ROMAN OBIECTIV

ION LIVIU REBREANU

Opera lui Liviu Rebreanu reprezinta un moment valoros in evolutia romanului. La fel ca in cazul lui M. Preda si in opera lui Rebreanu, marile romane sunt anticipate de nuvele. Astfel Rusinea, Zestrea, Itic Strul Dezertor vor constitui punctele de plecare pentru Ion, Rascoala si Padurea Spanzuratilor. Este scriitor obiectiv, a carui nota de originalitate consta in realizarea unor vaste constructii epice, cu caracter obiectiv, si n orientarea romanului psihologic pe fagas realist. formula de roman pe care o adopta Rebreanu este moderna si rezulta n primul rnd, din schimbarea perspectivei de investigatie, orientata spre obiectiv. Romanul Ion apare in 1920, fiind considerat o capodopera ce prezinta mediul rural in maniera realista, fara a-l idealiza. Fiind roman de tip obiectiv are trasaturile mentionate de criticul Nicolae Manolescu: romanele realiste si naturaliste sunt mai degraba imagini ale destinului decat ale vietii (Arca lui Noe). Proza realist obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a III-a. Viziunea din darat presupune un narator obiectiv care nu se implica in faptele prezentate, lasa viata sa curga. Naratorul omniscient stie mai mult decat personajele sale, si omniprezent dirijeaza evolutia lor ca un regizor. Tema romanului reprezinta problematica pamantului in satul ardelean de la inceputul secolului al XX-lea. Romanul prezinta lupta unui taran sarac pentru a obtine pamant si consecintele actelor sale. Caracterul monografic al romanului orienteaza investigatia spre diverse aspecte ale lumii rurale: obiceiuri legate de marile momente din viata omului (nasterea, nunta, inmormantarea), relatii sociale generate de diferentele economice (stratificarea sociala). Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului care intra si iese din satul Pripas, loc al actiunii romanului. Drumul este personificat are semnificatie simbolica, a destinului unor oameni si este investit cu functie metatextuala. Romanul este alcatuit din doua parti: Glasul pamantului si Glasul iubirii, titlurile celor 13 capitole sunt semnificative, discursul narativ avand un inceput si un sfarsit: Inceputul, Zvarcolirea, Iubirea, Noaptea, Rusinea, Nunta (prima parte); Vasile, Copilul, Sarutarea, Streangul, Blestemul, George, Sfarsitul (partea a doua). Viata personajelor se desfasoara dupa legile interne ale lumii lor si evolueaza in paralel. Amestecul lor este dezaprobat de doamna Herdelea, la hora, dar interferenta se produce in sensul determinarii destinului unui personaj din celalalt plan. Drama lui Ion si a altor personaje este inceputa de o vorba aruncata

inconstient de Titu Herdelea: daca nu vrea sa ti-o dea de buna voie trebuie sa-l silesti. Autorul foloseste tehnica contrapunctului: prezentarea aceleiasi teme in planuri diferite, nunta taraneasca a Anei, corespunde in planul intelectualitaii cu nunta Laurei, conflictul dintre Ion si Vasile corespunde conflictului dintre invatator si preot. Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica, in care locuitorii satului Pripas se afla la hora, in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea. Secventa este semnificativa, pentru destinul personajelor. Nicolae Manolescu numea hora, o hora a soartei. Descrierea jocului traditional somesana, este o pagina etnografica memorabila, prin portul popular, pasii specifici, vigoarea dansului si cantecul lautarilor: hora e in toi, zecile de perechi bat somesana cu atata pasiune ca potcoavele flacailor scapara scantei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se invaltoreste.... Rolul horei in viata satului este acela de a pune bazele unei familii. Hotararea lui Ion de a o lua pe Ana la joc, desi o place pe Florica marcheaza inceputul conflictului. Intriga romanului este data de cuvintele lui Vasile Baciu la adresa lui Ion. Acesta il numeste hot, sarac si talhar pentru ca umbla sa-i ia fata promisa altui taran bogat, George Bulbuc. Cuvintele jignitoare folosite de Vasile Baciu starnesc dorinta de razbunare a lui Ion care il va face pe chiabur de rusinea satului lasand-o pe Ana insarcinata. Conflictul central din roman este lupta pentru pamant iar drama lui Ion, este drama taranului sarac. Conflictul exterior este intre Ion al Glanetasului si Vasile Baciu, care este dublat de conflictul interior, intre glasul pamantului si cel al iubirii. Se poate vorbi si de conflicte secundare intre Ion si George Bulbuc pentru Ana, iar mai apoi pentru Florica. Impresionanta este scena in care Ion saruta pamantul: Apoi incet, fara sa-si dea seama se lasa in genunchi... si-si lipi buzele cu voluptate de pamantul ud. Dorind sa obtina repede cat mai mult pamant Ion ii face curte Anei, o seduce si il forteaza pe Vasile Baciu sa accepte casatoria. In sat invatatorul Zaharia Herdelea si preotul Belciug isi disputa autoritatea. In familia invatatorului se declanseaza o serie de conflicte, atat din cauza neintelegerilor cu preotul, cat si din cauza Laurei, fiica cea mare. Aceasta il iubeste pe Aurel Ungureanu (student la medicina), dar este ceruta de George Pintea (student la teologie) care este dispus sa o ia pe Laura de nevasta fara zestre. Dupa casatorie, Ion o maltrateaza pe Ana pna cnd aceasta, nemaiputnd suporta, se sinucide, lasnd n urma-i un copil de cteva luni, care in scurt timp moare si el. Vasile Baciu crede ca, dupa moartea Anei si a copilului, ar putea primi pamnturile napoi, dar legea nsa nu-l favorizeaza, iar preotul satului, Belciug, speculeaza nestiinta lor, determinandu-i ca, dupa moarte, sa lase toata averea lor bisericii.

ntre timp, Ion vrea sa recupereze iubirea pierduta, pe Florica, devenita sotia lui George Bulbuc, care l surprinde noaptea n curtea sa si-l omoara. Ion este un personaj realist, tipic, ilustrand taranimea saraca ce doreste pamant. Este incadrat in tipologii diferite atat de diferie personaje, cat si de critici. Astfel doamna Herdelea il considera baiat cumsecade, muncitor, harnic, iestet, pe cand protul Belciug il considera stricat, bataus, om de nimic. E. Lovinescu, il considera expresia instinctului de stapanire a pamantului, un individ viclean si plin de vointa. G. Calinescu, afirma ca este o bruta sireata, nu inteligenta, idea seducerii generand o vicleniE instinctuala specifica fiintelor reduse. N.Manolescu, Ion e bruta ingenua deoarece traieste in preistoria moralei. In concluzie putem spune ca romanul Ion al lui Liviu Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv, deaorece indeplineste toate caracteristicile definitorii acestui stil si anume: naratiunea la perosna a III-a, naratorul omiscient si omniprezent, stilul este anticalofil, opera are un aspect veridic, se face legatura dintre realitatea biografica si roman, iar personajele sunt tipuri.