Sunteți pe pagina 1din 5

Revista Vox Philosophiae

(www.filozofie.eu)

Revista Vox Philosophiae

Hermeneutica lui Schleiermacher


Florin Maxa, Ostensiunea. Comprehensiune şi accept,

Editura Limes, Cluj- Napoca, 2007


Recenzie

Ioana Baciu

1
Revista Vox Philosophiae
(www.filozofie.eu)

7 februarie 2009

Florin Maxa, profesor universitar în cadrul Univ. de Artă şi Design Cluj-Napoca,


prezintă, în opera sa, trăsături ale hermeneuticii lui Schleiermacher. Mai întâi, trebuie
precizat despre Fr. Schleiermacher (1768-1834), faptul că este întemeietorul hermeneuticii
generale. Acesta este preocupat, la început, de hermeneutica sacră, susţinând, însă, şi
cursuri de hermeneutică generală. În viziunea filosofului german, hermeneutica reprezintă
o artă a înţelegerii, existând mai multe hermeneutici speciale. Referitor la termenul de
înţelegere, trebuie afirmat faptul că acesta înseamnă gândire, plecând de la expresia
lingvistică. Aceasta poate apărea ca discurs, într-o anumită comunitate, dar şi ca
obiectivare sau transpunere a spiritului viu în lumea obiectelor. Astfel, hermeneutica ar
avea în vedere latura gramaticală, dar şi cea personală a interpretării .
Hermeneutica lui Schleiermacher se divide în teoria interpretării gramaticale şi
teoria interpretării psihologice. În continuare, trebuie să facem o distincţie între cele două
tipuri de interpretare propuse de Schleiermacher, anume interpretarea gramaticală şi cea
psihologică. Astfel, primul tip de interpretare se referă la gramatică. Aceasta exprimă, în
viziunea lui Schleiemacher, alteritatea limbajului, acesta din urmă căpătând forma
mediului care stabileşte relaţiile între oameni, astfel omul fiind limbaj. În cadrul acestei
interpretări, trebuie ţinut cont de întregul text, de sensuri şi, nu în ultimul rând, de autorul
textului. În cazul interpretării psihologice, aceasta vede textul ca pe o expresie a vieţii.
Acest sens e intuit, simţit, fiind, în fapt, divinaţie sau empatie. În acest moment,
interpretul intră în rezonanţă cu sufletul autorului. Această interpretare vizează
individualitatea care se află mai presus de înţelegerea generală. Din punct de vedere
psihologic, limbajul se află în slujba autorului.
Referitor la aceste două tipuri de interpretare, Paul Ricoeur observă, cu precizie,
faptul că interpretarea gramaticală ’’ se bazează pe trăsăturile discursului care sunt
comune unei culturi’’, iar interpretarea tehnică (psihologică), ’’ ajunge la subiectivitatea
celui care vorbeşte, limba fiind uitată; este pozitivă, pentru că ajunge la actul de gândire
care produce discursul’’ . De asemenea, programul lui Schleiermacher este atât romantic
(apelează la o relaţie vie cu procesul de creaţie), cât şi critic (se vrea elaborarea unor reguli
de comprehensiune universal valabile). Proiectul romantic arată faptul că există
hermeneutică unde nu există înţelegere, iar cel critic, faptul că trebuie să-l înţelegem pe
autor bine şi chiar mai bie decât s-a înţeles el pe sine.

2
Revista Vox Philosophiae
(www.filozofie.eu)

În titlul cărţii lui Florin Maxa întâlnim termenul de comprehensiune. În gândirea lui
Schleiermacher, acest termen reprezintă actul de reconstrucţie, ce porneşte de la
momentul viu al concepţiei. Acceptul din gândirea lui Schleiermacher, concept amintit de
Maxa, se referă la faptul că hermeneutica lui Schleiermacher se bazează pe intropatie,
empatie. Arta înţelegerii mutuale este hermeneutica. Această artă e dialogul, în care ne
aflăm faţă-în-faţă cu altul, o raportare la celălalt.
Acest lucru este redat în cartea lui Florin Maxa, în capitolul Hermeneutica lui
Schleiermacher. De la începutul acestui capitol, este arătat faptul că hermeneutica, în
viziunea lui Schleiermacher, este artă a înţelegerii şi că hermeneutica generală nu există.
De asemenea, Maxa redă faptul că hermeneutica este arta de a înţelege discursul celuilalt,
acest lucru fiind, în fapt, dialogul. Maxa prezintă introducerea pe care Schleiermacher o
face la Hermeneutica sa, în care se arată faptul că hermeneutica duce la o înţelegere a
conţinutului gândirii, acest lucru întâmplându-se doar prin intermediul limbii. De
asemenea, referitor la limbă, Schleiermacher afirmă faptul că aceasta este condiţionată de
actele autorului discursului.
De asemenea, Maxa vorbeşte despre ostensiune ca râvnind acceptul, ca trebuind să
se lase integrată. În acel moment apare înţelegerea, care, aşa cum afirmă Schleiermacher,
trebuie căutată. Înţelegerea greşită, spune Schleiermacher, trebuie evitată. Maxa prezintă
afirmaţia lui Schleiermacher, cum că trebuie evitate acele neînţelegeri calitative şi
cantitative. Neînţelegerea este definită de Schleiermacher ca fiind urmarea unei convingeri
prealabile, aceasta din urmă fiind o eroare sau o preferinţă situată în proximitatea scopului
şi respingerea a ceea ce se află în afara sa.
Maxa reia modul de formulare pozitiv a discursului, prezentată de Schleiermacher,
şi anume obiectiv-istoric ( modul în care discursul se inserează în ansamblul limbii);
obiectiv-divinatoriu (modul în care discursul ajută la dezvoltarea limbii) ; subiectiv-istoric
(modul în care discursul este dat în cuget); subiectiv-divinatoriu (modul în care discursul
acţionează asupra autorului).
În finalul subcapitolului 1 al capitolului dedicat hermeneuticii lui Schleiermacher,
Maxa se referă la interpretare, aşa cum o înţelege Schleiermacher, şi anume ca fiind
precedată de lectura cursivă. Pentru a dobândi imaginea de ansamblu asupra întregului.
Maxa reuşeşte, în cadrul acestui capitol, să identifice conotaţiile pe care le capătă
hermeneutica, în cadrul gândirii lui Schleiermacher, surprinzând, în acelaşi timp,
semnificaţia termenilor de înţelegere, discurs, interpretare.

3
Revista Vox Philosophiae
(www.filozofie.eu)

În subcapitolul al doilea al celui de-al treilea capitol, Florin Maxa arată importanţa
interpretării gramaticale, sau semiotică, aşa cum o denumeşte autorul. Astfel, Maxa
prezintă modul în care Schleiermacher înţelege interpretarea gramaticală, ca fiind o artă
lingvistică. Interpretarea gramaticală este obiectivă, raportând o expresie la cadrul
lingvistic general. Aşa cum am arătat anterior, omul este limbajul iar o interpretare
gramaticală ar însemna înţelegerea omului ca fiinţă socială şi ca fiinţă care utilizează
gramatica. Astfel, hermeneutica, aşa cum bine arată Florin Maxa, duce la înţelegere
conţinuturilor de gândire.
În ultimul subcapitol al Hermeneuticii lui Schleiermacher, Florin Maxa redă
interpretarea psihologică (sau introiectivă). Autorul român evidenţiază corect ceea ce
afirmă Schleiermacher despre acest tip de interpretare, şi anume faptul că este necesară o
viziune de ansamblu asupra unităţii operei şi a trăsăturilor principale ale compoziţiei. Spre
deosebire de interpretarea gramaticală, care se raporta la text ca la un moment al vieţii
autorului, interpretarea psihologică intervine doar dacă între interpret şi autor există o
afinitate psihologică, adică intropatie sau empatie. Acest tip de interpretare se referă la text
ca fiind expresia spiritului unui autor. Acest text trebuie simţit, procedeul fiind numit
divinaţie. În acest moment, interpretul va intra în rezonanţă cu sufletul autorului.
Interpretarea psihologică constă, de fapt, în a înţelege discursul unui autor ca manifestare
a trăirii acestuia. Astfel, pentru a înţelege opera unui autor, este necesar să-i studiezi
biografia, dar şi discursul ce influenţează o anumită operă.
Miza interpretări psihologice este de a înţelege discursul unui autor, la fel de bine
sau chiar mai bine decât l-a înţeles autorul său. Florin Maxa redă, cu precizie, acest lucru,
arătând faptul că înţelegere operei unui autor depinde de cunoaşterea vieţii artistului, acest
lucru influenţând percepţia receptorului. Această acceptare se realizează cu ajutorul
înţelegerii, a comprehensiunii. În acest caz, hermeneutica este una psihologico-istorică,
centrându-se pe subiect şi pe orizontul conştiinţei acestuia.
În concluzia capitolului despre hermeneutica lui Schleiermacher, Maxa subliniază
corect faptul că filosoful german separă hermeneutica (ca şi artă a interpretării) de retorică
(aceasta fiind expunere a ceea ce este înţeles)
Capitolul dedicat de Maxa lui Schleiermacher cuprinde, în mod corect, prezentarea
interpretării ca fiind gramaticală, deoarece raportează o expresie la cadrul lingvistic
general, dar şi psihologică, deoarece descoperă capacitatea unui autor de a exprima stările
sale sufleteşti sau gândurile sale.

4
Revista Vox Philosophiae
(www.filozofie.eu)

Cartea lui Florin Maxa, ’’Ostensiunea. Comprehensiune şi accept’’, prezintă, în mod


corect, detaliile gândirii lui Fr. Schleiermacher, urmărind să traseze liniile operei acestui
filosof german, redând elemente biografice, dar şi o bibliografie completă. Această
prezentare făcută de autorul român este o provocare, un îndemn la lectură, fiind un efort
hermeneutic de înţelegere a discursului schleiermacherian.