Adolescenta si Delincventa

Perioada adolescentei reprezinta o etapa fireasca, cu caracteristici proprii in viata fiecarui individ. Psihifiziologia varstelor considera ca perioada minoratului coincide cu copilaria si adolescenta, intre care nu exista graniti cronologice clar conturate.Stabilita printr-o conventie fundamentala statistic, perioada adolescentei cuprinde periaoda pubertala 11-12 ani pana la 14-15 ani si adolescenta propriu-zisa pana la implinirea varstei de 18 ani.Se considera ca pana la varsta majoratului s-au produs toate manifestarile psihofiziologice si biologice care marcheaza trecerea la maturitate si care dobandesc o serie de particularitati psihosociale. Literatura de specialitate precizeaza ca in perioada adolescentei, are loc o accelerare a dezvoltarii fizice, din punct de vedere somatic si morfologice, care variaza atat la fete cat si la baieti.Toate aceste transformari din punct de vedere fizic, social si psiho-afectiv se produc intr-o maniera inegala si variata in cazul fiecarui copil, determinandu-l in acelasi timp, sa-si structureze noi modele de functionare a gandirii in conformitate cu aceste transformari si cu noua sa infatisare.Pe plan mental, se trecea de la gandirea concreta la cea abstracta, adolescentii beneficiind de noi tehnici de operare mintala.Acum sunt capabili sa analizeze situatiile logic, din punct de vedere al cauzei si efectului, fapt ce le da posibilitatea sa cantareasca alternativele si sa-si stabileasca idealuri.Acestia isi dezvolta propriul sistem de valori, precum si constiinta aparentei la generatie.Toate aceste elemente imbinate confera perioadei adolescente o nota de originalitate si unicitate, iar filosofia de viata care si-o dezvolta adolescentii constituie dupa ( Allport, 1996) o caracteristica a personalitatii mature care se pregateste sa devina altfel. Referitor la procesul de dezvoltare morala, L.Kohlberg ( 1981) descopera trei nivele ale dezvoltarii morale: Nivelul preconventional: se refera la oamenii pentru care regulile societatii sunt externe Self-ului.La acest nivel, indivizii nu inteleg si nu sprijina regulile sociatatii ( copii sub 9 ani, unii adolescenti si adulti criminali) Nivelul convential: se refera la oamenii rationali care au interiorizat regulile societatii si sperantele celorlalti.Acestia actioneaza astfel incat sa fie laudati si acceptati de ceilalti, mai ales, de cei care au autoritate ( cei mai multi adolescenti si adulti); Nivelul prostconventional: este rezervat pentru relativ putini indivizi care au diferentiat propriul lor concept asupra Self-ului de regulile societatii si isi definesx valorile in termeni de principiul, alese de catre insisi. Indivizii care opereaza la cele trei nivele demonestreaza ca au diferite perspective sociomorale.O perspectiva socio-morala a persoanei, se refera la punctul de vedere al individului care cuprinde atat factori sociali cat si valori socio-morale ( Kohlberg, 1981).Preconventialii se concentreaza doar asupra drepturilor proprii, ignorand datoriile! Conventionalii se considera membrii ai societatii, iar preconventialii considera ca mai intai individul si apoi societatea.Ei au simtul democratiei, calitatile sunt demnitatea, unicitatea si binefacera. Dezvoltarea emotionala cuprinde cea mai grea incercare: descoperirea identitatii.Erikson (1902) considera ca un rol important in dobandirea identitatii de catre tanar, il constituie influenta modelului cultural al societatii, care se suprapune modelului excitat de familie, in acest sens fiind necesara realizata unei armonii intre dezvoltarea biopsihologiei si cea sociala si culturala, ca obiectiv principal al adolescentei. Dupa ( American Psycologist Association, 2002) identitatea contine doua componente: Conceptul de sine: el reprezinta in set de credinte detinute de individul in persoana, ce include caracteristici, roluri, scopuri, interese, valori si credinte religioase sau politice.

 Stima de sine: ceea ce simte individul despre conceptul de sine. Abilitatile pe care acestia trebuie sa le detina in dezvoltarea lor emotionala includ: recunoasterea si utilizarea emotiilor, dezvoltarea empatiei , capacitatea de a rezolva conflictele in mod constructiv, dezvoltarea spiritului cooperant ( R.Lawrence,1998). Desi in aparenta, adolescentii par a fi pe deplin dezvoltati datorita staturii fizice care o depaseste de cele mai multe ori pe cea a adultului, acestia prezinta adeseori o insuficienta dezvoltare morala, emotionala, volitiva ( prin incapatanare ) datorita lipsei experientei de viata care il dobandeste de adult.Din acest motiv, adolescentii manifesta momente de nelinisti, indoiala, razvratire fata de lumea dultilor cu care iontra foarte usor in conflicte de idei si de autoritate. Dupa ( T. Rudica, 1990) adolescentii prezinta urmatoarele tendinte de comportamenti: Reactia de opozitie fata de cerintele sporite, de lipsa de atentie din partea adultilor, de interdictiile abuzive care produc o stare de instrainare, ducand uneori la vagabondaj sau chiar la un comportament antisocial; Reactia de imitare a unei persoane concrete, apartinand grupului de referinta sau a unui model din mass media, fapt care poate duce la aparitia unor cazuri de minori cu comportament antisocial; Reactia de negare a modelului propus de adulti; Reactia de compensare dintr-un anumit domeniu; Reactia radicala, manifestandu-se in negarea valorilor si a normelor cu caracter social. Dezvoltarea pe plan social al adolescentului are loc in contextul tuturor reactiilor lor, in special a acelora din cadrul familiei si prietenilor care marcheaza prin intermediul procesului de socializare, dezvoltarea si formarea personalitatii minorului. Caracteristicile dezvoltarii sociale ale adolescentior sunt prevazute in tabelul nr 1 (A.P.A American Psychologist Association, 2002). Grupul Adolescenta timpurie Adolescenta de mijloc ( 14-16 Adolescenta tarzie social ( 9-13 ani) ani) (17-19 ani) Prienteni -centrul universului si -grupurile de prieteni fac loc -se dezvolta relatii social se schimba din treptat relatiilor romantice de cuplu serioase si familie in prieteni -grupurile de prieteni tind sa intime -grupul de prieteni tind devina mixte din perspectiva sa aiba acelasi sex ca si sexului adolescentii -incep intalnirile -apare dorinta -dau divada de mai putina puternica de a se conformitate si o toleranta raporta si de a fi mai mare la diferentele acceptat de un grup de individuale. prieteni

Familia

-are loc o crestere a conflictelor intre adolescenti si adulti; -legaturile stranse cu familia reprezinta un factor predicator impotriva factorilor de risc ai comportamentului

-se pune in balanta influnenta familiei cu cea a grupului

Toate aceste schimbari ce implica dezvoltarea adolescentilor, ii pregatesc sa experimenteze noi comportamente.Aceasta exprimare decurge din asumarea riscului ce reprezinta un aspect normal al dezvoltarii acestora ( D.M. Ferguson & J.L.Horwood, 1996) implicare in asumarea riscului ii ajuta pe adolescenti sa isi modeleze identitatea, sa incerce noi abilitati de a lua decizii, sa isi dezvoltare o conceptie realista despre sine si sa castige respuctul si acceptarea prietenilor. Din pacate, cateva din riscurile pe care adolescentii si le asuma pot constitui o amenintare la adresa sanatatii si integritatii lor.Conform (D.P. Farmington,1993) aspectele care prezinta un nivel ridicat al riscului in dezvoltarea tulburarilor de comportament sunt: consumul de alcool si droguri, sarcinile si volile cu transmisie sexuala, esecul si abandonul scolar, crimele, delincventa si violenta. In ceea ce priveste asocierea dezvoltarii pubertale cu delincventa se mentine inca o stare de confuzie. (Peterson si Taylor, 1996) revela faptul ca in cazul adolescentilor maturizati precoce, predomina o stare de stres, datorita sarcinilor la care acestia nu le pot face fata, stare care le orienteaza comportamentul spre acte delincvente.Conform acestei opinii, adolescentii baieti se confrunta mai des cu aceste probleme de adaptare sociala si psihologica, care-i determina sa se implice in numeroase activitati delincvente.Aceste afirmatii vin in contradictie cu teza conform careia, adolescentii maturizati precoce se adapteaza mai usor decat cei cu o maturitate mai tarzie ( Susman et al, 2002). In consecinta, relatia dintre maturizare- adaptare si delincventa este curviliniara.

2.1 Particularitati de varsta ale adolescentilor

Sub aspecul sensului de dezvoltare biopsihosociala , varsta delincventilor, reprezinta o coordonata importanta a personalitatii.In ceea ce priveste tipologia si evolutia numerica a infractiunilor, s-a constatat ca aceasta difera in raport cu varsta delincventilor minori sau adolescenti.Studii din domeniul psihologiei deviatiei arata demonstreaza ca majoritatea tulburarilor psihice si comportamentale isi au originea in perioada copilariei, marcata puternic de influentele nefavorabile din mediu.In ceea ce priveste cazul minorilor infractori 10-14 ani, statisticile evidentiaza preponderenta infractiunilor de furt, prostitutie, violuri, vababondaj, realizate de minori, ale caror preocupari sunt distractia, consumul frecvent de bauturi alcoolice, comiterea escrocheriilor si organizarea in bande ( P.Tolin & N.Guerra, 1994). Perioada in care copilul se pregateste sa deviana adolescent ( 12-13 ani ), se caracterizeaza printr-o stare de tensiune psihica, datorata modificarii structuii logice si atitudinale, care-l determina adesea pe adolescent sa manifeste conduite contradictorii, uneori impulsive, greu de controlat.Datorita faptului ca adolescentii nu-si pot autoevalua adevarat capacitatiile, acestia inregistreaza in 37% din cazuri esecuri scolare.( S.W.Henggeller,1998) Ignorand activitatea scolara, acestia prefera organizarea in bande in care predomina distractia, consumul de alcool si escrocheria.Prezenta acestui decalaj intre nevoile individului si satisfacerea lor in familie, scoala, ii determina pe adolescenti sa adere la grupul infractional in care acestia sunt socializati intr-o maniera antisociala. Studiile realizate de ( I.Pitulescu, 1995) in anul 1991 au constatat ca intre 10-14 ani au avut loc 5504 fapte prevazute de legea penala si anume de 3,2 ori mai multi faptuitori si de 3,7 ori mai multe fapte data de anul 1989, cea mai mare pondere avand-o talhariile ( 75% in mediul urban si 25% in rural) apoi violurile, furturile si omorurile, majoritatea fiind comise de minori ce au abandonat scoala ( 54%). Un alt studiu efectuat (G.W. Know, 20000, evidentiaza incidenta infractiunilor la tineri care atinge o culme absoluta intre 25-30 ani, dupa care scade brusc.Acelasi autor afirma ca in fazele adolescentei sunt dominate infractiunile de furt, care se specializeaza dupa 30 de ani,

escrocheria care atinge varful statistic la 21 de ani si infractiunile contra moravurilor intre 1630 de ani. Statisticile arata ca violenta contra persoanelor e mai mica la adolescenti si creste in special la adultii tineri- inclusiv delincventa rutiera ( J.D.Hawkins,1996). Referitor la delincventa feminina, acesta este mai lent in ceea ce priveste versantele de ascensiune si scade mai putin rapid decat cea a delincventei masculine, fiind intotdeauna sub acesta ( T.Hirchi, 1996). In ceea ce priveste numarul si natura infractiunilor comise de minori, statisticile din S.U.A. evidentiaza ca 26% dintre minorii arestati in 1997 erau fete, din care o treime cu varsta sub 15 ani.Intre 1993-1997 numarul infractiunilor insotite de violenta reprezinta 9% in cazul baietilor si 12 % in cazul fetelor ( A.B.Looper & D. Cornell, 1996). Din cele aratate mai sus, se contureaza clar ideea ca delincventa juvenila reprezinta consecinta unor deficiente educative, dar si a carentelor din dezvoltarea socio-morala si afectiva care predomina inca din perioada copilariei si care influenteaza personalitatea adolescentului. 2.2 Cauzalitatea si factori favorizati in delincventa juvenila Tabelul nr. 2 Modelul cauzal al delincventei ( G.Basiliade, 1974) Tip de cauze 1) nivel societal macrosocial: disfunctii organizatorice socialeconomice, politice, morale 2) nivel psiho-social (microsocial): deficienta ale institutiilor de socializare ( ale grupurilor primare) 3) nivel psiho-individual: insuficienta dezvoltare a judecatilor morale, a atitudinii, valorilor, tulburarilor afective si caracteristice Grad de generalitati generale Actiune Indirecta Pondere Principala sau secundara Principala sau secundara Principala sau secundara

particulare

Individuala

Individual si singular

Individuala

Pornind de la acest model, o examinare completa asupra etiogenezei comportamentului delincvent, presupune, pe langa considerarea factorilor obiectivi, analiza mecanismelor psihosociale si psihologice, a proceselor psihice care ii determina, in prezenta acelorasi conditii social-economice si culturale, pe unii indivizi, sa devina infractori , in timp ce pe altii nu. Conceptiile moderne actuale, considera ca la baza formarii si modelarii comportamentului delincvent, contributie o multitudine de factori.Unii factori tin la particularitatiile individuale ale copilului sau adolescentului, dar majoritatea lor depinde de complexitatea mediului social ( ex: familia sociala, grup de prieteni, vecini, comunitat) care favorizeaza, modeleaza si mentin agresivitatea timpurie si comportamentele antisociale. Studiile efectuate ( V.Preda, 1998) au stabilit ca factorii implicati in aparitia comportamentului delincvent la minori si adolescenti, au urmatoarea pondere: 31,2% de ordin individual sau de personalitate, 25% de ordin social si 43,8% combinatii, fapt ce realizeaza

caracterul si de potentare reciproca a conditiilor care duc la descompensarea pe fondul evident al inadaptarii. Etiologia comportamentului delincvent, constituie o problema complexa in care bio-neuropsihogeneza nu poate fi separata de psihopatogeneza si sociogeneza. In acest sens, dupa cum afirma Sorin M.Radulescu ( 2000,p.242) la dizarmonizarea psihicului contribuie factorii organici si ereditari, tradusi in leziuni la nivel microscopic, biochimic si desenzimatic care actioneaza in sens negativ inainte de formarea constiintei.Factorii de mediu social din timpul copilariei si adolescentei actioneaza fie in sens pozitiv, corectand dezechilibrele existente, amornizand psihicul, fie in sens negativ, agravand baza organiza a psihopatiei. Referitor la factorii favorizati in delincventa minorilor si adolescentilor, pintre acestia se pot numara influenta negativa a grupului familial si stradal, consumul de alcool si stuperfiante a caror influenta nefasta sporesc sansele ca indivizii de sex masculin sau feminin sa manifeste conduite antisociale.