Determinarea coeficientului de tensiune superficiala prin metoda stalagmometrica

1. Scopul lucrarii Obiectul prezentei lucrari de laborator il reprezinta determinarea coeficientului de tensiune superficiala. 2. Teoria lucrarii Tensiunea superficiala reprezinta rezultanta fortelor tangentiale la suprafata libera a lichidului care actioneaza perpendicular pe contur. Apare datorita diferentei dintre fortele de adeziune (forte exercitate intre molecule de natura diferita) si fortele de coeziune (forte exercitate intre molecule de aceeasi natura). Aceasta diferenta de intensitate face ca moleculele de la suprafata unui lichid, care formeaza stratul superficial, sa exercite o comprimare asupra lichidului cauza din care stratul superficial poseda o energie potentiala. Deoarece conditia de echilibru stabil impune minimizarea energiei potentiale, stratul superficial tinde spre forma geometrica de suprafata minima, si anume sfera. Fortele care actioneaza pentru micsorarea suprafetei stratului superficial au primit denumirea de forte de tensiune superficiala. Coeficientul de tensiune superficiala reprezinta energia absorbita la cresterea suprafetei stratului superficial cu o unitate.

Se definesc doua tipuri de tensiune superficiala: - statica (acesteia ii corespunde un coeficient de tensiune superficiala static), ce caracterizeaza suprafata lichidului dupa ce s-a instalat echilibrul de adsorbtie;

- dinamica (acesteia ii corespunde un coeficient de tensiune superficiala dinamic), ce caracterizeaza suprafata de separarae a carei compozitie este identica cu cea a lichidului. Lichidele pure au o compozitie a stratului superficial identica cu restul lichidului, compozitia stratului superficial ramanand constanta in timp. Ca atare, pentru lichidele pure: Solutiile de substante tensioactive au o compozitie a suprafetei de separare identica cu restul lichidului numai in momentul formarii suprafetei de separatie. In momentul imediat urmator incepe absorbtia substantei tensioactive, ceea ce face ca Dintre metodele de determinare a coeficientului de tensiune superficiala, in laboratoarele de biologie se utilizeaza metoda picaturilor numita si metoda stalagmometrica. Aceasta metoda permite determinarea unui coeficient necunoscut de tensiune superficiala al unei substante prin compararea acestuia cu un coeficient de tensiune superficiala cunoscut (de obicei, al apei). Experimental, se numara picaturile care se formeaza la iesirea unui tub capilar si care corespund unui volum determinat de lichid. Consideram o pipeta care, la unul din capete, este prevazuta cu un tub capilar. Presupunem ca introducem in pipeta un volum cunoscut de lichid si il lasam sa curga picatura cu picatura. O picatura se desprinde de marginea pipetei in momentul in care greutatea sa este egala cu forta de tensiune superficiala care se opune caderii.

unde m este masa picaturii. Dupa curgerea sub forma de picaturi a intregului volum de lichid V vom fi numarat n picaturi si vom avea

unde este densitatea lichidului. De aici putem obtine coeficientul de tensiune superficiala al lichidului ca fiind

Efectuand aceleasi masuratori pentru un volum V din alt lichid al carui coeficient de tensiune superficiala il cunoastem si a carui densitate ' de asemenea o cunoastem, vom avea, dupa reducerea termenilor, urmatoarea expresie:

De aici putem determina coeficientul de tensiune superficiala pentru lichidul studiat. 3. Descrierea aparatului In practica de laborator, pentru determinarea coeficientului de tensiune superficiala se foloseste un dispozitiv denumit stalagmometru, in particular pentru lucrarea de fata folosindu-se stalagmometrul Traube. Acesta este format dintr-o portiune verticala ce contine un rezervor, cu diviziuni atat deasupra cat si dedesubtul acestuia, urmata dintr-o portiune orizontala capilara si o portiune finala verticala, tot capilara, marginita de o suprafata circulara plana. Stalagmometrului ii este atasat un tub de cauciuc prevazut cu o para de cauciuc cu ajutorul careia lichidul poate fi aspirat in stalagmometru. 4. Modul de lucru Pentru lichidul de referinta si cel de cercetat se vor determina: o Echivalentul stalagmometric (numarul de diviziuni ale stalagmometrului corespunzator unei picaturi de lichid); o Numarul de picaturi cuprinse intre doua repere. Determinarea echivalentului stalagmometric are ca scop marirea preciziei masuratorii pana la zecimea de picaturi. - Capul stalagmometrului se introduce intr-un pahar, care contine lichidul de referinta si se aspira lichid pana la umplerea lui; - Se scoate stalagmometrul din pahar, apoi se scurge o picatura; - In momentul in care se desprinde picatura se citeste si se noteaza diviziunea pana la care ajunge lichidul; - Se scurge urmatoarea picatura si se noteaza diviziunea care indica noul nivel al lichidului din stalagmometru;

- Numarul de diviziuni dintre cele doua scurgeri reprezinta echivalentul stalagmometric al lichidului (e). Exemplu: in momentul desprinderii primei picaturi meniscul lichidului se afla in dreptul diviziunii 15, iar in momentul desprinderii celei de-a doua picaturi meniscul lichidului se afla in dreptul diviziunii 33. Echivalentul stalagmometric al lichidului este 18 diviziuni, deci o diviziune reprezinta 1/18 dintr-o picatura de lichid. - Se stabilesc doua repere, unul deasupra rezervorului si unul dedesubtul rezervorului. Rolul acestor repere este de a stabili un volum constant V care este cuprins intre ele; - Stalagmometrul se umple cu lichid de referinta pana deasupra reperului superior; - Se lasa lichidul sa curga liber, iar cand meniscul se apropie de reperul superior se noteaza diviziunea in dreptul careia ajunge lichidul in timpul desprinderii primei picaturi pe care o numaram. Ne intereseaza cate diviziuni sunt deasupra sau dedesubtul reperului superior ales; Daca am inceput numaratoarea atunci cand meniscul este cu a diviziuni deasupra reperului superior inseamna ca avem un volum cu Vsup= e x a mai mare decat volumul V (presupunand ca ultima picdtura se va desprinde exact in dreptul reperului inferior). In mod similar, daca incepem numaratoarea atunci cand meniscul este cu a diviziuni sub reperul superior inseamna un volum cu Vsup= e x a mai mic decat volumul V; - Se numara in continuare picaturile pana cand nivelul lichidului ajunge in dreptul reperului inferior; - In momentul desprinderii ultimei picaturi pe care o numaram, notam, din nou, diviziunea in dreptul careia se afla meniscul lichidului; - Ca si mai sus, ne intereseaza,cate diviziuni sunt deasupra sau dedesubtul reperului inferior ales. Daca am terminat numaratoarea atunci cand meniscul este cu b diviziuni deasupra reperului inferior inseamna ca avem un volum cu Vsup= e x b mai mic decat volumul V (presupunand ca prima picatura care a fost numarata a inceput sa se formeze exact cand meniscul s-a aflat in dreptul reperului superior). In mod similar, daca terminam numaratoarea atunci cand meniscul este cu 6 diviziuni sub reperul inferior inseamnd un volum cu x b mai mare decat volumul V; - Cum nu se vor petrece situatii ideale nici la reperul superior (prima picatura care a fost numarata a inceput sa se formeze exact cand meniscul s-a aflat in dreptul reperului 4 Vsup= e

superior) si nici la reperul inferior (ultima picatura se va desprinde exact in dreptul reperului inferior), vor trebui aplicate corectii referitor la numarul de picaturi tinand seama de numarul de diviziuni la care se afla meniscul de lichid fata de reperul superior (a) si inferior (b) si de pozitia acestuia relativ la repere (deasupra/dedesubt). Exemplu: a diviziuni deasupra reperului superior si b diviziuni deasupra reperului inferior, n picaturi numarate. Numarul exact de picaturi corespunzatr volumului V cuprins intre cele doua repere este nreal=n - e x a + e x b. Deci, din/la numarul de picaturi n scadem/adunam numarul de picaturi care se gasesc in diviziunile care sunt in plus/minus fata de volumul cuprins intre reperele alese. In acest moment avem valoarea n pentru lichidul de studiat. Determinam prin aceeasi metoda si valoarea n' (numarul de picaturi cuprinse in acelasi volum al lichidului de cercetat) pentru lichidul al carui coeficient de tensiune superficiala ' il cunoastem. In acest moment, cunoscand pentru lichidul de referinta (apa) valorile densitatii (p=1000 Kg/m3) si a coeficientului de tensiune superficiala ('=0,073 N/m), putem afla valoarea coeficientului de tensiune superficiala pentru lichidul de studiat aplicand formula

5. Rezultate Pentru fiecare din lichidele de studiat se fac cate zece determinari, rezultatele urmand a fi trecute in urmatorul tabel.