George Bacovia

George Bacovia (n. 17 septembrie 1881, Bacu d. 22 mai 1957, Bucureti) a fost un scriitor romn format la coala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri i proz scrise n baza unei tehnici unice n literatura romn, cu vdite influene din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La nceput vzut ca poet minor de critica literar, va cunoate treptat o receptare favorabil, mergnd pn la recunoaterea sa ca cel mai important poet simbolist romn i unul dintre cei mai importani poei din poezia romn modern. Despre George Bacovia s-a spus iniial c e un poet simbolist, dar criticii au remarcat ulterior c i depete epoca, aparinnd poeziei romne moderne. Se pare c pseudonimul su provine din limba latin Bachus via, unde insemna Calea lui Bachus, dar are legtur i cu denumirea orasului su natal, Bacu. Dac n primul su volum, Plumb, publicat n 1916, imediat dup ce carnagiul din primul rzboi mondial, se dezlnuise, influena poeziei simboliste era foarte vizibil, abia din volumele urmtoare, n Scntei galbene sau Comedii n fond, Bacovia descoper reeta poeziei moderne, apropiat de proza poetic. Criticii interbelici au vzut n Bacovia un neosimbolist (George Clinescu) sau "o bisericu dintr-un lemn" (E. Lovinescu), un poet cu o materie poetic insuficient. Abia dup cel de-al doilea rzboi mondial, poezia sa este afiliat curentelor de gndire mai noi, fiind pus n paralel cu teatrul absurdului (M. Petroveanu), cu anumite curente ale modernismului poetic, cu suprarealismul, dicteul automat, imagismul sau chiar expresionismul dar i cu coli filozofice cum ar fi existenialismul (Ion Caraion) etc. Astfel, Bacovia ajunge unul dintre cei mai importani poei romni, devenind autorul care execut un uria salt canonic de la statutul de poet minor la cel de autor clasic al literaturii romane. Acest univers al poeziei este inclus n volumele Plumb 1916, Scnteie galbene 1926, Comedii n fond 1936, Stane burgheze 1946 i Poezii 1956. Urmrind opera lui Bacovia vom constata c avem de a face cu o oper autentic i original. El mrturisea mi-a plcut n art s urmresc o problem. Dei am citit n tineree Rebo Baudelaire i alii n-am simit sufletul romnesc vibrnd lng ei. Alt neam, alt vrst. Noi trebuie s ne strduim pentru originalitatea noastr. S devenim o fiin organic, nu parazii sau maimue. Totui Bacovia va recunoate influena lui Baudelaire, Rollina, Urlaine i Edgar Allan Poe n versurile unor poezii ca Sonet sau Fini. Aceti poei l influeneaz prin gustul pentru oribil, nevroze, iubirea morbid, culoarea i sunetul care creeaz sugestia. Din literatura romn Bacovia este prevestit de Ion Pun Pincio i Macedonski prin motivul ploilor, al nopilor, al corbilor, prin folosirea instrumentelor muzicale i predilecia pentru imagini muzicale. Bacovia aduce o tonalitate nou n lirica romneasc. n poezia lui domin cerul de plumb apstor, orizontul nchis, strbtut de corbi, abatoare, ospicii, toamna galben, macavrul (macabrul).

Receptarea critic

Universul poeziei

Temele poeziei bacoviene

Existena cotidian (de fiecare zi, obinuit) este la el un pustiu luntric, care anticipeaz sfritul. Camera n care triete poetul este plin de fantasme, care l nspimnt. Ca dovad poeziile Gri, Singur: i ninge-n miezul nopii glacial... i tu iar tremuri, suflet singuratic, Pe vatr-n para slab, n jratec, ncet cad lacrimi roze, de cristal. Infernul citadin. Oraul este la Bacovia un trg de provincie cu ulie desfundate, cu care mrunte, cu noroi, cu dezolare: Prin mhlli mai neagr noaptea pare
1

ivoaie-n care triste inundar i auzi tuind o rate-n sec, aram Prin ziduri vechi ce stau drmate. (Sonet) Este un ora cu crciumi pline de disperai Sear trist. La marginea oraului bacovian e abatorul, un adevrat cmp de execuie tablou de iarn. Oraul are parcuri n descompunere Decor, n parc, iar n aceste parcuri cnt fanfara militar Fanfara. Este un ora cu copii bolnavi Moin i n acest ora noaptea nu mai strnete emoii. Natura la Bacovia este prezent pron anotimpurile preferate care sunt toamna i iarna. Dintre fenomenele naturii frecvente sunt ploaia, vntul, zpada. Aa avem n poeziile Pastel, Spre toamn, Nervi de toamn, Plou: E toamn, fonete somn Copacii, pe strad, ofteaz; E tuse, e plnset, e gol i-i frig, i bureaz. (Nervi de toamn) Sentimentul morii. n oraul bacovian se nmulesc decesele, poetul ajunge s se considere i el un cadavru, cum se ntmpl n poezia Renunare: Se uita-n grdina noastr Luna alb, moart Plumb, corpul meu czu Pe banca de piatr. Erosul este prezent n poezia lui Bacovia. Casa iubitei este pentru poet adpost ca i n poezia Decembrie.

Coloristica poeziei bacoviene

Influenat ntr-o oarecare msur de simbolitii francezi Bacovia i exteriorizeaz impresiile prin corespondene muzicale folosindu-se de variate tonuri de culoare. Una dintre culorile preferate este negru, prin care se realizeaz o atmosfer de infern. Avem poezia Negru n care se gsesc alturate sicrie metalice, ase i negre, flori carbonizate, veminte funerare. Nu numai lumea material este simbolizat prin negru ci i lumea sentimentelor. n acest decor nvluit n negru tristul Amor are penele carbonizate. Uneori negru apare n contrast cu albul crend un decor de doliu funerar. Dovad poezia Decor n care: Copacii albi, copacii negri Stau goli n parcul solitar Decor de doliu funerar Copacii albi, copacii negri. Alturi de negru Bacovia folosete violetul. n amurgul de toamn violet plopii i par poetului nite apostoli n odjdii violete. Pn i frigul n imaginaia sa are culoarea violetului n Plumb de iarn. Ca s transcrie sentimentul tristeii sfietoare poetul i asociaz violetului galbenul: n toamna violet Pe galbene alei
2

Poeii triti declam Lungi poeme. Galbenul este la Bacovia culoarea maladivului (bolii) i a mizeriei: i noaptea se las Murdar i goal i galbeni trec bolnavi Copii de la coal. (Moin) Roul cnd apare incidental n poezia bacovian este figurat prin sngele tuberculailor al atacailor. ntr-un amurg bolnav, nsngerat frunzele curg de pe ramuri ca lacrimi mari de snge. Tot de snge pare lacul i luna. Peste acest peisaj colorat cnd n gri, cnd n fumuriu de plumb, cnd n galben, negru, violet Bacovia aeaz vieile oamenilor. Plumb Dormeau adnc sicriele de plumb i flori de plumb i funerar vesmnt Stam singur n cavou i era vnt i scriau coroanele de plumb. Dormea ntors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, i-am nceput s-l strig Stam singur lng mort i era frig i-i atrnam aripele de plumb. Face parte din volumul Plumb aprut n 1916. Se pare c are la baz i un element autobiografic: o vizit pe care Bacovia o face la Bacu la cavoul familiei Sturza. n cavou erau nite sicrie masive de plumb peste care erau depuse covoare de plumb. Acest interior straniu lui-a impresionat pe scriitor i l gsim prezent n poezia Plumb care prin ntregul ei contest realizeaz un univers i o art poetic. Poezia este format compoziional din dou catrene simetrice. Avem un cadru format din cavou care poate s fie simbol al cavoului ca i cas, ora, lumea meschin sau propriul corp n care slluiete un suflet de plumb. Poezia cuprinde cteva motive principale printre care acela de moarte sugerat prin concepte de moarte, ca sicrie de plumb, funerar, vestmnt, mort i cavou. Moartea mai este sugerat i prin concepte de somn, poetul artnd c dormeau adnc sicriele de plumb, iar mai departe dormeau ntors amorul meu de plumb. Acelai motiv al morii este sugerat i prin conceptul de iarn. n cavou era vnt, lng mort era frig. Pe lng motivul principal al morii apar i motive secundare, ca amor, tristee, nsingurare. Dormea ntors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, i-am nceput s-l strig Stam singur lng mort i era frig i-i atrnam aripele de plumb.
3

n cadrul poeziei cuvntul cheie este plumb repetat obsesiv. Cuvntul este ntlnit n realizarea rimei din versurile 1 i 4 n fiecare strof, precum i n realizarea cezurii (o pauz n mijloc de vers) versului al doilea. Bacovia folosete sensuri ale cuvintelor pentru a rezulta simboluri. Astfel nemicarea, ncremenirea sunt cuprinse n cuvintele referitor la sicrie de plumb. Greutatea, oboseala, incapacitatea de a zbura datorit iubirii au ca simbol amorul cu aripile de plumb. n ce privete limbajul poeziei se poate urmri evoluia de la epitet la metafor. Astfel straniul are ca metafor amor de plumb. Apstor are metafora aripile de plumb. Aceast metafor amintete de albatrosul rnit al lui Charles Baudelaire. Srcia are ca metafor flori de plumb, sicrie de plumb. De la metafor Bacovia ajunge la simbol ca putere de sugestie. ntreaga atmosfer sugereaz monotonia, plictisul, mediul meschin cu strluciri de o clip, de aceea Bacovia folosete plumbul, care are o culoare cenuie, dar care zgriat dobndete un luciu, care se oxideaz repede. Folosirea plumbului este o influen simbolist, fiindc simbolitii erau preocupai de magie. i n aceast activitate plumbul se topete, se arunc n ap rece i forma pe care o ia duce la diferite interpretri. ntreaga poezie reflect de fapt soarta intelectualului ntr-un ora provincie. n cadrul poeziei se remarc muzicalitatea versurilor, poezia n ansamblu seamn cu tnguirea unui suflet apsat. Muzicalitatea se realizeaz prin folosirea cuvntului plumb, cuvnt cu sonoritate nchis n care o vocal este nchis ntre patru consoane. Muzicalitatea se realizeaz i prin folosirea sunetelor nchise n cuvintele puse n finalul versurilor vesmnt, vnt. Bacovia folosete cuvinte stridente cu valoare onomatopeic scriau, strig, frig. Au o mare frecven vocalele u, i se repet diftongul au, triftongul erau urmate de a iniial al cuvntului urmtor, care sugereaz geamtul poetului ca erou al atmosferei apstoare. Elementele morfo-sintactice au o simetrie aproape perfect reflect monotonia. Avem verbe la imperfect care accentueaz atmosfera macabr. dormea, scria. Apariia verbului s strig precedat de am nceput exprim momentul de tensiune maxim, exasperarea poetului. Repetarea conjunciei i di versul 1 i 4 evideniaz cauza disperrii poetului: Stam singur lng mort i era frig i-i atrnau aripile de plumb. Lacustr De-attea nopi aud plound, Aud materia plngnd Sunt singur, i m duce-n gnd Spre locuinele lacustre. i parc dorm pe scnduri ude, n spate m izbete-un val Tresar prin somn, i mi se pare C n-am tras podul de la mal. Un gol istoric se ntinde, Pe-acelai vremuri m gndesc i simt cum de atta ploaie
4

Piloii grei se prbuesc. De-attea nopi aud plound, Tot tresrind, tot ateptnd Sunt singur, i m duce-n gnd Spre locuinele lacustre. Poezia comunic un sentiment al nsingurrii totale ntr-o lume de care poetul se simte desprit printr-un gol istoric. Sentimentul este de dezagregare a individului sub imperiul apei, individ apropiat de moarte. n poezia altor scriitori focul purific, apa fertilizeaz. La Bacovia aceste dou elemente reprezint moartea lent. n cadrul poeziei avem o succesiune de motive: Noaptea, ploaia, golul, moartea, plnsul, nevroza. Descoperiri n poezie o suprapunere de planuri. Avem un plan exterior al lumii i al naturii i un plan interior al poetului. Legtura dintre planuri se realizeaz prin percepii pornite din subcontient. Poetul tresare dintr-un somn similar morii i nceputului, somn agitat fiindc genereaz ameninarea morii. Somnul lui Bacovia este rsturnat fiindc presupune comar. El descoper o realitate care l desfiineaz ca om strivind orice iniiativ. Prima i ultima strof sugereaz dimensiunea infinitului printr-o senzaie auditiv. Cele dou strofe sunt aproape identice cu deosebirea celui de al doilea vers: De-attea nopi aud plound, Aud materia plngnd Sunt singur, i m duce-n gnd Spre locuinele lacustre. Versul al doilea schimbat n ultima strof Tot tresrind, tot ateptnd are valoare de simbol semnificnd adncirea nsingurrii pn la dispariia total. Amintirea locuinelor lacustre semnific ntoarcerea ni timp ce subliniaz sentimentul singurtii. Starea de nevroz provocat de plnsul materiei din prima strof se corecteaz cu frica din a doua. n existena primitiv podul rmas la mal nseamn un pericol. De aceea poetul tresare prin somn i mi se pare / C n-am tras podul de la mal. n aceast strof deja imaginile vizuale sunt nlocuite cu cele tactile i organice, care le simim cu organe vitale. Aici apare epitetul ud n care intr simbolul de solitudine (singurtate) plns, necunoscut, poetul afirmnd: i parc dorm pe scnduri ude, n spate m izbete-un val . Nu gsim din partea poetului nici un gest de aprare atunci cnd i d seama c este ameninat de moarte fiindc n-am tars podul de la mal. n strofa a III.-a poetul se confund cu nceputul afirmnd: Un gol istoric se ntinde, Pe-acelai vremuri m gndesc. Imaginea piloilor grei simbolizeaz apsarea, dar se include i timpul greu, succesiunea nopilor, lumea nsi este grea, poetul simind o nfrngere interioar.

n ultima strof sentimentul de monotonie exasperant l redau gerunziile plound, ateptnd, care rimeaz cu substantivul gnd. ntreaga via este o eroziune redat de Bacovia prin pilonii izbii continuu de ap i care n final se prbuesc. Poetul aude plnsul naturii ca simbol al nsingurrii, al izolrii: De-attea nopi aud plound, Tot tresrind, tot ateptnd Sunt singur, i m duce-n gnd Spre locuinele lacustre.

Volume de poezii
Plumb, Bucureti, 1916 Scntei galbene, Bacu, 1926 Buci de noapte, Bucureti, 1926 Poezii, Bucureti, 1929 Cu voi..., Bucureti, 1930 Poezii, prefa de Adrian Maniu, Bucureti, 1934 Comedii n fond, Bucureti, 1936 Opere, Bucureti, 1944 Stane burgheze, Bucureti, 1946 Poezii, Bucureti, 1956 (ediie revzut i adugit de autor, 1957)

Premii i distincii
n 1923 a fost premiat de Ministerul Artelor pentru volumul Plumb. n 1925 primete premiul pentru poezie al Societi Scriitorilor Romni, ex aequo mpreun cu Lucian Blaga n 1934 Premiul Naional de poezie este acordat lui George Bacovia i lui Tudor Arghezi

Citate
Citatele din colectia de Proza au fost selectionate din jurnalele poetului de catre sotia acestuia, Agatha.

1915

Orizonturi Noi va fi refugiul acelor tineri care, recunoscand ca niciodata nu vor vedea orizonturi noi, naturale, se vor resemna cautand orizonturi noi imaginative, dar cu putere de realizare in domeniul culturii, urmarind drumul acelor luptatori de mai nou, de mai bine, de mai omenesc. (Mai 1915) 1927

Nu ma plictisesc si nu ma nelinistesc in singuratate. Din cauza temperamentului mi-am croit fatal o astfel de viata. Si-apoi n-am fost niciodata prea sanatos. Societatea cere mereu oameni robusti, care sa se straduiasca cu spor pentru ea, sa-I duca mai departe rostul. Melancolia firii mele nu ar fi niciodata inteleasa. Unii din prietenii mei imi spun ca sunt inadaptabil, ca fug de oameni. Este o exagerare. Iubesc oamenii si ii privesc cu interes prin geamul din fata casei mele. Cred ca fiecare duce ceva bun cu sine, si, daca nu sunt toti la fel, de vina sunt imprejurarile care difera de la individ la individ. Evit oamenii pentru ca persoana mea ar adduce un fel de umbrire peste veselia lor spontana. Ii respect prea mult ca sa le aduc vreo suparare. Aici, in provincie, viata se scurge monoton. E destul ca sa traiesti o zi, sa-ti inchipui cum se vor desfasura toate celelalte pana la sfarsitul vietii tale. Asta intr-adevar nu este un lucru prea vessel. Dar ce vrei? Daca as avea bani multi, as chema toti poetii lumii in jurul meu si am schimba astfel rostul vietii. Pe cand asa, ma multumesc cu tacerea. (Mai, 1927) (Despre Bucuresti) Cerul de aici este mai plumburiu decat la Bacau. Prietenii mi-au zis pe vremuri: De ce stai izolat de centru? Vino in capital. Te vor primi cu bratele deschise cei care te apreciaza. Si am descalecat intr-o noapte ploioasa, si am ratacit, ca Telemac, mai multe zile pana mi-am gasit casa. E adevarat, am multi prieteni, pentru ca n-am atacat pe nimeni. Dar tocmai de aceea ma uita usor. Sunt inofensiv. De luni de zile fac anticamera si masor culoarele pentru un post promis de mult. Dar si la ministerul scriitorilor si la celelalte, locurile sunt ocupate. Ce-i aia scriitor? Mi-ar conveni mai bine la Ministerul Ocrotirii Sociale. Tot nu ma simt eu bine. Din jocul de-a poetul nu poti iesi teafar niciodata. Multimea isi traieste viata in felul ei, si bine face. Cine trece dincolo isi arde aripile, isi scurge tot sangele. Ce-i aceea poet? (Mai, 1927) M-am nascut in orasul Bacau, unde, exceptand anii de studii universitare, am trait mai tot timpul. Nu tin minte sa fi avut intentia de a ma stabili in alt oras, si mai ales in capital, al carei tumult m-a ingrozit totdeauna, desi am stat o parte din vreme. Aici m-am simtit la mine acasa. Dupa cum vezi, miam pastrat locuinta mostenita din mosi-stramosi. Nu este un palat, dar pentru mine reprezinta singurul bun pe care-l posed. Am si o gradina destul de mare, unde ma pot plimba in orele libere, ca sa nu fiu nevoit sa stau toata ziua la club sau la cafea. [] Inainte de razboi, am facut Dreptul la Iasi, unde mi-am luat licenta.Acolo mi-am publicat primele inceputuri. Am o multime de amintiri de pe atunci, dar la ce bun sa le mai scormonim acum? Oamenii sunt inclinati in anumite situatii sa-si reinvie trecutul, pentru a face comparatii, in detrimental prezentului. Putem, oare, sa ne amintim de vremurile de odihnioara fara a le arunca peste goliciune haina mincinoasa a fantaziei? Imi amintesc de ceata prietenilor mei, cu care ne adunam de multe ori intr-o bojdeuca din mahalalele Iasilor, pentru a citi versuri, a fuma tigari, si a cladi castele, care nu s-au ridicat niciodata, nici macar in Spania. [] Furat de incurajarea prietenilor, printer cursurile de drept roman si civil, m-am trezit poet de-a binelea. Literatura de care m-am atins din cand in cand si-a picurat virusul characteristic in toate fibrele sufletului, luptand, cu success asupra studiilor mele juridice. [] Nu am niciun crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru ca imi place aceasta indeletnicire. Traind izolat, neputand comunica prea mult cu oamenii, stau de vorba adesea cu mine insumi, fac muzica si, cand gasesc ceva

interesant, iau note pentru a mi le reciti mai tarziu. Nu-i vina mea daca aceste simple notite sunt in forma de versuri si cateodata par vaiete. Nu sunt decat pentru mine. (Mai, 1927) 1929

Suntem plini de eul nostru cat traim. Dar pe urma ce se alege? Nemurirea! E un cuvant atat de van! Bun de oblojit saracia. (Aprilie, 1929) In poezie m-a obsedat intotdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor, sau auditia colorata, cum vrei s-o iei. Imi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mine influenta coloranta. Intai am facut muzica si dupa strunele vioarei am scris versuri. Fie dupa note, fie dupa urechea sufletului, acest instrument m-a insotit cu credinta, pana azi. [] Pictorul intrebuinteaza in mestesugul sau culorile alb, rosu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am incercat sa le redau cu inteligenta, prin cuvinte. Fiecarui sentiment ii corespunde o culoare. Acum, in urma, m-a obsedat galbenul, culoarea deznadejdii. De aceea ultimul volum poarta itlul Scantei Galbene. Rosul e sange, e viata zgomotoasa. Nu vreau sa-ti fac teorii. Urasc definitiile dascalilor pentru adormit copiii. Asta-i osanda moderna. Unii ar spune: metafizica culorilor. [] In plumb vad culoarea galbena. Compusii lui dau precipitat galben. Temperamentului meu ii convine aceasta culoare. Dupa violet si alb, am evoluat spre galben. [] Plumbul ars e galben. Sufletul ars e galben. In manualul de fizica nu mai gasesc alta culoare. In eprubeta mea, orice reactive chimica da precipitat galben. Alta data in plumb, pe langa impresia colorata, mai simteam alta static, de greutate. Plumbul apasa cel mai greu pe om [] forta lui m-a apasat pana la distrugere. (Aprilie, 1929)

1955

"Am fost si eu, odata ca niciodata" "Am fost stea pe cer? Acuma ce sunt?..." "Cum sa nu ma duc dupa aceste vremuri?..." "Daca am existat, e ca te-am iubit" "S-a dus Agatha? O stea senina a fost in visul meu Dar florile rosii murira" "O, buno, tu muncesti, si eu stau S-a naruit echilibrul" "Cum oare?... cintecul meu sa se naruie?" "Tot am luptat eu, in cerc restrains" "Taci, Labor Vrajitor!... Noi daca vom pieri nici ursii nu ne vor sfisia" "Profetii mei? Nimeni Iar e trist pe pamant" "O, parintilor ce ati rodit in glebea vietii, George, Virginia, Ecaterina, Lina"

"Cand Isus a murit, nici in Roma August nu mai domnea" "Pamantului i-am spus Moartea mea!..." "Inteleg cantul. El da placere, lucindelor stele" "Spre stele se inalta veacul" "George, opreste calea spre destin"

1956

"Culegeti, voi, ce mai pot semana gandurile mele" "Shakespeare? Suspinele mute ale Londrei" "Steaua, steluta mea, va apune si ea" "Ce liniste crepusculara este azi!..." "Luceafarul meu? Stea fara noroc" "S-a deschis golul si ma duce in adanc" "Cumplit e golul singuratatii sunt ucisul ei" "In poeme de Plumb, acolo sunt de neintrecut" "Toate foarfecele au o intrebuintare, de a strica operele literare" "Am gresit colosal ca m-am nascut in acest secol" "Destin, nu-mi place sarutarea ta a fost prea amara" "Bacau adio pamantul cult Sunt in Bucuresti" "In viata nu gasim egalitate" "Destin, te-am vazut cum farmeci oamenii Pe mine nu m-ai iubit" "Eu sunt un Picollo la frizeria vietii, matur cu maturica durerilor semnele bucuriilor prezentului, pentru unii" "Am scris poezii cand pantofii erau de aur si argint, iar opinca din ogheli" "Imi spuneam: la fantana ta, viata, eu n-am sa mai beau mult"

"De ce stai in intuneric?... Nu mai am nici o nebunie de vazut" "Nu ma mai ajuta creierul sa am condeiul acela din trecut" "Se descarneaza trupul si-si asteapta moartea" "Inger al suferintii, fie ca esti imbracat in negru, fie ca esti imbracat in alb, lumea ti-o ia inainte"

"M-am nascut in zilele cele mai teribile, cu ganduri de lei, si o serenada a muncii" "Inchide din ochi si viata se sfarseste" "Alege-ti prietenii fiule, fugi de oamenii lingusitori, ce-n fata te saruta si in spate se spala cu apa de colonia" "Prin undele grele ale amurgului au ratacit si versurile mele"

1957

Realitatile imi produc reale efecte Seara placuta Lumini de candelabra, si fotografii Ma filmau A fost o poezie noaptea aceea De acum aurore nu vor mai veni asupra mea Cand ard lampile prin centru, ma predispun la poezie Or fi anii care au trecut?, lacrimi, Or fi anii care au trecut sa citim licarinde stele?... Nu mai poate fi mandra batranetea Povesti din trecut O, vino sa te sarut, Agatha mea. --- Ce vreti voi, asa e creierul meu; gandeste cand nu e nevoie sis ta cand nu trebuie sa stea Gandul se gandeste pe gand si gandirea devine eter Cocosul i-a cantat pentru ultima data Pacat! Te-ai dus bunul meu prieten Erou al muncii, ai murit in ceasul al unsprezecelea; ai murit insa tanar Eu cand ma voi duce odata?...

10

Ce calabalic e in mintea mea!... Adio Camil Petrescu! Imi pare rau de moartea ta. Dar si eu sunt tintuit pe patul suferintii Dar nu s-a auzit batand clopotul Cum, tu nu ai voit sa planga clopotul prelung si sfasietor Tineretea mea a fost o tacere in singuratate o asteptare tarziu implinita A fost langa mine o senzitiva Ce de ani de asteptare, iubita mea!... Cand am plecat din Bacau, plangea gradina publica cu stropi de ploaie, iar eu de atunci plecam am fost, plecat voi fi mereu 22 mai 1957 orele opt si zece minute dimineata

"Ce intu-ne-ci-me!... Vine-n-tu-ne-ri-cul..."

11