Moara cu Noroc Ioan Slavici e un reprezentant de seama a perioadei marilor clasici, alaturi de Eminescu, Caragiale si Creanga, traditia nuvelisticii

si a romanului romanesc avand in el un punct de reper. In Moara cu Noroc , nuvela cea mai cunoscuta a lui Ioan Slavici, se poate spune ca banul este personajul ascuns, dominant, ce se manifesta in forme diverse de la un capat la altul al textului, ca o apa subterana, malefica. Tema nuvelei ilustreaza procesul de dezumanizare ca rezultat al dorintei de imbogatire. Titlul este alcatuit din doua substantive legate cu o prepozitie ce la prima vedere ar denumi un loc al fericirii si al binefacerii dar de-alungul nuvelei sensul cuvantului noroc se dovedeste a fi contrar asteptarilor, devenind un loc al zbuciumului sufletesc ce duce spre moarte, un nenoroc. Cele 15 capitole centrate de 2 capitole, primul care are rol de incipit ce preia functia prologului si ultimul ce are valoarea unui epilog, ambele reprezentate de spusele personajului intelept, soacra, alcatuiesc rema operei. Ghita, personajul principal al nuvelei, este un calator de la sat catre oras. El isi paraseste coliba natala, simbol al linistii patriarhale, si face un popas mai mare la Moara cu Noroc : trei ani, macar trei ani sa pot sta aici , cu gandul ca apoi sa-si intemeieze la oras o afacere stabila, un atelier mare, cu zece calfe si cu desfacere pe masura. Pornind catre spatiul ales, el parcurge un drum simbolic, strabate paduri si tarini, lasa in urma sate si locuri bune, semne ale unei civilizatii stabile, si mai ales coboara, se lasa in vale. Tot acest traseu semnifica coborarea in infern. Locul unde ajunge : hanul, nu este un loc al protectie, ca mai tarziu la Mihail Sadoveanu, in :Hanul Ancutei ci este un spatiu dusman omului, un spatiu care il va dezumaniza si il va transforma pe Ghita intr-o marioneta al carui singur scop va fi castigul de bani. Cele cinci cruci aflate in fata hanului, doua de piatra si trei de lemn au un rol anticipator. Cele trei cruci de lemn ar putea insemna numarul personajelor din familia lui Ghita care vor scapa de moarte, celelalte doua, din piatra, semnificand sfarsitul celorlalti doi : Ana si Ghita. Pe acest traseu, al coborarii si al iesirii din Infern, nuvela prezinta o simetrie perfecta. Primul capitol incepe cu vorbele prevestitoare ale soacrei lui Ghita, care prefigureaza marile drame si conflicte ivite in evolutia personajelor : -Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit . Harnicia, seriozitatea si mestesugul pe care le stapaneste la inceput cu usurinta ii aduc multi bani si fac ca afacerea de la han sa prospere,Ghita fiind multumit cand isi numara seara castigul. Intriga e generata de aparitia la Moara cu Noroc, a lui Lica Samadaul, un simbol al raului care ii da de inteles lui Ghita ca, daca vrea sa ramana aici, va trebui sa devina omul lui. Invoiala cu Lica duce la un mare zbucium launtric in sufletul lui Ghita, Conflictul interior este din ce in ce mai puternic, lupta dandu-se intre fondul cinstit al lui Ghita si ispita imbogatirii. El ezita intre cele doua cai simbolizate de Ana (valorile familiei, iubirea, linistea colibei) si de Lica (bogatia, atractia malefica a banilor). Dezumanizarea lui Ghita se produce intr-un ritm alert, el insusi autoanalizandu-se, da vina pe firea lui slaba, incercand astfel sa isi motiveze faptele. Acest conflictul este foarte bine descris de Slavici. Acesta reuseste sa redea gandurile lui Ghita printr-un stil indirect liber, prin autoobservare : Ei ce sa-mi fac isi zise Ghita in cele din urma. Asa m-a lasat Dumnezeu ! Ce sa-mi fac, daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea. Personajele lui Slavici sunt creatii complexe, dar verosimile, pentru ca ele se schimba, evolueaza in fata noastra. In nuvela sunt folosite multe tipuri de caracterizare. Intervenind direct, naratorul schiteaza portretul fizic al eroilor : Ghita e un cizmar de la sat., Lica e inalt, uscativcu mustata lunga, cu ochii mici si verzi, si cu sprancene dese si impreunate la mijloc , dar ei se definesc mai bine prin portretul moral, realizat indirect, prin comportamentul sau modul lor de a actiona. De asemenea tot o modalitate indirecta de caracterizare o reprezinta atitudinea altor personaje fata de un erou, evidenta prin monolog. 1

Dialogul contribuie la caracterizarea indirecta a personajelor si sustine veridicitatea relatiilor dintre acestia. Monologul interior, de factura traditionala, monologul interior adresat, stilul indirect liber sunt principalele mijloace de investigare psihologica a personajului principal. Ghita, personajul rotund, este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, al carui destin ilustreaza consecintele nefaste ale setei de inavutire. Desfasurarea actiunii il surprinde pe acesta care stapanit de setea de bani, se indeparteaza tot mai mult de familia sa, fiind din ce in ce mai mult manevrat de Lica, devenindu-i complice si partas in toate afacerile necurate. Jefuirea unui arendas si uciderea femeii in negru ce au avut loc in preajma hanului il fac pe Ghita sa depinda definitiv de Lica, devenind complicele acestuia la crima, prin faptul ca depune marturie mincinoasa in fata justitiei. Cand Buza-Rupta si Satila sunt condamnati, Ghita desi stie ca acestia sunt nevinovati el nu le ia apararea. Patima aurului usor castigat il face pe carciumar sa renunte la ideea de a parasi hanul sau de a il denunta pe Lica jandarmului Pintea. Din acest moment prabusirea personajului principal este inevitabila. Lica devine un obisnuit in casa lui ba chiar il forteaza pe Ghita sa-i dea nevasta. Personajul principal este surprins acum in postura unui om cazut psihic, a unui barbat devenit deodata sluga, fara nici o putere de a reactiona, o papusa in mainile lui Lica. In ochii Anei, Ghita nu mai e sotul protector si iubitor ba dimpotriva : Tu esti om, Lica, iara Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau decat asa. Punctul culminant il constituie momentul cand Ghita turbat de manie si gelozie vrea sa se razbune. Cu ajutorul jandarmului Pintea, carciumarul incearca sa il prinda pe Lica cu suficiente dovezi la el si astfel el o ofera pe Ana drept momeala. In deznodamanul nuvelei, toate fortele raului se distrug inconstient unele pe celelalte. Intorcandu-se la Moara cu Noroc, Ghita o injunghie pe Ana. In acelasi moment , la comanda lui Lica, Raut il impusca pe Ghita in ceafa apoi da foc hanului.Lica,urmarit de jandarmi, se sinucide lovindu-se cu capul de trunchiul unui copac. Ioan Slavici isi pedepseste astfel exemplar toate personajele implicate in afaceri necinstite : arendasul este pradat si batut, femeia tanara in negru e asasianta prin sufocare, Buza-Rupta si Saila sunt condamnati, Lica se sinucide, Ghita este impuscat, iar Ana cazuta in patima iubirii pentru Lica este injunghiata de catre sotul ei. Moara cu Noroc se mistuie intr-un incendiu care distruge si transforma totul in scrum, ca semn ca locul trebuia purificat , curatat de relele ce se inradacinasera acolo, focul dobandind astfel rol catharctic. Finalul nuvelei e de o simplitate clasica. Batrana ca ultim narator al destinelor personajelor afirma : Se vede ca au lasat ferestrele deschise(..) simteam eu ca nu are sa iasa bine , dar asa le-a fost dat Simbolistica initiala a drumului se completeaza, in final, cu sugestia drumului vietii care continua si dupa tragedia de la Moara cu noroc : Apoi ea lua copii si pleaca mai departe . Sfarsitul tragic al lui Ghita este o lectie existentiala, dar si o invitatie la viata cumpatata,cinstita si linistita oferita de munca onesta si de dragostea celor din familie si a celor din jur .