Educatia estetica

Ce inseamna educatia estetica? Dezvoltarea capacitatii copilului de a recepta, evalua, trai si crea valorile frumosului. In aceasta lume in care kitsch-ul este atat de des intalnit, o astfel de educatie este chiar foarte necesara. Din pacate in zilele noastre, sintagma generatia supermarket a devenit dintr-o gluma, o ingrijoratoare realitate. Mult si ieftin, cam asta pare sa fie motto-ul din ce in ce mai multor oameni. Cantitatea poate sa dauneze calitatii si in cazul contactului cu arta daca nu exista o educatie estetica facuta corect si temeinic. Asa cum exista analfabetism scolar, asa putem vorbi si de un analfabetism estetic, acea insensibilitate fata de frumos, fata de valoare. Receptivitatea fata de arta trebuie educata: In functie de idealul estetic al epocii, se formeaza gustul estetic, ceea ce numim bunul gust, care, desi are caracter spontan si subiectiv, iar de gustibus non disputandum, este totusi rezultatul educatiei si al climatului cultural in care traieste omul. Tot educatia estetica se mai ocupa si de sentimentele estetice si de convingerile estetice, acele mobiluri interne ce orienteaza preocuparea omului pentru introducerea frumosului in modul sau de viata. Judecata estetica, de asemenea este un alt obiectiv al educatiei estetice, si consta in aprecierea mesajelor estetice pe baza unor criterii de evaluare, adica, este un rezultat al interactiunii dintre cultura estetica a persoanei si experienta sa estetica. In cadrul judecatii, putem vorbi de subiectivism (imposibilitatea emiterii unor criterii generale de apreciere) si obiectivism (existenta unor criterii general valabile, negand in acelasi timp participarea subiectiva a celui ce face apreciarea). Subiectivismul si obiectivismul, desi pot denatura, daca sunt exagerate, totusi coexista ca principii in judecata estetica. Si nu in ultimul rand, educatia estetica are ca obiectiv si simtul de creatie estetica, mai precis capacitatea si abilitatea de a imagina si crea frumosul. Tinerii au un potential creativ deosebit, asa incat, aceste calitati pot fi educate, dezvoltate si valorificate. Educatia estetica trebuie facuta urmand anumite principii: se folosesc doar valori autentice (pentru a invata corect un copil ce este valoarea, nu poate fi folosit un kitsch); receptarea valorilor estetice este creatoare, activa (copilul trebuie invatat sa interpreteze personal mesajul artistic, sa fie activ, deschis in receptarea artei); unitatea dintre forma si continut (forma si fond) si intelegerea si situarea contextuala a fenomenului artistic (interdependenta dintre opera, autor, creator si conditiile social-istorice in care opera este creata)

O educatie estetica poate apropia copilul de arta, de frumos, in cazul in care este facuta tinand cont de etapele de dezvoltare a respectivului copil. De exemplu: A duce un copil prea mic la o piesa de teatru dificila, pentru adulti, suna mai mult a chinuiala decat a educatie: copilul nu va intelege nimic (e normal), se va plictisi, si va ramane cu ideea ca teatrul e ceva plictisitor la care se duc doar oamenii mari. Evident ca, acel copil, cand va fi adult, va fi predispus spre indepartarea de teatru. Am auzit de parinti care, nu numai ca au dus copilul la o manifestare artistica (teatru, expozitie, opera, concert) mult deasupra capacitatilor lui de intelegere si digerare, dar si l-au pus in situatia de a raspunde la intrebari de genul: ce ai inteles tu din... , sugerandu-i, fara sa-si dea seama, in mesaj ascuns, ca esti prea prost ca sa intelegi si, mai rau, nu o sa intelegi niciodata. Copilul, bineinteles ca se simtea penibil nestiind ce sa raspunda la respectivele intrebari puse oarecum savant, si... a ramas ani buni usor recalcitrant la anumite manifestari artistice. In cazul acesta, norocul lui a fost faptul ca era totusi un om inteligent care s-a autoeducat si a ajuns in final sa redescopere arta. Un alt exemplu de genul acesta il mai pot da chiar din experienta mea de actrita, cand, in sala, au fost adusi, la o piesa dificila, in iidish, copii din clasa a-6-a, de catre profesorii lor. Recunosc, piesa era dificila chiar si pentru mine, asa ca nu stiu ce au inteles acei copii. Educatia estetica pregateste terenul intalnirii omului cu valoarea, dar si cu nonvaloarea. Astfel incat el sa stie sa deosebeasca ce e cu adevarat valoros de kitsch. Dupa ce este pregatit terenul, incepe formarea culturii estetice, structurat, pe etape de varsta si pe categorii de manifestari artistice. Cultura estetica obiectiva presupune un ansamblu de cunostinte si capacitati estetice ce sunt transmise si formate in procesul educational din scoala. Aceasta cultura estetica obiectiva are ca rezultat spiritual o cultura estetica subiectiva, momentul in care au fost asimilate, digerate, integrate toate cunostintele estetice. O cultura estetica obiectiva nu se formeaza adunand informatii de-a valma, si, nu se face adunand doar informatiile placute in functie de gustul estetic al fiecaruia. Un profesor de la actorie mi-a zis odata ca sa poti spune ca nu ti-a placut o piesa, trebuie intai sa o vezi toata, nu sa pleci la pauza. Printre modalitatile de realizare a educatiei estetice si implicit a culturii estetice sunt revelate: educatia literara, muzicala, coregrafica, plastica, cinematorafica, etc. Toate acestea pot fi realizate atat in cadre formale de educatie, cat si nonformale sau informale. In scoala copilul are parte de discipline de profil, iar educatia se rotuneste si prin vizitarea de muzee, expozitii, vizionare de spectacole, concerte etc, insa trebuie tinut cont si de influentele estetice provenite, in cadru informal, din campul psihosocial al mediului inconjurator: strada, cartierul, familia, grupul de prieteni, locul de munca; mass.media, in general, sistemele de televiziune prin cablu, in mod special. Aceste influente, multiplicate de progresul tehnologic al massmediei, intretin un risc apreciabil la nivelul formarii-dezvoltarii personalitatii. Instrainarea sau falsificarea valorilor prin perpetuarea unor fenomene de "kitsh",

produse de economia de consum care poate altera orice forma de arta si de sensibilitate estetica. Educatie estetica este componenta de baza a formarii vocationale a personalitatii umane, prin care se realizeaza armonia intre toate componentele educatiei. Educatia estetica favorizeaza formarea sentimentelor intelectuale, a convingerilor morale fortificand si echilibrand intreaga personalitate, permitand realizarea idealului educational.