Generatia Y

Au (in jur de) 20 de ani) si se comporta ca atare. Sunt idealisti, cred ca stiu si pot totul. Inca nu s-au lovit de viata, nu au invatat sa fie prudenti. Sunt frumosi si curati, nu neaparat competenti inca. Au sperante si vise, si cred cu tarie ca le pot transforma in realitate. Nu vor sa traiasca pentru a munci, ci vor sa munceasca pentru a trai acesta ar putea fi un motto al acestei generatii. In consecinta sunt foarte atenti la echilibrul dintre ceea ce dau si ceea ce primesc la serviciu. Si, spre disperarea Generatiei X, obisnuita in cultul muncii, calculeaza foarte atent efortul depus si asteapta recunoastere si recompense substantiale si rapide. Nu inteleg ierarhiile. Traiesc intr-o lume matriceala si vin la serviciu cu iluzia ca o vor gasi si aici. Sunt obisnuiti sa comunice usor si neprotocolar; asa cum au invatat din blog-uri sau retelele de socializare. Si au iluzia ca a lucra in open space inseamna ca suntem egali. Nu prea au tact si nu inteleg regulile de tip club englezesc a multor organizatii. Se misca repede si isi distribuie atentia in multe directii. Isi doresc viteza, simplitate si inovatie si se lovesc de regulile si procedurile pe care managerii Generatiei X le respecta cu strictete. Au multa creativitate si energie, si isi aduc contributia personala atunci cand au cadrul potrivit. Pentru ei, profesia este in primul rand un mod de a se exprima si a se arata lumii. Munca e relaxare, uneori si joaca. Ii sperie putin tensiunea pe care o simt la (unii) manageri ai Generatiei X si se intreaba daca asa vor ajunge si ei cand vor fi mari. Cand nu le mai place locul de munca, il schimba relativ usor si fara regrete.

cunoscatori in ale tehnologiei; a oferi mentenanta de calitate; foarte increzatori in ei insisi; a se plictisi foarte repede; a astepta succesul foarte devreme in cariera; a solicita salarii peste medie. Prin contrast, cei din generatia X (nascuti intre 1961 si 1979) tind sa fie:

sceptici; buni muncitori individuali, mai degraba decat in echipa; valorificatori ai un job sigur. Predecesorii generatiei X, cei care au apartinut baby-boom-ului (intre 1945 si 1960) sunt cunoscuti ca avandvalori conservatoare si a fi tehnofobi. Spre deosebire de generatia Y, cei nascuti intre 1945 si 1960 sunt mult mai loiali unui angajator si continua sa isi pastreze un job, chiar daca nu le place sau nu li se potriveste. Daca generatia Y vede multe oportunitati pe piata muncii pentru a experimenta diverse joburi, generatia X:

ii acuza de lipsa eticii in munca; comenteaza faptul ca atitudinea vizavi de munca a generatiei Y este o consecinta a faptului ca nu au experimentat perioade dificile din punct de vedere economic. Increderea execesiva in propriile calitati, care uneori nu este fundamentata si tinde spre aroganta, reprezinta valori induse tocmai de parintii care acum se simt frunstrati ca persoane tinere le fura joburile din top management pe care le asteptau de o viata.

Diversele stereotipuri aparute pe piata cu privire la generatii afecteaza adesea, mai ales in ceea ce priveste mediul de lucru si angajarea:

se spune despre generatia Y ca este una de job hopper-i, iar angajatorii pot fi mai reticenti in a le oferi posturi bine platite si de responsabilitate, in ciuda pregatirii lor si a experientei pe care o afiseaza; in actualul context al crizei, proaspetii absolventi de facultate se plang ca isi gasesc cel mai greu de munca, cu toate ca nu mai au pretentii la salarii mari sau la beneficii extra-salariale. Comunicarea la job poate devini dificila intre colegi cu diferente mari de varsta: generatia X nu va intelege criteriul de angajare care nu pune in prim plan experienta, in timp ce generatia Y pune accent mai mult pe abilitati, educatie sau capacitati de adaptare si entuziasm.

Generatia X
Ii intalnesti in birourile multinationalelor (mai nou din ce in ce mai des in open space), dar si in firmele romanesti mari. Sunt cei care conteaza din punct de vedere profesional si au varste cuprinse intre 35 si 50 de ani. Sunt cei care au reusit dupa 1990 iar sociologii ii denumesc Generatia X. Si-au trait copilaria, adolescenta, poate si inceputul tineretii in comunism. Majoritatea au pornit de jos sau de acolo de unde eram cu totii in acele vremuri in care disparitatile sociale nu erau (sau nu pareau) prea mari. Cum sunt? Sunt oameni care s-au adaptat. Au reusit sa treaca prin tranzitii nesfarsite. Majoritatea s-au angajat la multinationale de tineri, spre disperarea familiei care le vedeau viitorul nesigur la privati. Si-au asumat riscuri, siau schimbat profesiile, au invatat singuri sa vorbeasca engleza, sa lucreze pe calculator, sa conduca masina (companiei) La inceput au fost secretare, reprezentanti comerciali (un nume mult prea elegant pentru ce insemna comertul in anii 90), reprezentanti medicali, asistente de vanzari, omul bun la toate care se ocupa de calculatoare. Au vazut multe, stiu multe despre capitalismul salbatic si cum sa rezisti aici. In ce cred? Au muncit mult, cred in efort, in rigoare si in dedicatie. Si acum muncesc mult muncesc dimineata, seara si de multe ori in weekend. Se definesc prin ceea ce fac, locul de munca este extrem de important pentru ei. In timp, au inteles cum poti avea succes. Acum vor sa se bucure de rezultatul muncii lor.Consuma de parca astfel ar vrea sa uite copilaria in care suspinau dupa orice nimic venit din Occident. Se bucura si etaleaza brandurile castigate cu mult, mult efort. Cum se comporta? Inteleg ce se intampla prin companii. Inteleg politica inevitabila, inteleg sedintele si echipele de proiect nesfarsite, isi dedica mult timp si energie rapoartelor. Stiu ca imaginea conteaza si au invatat sa se vanda. Isi petrec mult timp aranjand cifre sau vizite in teren pentru managerii de la Headquarters (centrul regional). Nu le displac ierarhiile sau procedurile. Din contra, acestea le dau o senzatie de siguranta. S-au obisnuit sa nu primeasca feedback pozitiv pentru munca facuta, cred mai degraba ca daca seful nu iti spune nimic, e

bine. Sunt obisnuiti sa se descurce singuri, le este greu sa ceara ajutorul, simt uneori ca e un semn de slabiciune