 % riscurile serioase apar la temperaturi ale suprafetei de 14-15 C. Daca se considera caderea de temperatura dintre aerul interior si suprafata interioara, care este de aproximativ 70% din caderea de temperatura din stratul de aer, valoarea critica este foarte aproape. Exista o posibilitate de a aplica termoizolatia la interior, care poate fi utilizata in grosimi destul de reduse (tapet pentru izolare, vopsea difuza) in spatiile interioare, unde, datorita utilizarii periodice, temperatura variaza intre 16-22 C in functie de timp. In aceste cazuri temperatura suprafetei interioare (material pe baza de silicat) ramane sub temperatura aerului interior in perioada de incalzire, prin urmare este posibila cresterea umiditatii. In acest caz, daca termoizolatia este adaugata suprafetei, defazajul de timp dintre temperatura interioara si temperatura suprafetei peretelui scade. De exemplu o termoizolatie nu foarte groasa (aproximativ 10 mm) are ca rezultat o constanta a timpului de aproximativ 25 ori mai redusa in stratul de la suprafata decat constanta suprafetei betonului in contact cu mediul interior. Aceasta insemna ca variatia temperaturilor suprafetei in timp este accelerata de peste 25 ori. Evident, termoizolatia descrisa mai sus nu are alte efecte energetice considerabile. 3.3.1.1 Etanseitatea la aer In multe cazuri, structurile existente pot fi descrise ca avand imbinari proiectate defectuos (nefavorabile) si/sau ca au fost prost executate, unde patrunderea umiditatii si etanseitatea la aer constituie de asemenea o problema. Permeabilitatea la aer a fatadelor este in sine un fenomen indezirabil, deoarece schimbul de aer incontrolabil si spontan datorita presiunii vantului si fortei ascensionale, conduce in anumite situatii la pierderi de caldura prin ventilatie redundante (peste ceea ce este necesar). Permeabilitatea la aer produce si degradari ale materialelor care vor fi explicate in continuare.
42

3.3.1.2 Permeabilitatea la aer a imbinarilor Daca fluxul de aer trece de la exterior spre interior (infiltrare), in interiorul golului aerul se incalzeste. Caldura necesara se transmite prin suprafetele stratului de aer (pe suprafata laterala a elementului) inspre mediul exterior. Datorita disiparii caldurii, elementele de-a lungul golului se racesc. Temperatura scazuta a suprafetei lor implica riscul condensului capilar sau pe suprafata, ca si in cazul puntilor termice. Daca fluxul de aer trece de la interior spre exterior (exfiltrare), dupa o anumita distanta aerul interior cu umiditate ridicata ajunge in contact cu suprafata elementelor cu temperatura mai scazuta decat temperatura de roua a aerului interior. Aici, umiditatea excedentara condenseaza in golul de aer, degradand structura. Pe de alta parte, fenomenul este stimulat intr-un mod auto-generator prin scaderea capacitatii de izolare a structurii umede. Stratul suplimentar continuu de termoizolatie acopera imbinarile, golurile si fisurile, eliminand in acest mod problemele.

3.3.1.3 Permeabilitatea la aer a peretilor Permeabilitatea la aer apare, inainte de toate, la peretii construiti in sisteme care utilizeaza beton cu agregate mari. In cazul exfiltrarii, aerul care se transmite prin structura inspre exterior ajunge la acel plan al sectiunii transversale, unde temperatura este egala cu temperatura de roua a aerului interior. De la acest plan inspre exterior, umiditatea aerului care trece spre mediul exterior condenseaza in stare lichida. In cazul infiltrarilor, aerul exterior care trece inspre interior disipeaza de la structura caldura necesara pentru incalzire, astfel ca temperatura in sectiunea transversala a structurii scade (gradul de reducere depinde de volumul fluxului de aer care patrunde in interior).
43

Temperaturile mai scazute in sectiunea transversala sporesc riscul condensarii vaporilor, care difuzeaza prin structura. 3.3.1.4 Circulatia aerului in interiorul anvelopei cladirilor Fenomenele si consecintele asemanatoare celor descrise anterior trebuie luate in considerare si in cazul altor materiale si structuri. Fluxuri de aer naturale se dezvolta prin si in interiorul stratului de termoizolatie cu structura poroasa, in functie de forta ascensionala si de presiunea probabila a vantului. O alta problema sa zicem mai mica - este ca datorita acestui fenomen, pierderile de caldura cresc. Mai multe defectiuni si indirect cresterea pierderilor de caldura au loc deoarece vaporii transportati de fluxul de aer condenseaza langa interfata externa, deteriorand structura. Acest fenomen trebuie luat in considerare in primul rand in cazul structurilor verticale sau inclinate (ex: mansarde) iar evolutia sa trebuie impiedicata prin luarea unor masuri adecvate, cum ar fi folosirea foliilor. 3.3.2 PROBLEME ALE ACOPERISURILOR- TERASA In cazul acoperisurilor terasa apar de regula probleme legate de umiditate. Cu toate acestea considerand cauza si interventiile necesare trebuie facuta distinctia intre cateva fenomene . 3.3.2.1 Condensul capilar, condensul pe suprafata Semnele acestor tipuri de condens sunt: decolorarea sau formarea mucegaiului pe suprafata, formand pete fara un contur bine definit, in special la muchii, colturi si de-a lungul puntilor termice. Cele mai expuse la deteriorare sunt la imbinarile dintre planseul de acoperis si paramentul (fatada) peretilor exteriori, planseul peste ultimul nivel si peretii mansardelor, zonele de strapungere ale acoperisului de catre anumite elemente (cosurile de fum, canalele de ventilare, suprastructuri ale acoperisului) si langa gurile de drenare a apei de ploaie de pe acoperis. Cauza acestui fenomen o constituie pierderile suplimentare de caldura de-a lungul puntilor termice si temperaturile scazute ale suprafetei. In consecinta, vaporii condenseaza din aerul interior pe suprafetele reci. Reducerea deteriorarilor este posibila numai prin termoizolarea suplimentara a acoperisului. O solutie temporara poate fi reducerea
44

umiditatii relative a aerului interior, adica o ventilatie mai intensa - desi pretul incalzirii va creste considerabil. 3.3.2.2 Condensul in masa elementului de constructie Rezistenta la transferul vaporilor de apa a hidroizolatiei folosite la acoperis este foarte mare. Cea mai mare cadere a presiunii partiale a vaporilor de la interior la exterior va fi determinata de difuzia vaporilor de apa prin stratul de hidroizolatie. Acest efect de intarziere va produce aparitia condensului in masa elementului de constructie. Pentru a-l evita, se recurge de regula la sisteme de ventilare, prin aplicarea unui strat de egalizare al presiunii care este in contact cu mediul exterior in puncte izolate, prin orificii de
evacuare (deflectoare) si de admisie,

perimetral (in atic). Cu toate acestea, ventilarea astfel asigurata nu este perfecta. Stratul care contine canalele de aerare opune de asemenea rezistenta la vapori. Fluxul de vapori patrunde mai intai prin structura planseului (de regula perpendicular pe suprafata acestuia). Patrunzand prin stratul de egalizare a presiunii (stratul de aerare), el se indreapta radial spre orificiile de evacuare (vezi figura). Peste acest traseu, el este amplificat de fluxul de vapori care patrunde prin planseu la urmatoarele suprafete circulare de langa conducte. Fluxul mereu crescand de vapori de apa trebuie sa treaca prin sectiuni cilindrice din ce in ce mai mici, perpendiculare pe directia fluxului. Fluxul cel mai intens trebuie sa treaca prin cea mai mica sectiune cilindica, la baza deflectorului. Traiectoria orizontala are cativa metri lungime. Este evident ca, chiar daca se aplica un strat pentru a facilita un flux de vapori neimpiedicat, rezistenta la trecerea vaporilor pe traseul orizontal este destul de mare, cel putin comparabil cu aceea a transmisiei pe directie verticala prin planseu. Aceasta implica faptul ca o parte considerabila din diferenta dintre presiunile partiale este consumata pentru a forta
45

fluxul de vapori sa treaca orizontal, in timp ce doar o mica parte ramane sa difuzeze pe directie verticala. Cu alte cuvinte, in stratul de ventilare, departe de orificiile de evacuare, presiunea partiala este semnificativ mai mare decat presiunea exterioara (ea descreste abrupt doar langa orificii, deoarece fluxul cu volum mai mare trebuie sa treaca printr-o sectiune transversala mai redusa). Presiunea partiala ridicata implica riscul (cu degradarile cunoscute) ca in stratul de ventilare si sub acesta, sa apara condensul. In cazul ventilarii liniare au loc procese similare. Cu toate acestea, situatia este mult mai favorabila deoarece de-a lungul traseului orizontal, aproape de iesire, sectiunea transversala a fluxului nu scade. In din acest masa caz umiditatea si

creste datorita condensului elementului poate sa apara pe tavan chiar mai departe de muchii si colturi. Riscul poate fi diminuat prin:

reducerea rezistentei la permeabilitatea la vapori pe directie orizontala (orificii de evacuare pozitionate dens, sectiuni mari pentru fluxul de vapori in plan orizontal);

cresterea rezistentei la vapori pe directie verticala; pastrarea in stare calda a directiei orizontale, adica amplasarea stratului de ventilare sub termoizolatie.

Din optiunile teoretice enumerate mai sus, doar primele doua pot fi realizate prin demolarea sau reconstruirea acoperisului. A treia optiune se poate realizata prin adaugarea unui strat de termoizolatie la acoperis, obtinandu-se astfel o terasa inversa, daca structura acoperisului si hidroizolatia sunt intr-o stare corespunzatore. Desi operarea sistemelor de eliminare a vaporilor este departe de a fi perfecta si distributia presiunii partiale calculate poate fi ingrijoratoare, nu trebuie sa se uite ca in structura exista straturi relativ subtiri (de tipul barierelor de vapori, a hidroizolatiei) dar care au rezistenta la difuzie foarte mare, astfel ca fluxul de vapori este destul de redus. Aceasta inseamna ca exista posibilitatea ca umiditatea formata prin condens sa se evapore in perioada lunilor de vara.
46

In perioada verii, sistemul de ventilare indeplineste, de asemenea un rol important in procesul de uscare. Pe langa difuzia vaporilor, trebuie sa se aiba in vedere si eliminarea vaporilor care apar in structura acoperisului. Vaporii provin din umiditatea tehnologica sau din condens ca urmare a difuziei lor in lunile calduroase cand, in special datorita radiatilor solare intense, temperatura la suprafata acoperisului creste considerabil peste temperaura aerului exterior. Volumul specific al vaporilor este de doua ori mai mare decat apa lichida. Daca nu exista nici o cale cu rezistenta relativ redusa pentru evacuarea vaporilor, presiunea vaporilor in cavitatile inchise deterioreaza structura si poate duce la fisurarea stratului de hidroizolatie. Aceasta ar putea fi una dintre cauzele celui de-al treilea mod de patrundere a umiditatii. 3.3.2.3 Infiltrari Aparitia apei pe suprafata interioara a elementelor de constructie, de regula in zone bine definite, poarta denumirea de
infiltrare. Apa din precipitatii patrunde in

structura

si

traverseaza.

Cauza

infiltrarilor este intreruperea continuitatii stratului de hidroizolatie, care poate sa apara datorita imbatranirii sau deteriorarilor mecanice ale materialului sau sunt produse adesea de basicile care se formeaza si apoi crapa din cauza presiunii vaporilor. Infiltratiile care apar pe tavane nu coincid intotdeauna cu locul in care s-au produs degradarile hidroizolatiei, ceea ce inseamna ca degradarile nu sunt localizate exact deasupra lor. Apa ar putea sa curga o distanta lunga pe orizontala datorita stratului inclinat, sau in stratul de umplutura al structurii ca urmare a conditiilor impuse de panta si de fluxurile mari. Astfel, gasirea pozitiei degradarilor structurii nu este un obiectiv usor, iar reparatiile locale nu duc la imbunatatiri semnificative. Singura solutie eficienta este o noua hiodroizolatie de buna calitate care sa acopere intreaga structura a acopersiului.
47

3.3.2.4 Adaugarea unor straturi noi de termoizolatie si hidroizolatie In cazul in care izolatia veche este umeda, structura acoperisului trebuie sa fie proiectata astfel incat eliminarea apei sa poata avea loc fara a se produce degradari. Din aceasta cauza stratul de hidroizolatie existent trebuie sa fie perforat. Aceast sistem de perforare trebuie sa fie calculat si proiectat cu atentie, luandu-se in considerare faptul ca prin perforare trebuie sa patrunda prin stratul termoizolator aditional doar cantitatea de umiditate care poate fi eliminata prin sistemul de egalizare a presiunii vaporilor (canalele de aerare). De aceea, procesul de uscare nu poate fi accelerat peste o anumita valoare. Acest aspect trebuie luat in considerare atunci cand se determina capacitatea de termoizolare a izolatiei suplimentare. Aceasta optiune poate fi realizata fara a afecta exploatarea normale de cladirii, pastrand-o Se in conditii de functionare. elimina,

asemenea, problema depozitarii materialelor demolate, in special a materialelor bituminoase clasificate ca deseuri daunatoare

3.3.3 ELEMENTE DE INCHIDERE LA PODURI SI MANSARDE Dimensiunile capriorilor determina grosimea totala a termoizolatiei si a stratului de aer de deasupra. La dimensiuni obisnuite, acesta permite o termoizolare suficienta. Desi conductivitatea termica a lemnului nu este foarte mare, comparativ cu cea a materialelor termoizolatoare, capriorii sunt considerati totusi punti termice. Aceasta se observa la acoperisuri (pe suprafata invelitorii), atunci cand sunt acoperite de zapada, sub forma de dungi topite in dreptul capriorilor. Efectul puntilor termice liniare produs de capriori in cazurile mai pretentioase - pot fi eliminate prin adaugarea unui strat interior termoizolator de 2-4 cm grosime. Reteaua de sipci a acestui strat este in contact cu capriorii doar in puncte izolate.
48

In cazul acoperisurilor cu structura realizata din placi/fasii de beton armat sau din beton usor, stratul izolator este montat la exteriorul acestora. Efectul puntilor termice poate sa apara daca aceste elementele au nervuri exterioare din ratiuni de rezistenta. Efectul poate fi atenuat daca stratul izolator acopera aceste nervuri cu o grosime suficienta (Idem A1-1043=Inchideri ale mansardelor 2/3). Cand se alege materialul termoizolant, trebuie evitata vata minerala cu densitate scazuta (= 15 kg/m3). In aceste materiale, datorita diferentelor de temperatura si pozitiei lor verticale sau inclinate, are loc circulatia aerului si schimbul de caldura prin convectie, crescand astfel pierderile de caldura. Protejarea structurii impotriva umezelii este foarte importanta din punct de vedere al protectiei materialelor si al reducerii efectului puntilor termice. Pentru a reduce cantitatea de vapori de apa care patrunde prin difuzie intr-o structura, trebuie aplicata o bariera de vapori la interior. Luand in considerare distributia presiunii partiale a vaporilor, bariera de vapori devine cu atat mai favorabila cu cat este mai aproape de suprafata interioara. Pe de alta parte, pentru a reduce riscul deteriorarilor mecanice (perforarea, baterea cuielor, alte lucrari de amenajare), este si mai practica pozitionarea ei la o adancime mai mare (2-4 cm). Continuitatea suprafetei barierei de vapori este de o importanta vitala. Din acest punct de vedere, sunt avantajoase termoizolatiile in suluri prevazute cu bariera de vapori, unde acest invelis (bariera de vapori) depaseste conturul materialului termoizolator. Pentru a evita infiltratiile din precipitatii si topirea zapezii, se aplica de obicei un al doilea strat de hidroizolatie sub invelitorile din tigla sau sindrila, de regula o folie. Deasupra sau dedesubtul acestei folii trebuie prevazut un strat de aer ventilat, cu scopul de a elimina vaporii de apa. Folia de sub stratul de aer ventilat trebuie sa permita respiratia, adica sa fie permeabila la vapori dar sa protejeze impotriva umezelii. In cazul elementelor de lemn prezente in structura acoperisului, umiditatea relativa mare, intre 80-95% este de asemenea nefavorabila. In stratul de aer ventilat pe directia fluxului de aer umiditatea relativa creste si poate atinge valoarea critica, chiar daca valoarea sa medie este sub valoarea admisibila. Aerul de la incaperile aflate pe planseul peste ultimul nivel se deplaseaza de obicei de la interior spre exterior, prin goluri. Acesta implica riscul ca prin fisuri sau puncte neetanse, aerul impreuna cu vaporii de apa sa poata patrunde in structura.
49

Considerand cele de mai sus, este recomandabila utilizarea unui strat de termoizolatie mai gros decat se utilizeaza in prezent (de regula de 10 cm) si prevederea unor straturi de aer ventilat mai eficiente. Daca bariera de vapori, care este si cea de a doua hidroizolatie, se aplica pe stratul de termoizolatie, atunci se poate utiliza ca bariera de vapori doar un strat care asigura respiratia cum ar fi o folie permeabila la vapori. Vaporii sunt evacuati prin stratul de aer pozitionat deasupra foliei. Intre bariera de vapori si termoizolatie este necesar un al doilea strat de aer ventilat.

3.3.4 EFECTE DIRECTE SI INDIRECTE ALE TERMOIZOLARII SUPLIMENTARE 3.3.4.1 Generalitati

Termoizolarea suplimentara influenteaza in mod direct si indirect bilantul energetic al

cladirii si are consecinte indirecte din punctul de vedere al fizicii constructiilor si confortului termic. Cu alte cuvinte, termoizolarea suplimentara are anumite efecte secundare asupra diferitelor procese, care la prima vedere nu par a fi legate de termoizolatia in sine.

50

Cu toate acestea, efectele in cauza depind foarte mult de pozitia termoizolatiei suplimentare in structura acoperisului si de detaliile constructive. Daca la structura peretilor existenti se adauga straturi de termoizolatie cu aceasi rezistenta termica, creind astfel alcatuiri cu coeficienti identici de transfer termic, rezultatul poate sa fie totusi foarte diferit in functie de solutia adoptata. Pe de alta parte, in cazul unor solutii nepotrivite (care se pot datora unor constrangeri, cum ar fi protejarea cladirilor istorice cu pastrarea caracterului original al cladirii) rezultatul final poate fi mai rau decat cel care s-ar obtine doar prin imbunatatirea coeficientului de transfer termic. Daca izolatie structura are un originala efect este slab Daca

termoizolata, adaugarea primilor 1-2 cm de dramatic. grosimea termoizolatiei creste, imbunatatirea in continuare este tot mai mica, apropiinduse de zero.
Grosimea termoizolatiei aditionale (cm)

De aici rezulta ca este rationala doar

utilizarea unui strat relativ subtire de termoizolatie suplimentara.

In acelasi timp, nu trebuie sa se uite detaliile incluse in costul izolatiei. Costul total al adaugarii tratarea unui singur si cm grosime stratului de de termoizolatie include costul schelei,

suprafetei,

lipirea

termoizolatie si finisarea suprafetei. Urmatorii centrimetri vor creste pretul investitiei doar prin costul materialului termoizolator, care reprezinta doar o fractiune din costul total. Acest lucru este valabil pana cand grosimea termoizolatiei atinge o valoare atat de absurda, incat ar face necesara folosirea unei solutii de montaj noi, mai scumpe, sau utilizarea unui alt tip de material termoizolator. Cand se evalueaza rationalitatea investitiei, in afara de scaderea beneficiului datorita centrimetrilor adaugati, mai trebuie luata in considerare doar cresterea de pret mentionata mai sus. Fireste ca astfel grosimea stratului de termoizolatie rationala va creste.
51

3.3.4.2 Efecte directe si indirecte ale termoizolarii suplimentare Celalalt mesaj este destul de evident: se poate obtine o imbunatatire cu atat mai eficienta, utilizand un strat termoizolator cu o rezistenta la transfer termic data, cu cat structura initiala a fost mai ineficienta. Totusi, tocmai datorita costului relativ scazut al centrimetrilor adaugati suplimentar, pana la limita posibilitatilor tehnice acceptabile, ar trebui sa se urmareasca mai degraba obtinerea unor noi coeficienti de transfer termic identici, decat suplimentarea termoizolatiei cu aceeasi grosime la toate elementele (structurile). 3.3.4.3 Coeficientul de transfer termic al structurii Coeficientul de transfer termic al peretilor exteriori ai cladirilor construite cu tehnologii industrializate, a fost favorabil din punct de vedere teoretic, cu exceptia blocurilor din panouri mari prefabricate construite in prima perioada (care au pereti cu structura omogena). In practica s-a demonstrat insa ca coeficientii de transfer termic reali sunt cu mult mai nefavorabili decat valorile obtinute prin calcul. Prima cauza a acestei situatii este ca datorita solicitarilor mecanice, caldurii si umiditatii din procesul tehnologic de fabricatie, conductivitatea termica a materialelor termoizolatoare creste semnificativ, cu aproximativ 10%. O alta cauza este contactul termic dintre straturile
interioare si cele exterioare puntile termice liniare sau punctuale - datorita

elementelor de legatura (agrafe) care asigura conlucrarea celor doua straturi de beton. 3.3.4.4 Efectul coeficientul de transfer termic Daca se imbunatateste coeficientul de transfer termic al structurii, pierderile de caldura se reduc. Aceasta este prima si cea mai evidenta consecinta, desi nu singura, a termoizolarii suplimentare.

Termoizolatie
Valoarea U
Reducerea consumului de

52

3.3.4.5 Precipitatiile, actiunea ploii, impermeabilizarea

Termoizolarea suplimentara aplicata la exterior, in special cand invelitoarea este

impermeabila, reduce de asemenea efectele provenite din actiunea ploii: impiedica patrunderea umiditatii in structura initiala precum si cresterea conductivitatii termice datorita umiditatii si reduce pierderile de caldura prin evaporare. Evaluarea efectelor energetice ale invelitorii impermeabile nu este simpla, atata timp cat nu exista date suficiente legate de frecventa si intensitatea ploilor, mai ales despre durata perioadelor succesive de actiune a ploii si de uscare si despre valorile corespunzatoare ale temperaturii, radiatiei solare si vitezei vantului. Chiar daca toate aceste date sunt disponibile, impreuna cu proprietatile higrotermice ale materialelor structurii originale, vor fi necesare simulari de lunga durata pentru a se putea obtine valori numerice. De aceea in practica se recomanda doar o simpla estimare: efectul invelitorii impermeabile se materializeaza intr-o scadere aparenta de 0,1-0,2 W/m2K, a coeficientului de transfer termic. Valorile mari sunt valabile pentru structurile initiale ineficiente (mai prost alcatuite). Rezultatul unor masuratori pe o perioada mai lunga in exterior demonstreaza de asemenea ca evaluarile de mai sus sunt masuri de prevedere si nu exagerari. Invelitoarea hidrofoba/impermeabila nu trebuie sa fie confundata cu stratul de bariera de vapori si este nevoie de o proiectare si executie atenta. 3.3.4.6 Apele meteorice Hidrofobizarea duce la descresterea aparenta a coeficientului de transfer termic, imbunatatirea etanseitatii imbinarilor elementelor si reducerea riscului patrunderii umezelii. Toate acestea duc la reducerea consumului de energie.

Izolatie
Actiunea ploii

valori U
Reducerea consumului de energie

53

3.3.4.7 Reducerea pierderilor de caldura prin puntile termice Deoarece in multe cazuri pierderile de caldura de-a lungul puntilor termice se evalueaza in jurul a 10% din pierderile de caldura prin fatadele existente, reducerea consumului de energie care poate fi obtinuta prin termoizolarea suplimentara este de acelasi ordin, datorita modificarii puntilor termice si a detaliilor constructive. Coeficientul de transfer termic rezultat pentru o parte din fatada exprima valoarea fluxului mediu prin unitatea de suprafata a fatadei, in unitatea de timp si pentru o diferenta de temperatura unitara, ca rezultat al fluxului unidimensional si al pierderilor de caldura prin transfer termic. In cazul reabilitarii sau al termoizolarii suplimentare, intrebarea este daca coeficientul
de transfer termic rezultant va putea sau nu sa ajunga si sa depaseasca gradul de

imbunatatire a coeficientului de transfer termic. Raspunsul depinde de mai multi factori:

pozitia termoizolatiei suplimentare in structura; detaliile constructive initiale ale structurii; lungimea diferitelor imbinarilor pe fatada considerata.
Ultimul factor mentionat include dimensiunile totale ale cladirilor, modul de impartire a spatiului interior, numarul si dimensiunile deschiderilor, elementele fatadei si forma cladirii (compacta sau articulata). Datorita multitudinii factorilor, nu se pot da raspunsuri cu character general la aceasta intrebare. Daca termoizolarea suplimentara se aplica la fata interioara a peretelui de fatada, coeficientul de transfer termic rezultat nu se imbunatateste in aceeasi masura ca si valoarea U calculata pentru fluxul unidimenisional. Daca se ia in considerare si distributia nefavorabila a presiunii partiale a vaporilor din sectiunea transversala si descresterea capacitatii incaperii de a acumula caldura, trebuie subliniat inca o data faptul ca termoizolarea suplimentara aplicata la interior trebuie folosita doar in situatii
exceptionale (cazul cladirilor istorice, la fatade care merita sa fie conservate) dand o

atentie deosebita problemelor legate de difuzia vaporilor. Efectul termoizolarii aplicate la exterior depinde de tipul imbinarilor. Este favorabila mai ales in cazul imbinarilor de tip T (ramificatii), mai putin favorabila in cazul colturilor, si nu prea eficienta in cazul placilor balcoanelor si depinde de profilul si modul de finisare de-a lungul perimetrului ferestrelor.
54

Rezultatul final este favorabil intotdeauna, dar in ce masura - depinde de lungimea totala a diferitelor tipuri de imbinari de pe fatada data. Din acest punct de vedere, cele mai bune rezultate pot fi obtinute in cazul cladirilor multietajate cu dimensiuni mari, inaltime medie si arhitectura banala, fatade inestetice, unde predomina imbinarile de tipul T (ramificatii). Lungimea placilor de balcon, a logiilor, depinde cel mai adesea de forma arhitecturala. Efectul muchiilor de la colturi, cornisele si peretii de pod/mansarda, depind de forma si arhitectura cladirii. Lungimea puntilor termice de-a lungul perimetrului ferestrelor depinde de raportul de vitrare al fatadei si de modul de compartimentare a suprafetei ferestrei. Reducerea pierderilor de caldura prin puntile termice are ca rezultat economia de energie.

Termoizolatie Actiunea ploii Reducerea efectului puntilor termice Reducerea pierderilor prin puntile termice

Q tr valori U

Reducerea consumului de energie

3.3.4.8 Puntile termice si rata necesara a schimbului de aer Reducerea efectului puntilor termice modifica favorabil variatia temperaturilor pe suprafata interioara. Astfel, riscul degradarii elementelor si formarii mucegaiului se reduce semnificativ. Indirect, acesta influenteaza si consumul de energie, deoarece in cazul temperaturilor superficiale mai mari, umiditatea relativa a aerului interior poate fi mai ridicata, adica rata schimbului de aer si pierderile corespunzatoare de caldura datorita ventilarii, pot fi reduse. In acelasi timp, umiditatea relativa admisa de
55

valoare mai mare este favorabila confortului termic in perioada iernii. Posibilitatea de reducere a pierderilor prin ventilare este semnificativa si de mare importanta in cazul cladirilor cu volum mare si cu un raport suprafata/volum mai scazut. 3.3.4.9 Confortul termic si rata schimburilor de aer

Termoizolatie
Actiunea ploii Reducerea efectului puntilor termice Reducerea pierderilor prin puntile termice Temperatura mai mare a suprafetei

valori U Q tr

Economie de energie
Se cunoaste ca intr-o anumita masura, efectul fiziologic advers al temperaturilor scazute ale suprafetei poate si ar trebui sa fie evitat prin cresterea temperaturii aerului din interior. Unele reglementari specifica o temperatura de proiectare adica cresterea temperaturii aerului interior cu 1-4 K in aceste cazuri. Daca se presupune pur si simplu ca temperatura medie exterioara pentru perioada de incalzire (adica: de functionare a instalatiilor de incalzire) este 0C, fiecare crestere cu un grad a temperaturii interioare va duce la o crestere a pierderilor prin ventilatie cu 5% (in realitate temperatura exterioara medie pentru perioada de incalzire este peste zero 0C in majoritatea reglementarilor, astfel ca valoarea procentuala este mai mare decat 5%). Pierderile prin ventilare se ridica la 30-40 % din totalul pierderilor de caldura ale unei cladiri (depinzand de dimensiunile cladirii si de raportul suprafata/volum), ceea ce inseamna ca o modificare de 1K a temperaturii aerului interior atrage dupa sine o modificare cu aproximativ 2% a pierderilor totale de caldura ale cladirii. Datorita unei temperaturi admisibile mai mari a aerului interior, este necesara o cantitate mai mica de aer pentru ventilare, explicata prin conditiile mai favorabile de confort termic, cu temperaturi mai scazute.
56

Acesta are ca rezultat reducerea pierderilor de caldura prin ventilatie si a consumului de energie termica pentru incalzire, ceea ce este deosebit de important in special in cazul cladirilor cu dimensiuni mari si forme compacte.

Termozolatie
Actiunea ploii
Temperatura mai ridicata a suprafetei

Reducerea efectului puntilor termice

U Q tr

Reducerea pierderilor prin puntile termice

Temperatura mai ridicata a suprafetei

Temperatura mai scazuta a aerului

Qv

Rata schimburilor de aer mai scazuta

Economie de energie

3.3.4.10 Variatia capacitatii de acumulare

Termoizolatie
Capacitate mare de acumulare a caldurii Cel mai redus maxim necesar Temperatura interioara mai stabila Utilizarea energiei solare acumulate Temperatura mai mare a suprafetei

Actiunea ploii

Reducerea efectului puntilor termice

Reducerea pierderilor prin puntile Temperatura mai mare a suprafetei

U Q tr

Temperatura mai scazuta a aerului

Qv

Rata schimburilor de aer mai scazuta

Economie de energie

57

In cazul termoizolatiei aplicate la exterior, temperatura straturilor componente ale structurii este mai ridicata, pierderile de caldura prin transmisie sunt mai reduse, astfel ca si constanta de timp a cladirii creste semnificativ. Aceasta duce la o temperatura interioara mult mai stabila si o mai buna utilizare a energiei solare acumulate. 3.3.4.11 Variatia temperaturii de echilibru Datorita termoizolatiei mai eficiente, radiatia si acumularile interne de caldura acopera cea mai mare parte a pierderilor de caldura, adica acele pierderi care corespund unei diferente mai mari dintre temperatura interioara si cea exterioara. Prin urmare, caldura trebuie pornita la o temperatura exterioara mai scazuta (temperatura de echilibru) iar astfel perioada de incalzire se scurteaza.

3.3.4.12 Variatia numarului de grade-zile si perioada de incalzire Consumul de energie pentru incalzire al cladirilor este proportional cu numarul de grade -zile.
Numarul de grade zile, conform definitiei, este integrala de timp a diferentei dintre

temperatura exterioara si cea interioara care este proportionala cu aria dintre cele doua curbe de temperatura considerate in functie de timp. Fluxul de caldura dintre cladire si mediu este proportional cu diferenta dintre temperatura interioara si cea exterioara si cu timpul. O parte din acest flux de caldura este compensat de sistemele de incalzire si o alta parte - prin radiatia solara si energia acumulata de cladire. Cel din urma efect poate fi exprimat prin trasarea liniei temperaturii de echilibru din diagrama.

58

Acesta imparte aria desemnata de cele doua curbe in doua parti: pierderi de caldura compensate de acumularile de caldura (partea de sus) si respectiv de sistemul de incazire (partea de jos). Linia
temperaturii de echilibru

intersecteaza

linia

temperaturii

exterioare.

Temperatura de echilibru este de +12C in cazul cladirilor de locuit cu termoizolare medie (pornirea incalzirii la inceputul sezonului si oprirea la sfarsitul sezonului sunt legate de aceasta valoare). Cand se suplimenteaza termoizolatia, valoarea acumularilor de caldura nu se schimba, deoarece datorita termoizolarii eficiente, acumularile de caldura acopera diferente mai mari intre temperaturile interioare si exterioare. Ca urmare, valoarea temperaturii de echilibru se schimba: ea va descreste. In principiu, aceasta inseamna ca perioada de incalzire se scurteaza iar numarul de grade-zile descreste. Initial se poate estima ca o reducere a pierderilor de caldura cu 15% reduce temperatura de echilibru cu 1 grad, iar numarul de grade- zile cu cca. 4%, conform conditiilor climatice ale Ungariei (aceeasi evaluare se aplica la un numar anual de grade-zile de 3000-3200 K zile).

59

TermoiIzolatie
Actiunea ploii
Capacitate mai mare de acumulare a caldurii Necesarul de caldura in perioadele de varf mai redus Temperatur a interioara mai stabila Utilizarea energiei solare l t Temperatura mai scazuta a aerului Temperatura mai mare a suprafetei

Reducerea efectului puntilor termice

Reducerea pierderilor de caldura prin puntile termice Temperat ura mai ridicata a suprafetei

Q tr Qv
Durata perioadei de incalzire Rata mai scazuta a schimburi lor de aer

Temperatura de echilibru a perioadei de incalzire

Rata acumularilor interne de caldura

Reducerea energiei consumate

3.3.4.13 Alte efecte secundare Pe langa efectele energetice, trebuie luate in considerare si alte aspecte, dintre care cele mai relevante sunt:

imbunatatirea protectiei materialelor din care este alcatuit elementul de constructie (probleme legate de umiditate si sarcina termica); o mai buna protectie a elementelor de constructie prelungeste durata de viata a cladirii;

conditiile igienice se imbunatatesc; creste valoarea estetica ale cladirii.

60

TermoiIzolatie
Actiunea ploii
Capacitate mai mare de acumulare a caldurii Necesarul de caldura in perioadele de varf mai redus Temperatur a interioara mai stabila Utilizarea energiei solare l t Temperatura mai scazuta a aerului Temperatura mai mare a suprafetei

Reducerea efectului puntilor termice

Reducerea pierderilor de caldura prin puntile termice Temperat ura mai ridicata a suprafetei

Q tr Qv
Durata perioadei de incalzire Rata mai scazuta a schimburi lor de aer

Temperatura de echilibru a perioadei de incalzire

Rata acumularilor interne de caldura

Reducerea energiei consumate

Protectia materialului Durata de viata Confortul termic Calitati estetice

61

CAP. 3.4 FERESTRE

3.4.1 BILANTUL ENERGETIC AL FERESTRELOR Bilantul energetic al ferestrelor depinde de multi factorii. Componentele bilantului energetic sunt:

transmiterea pierderilor de caldura; acumularea caldurii din radiatiile solare si iluminarea naturala; infiltratiile de aer din cauza montajului neadecvat sau a greselilor de operare; efecte directe asupra confortului termic si fluxul de energie de compensare.

Rolul golurilor in bilantul energetic al intregii cladiri depinde bineinteles de proportia suprafetelor vitrate in cadrul fatadei, de raportul dintre suprafetele vitrate si volumul cladirii, accesul radiatiilor solare, lungimea instalatiilor si functionarea straturilor de aer ale ferestrelor si de diferenta de presiune dintre interior si exterior. Aceasta din urma depinde de caracteristicile arhitecturale si conditiile de mediu. Un rol important il au de asemenea, elementele de umbrire (jaluzele, rolete etc.). In cazul cladirilor existente, orientarea fatadelor si accesul radiatiilor solare sunt cunoscute. In general proportia suprafetelor vitrate ale unei fatade poate fi considerat de asemenea constant, deoarece rareori intervin schimbari. In cazul bucatariilor cu suprafata pardoselii mai redusa aceasta solutie pare sa fie una rationala. Renovarea ocazionala trebuie proiectata luand in considerare aceste elemente. Caracteristicile ferestrelor pot fi analizate in functie de urmatoarele aspecte:

capacitatea de izolare termica cresterea acumularii de energie solara in perioada iernii si reducerea acestora in perioada verii imbunatatirea etanseitatii la aer folosirea dispozitivelor de umbrire acoperirea suprafetelor vitrate existente adaugarea unor noi foi de geam la cele deja existente.

62

3.4.1.1 Coeficientul de transfer termic al ferestrei Pierderile de caldura prin transmisie ale ferestrelor sunt rezultatul urmatoarelor trei componente: pierderile prin suprafata vitrata, pierderile prin elementele de tamplarie si pierderile liniare prin spatiul dintre geamuri si toc. In mod conventional, puntile termice liniare de-a lungul imbinarilor dintre fereastra si elementele de pe conturul sau apartinand cladirii, inclusiv buiandrugii, trebuie luate in considerare atunci cand se calculeaza peretii care includ ferestre. Exista multe sisteme de ferestre disponibile pe piata, produse cu sticla si profile date, cu dimensiuni si compartimentari standard sau la comanda. Coeficientul de transfer termic al ferestrelor proiectate la comanda trebuie calculat pentru fiecare caz in parte. In cazul renovarii si reabilitarii este foarte probabil sa fie nevoie de ferestre executate la comanda sau de foi suplimentare de geam.
Suprafata vitrata este suprafata prin care poate trece radiatia solara si, ca urmare,

fasiile acoperite de toc si alte elemente nu trebuie luate in considerare.

Perimetrul suprafetei vitrate este valoarea cea mai mare dintre perimetrul interior si

cel exterior. Suprafata proiectata a tocului este valoarea cea mai mare dintre proiectiile suprafetei interioare si celei exterioare. Suprafata interioara si cea
exterioara a tocului este suprafata in contact cu aerul interior respectiv cel exterior. Suprafata nominala a ferestrei este suma suprafetelor proiectate ale geamului si

tocului. Coeficientul de transfer termic al ferestrelor se determina cu relatia:

U=
unde:

AgU g + A f U f +lgU l Ag + A f

Ug - coeficientul de transfer termic al suprafetei vitrate Uf - coeficientul de transfer termic al tocului ferestrei Ul - coeficientul liniar de transfer termic de-a lungul perimetrului suprafetei
vitrate

lg - perimetrul suprafetei vitrate Ag - aria suprafetei vitrate Af - aria suprafetei proiectate a tocului
63

Trebuie luate in considerare pierderile de caldura liniare de-a lungul perimetrului suprafetei vitrate, atunci cand exista un spatiu intre cele doua foi de geam. In cazul unui geam simplu acest termen se neglijeaza. Daca in cadrul ferestrei este si un element opac, numaratorul va contine si produsul dintre suprafata acestuia si coeficientul de transfer termic corespunzator, in timp ce numitorul va contine doar suprafata sa. 3.4.1.2 Pierderile de caldura prin suprafetele vitrate Referitor la suprafetele vitrate, numarul foilor de geam este o problema fundamentala. Coeficientul de transfer termic depinde in primul rand de grosimea si dimensiunile pe verticala ale straturilor de aer. Coeficientul de transfer termic poate fi imbunatatit prin introducerea unui gaz inert in spatiul dintre doua foi de geam sau prin protejarea acestora cu un strat cu emisivitate redusa. In cazul ferestrelor termopan, valoarea U = 1.6 W/m 2K poate fi obtinuta cu ajutorul tehnologiei specifice. De asemenea, merita sa se ia in considerare utilizarea ferestrelor conventionale cu
foi de geam triple .

Urmatorul tabel contine informatii referitoare la rezistenta termica echivalenta a straturilor de aer si a straturilor cu gaze inerte. Valorile sunt aplicabile ferestrelor verticale sau inclinate cu mai mult de 60 grade.

Grosime (mm) Strat superficial de acoperire fara

Strat de aer

Umplere cu argon

=0,1

0,2

0,4

0,8

fara

=0,1

0,2

0,4

0,8

0,211 0,190 0,163 0,132 0,127 0,296 0,257 0,210 0,161 0,154 9 12 15 50 100 0,298 0,259 0,211 0,211 0,154 0,410 0,339 0,261 0,190 0,180 0,376 0,316 0,247 0,247 0,173 0,507 0,403 0,298 0,208 0,196 0,446 0,363 0,276 0,276 0,186 0,481 0,448 0,322 0,220 0,206 0,406 0,335 0,260 0,260 0,179 0,376 0,315 0,247 0,247 0,173
64

3.4.1.3 Straturi de acoperire (pelicule, folii) cu emisivitate redusa Radiatia solara incidenta este partial reflectata si partial absorbita de geam, insa cea mai mare parte este transmisa. In timpul absorbtiei energiei, sticla se incalzeste. Pe ambele fete ale geamului incalzit are loc transportul in continuare al energiei, datorita radiatiilor infrarosii cu lungime mare de unda si transferului de caldura prin convectie, inspre aerul din interior. Fluxul total de caldura care patrunde in incapere este suma celor trei componente, dupa cum se poate vedea in figura de mai sus. Valorile componentelor transmisiei, absorbtiei si reflexiei pot fi modificate semnificativ prin acoperirea suprafetelor cu pelicule. Modificarile pot sa difere in functie de diferitele intervale ale lungimilor de unda. Protejarea suprafetelor cu pelicule cu emisivitate redusa urmareste reducerea fluxului de energie radiata de geam in gama de radiatii infrarosii cu lungimi mari de unda, adica a pierderilor de caldura. Peliculizarea nu trebuie sa se confunde cu invelisurile termoprotectoare sau cu alte tehnici, care reduc radiatia care patrunde in incaperi prin ferestre, adica sarcina termica din perioada verii. Acestea trebuie folosite numai atunci cand constituie unica posibilitate in evitarea racirii fortate, deoarece efectul lor in ceea ce priveste reducerea acumularii de caldura si iluminarea naturala se poate produce si in perioada iernii, cand poate avea un rezultat negativ. Pe piata sunt disponibile diferite tipuri de folii care pot fi adaugate la suprafetele de geam existente. Foliile pot avea diferite caracteristici de transmisie, absorbtie si
reflexie pentru diferitele intervale ale lungimilor de unda. Cand se aplica aceste foi,

pe langa cost ar trebui sa se tina cont si de faptul ca cele mai multe folii reduc nu numai valoarea coeficientului de transfer termic, dar si factorul de acumulare a
caldurii solare. Aceasta are ca rezultat o descrestere a acumularii de energie solara si a gradului de iluminare naturala.
65

3.4.2

ELEMENTELE

COMPONENTE

ALE

FERESTRELOR

SI

CARACTERISTICILE LOR 3.4.2.1 Peliculizarea Peliculele cu emisivitate redusa pot fi atasate geamurilor ferestrelor existente. Desi efectul lor principal este reducerea absorbtiei (emiterea) in intervalul radiatiilor infrarosii cu lungime mare de unda, o mai mica reducere a transparentei in intervalele radiatiilor infrarosii cu lungime scurta de unda si a celor vizibile este inevitabila, de aceea aceste folii reduc nu numai pierderile de caldura, ci si acumularea de energie solara si iluminarea naturala. Prin urmare, trebuie proiectate cu atentie, facand o pondere a efectelor negative si pozitive. In ceea ce priveste bilantul energetic pentru intreaga perioada de incalzire in cazul ferestrelor cu o orientare nefavorabila sau umbrite in perioada de iarna, piederile de caldura sunt mai semnificative decat reducerea acumularii energiei solare. Cu toate acestea, in cazul orientarii favorabile si a unei bune expuneri la soare, aceasta afirmatie nu mai este valabila, de aceea (in ceea ce priveste bilantul energetic al intregii perioade de incalzire) geamul conventional (neprotejat) ar putea furniza acelasi rezultat ca si suprafata vitrata protejata prin peliculizare. Situatia difera daca se ia in considerare valoarea maxima a randamentului caloric: deoarece cererea este maxima in perioada noptii sau in cazul zilelor innorate, din acest punct de vedere peliculizarea ferestrelor este mai favorabila in orice caz. Un alt caz este cel in care supraincalzirea cladirilor in perioada verii devine o problema (in cazul suprafetelor vitrate mari si a ferestrelor in planul acoperisului). In astfel de situatii utilizarea peliculelor termoprotectoare este problematica, iar reducerea acumularii energiei solare in perioada iernii apare ca o consecinta inevitabila. 3.4.2.2 Distantierii Distantierii dintre foile de geam, care sunt de obicei metalici, influenteaza semnificativ pierderile de caldura prin suprafata vitrata. De-a lungul distantierilor amplasati perimetral in jurul zonei vitrate, pierderile de caldura pot fi
66

considerabile. Acestea pot fi reduse prin utilizarea unor distantieri ne-metaici (sticla spongioasa) sau prin infundarea distantierului in grosimea cadrului. 3.4.2.3 Pierderile liniare de caldura la imbinarea dintre rama si geam Urmatorul tabel prezinta valorile orientative ale coeficientului de transmisie termica
liniara de-a lungul distantierilor, la imbinarile dintre geam si tamplarie.

Grosimea (mm) 4 6 10 12 normal

Ul

emisivitate redusa geam

0,04 0,06 0,09 0,11

0,06 0,09 0,14 0,17

3.4.2.4 Rame incastrate Tamplaria poate induce riscul aparitiei puntilor termice datorita complexitatii geometriei si materialului. Proprietatile favorabile ale tamplariei din lemn si varietatea combinatiilor de metal-lemn si metal-vinil, asa-numite fara punti termice, sunt bine cunoscute. Cutiile roletelor sunt de asemenea parti critice ale constructiilor. Termoizolarea si etanseitatea acestora la aer s-au dovedit a fi insuficiente in multe cazuri. 3.4.2.5 Coeficientul de transmisie termica a tocului (cadrului) ferestrei Cadre din material plastic cu insertie metalica: Materialul Poliuretan PVC Extrudat PVC Extrudat PVC Extrudat Tipul de rama/cadru Cu insertie, grosimea PU 5mm Cu o un gol avand dimensiunea de 5 mm Cu doua goluri, cu dimensiunea golului de 5 mm Cu trei goluri, cu dimensiunea golului de 5 mm
67

U 2,6 2,4 2,0 1,8

Pentru cadrul din aluminiu sau otel fara element de intrerupere al puntii termice, U=7,0. 3.4.2.6 Cutia roletelor Cutia roletelor trebuie sa fie bine termoizolata. Daca izolatia aratata in figura lipseste, pierderile de caldura sunt semnificative si cresc in continuare din cauza etanseitatii la aer nesatisfacatoare.

In mod conventional, trebuie luate in considerare puntile termice care marginesc

golul si cele aflate de-a lungul centurilor si a buiandrugilor, atunci cand se efectueaza

calculul elementelor de constructie care contin ferestre. Acestea sunt mai reduse daca traiectoria fluxului termic din zona ancadramentului golului intersecteaza stratul de termoizolatie.

Situatiile din ilustratiile urmatoare apar in cazul incastrarii cadrului ferestrei in drepul stratului de termoizolatie, sau daca stratul de termoizolatie care acopera elementele care marginesc fereastra este in contact direct cu cadrul ferestrei.

68

3.4.3 ELEMENTE DE VITRARE SI UMBRIRE 3.4.3.1 Foi suplimentare de geam La ferestrele existente se pot adauga foi de geam suplimentare. Aceasta solutie este necesara in mod neconditionat daca fereastra a avut initial o singura foaie. In cazul ferestrelor termopan aceasta solutie este rezonabila evident numai daca conditia si durata fizica de viata prezumata a ferestrei existente sunt corespunzatoare, daca fereastra are dimensiuni suficient de mari, raportul dintre dimensiunile cadrului este relativ redus (apropiat de patrat) iar in comparatie cu pierderile totale de caldura prin ferestre, pierderile prin cadru sunt relativ reduse. Prin adaugarea unei foi de geam, rezulta o imbunatatire radicala a capacitatii de izolare termica si reducerea moderata a acumularii de energie din radiatii. Echilibrul global, este favorabil in ceea ce priveste necesarul de caldura. Conditiile de comfort termic pe timp de iarna, de asemenea, se imbunatatesc datorita mai semnificativ temperaturii interioare. Posibilitati pozitionare (1): de

ridicate a suprafetelor

69

Posibilitati de pozitionare (2):

3.4.3.2 Rolete si jaluzelele (dispozitive de umbrire) Utilizarea adecvata a roletelor/jaluzelelor influenteaza considerabil pierderile de caldura si acumularea de energie solara. Ca o regula generala se poate face urmatoarea afirmatie: cu cat caracteristicile termice ale ferestrei sunt mai slabe, cu atat efectul dispozitivelor de umbrire poate fi mai benefic. In perioada de incalzire, rezistenta termica proprie a roletelor/jaluzelelor inchise si rezistenta stratului de aer suplimentar obtinut prin inchiderea lor, imbunatateste coeficientul de transfer termic al elementului de constructie in ansamblu. Acest aspect poate fi luat in considerare in calcule, daca in loc de coeficientul de transfer termic initial al componentei vitrate, se considera media aritmetica a valorilor coeficientului de transfer termic al elementului pe perioada zilei, in varianta cu jaluzelele deschise, si a coeficientului de transfer termic al elementului pe timp de noapte in varianta cu jaluzelele inchise:
U ziua +U noaptea 2

U=

In perioada iernii, in timpul zilei sistemul este deschis, de aceea nu reduce acumularea de energie solara. Pe de alta parte, in perioada de iarna, in timpul noptii cand sunt inchise, reduce coeficientul de transfer termic si, in consecinta, pierderile de caldura.

70

Coeficientul de transfer termic care reprezinta combinatia dintre ferestre si jaluzelele

inchise este dat de urmatoarea relatie:

U=

1 1 + R UF

unde:
UF coeficientul de transfer termic al ferestrei;

R cresterea rezistentei la transfer termic datorita dispozitivului de umbrire. Cresterea rezistentei la transfer termic depinde de rezistenta termica proprie a roletelor, rezistenta termica echivalenta a stratului de aer dintre rolete si fereastra si de proximitatea stratului de aer, adica permeabilitatea la aer a roletelor. Cateva valori orientative sunt date mai jos:
Rolete cu permeabilitate mare la aer:

R = 0,05
Rolete cu permeabilitate medie la aer:

R = 0,45Rs + 0,11
Rolete cu permeabilitate redusa la aer:

R = 0,8 Rs + 0,12 unde Rs este rezistenta termica proprie a roletelor (de ex: cea a lemnului de grosime data). Urmatorul tabel indica valorile privind cresterea rezistentei la tranfer termic datorita roletelor/jaluzelelor si valorile Rs pentru cateva tipuri dintre ele.

Rs

R [m2K / W] medie redusa permeabilitatea la aer 0,11 0,13 0,15 0,20 0,17 0,24 0,17 0,28 0,33 0,52

Tipul dispozitivului de umbrire

[m2K / W]

Rolete din aluminiu Rolete din lemn plastic Rolete din plastic umplute cu spuma Jaluzele din lemn, 20 mm grosime Jaluzele cu termoizolatie inserata

0,01 0,10 0,15 0,20 0,50

In tabelul de mai jos se arata efectul elementelor de umbrire asupra valorii coeficientului de transfer termic.
71

Fereastra Fereastra Fereastra Fereastra TIPUL FERESTREI + perdea + rolete + perdea

Fereastra

Doua foi de geam paralele (doua panouri) Geam termopan cu 2 foi Geam termopan cu 3 foi Structura speciala

3,0

2,2

+ jaluzele/rolete (jaluzele) + rolete termoizolate 1,9 1,5 0,5

2,8

2,1

1,82

1,45

0,49

2,2

1,74

1,54

1,27

0,47

1,8

1,48

1,34

1,13

0,45

Fiecare incapere cu o fereastra poate fi considerata ca un sistem solar pasiv direct, care functioneaza mai mult sau mai putin eficient. Principiul functionarii este efectul de sera. Absorbtia si eliberarea energiei care patrunde in incapere este urmata de o variatie de temperatura. Aceasta ar trebui sa se intample la un nivel limitat, acceptat de utilizator. Pe de alta parte, in perioada iernii obiectivul ar fi de a acumula cat mai mult posibil energia solara radiata. Contradictia dintre aceste cerinte poate fi rezolvata prin optimizarea raportului dintre suprafata vitrata si capacitatea de acumulare a caldurii de catre incapere. In plus, ar trebui sa se tina seama, de asemenea, ca exceptie facand doar cazurile speciale coeficientul de transfer termic al suprafetei vitrate este mai mare decat cel al peretelui. Aceasta inseamna ca in zilele innorate sau in perioada noptii, apare riscul pierderilor mari de caldura si, in consecinta, este necesar un sistem de incalzire cu randament mare, desi rar folosit. Pe langa perioada iernii, trebuie avute in vedere si conditiile de vara, cand principalul obiectiv este de a impiedica fluxul de caldura de radiatie sa patrunda in incapere. Dispozitivele exterioare sunt mai eficiente din punct de vedere al umbririi. Acestea pot chiar sa imbunatateasca aspectul cladirii. Pe de alta parte, aplicarea lor este limitata atunci cand trebuie pastrate caracteristicile initiale ale fatadei.
72

3.4.3.3 Acumularea energiei de radiatie Fiecare incapere cu o fereastra poate fi considerata ca un sistem solar pasiv direct, care functioneaza mai mult sau mai putin eficient. Principiul functionarii este efectul de sera. Absorbtia si eliberarea energiei care patrunde in incapere este urmata de o variatie de temperatura. Aceasta ar trebui sa se intample intr-un interval limitat, acceptat de utilizator. Pe de alta parte, in perioada iernii obiectivul ar fi de a acumula cat mai mult posibil energia solara radiata. Contradictia dintre cerinte poate fi rezolvata prin optimizarea raportului dintre suprafata vitrata si capacitatea de acumulare a caldurii a incaperii. In plus, ar trebui sa se tina seama, de asemenea, ca exceptie facand doar cazurile speciale coeficientul de transfer termic al suprafetei vitrate este mai mare decat cel al peretelui. Aceasta inseamna ca in cazul zilelor innorate sau in perioada noptii, apare riscul pierderilor mari de caldura si, in consecinta, este necesar un sistem de incalzire cu randament mare, desi rar folosit. Pe langa conditiile de iarna, trebuie avute in vedere si conditiile de vara, cand principalul obiectiv este de a impiedica fluxul de caldura de radiatie sa patrunda in incapere. Dispozitivele exterioare sunt mult mai eficiente din punct de vedere al umbririi. Acestea pot chiar sa imbunatateasca aspectul cladirii. Pe de alta parte, aplicarea lor este limitata atunci cand trebuie pastrate caracteristicile sale initiale. 3.4.3.4 Factorul acumularii de caldura solara Calculul exact al bilantului energetic al elementelor vitrate este destul de lung si dificil. Pentru simplificarea calculului manual, s-a introdus conceptul de factor al
acumularii de caldura sau coeficient de umbrire.

Fluxul de caldura care patrunde in incapere printr-o suprafata unitara a unui element transparent dat, este: q = N x ISRG W/m2 unde: N este factorul acumularii de caldura solara, iar ISRG este fluxul de caldura prin elementul de referinta (intensitatea radiatiei solare).
73

Factorul acumularii de caldura este un numar

adimiensional cu valoarea cuprinsa intre 0 si 1. Factorul acumularii de caldura solara nu reprezinta numai radiatia solara transmisa prin element, ci si fluxul de energie dirijat spre incapere, transferat prin convectie sau emis ca radiatii infrarosii cu lungime mare de unda, de la energia absorbita. Se poate spune ca factorul acumularii de caldura solara reprezinta toate formele de acumulare de energie luate impreuna. Dispozitivele mobile de Izolare - umbrire au un rol important in reducerea pierderilor de caldura, utilizarea acumularii de enrgie de radiatie in perioada iernii si imbunatatirea conditiilor de confort termic atat in perioada rece cat si in cea calda , fie prin operarea corecta, constiincioasa, fie printr-o functionare cu grad ridicat de automatizare . Valorile factorilor acumularii de caldura la diferite combinatii intre suprafata vitrata si sistemul de umbrire sunt prezentate in tabelul urmator.

74

Tipul

Fara umbrire

Sticla normala Foi de geam, 6 mm grosime Sticla 40-48%

1,0 0,94

Jaluzele la Tesaturi la Jaluzele exterior exterior venetiene /17 orizontal/ dispuse la exterior /45 orizontal/ culoare medie inchisa culoare medie medie inchisa deschisa medie deschisa deschisa sau sau inchisa inchisa 0,56 0,65 0,73 0,15 0,13 0,22 0,15 0,20 0,25 Jaluzele venetiene dispuse la interior /45orizontal sau perdea la interiori/ 0,56 0,65 0,74 0,14 0,12 0,21 0,14 0,19 0,24

0,80

0,56

0,62

0,72

0,12

0,11

0,18

0,12

0,16

0,20

absorbanta cap. abs. 48-56% 56-70% Sticla normala Foi de geam , 6 mm grosime La exterior absorbtie de 4856%, la interior sticla normala La exterior absorbtie de 4856%, la interior sticla normala Sticla normala Foi de sticla 0,73 0,62 0,90 0,80 0,53 0,51 0,54 0,52 0,59 0,54 0,61 0,59 0,62 0,56 0,67 0,65 0,11 0,10 0,14 0,12 0,10 0,10 0,12 0,11 0,10 0,14 0,20 0,18 0,11 0,10 0,14 0,12 0,15 0,12 0,18 0,16 0,1 0,16 0,22 0,20

Geam termopan

0,52

0,36

0,39

0,43

0,10

0,10

0,11

0,10

0,10

0,13

0,50

0,36

0,39

0,43

0,10

0,10

0,11

0,10

0,10

0,12

Geam termopan triplu

0,83 0,69

0,48 0,47

0,56 0,52

0,64 0,57

0,12 0,10

0,11 0,10

0,18 0,15

0,12 0,10

0,16 0,14

0,20 0,17

75

3.4.3.5 Pozitionarea dispozitivelor de umbrire Dispozitivele de umbrire sunt mai eficiente daca sunt amplasate la exterior, in fata suprafetelor vitrate. In acest caz caldura de pe fata incalzita a acestor dispozitive este cedata mediului exterior.

3.4.3.6 Asezarea dispozitivelor de umbrire la interior Dispozitivele de umbrire dispuse la interior datorita pozitiei si dimensiunilor lor, pot sa influenteze emiterea caldurii de catre radiatoare si pierderile de caldura. Figurile de mai jos arata diferentele considerabile.

76

3.4.3.7 Confortul termic Se stie ca temperatura suprafetelor vitrate este scazuta, in special la cele cu capacitatea de izolare termica scazuta. De la suprafata unui corp uman care se afla in interiorul unei incaperi, o cantitate considerabila de caldura este radiata spre suprafetele reci. Acest fenomen da o senzatie deosebit de neplacuta, deoarece se aplica numai pe acea fata a corpului care este indreptata spre fereastra, ceea ce inseamna ca radiatia nu este simetrica. Efectul este similar curentului, chiar daca aerul nu se misca. Aceasta situatie neplacuta poate fi echilibrata prin radiatia care vine de la suprafata calda a unui radiator pozitionat in aceeasi directie, in cazul in care perdeaua nu acopera radiatorul. 3.4.3.8 Expresia globala a bilantului energetic al ferestelor Diferite norme folosesc un coeficient de transfer termic echivalent al ferestrelor pentru a exprima efectul combinat al acumularii de radiatii iarna si al pierderilor de caldura prin transmisie. Depinde de raportul dintre suprafata vitrata si de asemenea de capacitatea de acumulare a caldurii. Coeficientul de transfer termic echivalent exprima si efectul unui element de umbrireizolare mobil asupra pierderilor de caldura prin transmisie si, in mod indirect, asupra utilizarii acumularii energiei din radiatie. 3.4.3.9 Permeabilitatea la aer Realizarea si functionarea straturilor de aer din goluri sunt foarte importante cand este vorba despre etanseitatea la aer a unei cladiri. Desi scopul nu este acela de a izola ermetic cladirea, etanseitatea la aer trebuie mentinuta in mod rational la un nivel la care infiltrarile spontane de aer prin goluri inchise nu depaseste rata schimbului de aer necesara din punct de vedere al sanatatii, protejarii materialului si aspectelor legate de siguranta. Efectul din punct de vedere energetic al unui schimb de aer exagerat, este evident. Consecintele ratei insuficiente a schimbului de aer sunt de asemenea bine
77

cunoscute: degradarile materialului, formarea mucegaiului, senzatie de disconfort si productivitate redusa a factorului uman. In situatia din urma, cauzele acuzate sunt de regula ferestrele cu o buna etanseitate la aer. Incontestabil permeabilitatea mai mare la aer reduce riscul degradarii materialului dar are ca rezultat pierderile de energie. Nu se poate gasi un compromis optim, deoarece schimbul de aer nu depinde numai de permeabilitatea la aer a stratului de aer, ci si de marimea si sensul diferentei de presiune, care variaza in functie de conditiile meteorologice si de pozitia ferestrelor in planul fatadei. In consecinta, sunt necesare ferestre cu grad ridicat de etanseitate, care pot fi deschise si imobilizate gradat, daca este necesar. Aceasta se poate obtine prin etansarea straturilor de aer si folosirea feroneriei moderne. 3.4.3.10 Ventilare inglobata in interiorul cadrului O solutie moderna pentru ventilarea naturala o reprezinta dispozitivele de ventilare complexe care pot fi inglobate in interiorul cadrului ferestrei. Aceste sisteme sunt controlabile, iar dispozitivele lor de inchidere isi schimba dimensiunile in functie de continutul de umiditate.

78

Program Leonardo da Vinci PROIECT PILOT No.HU 170003-2003 Vocational Education Training for Building Observation, Operation and Maintenance

VETBOOM

Modul de curs no.9

UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ-NAPOCA

2005
79

PROGRAMUL Leonardo da Vinci PROIECT PILOT No.HU 170003-2003 Formare Profesionala in Monitorizarea, Operarea si Intretinerea Cladirilor VETBOOM PARTENERI: UNIVERSITATEA DE STIINTE TEHNICE SI ECONOMICE, BUDAPESTA, promoter (HU) COLEGIUL UNIVERSITAR VITUS BERING, HORSENS, partener (DK) COLEGIUL UNIVERSITAR DIN DUBLIN, partener (IRL) ASOCIATIA IMOBILIARA INTERCISA, partener (HU) UNIVERSITATEA DIN TRENTO, partener (IT) UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ, partener (RO) PRIMARIA MUNICIPIULUI ZALAU, partener (RO) UNIVERSITATEA TEHNICA DIN KOICE, partener (SK) ASOCIATIA IMOBILIARA STAVEBN BYTOV DRUSTVO I. KOICE, partener

(SK)

AUTORI: COLEGIUL UNIVERSITAR, Dublin Conall OCathain TRADUCERE SI ADAPTARE: Prof.dr.ing. MARIANA BRUMARU Drd.ing. CLAUDIU ACIU

COORDONAREA SI MANAGEMENTUL PROIECTULUI: Prof.dr.ing. MARIANA BRUMARU

UNIVERSITATEA TEHNICA CLUJ, 2005

Continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a Uniunii Europene 80

ACCESIBILITATEA IN CLADIRI Modul de Curs no.9

CUPRINS CAP. 9.1 ACCESIBILITATEA - SUPORT AL INTEGRARII IN VIATA CIVICA A PERSOANELOR CU DISABILITATI 9.1.1 CE ESTE ACCESUL? 9.1.2 OAMENII SUNT DIFERITI 9.1.3 CARACTERISTICI PERSONALE 9.1.4 MANAGEMENT SI BENEFICII 9.1.5 CONTEXTUL EUROPEAN 9.1.6 MEDIUL INCONJURATOR 9.1.7 LUCRARILE DE CONSTRUCTII 9.1.8 CLADIRI IN EXPLOATARE 9.1.9 REVIZII CAP.9.2 ACCES PENTRU PERSOANE CU DISABILITATI 9.2.1 SCOPUL 9.2.2 CE INSEAMNA PERSOANE CU DISABILITATI? 9.2.3 APLICAREA CAPITOLULUI M 9.2.4 ACCESIBILITATE SI EXPLOATARE 9.2.5 UTILITATI SANITARE 9.2.6 AUDITIE SI FACILITATI PENTRU SPECTATORI 9.2.7 SISTEME DE COMUNICARE 9.2.8 ACCESUL LA ZONE CARE NU SUNT DESTINATE PUBLICULUI BIBLIOGRAFIE 82 83 83 83 84 86 86 87 89 90 90 95 95 95 97 98 121 127 128 129 135

81

CAP.9.1 ACCESIBILITATEA - SUPORT AL INTEGRARII IN

VIATA CIVICA A PERSOANELOR CU DISABILITATI1

9.1.1. CE ESTE ACCESUL? 9.1.1.1 Acces Premisa de baza a acestui curs este afirmatia ca toata lumea trebuie sa aiba dreptul
la acces si sa foloseasca cladirile si spatiul inconjurator fara sa intampine bariere sau pericole si sa fie capabil sa se deplaseze in apropierea lor prin propriile forte.

9.1.1.2 Mediul de lucru Folosirea unor asemenea cladiri si spatii (precum si intretinerea lor) nu trebuie sa fie
mai dificila pentru unii oameni decat pentru altii.

9.1.1.3 Mediul pentru divertisment Oamenii nu trebuie sa fie impiedicati de la facilitatile de distractie pentru simplul motiv ca ei sunt diferiti (de exemplu, pentru ca au o disabilitate). 9.1.1.4 Siguranta Proiectarea si functionarea cladirilor si a spatiului inconjurator trebuie sa asigure pe cat posibil siguranta pentru toata lumea. 9.1.2. OAMENII SUNT DIFERITI 9.1.2.1" Fiinta umana medie are 1,6 m inaltime si traieste in mijlocul Atlanticului!" Oamenii difera foarte mult atat din punct de vedere fizic cat si psihic. In cursul vietii unui individ, capacitatile sale fizice, mentale, emotionale si sociale sunt puternic influentate de mediul in care traieste. Diferentele culturale pot de asemenea sa afecteze modul in care un individ face fata unui mediu nefamiliar. Rezulta ca mediul fizic poate sa ajute sau sa impiedice dezvoltarea personalitatii sale. Un mediu prost proiectat poate deveni periculos.
preluare din: National Disability Authority, Building for Everyone - Inclusion, Access and Use. Dublin, 2002, (pp221-213). ISBN 1 870499 03 82
1

9.1.2.2 Proiectare pentru TOTI oamenii Din cele de mai sus rezulta ca atunci cand suntem implicati in modificarea mediului in
care traim este vorba atat despre cladiri cat si despre spatiile exterioare trebuie

sa ne gandim in permanenta sa creem conditii care vor asigura beneficii maxime si satisfactii majoritatii utilizatorilor si care, in acelasi timp, elimina pe cat posibil barierele si riscurile. Acestea se aplica in mod egal proiectantilor, executantilor si utilizatorilor. 9.1.2.3 O observatie despre cerintele legale Prescriptiile legale privind proiectarea sau restaurarea imobilelor nu trebuie sa constituie un impediment in realizarea dezideratelor de mai sus. 9.1.3. CARACTERISTICI PERSONALE 9.1.3.1 Mobilitatea Se apreciaza ca 20 25 % din populatia actuala are mobilitatea diminuata (afectata). Nu toti oamenii cu disabilitati folosesc fotolii rulante. Persoanele care folosesc crje sau bastoane trebuie sa beneficieze de balustrade si pardoseli antiderapante. Pentru rezolvarea problemelor de mobilitate ale acestora, se impune urmarirea a doua tipuri de obiective: a. Obiective care trebuie avute in vedere la exterior: Distantele mari Suprafetele instabile Scarile si bordurile

b. Obiectivele de la interior: Modul de functionare si dimensiunile usilor Schimbarile de nivel la acelasi etaj Finisajul pardoselii.

83

9.1.3.2 Auzul Oamenii difera foarte mult in ceea ce priveste abilitatea lor auditiva. Unii oameni folosesc cititul de pe buze si/sau limbajul semnelor. Cel care nu aude, trebuie sa il vada clar pe vorbitor iar pentru a putea citi de pe buze, trebuie sa fie foarte aproape. Acolo unde se impune, oamenii care folosesc aparate auditive personale pot beneficia de instalarea unor sisteme, fie audio fie in infrarosu, care pot fi interceptate de acestia.
Puncte de urmarit:

Este preferabil ca mesajele sa fie transmise in acelasi timp atat vizual cat si
auditiv.

Alarma de incendiu, soneriile, telefoanele etc., in plus fata de semnalul audio normal, pot sa fie prevazute cu lumini intermitente, vibratii pentru a putea fi
detectate prin cat mai multe simturi.

9.1.3.3 Vazul Traditionalul baston alb nu va detecta obstacolele aflate la nivelul terenului si altele ca: usi de masina lasate deschise, geamuri deschise spre exterior sau parti neprotejate ale casei scarilor. De un plan inclinat pot sa beneficieze toate persoanele dintr-o cladire, nu doar cei partial vazatori. Aceasta regula se aplica si in ceea ce priveste eficienta indicatoarelor.
Puncte de urmarit:

Iluminare adecvata, care sa nu deranjeze, la nivelul poardoselii, la butoane/intrerupatoare si indicatoare. Se va folosi finisajul pardoselii pentru a diferentia zonele. Se vor folosi contraste in culori vii pentru butoanele de comanda, intrerupatoare, si mnerele usilor.

9.1.3.4 Inaltimea Interiorul cladirilor si dotarile din mediul inconjurator trebuie sa poata fi utilizate in egala masura de oameni, indiferent de inaltimea lor, atunci cand acestia se deplaseaza.
Puncte de urmarit:

Inaltimea la care sunt amplasate contoarele si a spatiului liber de dedesubt.

84

Inaltimea la care se afla accesoriile sanitare. Inaltimea intrerupatoarelor, butoanelor de comanda si manerelor de usi.

9.1.4. MANAGEMENT SI BENEFICII 9.1.4.1 Beneficii Facand cladirile si mediul inconjurator accesibile tuturor oamenilor, se realizeaza o serie de beneficii cum sunt: Cresterea duratei de utilizare a cladirilor Imagine publica favorabila Cresterea numarului de vanzari sau valoarea de inchiriere Cresterea sigurantei locatarilor Accesibilitatea imbunatatita face sa se consolideze traditia.

9.1.4.2 Un management bun Managementul bun poate sa treaca peste proiectele depasite si nu trebuie sa se opuna abordarii proiectelor care au ca scop accesibilitatea.

Managerii trebuie sa urmareasca: sa se familiarizeze cu probleme ca accesibilitatea si folosinta, sa familiarizeze personalul cu aceste probleme, sa organizeze impartirea in plan a nivelului astfel incat sa faciliteze accesibilitatea, sa organizeze expuneri care sa promoveze accesibilitatea, sa instruiasca personalul sa faca fata evacuarilor de urgenta, sa efectueze periodic revizii de intretinere.

9.1.5. CONTEXTUL EUROPEAN Carta verde a UE despre egalitate si nediscriminare intr-o Uniune Europeana largita Cuvant inainte Aparitia nediscriminarii ca o competenta a Comunitatii Europene
85

Construirea unui cadru legal Principiile nediscriminarii si drepturile sociale fundamentale Nediscriminarea si agenda Uniunii Europene pentru largire, locuri de munca si coeziune sociala

9.1.6. MEDIUL INCONJURATOR 9.1.6.1 Accesul in spatiul exterior

Persoanele cu disabilitati vor, in mod firesc, sa aiba acces la cat mai mult spatiu exterior posibil. Luand in considerare chiar si cele mai inguste vederi despre accesibilitate, oamenii trebuie sa fie in stare sa calatoreasca si sa se miste prin spatiul exterior pentru a avea acces si pentru ca sa foloseasca cladirile. In cadrul proiectarii prin care trebuie sa se raspunda principiilor Drepturilor Universale de Acces intr-un mediu urban, vor fi realizate trei obiective importante: 1. Mai multi oameni se vor putea bucura de ceea ce ofera mediul inconjurator. 2. Mai multi oameni vor putea sa se descurce independent in mediul inconjurator. 3. Va fi prevenita ranirea inutila a mai multor oameni din cauza riscurilor sau a proiectarii prost gandite a mediului exterior. 9.1.6.2 Peisajul natural Trebuie sa se ia in considerare toti potentialii utilizatori si sa se urmareasca realizarea accesibilitatii maxime pentru persoane cu diferite niveluri de abilitati.Trebuie efectuat un audit pentru acces. Accesul partial este mai bun decat lipsa lui. Siguranta este cea mai importanta. In zonele protejate, se afiseaza planul aleilor care definesc si totodata limiteaza miscarea, asigurand si indicatoare care sa ajute la intelegerea habitatelor sensibile. Trebuie folosite la maximum materialele locale, pentru ca interventia asupra mediului sa nu fie distructiva si pentru a simplifica intretinerea. Se face o prioritate din
asigurarea zonelor de parcare pentru persoanele cu disabilitati. Hartile si

indicatoarele trebuie sa includa trasee marcate clar, sublinind obstacolele si

precizand timpul mediu de parcurgere al traseului. Se prevad zone de odihna si adapost mai ales dupa pante abrupte sau dupa portiuni lungi de traseu. Se intretin si
86

se repara periodic suprafetele, vegetatia cataratoare, modificarile facute de mana omului la nivelul terenului si dispozitivele cu care sunt prevazute portile (barierele).

9.1.6.3 Parcurile

Parcurile sunt adeseori asociate cu cladiri istorice, cu arborete si gradini, sau peisaje pitoresti. Masini si vehicule special proiectate si parcari la standarde de accesibilitate trebuie sa le permita vizitatorilor cu disabilitati sa coboare aproape de punctele de acces. Indicatoarele pot sa fie singurele elemente importante care sa-i ajute pe
vizitatori sa se bucure si sa inteleaga ce se intampla si trebuie sa fie clare si

eficiente. Indicatoarele prost proiectate ii vor dezorienta pe vizitatori, obligandu-i sa se reintoarca. Tot din aceasta cauza, sau s-ar putea sa aiba dificultati in intelegerea corecta a ceea ce vad, sau sa nu inteleaga deloc si sa devina frustrati.

9.1.6.4 Peisajul urban Se proiecteaza zone temporare si permanente pentru accesul universal. Se elaboreaza planuri pentru drumuri de acces spre si dinspre parcari, cu indicatoare
clare pentru circulatie. Trebuie folosite rational materiale care sa reflecte modificarile

locale ale peisajului . Se proiecteaza constructii, ansambluri si mobilier auxiliare, cum sunt: toaleta, cismeaua, clanta pentru usi si scaune pentru un acces universal. Trebuie prevazute
dotari specifice in zonele unde oamenii isi scot cainii la plimbare. Zonele de odihna si

cele pentru picnic trebuie proiectate in microclimate adapostite. Aleile pentru circulatia de serviciu pot fi adaptate cu usurinta pentru accesul universal. Acolo unde este necesar, se poate face o ierarhizare a drumurilor. Se prevede o suprafata solida, plana, si cu canalizare pe toate aleile. O suprafata solida, plana, si cu canalizare lata de 1500 mm trebuie prevazuta in jurul meselor de picnic. Toate mijloacele de transport trebuie sa fie universal accesibile. Se va prevedea o
semnalizare adecvata si clara pentru avertizarea riscurilor si pentru directionare.

87

9.1.6.5 Proiectarea in detaliu a exteriorului: Parcari

Se vor prevedea intrari convenabile in parcari, precum si un numar adecvat de locuri de parcare. Se vor prevedea indicatoare de directionare spre parcari si indicatoare linga si pe suprafata parcarii, pentru o desemnare clara a acestora. Suprafetele locurilor de parcare vor fi rigide si netede. Drumul de la parcare pana la intrarea in cladire trebuie sa fie accesibil. Locurile de parcare trebuie verificate pentru a-i impiedeca pe cei care parcheaza neregulamentar. Bicicletele sau alte vehicule nu trebuie sa blocheze accesul si iesirile de siguranta. Drumul de acces se pastreaza curat fara frunze cazute, zapada sau gheata. 9.1.7. LUCRARILE DE CONSTRUCTII 9.1.7.1 Generalitati Lucrarile de constructii, atat de intretinere, reparatie cat si cele pentru executarea unei constructii noi, pot fi periculoase pentru trecatori daca nu sunt luate masuri adecvate. Lucrarile la cladiri situate pe terenuri particulare pot necesita construirea de schele sau folosirea temporara a trotuarului sau a partii carosabile a strazii pentru depozitare. Lucrarile de intretinere si de reparatie la retelele subterane de canalizare, conducte de apa, conducte de gaze naturale, cabluri de telefon si cabluri electrice implica excavari ale drumului public si deseori depozitarea materialului excavat si a materialului de constructie in vecinatatea lucrarii. In special persoanele cu vederea slabita sunt in pericol de a se accidenta in zonele cu lucrari de constructii temporare. 9.1.7.2 Santierul de constructii Daca o zona publica se invecineaza cu un santier de constructii, aceasta trebuie protejata cu panouri. In zonele circulate, inaltimea libera a schelelor trebuie sa fie de minimum 2200 mm. Panourile trebuie sa aiba culorile contrastante cu imprejurimile si sa fie iluminate noaptea. Schelele trebuie sa fie bine sprijinite pe pamant. Se pastreaza o latime de 1800 mm pentru trotuar si se vor prevedea balustrade pentru ghidaj de-a lungul oricarui obstacol. La executarea imbracamintilor rutiere sau in cazul lucrarilor de intretinere, santierul va fi dotat cu o bariera rigida in culori
88

contrastante. Numele si adresa antreprenorului si a autoritatii care a aprobat reparatia strazii sau licenta panoului trebuie afisate. 9.1.8. CLADIRI IN EXPLOATARE Managementul de zi cu zi Adaptare si restaurare Cerinte detaliate Proceduri de expertiza Revizii (Verificare de intretinere)

9.1.9. REVIZII

9.1.9.1 Obiectul reviziei la exterior: Se verifica daca: - locurile de parcare special indicate sunt rezervate pentru soferii cu disabilitati; - rampele si caile de circulatie nu sunt obstructionate de biciclete parcate si alte obstacole, caile de circulatie si caile de evacuare din cladire in zonele de siguranta sunt pe suprafete sigure, lipsite de obstacole si bine iluminate; - zonele care sunt in lucru sau sunt reparate, sunt protejate corespunzator si obligatoriu se prevad cai alternative bine marcate; - suprafetele drumurilor sunt bine intretinute, curate, fara pietris, nisip, noroi, gheata, zapada sau muschi; - rezervele de baterii pentru platformele lifturilor sunt intotdeauna incarcate; - mijloacele ajutatoare pentru evacuare sunt la locul lor. 9.1.9.2 Intrari Se verifica daca: - zonele de intoarcere de la capatul de sus al rampei sunt fara obstacole; - in apropierea soneriilor, cutiilor postale, manerelor de usi etc. nu sunt obstacole; - usile sunt usor de deschis si mecanismele de inchidere sunt reglate la forta minima necesara pentru a inchide usa;

89

- holurile intrarilor sunt fara obstacole, atat permanente cat si temporare, ca de exemplu marfuri livrate. 9.1.9.3 Circulatia pe orizontala prin cladire Se verifica daca: - stergatoarele de picioare sunt asezate in lcae speciale si impreuna cu covorasele sunt bine fixate, pentru ca oamenii sa nu se impiedice; - rezistenta la alunecare a finisajului pardoselii este mentinuta la nivelul antiderapant acceptabil, scurgerile sunt curatite prompt si sunt folosite substante potrivite (specifice) de curatit si slefuit; - finisajele uzate ale pardoselii sunt schimbate; - iluminatul artificial este la un nivel adecvat; - usile sunt usor de deschis si mecanismele de inchidere sunt reglate la forta minima necesara pentru a inchide usa; - usile sunt inchise atunci cand nu sunt folosite; - zonele pentru fotoliile rulante in camerele de asteptare si in alta parte sunt libere de obstacole; - zonele de circulatie sunt fara obstacole temporare sau permanente (de exemplu, cutii de scule, fisiere, automate, fotocopiatoare); - adaposturile sunt pastrate fara obstacole; - inaltimea constructiva a tavanului este pastrata in intreaga cladire, fara cabluri suspendate pe nivele sau la inaltimi libere sub 2200mm; - in apropierea scarilor si la iesirea din lifturi nu sunt obstacole; - suprafetele care ajung la temperaturi ridicate (de exemplu foc deschis, radiatoare, incalzitoare portabile, vatra, aragaz etc.) sunt protejate; - alarmele de incendiu, atat cele vizuale cat si cele auditive sunt functionale, iar indicatoarele pentru alarmele vizuale nu sunt obstructionate; - zonele periculoase ca instalatiile si camera masinilor sunt pastrate inchise. 9.1.9.4 Circulatia pe verticala Se verifica daca: - scarile si rampele sunt libere de obstacole, atat permanente cat si temporare, in special la podeste si la varful si baza rampelor;
90

- finisajele casei scarii sunt mentinute curate si antiderapante si sunt inlocuite cand sunt uzate sau tocite; - balustradele casei scarii sunt solid fixate; - pe muchiile treptelor se pot distinge clar fasii vizibile (colorate) fata de suprafetele adiacente; - zonele tangibile la scari si fasiile cu culori contrastante de pe prima si ultima treapta sunt intretinute; - casele scarilor sunt iluminate adecvat fara umbre confuze; - lifturile functioneaza si nivelul pardoselii cabinei liftului este acelasi cu nivelul pardoselii etajului respectiv; - actionarea liftului se face fara obstacole. 9.1.9.5 Semnalizarea Se verifica daca: - semnalizarea este clara si lizibila si este adaptata astfel incat sa se potriveasca cu orice schimbare a planului cladirii; - indicatoarele sunt schimbate dupa fiecare redecorare (renovare); - becurile din indicatoarele iluminate sunt schimbate atunci cand performantele lor sunt reduse si nu numai atunci cand se ard; - accesul la indicatoarele tactile este mentinut. 9.1.9.6 Facilitatile sanitare Se verifica daca: - zonele de transfer la toalete sunt fara obstacole; - dispozitivele de alarma sunt functionale si orice coarda de tractiune care se extinde pana la 100mm de la pardoseala toaletei folosite de persoanele cu disabilitati sunt pastrate foarte curate, deoarece acestea se folosesc de suprafata WC ului pentru sprijin; - sa fie prevazute cu cosuri de gunoi sanitare, golite regulat si pozitionate in asa fel incat sa poata fi accesate de la toaleta.

91

9.1.9.7 Mobilierul Se verifica daca: - mobilierul liber si accesorile de mobilier sunt astfel asezate incat sa nu incurce circulatia; - adaposturile si iesirile de siguranta sunt fara obstacole; - scaunele au spatare si suporturile pentru brate sunt in stare buna de functionare; - magaziile (elementele de depozitare) sunt accesibile si sunt bine fixate; - lucrurile din magazie sau cele din mobilier sa nu fie usor de rasturnat iar obiectele grele sa fie depozitate la nivelurile inferioare. 9.1.9.8 Dispozitive de comunicatie Se verifica daca: - sistemele de comunicare sunt pastrate in stare buna de functionare iar pozitia lor este semnalizata; - sistemele de comunicatie (de exemplu sistemele de asteptare si alarmele) sunt atat audio cat si vizuale si sunt in stare buna de functionare. 9.1.9.9 Curatenia si lucrarile de intretinere Se verifica daca: - curatenia si lucrarile de intretinere sunt facute in afara perioadelor de varf sau cat timp cladirea este inchisa; - podelele ude si alte riscuri asemanatoare sunt delimitate cu cordoane si/sau sunt semnalizate cu indicatoare; - echipamentele, cablurile suspendate etc. nu constituie obstacole sau riscuri in timpul operatiilor de curatenie; - lustrul aplicat pe suprafata podelelor nu reduce rezistenta la alunecare; - slefuirea suprafetelor nu are ca efect o stralucire orbitoare si nu reduce contrastul acestora; - ferestrele, lampile si dispozitivele pentru iluminat difuz sunt curatite regulat; - solutiile de curatat si modul lor de utilizare nu sunt toxice, iar odorizantele nu sunt de tipul celor care agraveaza problemele respiratorii;
92

- saltelele si pernele sunt curatate pentru a impiedeca aparitia germenilor si sunt schimbate regulat. 9.1.9.10 Pregatirea personalului Se verifica daca: - intreg personalul stie care-i este rolul in asigurarea functionarii eficiente a cladirii, atat in viata de zi cu zi cat si in situatii de urgenta; - sunt incluse in formarea si perfectionarea personalului aptitudinile necesare si o buna pregatire privind drepturile celor cu disabilitati; - pregatirea personalului este reinnoita periodic; - angajatii sunt evaluati periodic privind cunostintele referitoare la protectia muncii si cele privind responsabilitatile care le revin inaintea inceperii oricarei activitati;

93

CAP.9.2

ACCES PENTRU PERSOANE CU DISABILITATI

(Capitolul M Norme Constructive [11])

9.2.1. SCOPUL
9.2.1.1 Acces si exploatare

Regulamentul M1 prevede necesitatea luarii de masuri adecvate pentru persoanele cu disabilitati, cu privire la accesul si exploatarea cladirilor. 9.2.1.2 Utilitati sanitare

Regulamentul M2 prevede necesitatea luarii de masuri adecvate privind dotarea cu utilitati sanitare pentru persoanele cu disabilitati. 9.2.1.3 Auditie/facilitati pentru spectatori

Regulamentul M3 prevede masurile care trebuie luate in cladirile continand sali cu scaune fixe pentru public sau spectatori, in vederea asigurarii unor conditii adecvate pentru persoanele cu disabilitati. 9.2.1.4 Persoane cu disabilitati

Regulamentul M4 defineste termenul de persoane cu disabilitati . 9.2.1.5 Aplicarea capitolului M

Regulamentul M5 afirma ca prevederile capitolului M se aplica la extinderi si

transformari materiale in cladirile de locuit existente, cu conditia ca asemenea lucrari

sa nu echivaleze cu creerea unei noi cladiri de locuit.

9.2.2. CE INSEAMNA PERSOANE CU DISABILITATI?

Regulamentul M4 defineste termenul de persoana cu disabilitati. Sunt definite cele trei caracteristici care stabilesc daca o persoana este sau nu considerata a avea o disabilitate.
94

Gradul de disabilitate cuprins in aceasta definitie se extinde peste opinia adesea limitata ca persoanele restrictionate de o disabilitate sunt exclusiv acelea care folosesc fotolii rulante. Persoanele cu deficiente de auz, de vedere sau cu deficiente motorii sunt definite de asemenea ca fiind persoane cu disabilitati.

Implicatiile acestei definitii merita luate in considerare intr-o anumita masura. De exemplu, procesul natural de imbatranire poate ridica probleme de deteriorare sau deficiente auditive, vizuale sau motorii, asadar se poate ajunge ca un numar semnificativ al populatiei sa intre treptat in categoria persoanelor cu disabilitati. Implicatiile sunt prevazute in mod implicit in prevederile si recomandarile Documentul Tehnic de Instructiuni (DTI) M [11]. In cladiri de locuit si blocuri de apartamente, spre exemplu, procesul de imbatranire, dezvoltarea sau aparitia disabilitatii nu trebuie in mod necesar sa impiedice o persoana sa ramana domiciliata acolo, sau sa restrictioneze excesiv persoana in accesul sau folosirea locuintei. De asemenea, cladirile de locuit trebuie sa fie usor de vizitat de persoane cu disabilitati, asa cum este prevazut in DTI - M (editia 2000). Trebuie obsevate de asemenea insemnarile referitoare la problemele de acces universal: Acest document prevede Instructiuni cu un nivel minim de masuri pentru a
indeplini aceste cerinte. Cu toate acestea, filozofia de baza ale acestor cerinte este ca, cladirile trebuie sa fie accesibile si folosite de toata lumea, incluzand persoanele cu disabilitati. Cei implicati in proiectarea si construirea cladirilor trebuie sa aiba in vedere filozofia accesului universal, si trebuie sa ia masuri suplimentare acolo unde este realizabil si potrivit.

Punctul de vedere sustinut de asociatiile care se ocupa de masurile pentru persoane cu disabilitati este ca proiectarea si construirea cladirilor trebuie sa ia in considerare media largita, si ca proiectarea caselor rezidentiale trebuie sa contina conceptul de casa pentru toata viata.

95

9.2.3. APLICAREA CAPITOLULUI M [11]

9.2.3.1 Cladiri noi, inclusiv cladiri de locuit

Capitolul M al normelor de constructie se aplica, la fel ca si celelalte parti, la cladirile noi inclusiv case si apartamente. 9.2.3.2 Extinderi (la M5)

Capitolul M se adreseaza extinderilor vizand aceleasi obiective ca si celelalte parti ale Normelor Constructive. Toate extinderile trebuie sa se supuna prevederilor Capitolului M si pe langa aceasta, asemenea lucrari nu trebuie sa aiba rezultate care sa contravina normelor. 9.2.3.3 Schimbarea (modificarea, transformarea) materialului (M5)

In cazul modificarii materiale Capitolul M se aplica in acelasi fel ca si celelalte parti ale normelor de constructie. Unde se fac modificari materiale la o cladire existenta, acestea trebuie sa tina cont de prevederile Capitolului M. Pe langa aceasta, efectuarea modificarilor materiale nu trebuie sa duca la incalcarea normelor. 9.2.3.4 NU schimbarii destinatiei

Capitolul M este una dintre cele cinci parti ale normelor de constructie, care nu este aplicabil in cazul schimbarii destinatiei. De exemplu, transformarea unei cladirii cu alta destinatie intr-o cladire de apartamente, nu atrage si necesitatea de a prevedea ascensoare pentru transportul persoanelor cu disabilitati la etaje superioare. Cu toate acestea trebuie acordata o atentie deosebita la schimbarea destinatiei, deoarece asemenea modificari implica aproape inevitabil modificarea materiala a cladirii a carei destinatie a fost schimbata. In asemenea cazuri modificarea materiala trebuie sa se supuna cerintelor paragrafului precedent. Utilizatorii sunt sfatuiti sa revada textul de la sectiunea Generalitati, pagina 3 si 4, DTI - M (editia 2000).

96

9.2.4. ACCESIBILITATE SI EXPLOATARE

9.2.4.1 Intrare accesibila pentru fotoliul rulant Acest capitol ilustreaza prevederile principale pentru accesul persoanelor cu disabilitati la intrarile in cladiri (altele decat cele de locuit), care constau in urmatoarele: Se vor evita pericolele reprezentate de deschiderea in exterior a geamurilor si usilor care obstructioneaza calea de acces, sau care pot cauza ranirea persoanelor cu disabilitati; in particular a celor cu deficiente de vedere. Sub balcoane sau sub alte proeminente se va prevedea o inaltime libera de 2,2 m. Accesul, unde este posibil, trebuie sa fie nivelat. Termenul nivelare se considera ca include o panta usoara cu scopul de a permite scurgerea apei de pe suprafata. Este indicata o panta de maximum 1:50. Unde panta este mai abrupta decat 1:20, trebuie prevazut de asemenea si accesul pe scari cu trepte, cat mai usor posibil. Suprafata libera din fata intrarii trebuie sa fie de minim 1500 x 1500 mm. Se prevede o latime minima de acces la intrare de 1000 mm. Aceasta se impune pentru a facilita accesul persoanelor care folosesc fotolii rulante sau bastoane. - Forma intrarii descrisa mai sus trebuie sa corespunda (acolo unde este posibil) cu intrarea principala in cladire. Nu este de dorit ca pentru persoanele cu disabilitati sa fie prevazuta o usa secundara, fapt care ar sugera o discriminare, gen cetatenie de mana a doua. Fig.4.1 a

97

Fig.4.1 b Acces (acolo unde accesul pe acelasi nivel nu este posibil) Asa cum este ilustrat in figura 4.1 a, acolo unde este posibil, accesul in cladiri al persoanelor cu disabilitati trebuie sa se faca pe acelasi nivel, cu cel al terenului exterior. Sunt cazuri unde nivelul terenului si unele aspecte inevitabile ale proiectarii cladirii dau nastere la diferente de nivel intre cota terenului exterior si intrarea in cladire. In aceste cazuri, pentru accesul persoanelor cu disabilitati trebuie prevazute atat o rampa cat si o scara exterioara, asa cum este aratat in figurile 4.1 b si 4.2. Anumite parti din balustradele rampei si scarii au fost omise pentru claritatea figurii. Dimensiunile sunt detaliate in continuare in figurile 4.3 si 4.4. In cazul tuturor cailor de acces de la intrarea cladirii, prevazute sa fie in concordanta cu Capitolul M, suprafetele trebuie sa fie adecvate circulatiei cu fotolii rulante, iar pericolul alunecarii sa fie redus.

98

Fig.4.2

Fig.4.3

99

9.2.4.2 Scari exterioare Recomandarile Documentului Tehnic de Instructiuni M pentru scari de acces in cladiri (altele decat cladirile de locuit), unde nivelul terenului exclude posibilitatea unui acces la acelasi nivel din exterior in interior, sunt ilustrate in cele ce urmeaza. Observatiile principale despre scarile prevazute in exteriorul cladirii pentru a facilita accesul in cladire sunt:

Trebuie prevazuta o suprafata tactila de avertizare a pericolului la podestul superior si inferior (de minim 800 mm) pentru a preveni utilizatorul despre schimbarea de nivel. Aceasta prevedere este conceputa pentru siguranta si facilitarea accesului persoanelor cu deficiente de vedere. Asemenea suprafete trebuie sa fie retrase cu 400 mm fata de la treptele de la capatul superior si respectiv inferior al rampei. Acolo unde accesul pe scari nu se poate face frontal, dimensiunea suprafetei tactile de avertizare se poate reduce la 400 mm.

Primele si ultimele trepte de pe fiecare rampa de scara trebuie sa aiba contrast vizual permanent. Din nou, aceasta este facuta pentru a ajuta

persoanele cu deficiente de vedere si contribuie la iluminarea partii superioare si bazei rampelor. In practica, aceasta prevedere este deseori executata prin vopsirea treptelor in cauza cu un strat de acoperire superficiala lucioasa, rezistenta la uzura. Contrastul vizual prevazut consta dintr-o banda lata de 50 75 mm care se extinde pe intreaga latime a treptei. Latimea libera a rampelor si a podestelor trebuie sa fie de minim 1000 mm. Diferenta maxima de nivel dintre podeste sa fie de 1500 mm. Lungimea podestului trebuie sa fie de cel putin 1000 mm, fara obstacole si

deschideri de usi. Scari inaltimea maxima a contratreptei: h=150 mm; latimea minima a treptei: b=280 mm. Contratreptele si treptele sa fie uniforme, iar valoarea (2h + b) sa nu depaseasca 630 mm.
Nu se vor folosi scari balansate sau contratrepte deschise (goluri).

Trebuie evitate profilaturile (ciubucul treptei) proeminente.

100

Prevederile pentru balustrade sunt detaliate in Figura 4.3.

9.2.4.3 Rampe exterioare de acces Rampele de acces ale cladirilor trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici: Suprafata trebuie sa fie potrivita pentru circulatia fotoliilor rulante si trebuie sa

aiba o buna rezistenta la alunecare.

Latimea libera (neobstructionata) a rampei de acces si a podestului trebuie sa

fie de minim 1 m.
Panta maxima a rampei sa fie de 1:20. Lungimea maxima a rampei este de 9

m. In cazuri exceptionale, unde conditile de teren / amplasament o cer, panta

rampei poate sa creasca pana la maxim 1:12 avand o lungime maxima de 4.5

m; ea trebuie sa aiba acces la scari si fie prevazuta lateral cu balustrade pe ambele laturi. Lungimea podestului sa fie de minim 1000 mm. Podestele superioare sa fie de

1500 x 1500 mm pentru a permite intoarcerea carucioarelor.

Zona libera pana la limita oricarei raze de deschidere a usilor trebuie sa fie de

minimum 1300 mm. Sunt necesare borduri inalte de minimum 75 mm spre laturile deschise.

Vezi figura 4.3 pentru indicatii referitoare la balustrade.

9.2.4.4 Balustrade scari si rampe Figura 4.4 pune in evidenta prevederile pentru balustradele indicate a fi folosite de catre persoanele cu disabilitati. In general, trebuie sa fie proiectate balustrade pe
ambele parti ale rampelor si podestelor. Balustradele trebuie fixate la o inaltime de

840 900 mm deasupra scarilor sau rampelor si de 840 1000 mm deasupra suprafetei podestului. Balustradele trebuie extinse cel putin la 300 mm dincolo de capatul superior si respectiv baza scarilor (sau rampei), terminate intr-un capat inchis care nu intra intr-o cale de acces, iar profilul balustradei si proiectia ei sa fie convenabile. Asa cum s-a aratat la paragraful Scari, Rampe si Balustrade, Capitolul M tinde sa nu tina seama de cateva dintre prevederile capitolului K al aceluiasi normativ. Se va reaminti de exemplu ca in capitolul K se permite ca balustradele sa se termine inaintea bazei scarilor si sa nu deserveasca ultimele doua trepte.
101

Fig.4.4 Prevederile capitolului M contravin acestor prescriptii acolo unde scarile sunt folosite si de catre persoane cu disabilitati. Prevederile Documentului Tehnic de Instructiuni M pentru inaltimea balustradelor nu trebuie confundate cu prevederile Documentului Tehnic de Instructiuni K pentru
inaltimea parapetului. De exemplu, la cladiri altele decat cele de locuit, cerinta este

ca parapetul la podeste sa aiba inaltimea de minim 1100 mm, pe cand indrumatorul arata o inaltime intre 840 si 1000 mm pentru o balustrada a podestului. In asemenea situatii, poate sa fie necesar ca parapetul sa se extinda deasupra nivelului
balustradei, iar detalierea relatiei dintre balustrada si parapet trebuie sa ia in

considerare acest aspect. Documentul Tehnic de Instructiuni K permite o singura balustrada pentru scari si rampe a caror latime este mai mica de 1000 mm. Documentul Tehnic de Instructiuni M pe de alta parte, recomanda ca fiecare scara si rampa prevazute pentru folosirea
102

lor de catre persoanele cu disabilitati, indiferent de latime, sa fie prevazute cu

balustrade pe ambele parti.

9.2.4.5 Suprafete tactile Suprafetele tactile pot fi realizate in mai multe moduri. Figura 4.5 arata o astfel de suprafata. Aceasta este formata din placi de beton prefabricat prevazute cu amprente. Alte optiuni, la fel de potrivite, presupun includerea unor nervuri transversale sau inserarea unor bare in elementele prefabricate sau executate in situ. Fig.4.5

9.2.4.6 Usi externe, interne Figura 4.6 rezuma recomandarile Documentului Tehnic de Instructiuni M pentru usile de la intrare si usile interioare ale cladirilor, altele decat cele de locuit. Principalele recomandari sunt:
-

Trebuie sa se asigure o latime minima libera de 800 mm pentru usile

exterioare si de 750 mm pentru usile interioare (Fig.4.6). Usile duble trebuie sa

incorporeze cel putin un canat de latime potrivita.

-

Trebuie sa existe un spatiu minim liber de 300 mm invecinat muchiei principale a oricarei usi cu un singur canat (fig.4.6). Usa trebuie prevazuta cu feronerie potrivita. Multi producatori de feronerie fabrica produse specifice pentru folosul persoanelor cu disabilitati. Un alt aspect important este inaltimea de montare a feroneriei. Trebuie avut grija ca mnerele, care asigura deschiderea etc. sa fie montate la o inaltime la care o persoana cu disabilitate poate ajunge cu usurinta. Acesta include, bineinteles si pe cineva care sta intr-un fotoliu rulant.

Auto-inchizatoarele montate la usi trebuie sa fie convenabile folosirii de catre

persoanele

cu

disabilitati.

In

multe

cazuri

forta

necesara

operarii

inchizatoarelor, impreuna cu existenta in jurul usilor a garniturilor de etansare impotriva fumului, ingreuneaza deschiderea usilor. Se va tine cont de aceasta
103

in cladiri, altele decat cele de locuit, folosite de persoane cu disabilitati. In cladiri, altele decat cele de locuit, care sunt probabil folosite de multe persoane cu disabilitati, o practica obisnuita de proiectare este folosirea de-a lungul cailor de acces a usilor prevazute cu mecanisme electromagnetice
automate, in locul inchizatorilor conventionale. Efectul acestora este de a

asigura, in timpul exploatarii normale a cladirii, accesibilitatea usoara pe coridoare, fara bariere, impunandu-se totodata si o divizare satisfacatoare a coridoarelor si a altor cai de circulatie.

- In general usile turnante nu sunt potrivite pentru a fi folosite de persoane cu disabilitati. Orice cladire care este prevazuta cu usi turnante pentru acces, trebuie sa aiba in plus
o usa conventionala, pentru a usura

accesul persoanelor cu disabilitati.

Fig.4.6 9.2.4.7 Usi cu geamuri Figura 4.7 ilustreaza recomandarile Documentului Tehnic de Instructiuni M pentru geamurile prevazute atat la usile de acces in cladiri (altele decat cele de locuit) cat si la usile interioare. Ideile principale sunt:

Persoanele cu disabilitati si alti utilizatori, apropindu-se de usa trebuie sa aiba posibilitatea de a vedea clar prin usa respectiva, pentru a reduce la minimum riscul de a fi lovite la deschiderea acesteia. Acolo unde este realizabil si practicabil, usile de la intrare si usile de la coridoare sau pasaje trebuie sa aiba incorporate geamuri corespunzatoare.

Acolo unde exista suprafete mari de geam fara stinghii intermediare, sticla trebuie marcata pentru evitarea intrarii in suprafata vitrata. Acesta este un risc major pentru persoanele cu deficiente de vedere.

104

Recomandarile din Documentul Tehnic de Instructiuni pentru usi cu geam sunt:

Unde este realizabila si practicabila incorporarea geamului in usa, o zona minima de geam trebuie prevazuta la o inaltime cuprinsa intre 900 si 1500 mm deasupra nivelului pardoselii. Acest geam nu trebuie extins pe toata latimea usii, dar poate sa ia forma unei deschizaturi inguste.

Fig.4.7

Acolo unde usa este in intregime din sticla, sau in cazul unui panou fix de geam asociat cu usa, astfel de geamuri trebuie sa fi prevazute cu un mijloc de identificare a sticlei. In practica acest mijloc de identificare este adesea prevazut prin aplicarea pe sticla a unor marcatoare adezive, aproximativ la nivelul ochiului (intre 1200 si 1500 mm deasupra nivelului pardoselii). Alte tehnici folosite includ gravarea sticlei pentru a fi vizibila, care poate fi sub forma unor marcaje clare, desene imprimate, numele si/sau logoul cladirii sau al companiei care ocupa cladirea.

9.2.4.8 Holurile de la intrare In Figura 4.8 sunt ilustrate o serie de optiuni pentru proiectarea holurilor de la intrare usor utilizabile de catre persoanele cu disabilitati si in special de persoanele care folosesc fotolii rulante. Dimensiunile indicate sunt minime si esentiale pentru utilizarea holurilor si accesul in cladiri, (exceptandu-le pe cele de locuit) de catre
105

persoanele neinsotite care folosesc fotolii rulante. Figura 4.8 (A, B si D) indica usi cu un singur canat. Figura 4.8 (C, E) arata diverse aranjamente in care sunt implicate usi duble. Figura 4.8 (E) arata usi duble cu deschidere intr-o singura parte iar Figura 4.8 (C) prezinta usi duble cu deschideri in ambele directii.

Fig. 4.8

9.2.4.9 Holurile interioare In Figura 4.9 sunt ilustrate cateva aranjamente potrivite pentru holurile interioare din cladiri, (exceptandu-le pe cele de locuit), pentru a permite accesul unui fotoliu rulant. Toate configuratile aratate sunt pentru usi cu un singur canat. Aceasta binenteles ca nu exclude folosirea usilor duble, acolo unde holurile au dimensiuni potrivite. Pentru holurile de la intrare care sunt prevazute cu usi duble se poate face raportarea la dimensiunile din Figura 4.7.

106

Fig.4.9 9.2.4.10 Ascensoare pentru persoane a. Cladiri: - cu 2 etaje; sau cu orice numar de niveluri avand aria neta/niv > 280 m2. - cu 3 etaje; sau cu orice numar de niveluri avand aria neta/niv >200 m2.

Aria utila a nivelului nu include circulatia pe verticala, dotarile sanitare, zonele de intretinere, dar include suprafata de locuit (apartamentele). Multe dintre cladirile etajate (altele decat cele de locuit), necesita prevederea
ascensoarelor pentru a facilita accesul persoanelor cu disabilitati la etajele

superioare. Indicatile principale date in Documentul Tehnic de Instructiuni sunt: - In cazul oricarei cladiri cu doua etaje (alta decat o cladire cu apartamente vezi mai jos), trebuie sa fie prevazut un ascensor de persoane la oricare nivel deasupra sau dedesubtul nivelului intrarii, care are aria utila a nivelului mai mare de 280 m2.

107

- In cazul cladirilor avand trei sau mai multe etaje (altele decat cele de locuit sau o cladire cu apartamente vezi mai jos), trebuie prevazut un ascensor de persoane la fiecare nivel la care aria utila este mai mare de 200 m2. Termenul de aria utila a nivelului in acest context este definita ca fiind aria tuturor partilor unui etaj, la care se poate ajunge de la aceeasi intrare a etajului. Aria suprafetelor de circulatie pe verticala (casa scarii, putul ascensorului etc.), grupurile sanitare comune si zonele de intretinere, nu sunt incluse in calcularea ariei utile a nivelului. b. Apartamente - 8 apartamente pe etajele superioare sau inferioare. - 2 apartamente la 10 m sau mai mult deasupra nivelului intrarii.

In cazul cladirilor cu apartamente, se impune prevederea unui ascensor atunci cand: - sunt mai mult de opt apartamente in total pe orice nivel deasupra sau dedesubtul nivelului intrarii, sau sunt mai mult de doua apartamente pe orice nivel cu intrarile la peste 10 m deasupra nivelului intrarii principale. Acolo unde numarul de etaje dintr-o cladire, precum si aria utila a fiecarui etaj, sau numarul de apartamente justifica un ascensor, atunci ascensorul de persoane prevazut trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici de proiectare: Cabina ascensorului si butoanele de apel de la etaje sa aiba indicatoare tactile pentru a facilita utilizarea lor de catre persoanele cu deficiente de vedere. Ascensoarele care deservesc mai mult de 3 etaje sa fie prevazute cu indicatoare vizuale si auditive. Durata deschiderii usii de minim 8 secunde. Dimensiunile cabinei ascensorului sa fie de minim 1100 mm 1400 mm. La intrarea in lift sa existe o suprafata libera de 1500 1500 mm. Pentru deschiderea usii ascensorului sa se asigure o suprafata libera de minim 800mm. Butoanele de comanda (ale ascensorului si cele de la etaje) sa fie intre 900 1200 mm deasupra pardoselii (Fig.4.10).

108

Butoanele de comanda nu trebuie sa fie asezate in colturi si trebuie sa fie la cel putin 500 mm distanta fata de orice usa. - Trebuie prevazuta o oglinda cu inaltimea egala cu jumatate din inaltimea peretelui din spate al cabinei liftului, pentru a facilita iesirea cu spatele a unui fotoliu rulant.

Fig.4.10 9.2.4.11 Scari interioare Daca o cladire nu are ascensor pentru folosinta persoanelor cu disabilitati (datorita mic de dimensiunilor apartamente), reduse sau al numarului atunci trebuie prevazuta cel putin o scara potrivita (Fig.4.11).

Fig.4.11

Asemenea scari trebuie sa indeplineasca recomandarile de proiectare date in figura 4.11: Contratreptele sa nu depaseasca 175 mm. Latimea treptelor sa nu fie mai mica de 250 mm. (2h + b) sa nu depaseasca 630 mm. Inaltime maxima de 1800 mm intre podeste.
109

Profilul treptei (ciubucul) sa nu fie proeminent. Trebuie prevazute balustrade recomandarile standard sunt identice cu cele prezentate deja pentru scari exterioare ale cladirilor (altele decat cele de locuit).

9.2.4.12 Rampe interne In unele cladiri, exceptand cladirile de locuit, poate sa fie adecvat sau convenabil sa se prevada rampe pentru a facilita circulatia interna intre etaje a persoanelor cu disabilitati. Acolo unde se iau astfel de masuri, principalele caracteristici de proiectare, dupa cum se poate observa, sunt identice cu cele tratate deja la rampele de acces externe. Regulile sunt ilustrate in Fig.4.12 si in cele ce urmeaza.

Fig.4.12

110

9.2.4.13 Elemente de protectie (aprtoare, borduri) Tabelul 4.1 Prevederi normative pentru balustrade BALUSTRADE CLADIRE pentru singura familie LOCALIZARE scarii, Vezi BS 6399 Partea I balcon, scarii, Vezi BS 6399 si Partea I 1100 mm 900 mm 1100 mm 900 mm
2

REZISTENTA

INALTIME 840 mm

SCHITA

Cladiri de locuit Casa o rampa Podest Etaj, acoperis Fabrici depozite (trafic usor) & Casa rampa Podestele

marginile libere ale planseului Alte cladiri Peste tot Vezi BS 6399 Partea I 900 mm pentru rampe; - 1100 mm in rest 530 mm in fata Zona asamblare In rest peste tot de scaunelor fixe Vezi BS 6399 Partea I 900 mm pentru rampe; - 1100 mm (h2) in rest Magazin amanuntul cu Peste tot Vezi BS 6399 Partea I 900 mm pentru rampe; - 1100 mm in rest Documentul Tehnic de Instructiuni K se ocupa si de problema prevederii protectiei adecvate impotriva caderii de pe scari si rampe aceasta masura generala este 800 mm (h1) rezidentiale, institutionale, educationale, birouri si cladiri publice

British Standard 111

denumita guarding. Evident, casa scarilor si rampele prevazute in concordanta cu Capitolul M trebuie sa aiba balustrade adecvate. Instructiuni detaliate pentru proiectarea si constructia elementelor de protectie sunt date in Documentul Tehnic de Instructiuni K si in paragraful referitor la Casa scarilor, Scari, Rampe si Balustrade. Acestea contin recomandarile detaliate referitoare la scari si rampe. In Tabelul 4.1 este reprodusa diagrama 5 din Documentul Tehnic de Instructiuni K. Trebuie retinut faptul ca elementele de protectie pot sa ia diferite forme, incluzand pereti, paravane, bariere, parapeti si balustrade. In Documentul Tehnic de Instructiuni K sunt precizate prevederile care trebuie luate in considerare la proiectarea elementelor de protectie care trebuie sa reziste la incarcari specifice. In plus, aceste elemente trebuie sa fie proiectate in asa fel incat sa nu aiba goluri mai mari de 100 mm iar copiii sa nu se poata catara usor pe ele, in cladirile (altele decat cele de locuit) care pot sa fie utilizate si de catre copii sub 5 ani. 9.2.4.14 Schimbarea de nivel la acelasi etaj Documentul Tehnic de Instructiuni M cere ca fiecare etaj al unei cladiri sa fie proiectat si construit in asa fel incat sa permita circulatia independenta a persoanelor cu disabilitati si accesul acestora la gama de servicii si facilitati prevazute la nivelul respectiv. In cladirile (altele decat cele de locuit) care au schimbari de nivel pe etaj, sunt oferite trei optiuni pentru a asigura accesul adecvat al persoanelor cu disabilitati: In cazul schimbarilor minore de nivel, prin nivelare, de exemplu rampe care indeplinesc in general prevederile analizate la paragrafele precedente. Prevederea unui ascensor pentru persoane sau a unei platforme - lift. Prevederea aceleiasi game de servicii si facilitati care sunt disponibile pentru celelalte persoane din cladire, la un nivel usor accesibil persoanelor cu disabilitati. Un exemplu al unei asemenea situatii ar fi o casa publica cu o schimbare de nivel la un etaj, prevazuta cu scari pentru accesul la un nivel superior. Daca singura toaleta adecvata se afla la nivelul superior, trebuie prevazut accesul la acel nivel pentru persoanele cu disabilitati. Daca nivelul superior contine doar scaune, accesul pentru persoanele cu disabilitati nu este considerat necesar, cu conditia sa fie prevazute scaune si la nivelul la care aceste persoane au acces.

112

9.2.4.15 Folosirea comoda a: Feroneriei; Robinetilor; Intrerupatoarelor, prizelor Mijloacelor de comunicare.

Dispozitivele si accesorile trebuie selectionate atent si amplasate astfel incat sa usureze folosirea lor de catre persoanele cu disabilitati. Trebuie luati in considerare toti factorii pentru a minimiza nedoritele eforturi fizice exagerate. 9.2.4.16 Camerele de cazare din hoteluri si pensiuni Documentul Tehnic de Instructiuni M recomanda ca, in cazul hotelurilor si al altor unitati de cazare pentru oaspeti, sa fie luate urmatoarele masuri pentru persoanele cu disabilitati:

Cate un dormitor la fiecare 20 de dormitoare, sau cateva dintre acestea, trebuie sa fie amenajate pentru folosirea lor de catre o persoana care utilizeaza fotoliul rulant. De exemplu, la proiectarea unui hotel nou cu 12 dormitoare pentru oaspeti, un dormitor trebuie sa fie proiectat pentru o persoana care foloseste un fotoliu rulant. In cazul unui hotel cu 95 de dormitoare, trebuie sa fie prevazute 5 astfel de dormitoare, proiectate special.

Planul camerelor trebuie sa fie in concordanta cu datele din Figura 4.13

Observatile principale sunt:
o o

Latimea adecvata a usilor de acces in camera si baie. Dimensiuni adecvate in general si spatiu de intoarcere / manevra pentru un fotoliu rulant.

Unde se prevad mai multe dormitoare pentru persoane cu disabilitati, Documentul Tehnic de Instructiuni M recomanda ca baile apartinand unor astfel de dormitoare sa fie proiectate astfel incat sa ofere alternative.
113

Fig.4.13

Aceasta reflecta faptul ca anumite tipuri de disabilitati fac ca folosirea czii de baie sa fie mai dificila decat folosirea dusului. In conformitate cu aceasta, la cladirile care sunt dotate cu mai multe camere de dormit pentru cazarea persoanelor cu disabilitati, este de dorit sa existe disponibilitatea de a avea alternative.

114

Camerele de cazare din hoteluri si pensiuni (continuare)

Fig.4.14 Amenajarea baii cu dus A B C D E F Corpul WC ului (cu inaltimea de 450 460 mm) Spatar / Rezervor; Chiuveta avand dimensiuni normale; Bara de sprijin orizontala; Bara de sprijin pliabila (optional); Bara de sprijin verticala; G H J K L M N Bara de sprijin verticala; Usa; Suport pentru hartia igienica; Suport pentru prosoape; Actionarea dusului; Facilitate la nivelul podelei dusului Scaun rabatabil

9.2.4.17 Accesul la cladirile rezidentiale

Latime minima libera de 800 mm la intrarea pe lot. Intrarea principala sa fie accesibila pentru fotoliul rulant, avand in fata ei o zona libera de 1.2 x 1.2 m. Daca nu este posibil, atunci se prevede o intrare alternativa accesibila pentru fotoliul rulant, la intrarea pe lot.

Se prevede o cale de acces alternativa pentru fotoliul rulant, de la locul de parcare convenabil ales in cadrul lotului, unde:
o

Traseul de la limita de proprietate pana la intrarea in cladire depaseste 30 m, sau Profilul terenului nu faciliteaza accesul de la marginea lotului pana la intrare.

Latimea minima a caii de acces sa fie de 900 mm;

115

 Suprafata sa fie rigida, antiderapanta, orizontala sau cu o usoara panta; Pantele sa fie cat mai mici posibil. Unde panta este mai mica de 1:15, distanta
dintre podestele de nivel va fi de maximum 10 m. Pentru pante cuprinse intre 1:12 si 1:15, aceasta distanta va fi de maximum 6 m;

Calea de acces poate fi incorporata in suprafata carosabila daca acesta are o

latime minima de 3 m.

Orice margine de pe lungimea caii de acces, pe care exista deschideri spre

diferente de nivel, trebuie sa fie prevazute cu borduri de (minim) 75 mm.

Vezi Capitolul K pentru indicatii referitoare la elemente (borduri) de protectie.

Se accepta accesul pe scari acolo unde accesul pe rampe nu este realizabil,

adica in conditiile in care:

o

panta rampei de acces la cladirea de locuit din cadrul lotului de teren ar depasi 1:15;

o o

nu este spatiu suficient intre cladire si limita de proprietate; intrarea nu este la nivelul parterului (de exemplu la cladirile duplex) vezi Capitolul M - sectiunea 1a, referitoare la apartamente.

Proiectarea accesului pe scari:

o o o o o o

Latime minima libera de 800 mm; Inaltime maxima a rampei intre podeste de 1800 mm; Podeste de minim 900 mm; Fara ciubucuri (profile) proeminente ale treptelor; Contratrepte egale, de maxim 150 mm inaltime; Trepte avand latimi egale, de minimum 280 mm.

9.2.4.18 Accesul in interiorul locuintelor

Se prevede o intrarea la nivel (inaltimea maxima a pragului de 15 mm) cu o latime minima de 775 mm la toate locuintele unde accesul nu se face pe scari (toate apartamentele sunt deservite de ascensoare), acolo unde exista cel putin o camera de locuit la nivelul la care se afla intrarea.

Pentru detalii legate de efectele agentilor atmosferici vezi Praguri accesibile in cladirile noi de locuit.
116

Unde conditiile impuse de teren permit accesul pe scari sau acolo unde la nivelul la care se afla intrarea nu exista camere de locuit, se admit una sau doua trepte la intrare (care trebuie sa fie in concordanta cu prevederile Documentului Tehnic de Instructiuni M Reguli pentru scari).

Accesoriile de la intrare (sonerii, telefoane etc.) sa fie amplasate la o inaltime de 900 1200 mm deasupra nivelului pardoselii.

9.2.4.19 Circulatia in interiorul locuintei Proiectarea accesului se refera la urmatoarele aspecte:

Se prevad coridoare, cai de circulatie avand o latime suficienta (minim 900 mm), fara scari, spre camera(-ele) locuibila(-e) la nivelul la care este amplasata intrarea, sau spre camera de zi, acolo unde nu exista camere locuibile la nivelul corespunzator intrarii.

Se accepta reduceri locale ale latimii, la minim 750 mm, de exemplu in zona radiatoarelor.

Acolo unde conditiile de teren impun accesul in trepte la nivelul intrarii, cel putin o camera locuibila trebuie sa fie accesibila, fara trepte, de la intrarea care este de asemenea accesibila.

Latimea usilor de acces la camerele locuibile accesibile (1) raportate la latimea coridorului alaturat se prezinta in tabelul de mai jos: Latimea minima libera de deschidere a usii (mm) 750 775 800 Latimea minima libera a coridorului (2) (mm) 1200 (3) 1050 (3) 900

(1) Camerele la care se poate ajunge doar pe trepte/scari pot sa aiba usi cu o latime minima de deschidere de 750 mm;

(2) Lungimea minima a coridoarelor care au latimea minima admisibila sa fie de 1200 mm;

(3) Lungimea poate fi redusa la 900 mm daca accesul prin usa respectiva se face frontal;

117

Mnerele usilor, intrerupatoarele si alte accesorii asemanatoare sa fie situate la o inaltime cuprinsa intre 900 si 1200 mm deasupra nivelului pardoselii; Se prevad scari in locuintele care nu au o camera locuibila la nivelul de acces, in urmatoarele conditii: Latimea minima libera sa fie de 800 mm; Diferenta maxima de nivel intre podeste sa fie de 1800 mm; Lungimea minima a podestului sa fie de 900 mm; Inaltimea maxima a contratreptelor sa fie de 175 mm; Latimea minima a treptei sa fie de 250 mm; La scarile balansate (trapezoidale), latimea treptei masurata la partea ingusta sa fie de 270 mm; Balustrade continue pe ambele parti, daca rampa are mai mult de doua trepte.

Comparatie cu Normativul NP 051/2001

Obiectiv / caracteristica Capitolul M a normelor Europene Intrarea in cladiri - minim 2,20 m 1:50 - se prevede si accesul pe scari 1000 mm Normativ NP 051/2001

Accesibilitate si exploatare
- inaltimea libera de trecere pe sub obstacole izolate - panta trotuarului - pante mai abrupte de 1:20 - latimea minima de acces la intrare - minim 2,10 m - max. 1:50 in sens transversal; - max. 1:20 in sens longitudinal 1500 mm

118

Scari exterioare - suprafata tactila de avertizare la treptele din varf si baza - benzi directoare contrastante la prima si ultima treapta - diferenta maxima de nivel dintre podeste - contratreapta - latimea treptei - minim 800 mm 50 75 mm latime pe toata lungimea treptei 1500 mm hmax = 150 mm lmin = 280 mm h = 130 150 mm lmax = 340 mm - minim 1200 mm - maxim 8% pentru denivelari > 20 cm; - maxim 15% pentru denivelari < 20 cm. - minim 1200 mm hmax = 100 mm

Rampe exterioare de acces - latimea libera a rampei si a - minim 1000 mm podestului - maxim 1:20 avand - panta rampei lungime max. de 9m; - maxim 1:12 avand lungime max. de 4,5m. - lungimea podestului - minim 1000 mm - zona libera pana la limita de - minim 1300 mm deschidere a usilor - borduri spre laturile deschise hmin = 75 mm

Camere de cazare in hoteluri si pensiuni - 1 dormitor la 20 - numarul de dormitoare pentru - 1 dormitor pentru camere; 2 dormitoare persoane cu dizabilitati persoane cu dizabilitati la maxim 20 dormitoare la 50 camere si cate un dormitor la fiecare alte 50 de camere Accesul la cladiri rezidentiale - zona libera in fata intrarii 1,2 m x 1,2 m - cale de acces alternativa pentru - latime min. 900 mm fotoliu rulant - borduri la caile de acces h = 75 mm - accesul pe scari unde accesul - se accepta pe rampe nu este realizabil Accesul in interiorul locuintelor - inaltimea max. a - intrare la nivel pragului 15 mm; - latime min. 775 mm - amplasare accesorii la intrare h = 900 1200 mm (sonerii, interfon, telefon) Circulatia in interiorul locuintelor - latimea minima a coridoarelor l = 900 mm - lungime minima a coridoarelor L = 1200 mm cu latime minima admisibila 1,5 m x 1,5 m - latime min. 1000 mm h = 100 mm -

1,2 m 1,4 m

119

9.2.5. UTILITATI SANITARE

9.2.5.1 Prevederi

Similare cu cele pentru ceilalti utilizatori; Minimum un WC unisex; Acces separat; Convenabil si accesibil; Hoteluri, pensiuni la fel ca si pentru celelate camere.

Regulamentul M2 afirma ca daca exista utilitati sanitare intr-o cladire atunci trebuie
luate masuri rationale pentru persoanele cu disabilitati. Documentul Tehnic de

Instructiuni (DTI), Capitolul M completeaza aceasta afirmatie sustinand ca pentru persoanele cu disabilitati trebuie luate masuri echivalente cu cele luate pentru toti utilizatorii cladirii. Trebuie observat ca Documentul Tehnic de Instructiuni sustine ca daca utilitatile sanitare sunt prevazute doar pentru personal, masuri similare trebuie luate si pentru personalul cu disabilitati. Este important de subliniat ca aceste prevederi se aplica chiar si acolo unde nu sunt angajate in mod curent persoane cu disabilitati si trebuie aplicate la constructia oricarei cladiri noi, unde sunt prevazute utilitati sanitare pentru personal. De asemenea, acolo unde prin natura cladirii sunt prevazute utilitati sanitare pentru utilizatorii cladirii (public, vizitatori, etc.), asemenea facilitati trebuie extinse si pentru persoanele cu disabilitati. In cazul locurilor de munca, sunt relevante prevederile Regulamentului de Protectie, Sanatate si Bunastare la Locul de Munca (Aplicatie Generala), 1993 (S.I. No. 44 of 1993). Nivelul prevederii va fi determinat de tipul cladirii si de numarul probabil de persoane care urmeaza sa o foloseasca. DTI-Capitolul M recomanda sa se prevada cel putin un WC unisex pentru accesul cu fotoliul rulant, care sa aiba acces corespunzator. Aceasta inseamna ca un asemenea WC nu trebuie sa fie amplasat in cadrul grupurilor sanitare pentru femei sau barbati si trebuie sa fie accesibil fara a se trece prin acele spatii.

120

Masurile pentru personalul cu disabilitati pot fi realizate fie impreuna cu facilitatile pentru restul personalului, fie ca o facilitate unisex separata. Ca o regula generala, grupurile sanitare pentru persoanele cu disabilitati trebuie amplasate in locurile potrivite, accesibile ale cladirii la care au acces persoanele in fotolii rulante.In cladirile unde utilizatorii fotoliilor rulante nu au acces independent la alte etaje cu exceptia celui de la intrare, (in general cladirile fara lift) o toaleta unisex va fi prevazuta la nivelul la care este amplasata si intrarea. O exceptie de la aceasta regula o constituie cazul in care nivelul intrarii contine doar intrarea propriu zisa si zonele de circulatie pe verticala (scarile, etc.). In acest caz prevederea cu toalete pentru fotolii rulante nu este obligatorie. Aceasta nu elimina necesitatea de a prevedea
Fig.5.1 WC pentru persoane cu disabilitati, care se deplaseaza

toalete

adecvate

pentru

persoane cu disabilitati care se pot deplasa (Fig.5.1).

In cazul hotelurilor si al altor locuri de cazare, grupurile sanitare pentru persoane cu disabilitati trebuie amenajate in acelasi fel ca si pentru celelalte dormitoare. Cu alte cuvinte, daca toate unitatile (camerele) de cazare au bai, si cele proiectate pentru persoane cu disabilitati trebuie sa fie similare. In cazul in care baile nu sunt impreuna cu camera, pentru persoanele cu disabilitati trebuie prevazute toalete corespunzatoare, cu acces din zona de circulatie - hol sau coridor. In Fig.4.13 si 4.14 sunt prezentate detaliile referitoare la conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca atat camerele de hotel cat si baile. Celelalte zone ale cladirilor hotelurilor trebuie prevazute cu dotari sanitare in conditiile descrise mai sus.

121

9.2.5.2

Cabina cu

WC

pentru

persoane dreapta)

disabilitati

(TLPD=transfer lateral pe partea Figura 5.2 detaliaza recomandarile DTI Cap. M referitoare la compartimentele speciale de WC pentru utilizatorii de fotolii rulante. Aceasta figura ilustreaza in termeni generali caracteristicile unui WC tipic pentru cei care folosesc fotolii rulante. Aceasta deriva din diagrama 13 a DTI - M iar utilizatorii trebuie sa faca referiri la aceasta diagrama pentru a asigura continutul complet al indrumatorului.

Fig.5.2 Dimensiuni si gabarite ale cabinelor de WC Punctele principale care trebuie remarcate aici sunt: prevederea cu bare de sprijin care sa permita transferul din fotoliul rulant pe vasul WC si invers si prevederea de
spatiu adecvat care sa permita utilizatorului de fotoliu rulant sa paraseasca si

respectiv sa intre in compartiment. Dimensiununea minima finisata sa fie de 2 m x 1.5 m impreuna cu o latime libera a usii de 750 mm. Aceasta indica un transfer lateral pe partea dreapta, de unde rezulta si literele TLPD din titlu. In cladirile unde sunt prevazute mai multe asemenea compartimente, trebuie asigurata atat o versiune de transfer pe dreapta cat si una de transfer pe stanga.

O manevrare asemanatoare trebuie sa includa atat pozitia usii cat si balansarea acesteia. Figura 5.3 ilustreaza un aranjament corespunzator, exemplificand cu un plan de transfer lateral pe stanga.
122

Fig.5.3

Fig.5.4

9.2.5.3 Cabina WC pentru persoane cu disabilitati (TLPS = transfer lateral pe partea stanga)
Acolo unde sunt prevazute doua sau mai multe cabine de WC pentru persoanele care folosesc fotolii rulante, fiecare cabina trebuie sa permita un transfer lateral pe

partea stanga (TLPS), asa cum se arata in Figura 5.4. Se proiecteaza cabine WC:

La nivelul la care se afla intrarea, cu intrare accesibila si cel putin o camera locuibila pe nivel, sau

La nivelul hall-ului/camerei de zi, in locuintele care nu au camere locuibile la nivelul intrarii.

Proiectarea cabinelor de WC:

WC-ul se amplaseaza in bai sau in cabine separate; Plasarea in plan astfel incat accesul/exploatarea sa fie usoare; Prevederea unui spatiu liber de 750 x 1200 mm pentru a facilita transferul vezi Figurile 5.5 a si 5.5 b;

123

In locuinte mai mici (< 45 m2 la nivelul considerat), se accepta dimensiuni reduse vezi Figurile5.6 si 5.7;

Zona minima libera la usi sa fie de 750 mm sau mai mare; In cazul usilor de la toalete care se deschid in exterior, se pliaza sau gliseaza, trebuie luate masuri din considerente de siguranta.

a.

b.

Fig.5.5

Fig.5.6

Fig.5.7

124

9.2.5.4 Toalete pentru locuinte vizitabile Varianta A si B (Fig.5.5 a si b) NOTA: Chiuveta poate fi amplasata fie in spatiul in care este montat vasul de WC, fie intr-un spatiu alaturat acestuia. Chiuveta trebuie sa fie montata astfel incat sa nu impiedice accesul (v. Fig.5.5). (a) Zona libera pentru fotoliul rulant - perpendiculara pe linia centrala a cabinei de WC
Figura 5.6 ilustreaza o varianta pentru planul unui compartiment de WC intr-o

locuinta unde aria nivelului la care este amplasat WC ul este mai mica de 45 m2.

(b) Zona libera pentru fotoliul rulant - la un unghi oarecare fata de linia centrala a cabinei de WC
Figura 5.7 ilustreaza o alta varianta pentru planul unui compartiment de WC intr-o locuinta unde aria etajului la care este proiectat WC ul este mai mica de 45 m2.

Tabelul 5.1 Gabarite impuse la proiectarea cabinelor WC Distanta de la cadrul usii pana la fata WC ului 250 200 150 100 0 Latimea minima de deschidere a usii 900 850 800 775 750

Nota: Latimea libera de deschidere a usii trebuie sa fie in concordanta cu prevederile de la pct.4.19.

Comparatie cu Normativul NP 051/2001

Obiectiv / caracteristica Capitolul M a normelor Europene Normativ NP 051/2001 -

Utilitati sanitare
- la locuri de munca si in cladiri administrative - la hoteluri - cel putin un WC unisex separat de grupurile sanitare pentru femei si barbati - grupuri sanitare pentru persoanele cu dizabilitati amenajate in acelasi fel ca si la celelalte dormitoare
125

9.2.6. AUDITIE SI FACILITATI PENTRU SPECTATORI

Acces la toate nivelurile pentru persoanele cu disabilitati care se pot deplasa. Persoanele care folosesc fotolii rulante sa aiba:
o o o o o

Zone selectate, cu conditii bune de vizibilitate; Servicii, facilitati ca peste tot in cladire; Sa fie integrate intre celelalte zone (nu izolate); Sa fie in vecinatatea insotitorului; Spatiu de 1400 mm x 900 mm.

Regulamentul M3 afirma ca daca o cladire contine scaune fixe pentru auditie sau
spectatori, trebuie satisfacute cerinte rezonabile si pentru persoanele cu disabilitati.

Acest regulament vizeaza in principal cladiri ca: teatre, cinematografe, sali de concerte si stadioane si urmareste sa asigure ca persoanele cu disabilitati sa nu fie dezavantajate in privinta accesului in asemenea locuri. Sectiunea 3 a Documentului Tehnic de Instructiuni, precizeaza ce se considera a fi
prevedere rezonabila in asemenea circumstante.

O regula generala in cazul persoanelor cu disabilitati care se pot deplasa, o constituie prevederea accesului lor la toate nivelurile cladirii. In cazul persoanelor care folosesc fotolii rulante, un astfel de acces s-ar putea sa nu fie usor de realizat sau sa nu fie practic la cladirile cu mai multe etaje. Pentru cazul persoanelor care folosesc fotolii rulante, in Documentul Tehnic de Instructiuni M sunt facute urmatoarele recomandari:

Trebuie sa fie prevazut accesul fotolilor rulante spre zonele selectate, care permit conditii bune de vizibilitate.

Servicile si facilitatile utilizabile, in zonele spre care accesul fotolilor rulante este disponibil, trebuie sa fie echivalente cu cele disponibile in alte parti ale cladirii (de exemplu toalete, facilitati de odihna etc.).

Spatiile pentru fotolii rulante trebuie sa fie integrate in zonele generale de scaune astfel incat sa nu apara ca un loc izolat. Persoanele care folosesc fotolii rulante trebuie sa poata sa stea in locul respectiv impreuna cu persoanele insotitoare. In
126

unele cazuri, un spatiu pentru fotoliul rulant se poate crea prin inlaturarea scaunului conventional. Spatiul necesar acomodarii confortabile a unui fotoliu rulant trebuie sa fie de minim 1400 mm x 900 mm.

Auditie si facilitati pentru spectatori Prevederi minimale Nr. locuri<300 300-1000 1000-2000 >2000 minim 6 minim 2% minim 20 minim 1% Prevederea cu spatii pentru fotolii rulante in cladiri cu scaune fixe pentru auditie sau spectatori trebuie sa fie facuta in concordanta cu criterile indicate in tabelul alaturat, referitoare la numarul locurilor ce
trebuie asigurat, in functie de numarul total

Se aplica la orice sala de spectacole.

de spectatori. Nota: Aceste prevederi se aplica la toate salile dintr-un complex cu mai multe sali, ca de exemplu: cinematografe de tip multiplex, teatre cu mai multe scene, sali de concerte.

9.2.7. SISTEME DE COMUNICARE

Sisteme de inductie; Sisteme bazate pe radiatii infrarosii.

Sectiunea 3 a Documentului Tehnic de Instructiuni M formuleaza prevederi pentru ca persoanele cu deficiente de auz sa se poata bucura de spectacolele in locurile publice, recomandand ca dispozitivele ajutatoare (sisteme bazate pe diferite tehnici) sa fie incorporate in facilitatile respective. Aceste recomandari se vor aplica acolo unde reprezentatia sau evenimentul are loc in spatii deschise (in natura), de exemplu teatre, cinematografe, sali de concerte, sali de conferinte sau lacasuri de cult.

127

9.2.8. ACCESUL LA ZONE CARE NU SUNT DESTINATE PUBLICULUI

Pe langa accesul in zonele publice ale cladirilor care au sali de auditie si facilitati pentru spectatori, trebuie luate masuri pentru ca persoanele cu disabilitati sa aiba acces si in alte zone ale unor asemenea cladiri, cum sunt scena si vestiarele.

Comparatie cu Normativul NP 051/2001

Obiectiv / caracteristica - pentru persoanele cu dizabilitati care se pot deplasa - pentru persoanele din fotolii rulante

Capitolul M a normelor Europene

Normativ NP 051/2001 -

Auditie si facilitati pentru spectatori - acces la toate nivelurile - zone selectate cu conditii bune de vizibilitate; - servicii, facilitati ca peste tot in cladire; - sa fie integrate (nu izolate); - sa fie in vecinatatea insotitorului 1400 x 900 mm - min. 6 locuri pentru < 300 locuri; - min. 2% pentru 300 1000 locuri; - min. 20 locuri pentru 1000 2000; - min. 1% pentru > 2000 locuri.

- dimensiunea spatiului pentru fotoliu rulant - numarul de spatii pentru fotolii rulante

1400 x 1100 mm - cate un loc la 50 de spectatori dar nu mai putin de 2 locuri.

128

ANEXE

TABELE SINTETICE privind masuri de protectie pentru persoane cu handicap conform Normativului NP 051/2001

TABEL 1 Masuri generale TABEL 2 Masuri cu privire la SPATIUL URBAN TABEL 3 Masuri cu privire la CLADIRI CIVILE prevederi comune TABEL 4 Masuri cu privire la CLADIRI CIVILE prevederi specifice

129

130

131

132

133

BIBLIOGRAFIE
ACTE SI PUBLICATII OFICIALE

IRLANDA
[1] Building Control Act, 1990 [2] Building Control Regulations, 1997, SI 496 of 1997 [3] Building Regulations (Amendment) Regulations, 2000, SI 179 of 2000 [4] Code of Practice for the Management of Fire Safety in Places of Assembly, 1989 [5] Employment Equality Act, 1998 [6] Equal Status Act, 2000 [7] Fire Services Act, 1981 [8] National Development Plan, 1999 [9] Safety, Health and Welfare at Work Act, 1989 [10] Safety, Health and Welfare at Work (Signs) Regulations, 1995 SI 132 of 1995 [11] Technical Guidance Documents to the Building Regulations, 2000, especially to Part K, Stairways, Ramps and Guards, and Part M, Access and facilities for disabled persons.

UNIUNEA EUROPEANA
[12] COM (2000) 284 final, May 2000: Communication from the Commission to the Council, the European Parliament, the Economic and Social Committee and the Commission of the Regions: Towards a barrier-free Europe for people with
disabilities

[13] Council decision (2000/750/EC), November 2000: [14] Council decision establishing a Community action programme to combat discrimination (2001-2006). STANDARDE SI NORME BRITANICE [15] BS 4467: 1991: Anthropometric and ergonomic recommendations for dimensions in designing for the elderly [16] BS 5378: Part 1: 1980: Safety signs and colours: Part 1: Specification for colour and design [17] BS 5499: 1990: Fire safety signs, notices and graphic symbols
134

[18] BS 5588: Part 8: 1999: Fire precautions in the design and construction of buildings: means of escape for disabled people [19] BS 5655: 1986: Lifts and service lifts [20] BS 5776: 1996: Specification for powered stair lifts [21] BS 5810: 1979: Code of practice for access for the disabled to buildings [22] BS 5839: Part 1: 1988: Code of practice for system design, installation and servicing [23] BS 5887: 1980: Specification for mobile, manually operated patient lifting devices [24] BS 5900: 1991: Specification for powered domestic home lifts [25] BS 6034: 1990: Specification for public information symbols [26] BS 6083: Part 4: 1981: Specification for magnetic field strength in audiofrequency induction loops for hearing aid purposes [27] BS 6130: 1993: Code of practice for powered lifting platforms for use by people with disabilities [28] BS 6206: 1981: Specification for impact performance requirements for flat safety glass and safety plastics for use in buildings [29] BS 6259: 1982: Code of practice for planning and installation of sound systems [30] BS 6262: 1982: Code of practice for glazing for buildings [31] BS 6418: 1989: Specification for cordless audio transmission devices using infrared radiation [32] BS 6440: 1983: Code of practice for powered lifting platforms for use by disabled persons [33] BS 7036: Code of practice for safety at powered doors for pedestrian use [34] BS 7443: 1991: Specification for sound systems for emergency purposes [35] BS 7594: 1993: Code of practice for audible frequency induction loop systems [36] BS 8300: 2001: Design of buildings to meet the needs of disabled people ROMANIA Normativul NP 051/2001 privind masuri de protectie pentru persoane cu handicap

135