P. 1
Ion Andreescu -Prezentare-

Ion Andreescu -Prezentare-

|Views: 305|Likes:

More info:

Published by: András Zsombor-Adorján on Jun 08, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/16/2015

pdf

text

original

Ion Andreescu (15 februarie 1850, Bucureşti — 22 octombrie 1882

)
Îmi cer scuze anticipat, dacă prezentarea mea se va asemăna mai mult a culegere de texte și citate…, dar cum exprimau exact ceea ce simt și gândesc, ceea ce vreau să transmit – însă net superior posibilităților mele lingvistice, - nu m-am putut abține să înlocuiesc propriile formulări cu acestea. Sursele folosite: Marin Nicolau - Golfin: Istoria artei, Constantin Prut: Dicționar de artă modernă, Iulian Mereuță: Andreescu, Radu Bogdan: Ion Andreescu, Eric Protter: Pictori despre pictură. Întrebat odată de pictorul Petrașcu ce crede despre Ion Andreescu, Nicolae Grigorescu a răspuns: „Andreescu este cel mai mare artist pe care l-a avut țara, socotindu-mă chiar și pe mine. Daca ar fi trăit, ar fi devenit fără îndoială marele nostru artist național.” O asemenea mărturisire capătă în gura lui Grigorescu – de obicei scump la vorbă și sever în aprecieri – o valoare cu totul deosebită, pe care timpul a confirmat-o. Andreescu a fost într-adevăr un pictor excepțional și, incontestabil, cel mai profund dintre peisagiștii români. 1 Viața însă a fost nedreaptă cu el în toate privințele. (Povestea vieții sale e simplă, dar numai în parte cunoscută : s-a născut în 1850 la București, într-o familie de negustori înstăriți, care avea să-și piardă averea în anii când viitorul artist își făcea studiile secundare. Bănuindu-și un oarecare talent și nevoit să-și ajute cât mai grabnic părinții și frații, în 1869 Andreescu profită de recenta înființare, la Școala de arte frumoase condusă de Theodor Aman, a unei secțiuni de desen linear și caligrafie, și urmează cursurile celor trei ani prevăzuți în program. După absolvire reușește cu multă greutate să fie numit profesor la catedra seminarului din Buzău.)2 Pe lângă faptul că a cunoscut neajunsuri și lipsuri, nu a apucat să vadă reflecția străduințelor sale, oglindită în aprecierea contemporanilor săi așa cum a avut parte Grigorescu… Tablourile sale „nu circulau”. Cei puțini care-l apreciau și-i cumpărau picturile (poate la preț de nimic), sau pe cele primite în dar, le păstrau sub vălul tăcerii, iar statul nu a depus vreun efort, pentru ca în puținele sale muzee, opera pictorului să-și afle locul meritat. Și astfel cu timpul, numele său a căzut în uitare.3 - Iată unul dintre motivele mele cu greutate, pt. care l-am ales pe Andreescu ca subiect de studiu pt. această prezentare. Iulian Mereuță în volumul său despre Andreescu spune: Ar fi trebuit, privindu-i opera, să fi trăit în copilărie surpriza naturii, mirajul ei să-i fi însoțit descoperirea (…) Când va descoperi împrejurul Buzăului, pădurea, copacul, ipostaza vegetala a vieții, va ști că ceea ce îi fusese răpit îi era acum acordat, că revelația refuzată suferise doar o amânare.
1 2

Radu Bogdan: Ion Andreescu pg. 3; Idem pg. 3; 3 Idem pg. 3;

Nu avea în copilărie decât poate nostalgia naturii, nedescoperită și doar presimțită (…) Exprimarea definitivă și clară a creației îi este furată la începutul existenței de fapte banale; (…) lua parte (…) la munca banală din care creația și bucuria sânt excluse, redusă la câteva operații sumare, reci, abstracte, (…) în care absența emoției condamnă definitiv la plictiseală.4 Lenta dar sigura decădere a familiei sale se întâmpla în fața ochilor. Căutând o soluție și încurajat de repetatele premii la desen în gimnaziu pășește în Școala de Belle Arte, - însă cu pași indiferenți în jurul artei (…) studiind fără convingere alfabetul sumar și arid al unei profesii. Disperarea cu care se agață de obținerea acelui post de profesor la Buzău pare o fugă ciudată, curioasă înspre propriul destin, evadare din locul în care aerul devenise irespirabil, pentru a salva speranța ascunsă în șansa artei. Când va întâlni pădurea (…), dealurile și crângurile, ritmul cosmic al vegetației, construcția sa interioară i-se destăinuie brusc.5 Pictura apare ca o salvare a ființei sale morale și intelectuale.6 În primele sale tablouri (1873-79) accentul cade pe sugerarea unei atmosfere apăsătoare de sărăcie și griji. Despre această perioadă artistică Golfin consemnează că formele sunt greoaie desenul stângaci, iar culoarea nu poate să sugereze întotdeauna materia, pt. definirea obiectelor și transcrierea picturală a emoției artistice. Lucrările arată totuși o mare putere de observație, (…) deosebită sensibilitate la culoare (…) În prima vacanță de iarnă când Andreescu se afla la București, tocmai s-a deschis expoziția Societății amicilor bellelor arte, aici printre altele figurau aproape 150 de tablouri de Grigorescu, lucrate în țară și Barbizon. Tot ce a văzut până atunci în expoziții și la școală l-a lăsat indiferent; exemplul și atitudinea de prietenie a marelui meșter a fost însă decisivă în hotărârea lui de a deveni pictor. Desigur Andreescu învățase mult din arta lui Grigorescu (îi apropia dragostea de natură, de oamenii simpli, de lumea târgoveților și a țăranilor, disprețul față de forme și convenții, plăcerea de a picta în aer liber). Barbu Ștefănescu Delavrancea însă menționează următoarele: „În fața peisagiilor lui, vezi natura vie și mare, și aici e un punct care îl deosebește de fermecătorul nostru maestru Grigorescu. Ceea ce la Andreescu e viu, la Grigorescu e feerie; ceea ce la Grigorescu e splendoare născută, la Andreescu se preface în simplu, energic, și suculent. La Grigorescu bogăția aparentă te răpește fără a te convinge; La Andreescu simplitatea aparentă te pune pe gânduri și te convinge, te face să înțelegi și de aceea să admiri;(…) căci picturile lui sânt niște rezumate limpezi ale esențialului din natură.7

4 5

Iulian Mereuță: Andreescu pg. 6-8; Idem pg. 8-9; 6 George Oprescu despre Andreescu; 7 Eric Protter: Pictori despre pictură pg. 166;

Picturile executate între 1875-78 sânt o adevărata biruință în ceea ce privește elementele de compoziție și tușa pentru interpretarea peisajului cu specific național (Târg în preajma Buzăului, Bâlci la Buzău). Pictorul s-a apropiat de viața și de sufletul țăranului pe care le-a redat în opere pline de adevăr. Semnificativă pt. această creație a artistului este Cumpăna satului (pânza nu se află în țara). Cu casele micuțe și mizere pe stânga și dreapta uliței, dominate de cumpăna fântânii, și sugerând un sentiment de chinuitoare deznădejde.8 Tot la Buzău, în pădurea parc numită de localnici Crâng, a pictat Ion Andreescu Iarna în Crâng și Crângul desfrunzit, căutând să prindă și să înțeleagă ca și în Stejarul fizionomia copacilor, în special a celor bătrâni. Se cunosc dintr-o scrisoare, culorile pe care le solicita permanent – câteva ocruri, un galben stins, un brun ars, - pigmenți săraci și aspri, buni pt. a descrie praful sufocant după o zi de muncă, coaja clocotită a unei brazde, scoarța calcinată a unui copac.9 Pictorul a reușit în unele peisaje să evoce și particularitățile solului argilos și aspru prin tonalități, pe care le integrează în armonia cromatică generală a pânzelor. Nu din întâmplare Octavian Paler îl numea pe Andreescu, în volumul său de eseuri dedicat autoportretului artistului: Un muzeu în labirint,- pictorul pământului. Pe bună dreptate, pictorul Mirea a declarat despre el: În peisaj Andreescu a început cu ceea ce alții uneori abia pot să sfârșească.10 Înaintea de plecarea sa la Paris (1879) Ion Andreescu a fost pictor deja format. Ce n-a avut în țară, a avut din prima la Paris, unde a fost imediat admis ca expozant la Salonul oficial cu două lucrări, Începutul primăverii pictat la Barbizon iar celălalt: Bâlci românesc. La a doua ședere în Paris pictează capodopera sa Iarna la Barbizon cu care participă la salonul din 1881- redată într-o atmosferă plumburie, folosind o varietate f. fină de griuri. Prima și ultima sa expoziție individuală a fost organizată în țară (în 1882) cu 65 de lucrări. Regretabil că după puțin timp tânărul artist care ar fi putut de acum să cunoască faimă a murit la 22 octombrie 1882 .

8 9

Marin Nicolau - Golfin: Istoria Artei Vol.2 pg. 192; Iulian Mereuță: Andreescu pg. 37; 10 Radu Bogdan: Ion Andreescu pg. 5;

Bibliografie: Iulian Mereuță: Andreescu Editura: Meridiane, București 1972 Radu Bogdan: Ion Andreescu Editura: Meridiane, București Constantin Prut: Dicționar de artă modernă Editura: Albatros, București 1982 Eric Protter: Pictori despre pictură Editura: Meridiane, București 1972 Marin Nicolau - Golfin: Istoria Artei Vol.2 Editura: Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1971

András Zsombor-Adorján Conservare - Restaurare Anul II

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->