Dante Alighieri Divina Comedie Nascut in primavara anului 1265 in Florenta, Dante va face din imagineascumpa acestei cetati

un paradis spre care se va indrepta cu nostalgie in anii tragici ai exilului. Aici, tanarul florentin isi va incepe studiile stiintifice si umaniste, sub indrumarea unui celebru orator al vremii, Brunetto Latini, pe care il regasim in una din bolgiile Infernului din Divina Comedie. Tot aici la varsta de noua ani se va indragosti de Beatrice Portinari, pe care a iubit-o dincolo de moartea ei timpurie si care ii va inspira unele dintre cele mai frumoase poezii de dragoste a tuturor timpurilor. Preocupat de istorie, literatura, morala, stiinta, Dante nu ramane strain de luptele politice care framantau Florenta acelor timpuri, participand la viata politica a cetatii alaturi de guelfii albi. Pedepsirea acestora de catre papa va atrage exilul definitiv al poetului, care se va stinge din viata la Ravenna, in 1321. Stralucita aparitie a lui Dante nu este una meteorica, ci, dimpotriva, una alimentata de traditiile literare ale scolii dulcelui stil nou, incununate in universul artistic al poetului.Climatul politic si social se reflecta si el in opera dantesca. OPERA: Viata Noua(1293), Ospatul (1304-1309), Despre monarhie (1310-1315), Divina Comedie (13071321). DIVINA COMEDIE. Opera lui Dante, in toata complexitatea si valoare ei a constituit un reper chiar pentru contemporani, daca luam in considerare admiratia pe care i-a marturisit-o Boccaccio; de-a lungul secolelor, de la Chaucer si Chateaubriand, pana la Miguel de Unamuno, toate marile spirite s-au intors catre modelul dantesc. Scriitorul a inceput sa-si redacteze capodopera inca din 1307, inainte de anii exilului, si ea a constituit opera capitala pe care Dante a dezvoltat-o pana in ultima clipa a vietii. Dante si-a intitulat lucrarea Commedia, dar Boccaccio i-a atasat atributul divina, pe care posteritatea l-a preluat si l-a consacrat. Acest statut nu este intamplator, ci generat de faptul ca lucarea se constituie intr-o autobiografie morala, o drama a epocii, o lucrare de sinteza politica, o epopee si fireste, un poem alegoric. Formula xare deschide calatoria imaginara a poetului prin tinuturile mortii este un laitmotiv al literaturii medievale. Dante este cuprins de regretul de a se fi irosit dupa moartea Beatricei in placerile iluzorii ale vietii, are o viziune care ii ofera un nou sens existential. Ratacit intr-o padure intunecata, sugerand labirintul interior din care el s-a abatut de la calea catre creste nu se mai poate salva, el este amenintat de trei fiare o pantera usoara, o lupoaica numai os si piele si un leu cu bot flamand - , ale caror intelesuri alegorice sunte lesne de descifrat: necumpatarea, violenta si viclenia. Apritia lui Vergilius, poet divin, lumina fara moarte, alunga pe moment temerile celui ratacit, poetul latin invitandu-l pe urmasul sau intr-o calatorie, de care florentinul nu se simte demn, prin Purgatoriu, Infern si Paradis. Vergilius ii marturiseste insa ca este trimis de o doamna blanda-n fapte, domnita a virtutii, Beatrice, care simbolizeaza iubirea pura, si Dante se lasa cuprins de dorul ei si porneste la drum alaturi de umbra ilustrului sau inaintas. Calatoria este proiectata in trei mari carti (Infernul, Purgatoriul si Paradisul), fiecare dintre acestea articulata pe cate 33 de canturi, la care se adauga prologul.

Infernul cuprinde zece parti, o campie intunecata si noua ceruri, Purgatoriul grupeaza altezece parti, o campie intunecata si noua ceruri, Purgatoriul grupeaza alte zece spatii simbolice, tarmul marii, coasta muntelui, cele sapte braie sigradina paradisului pamantesc, iar Paradisul se alcatuieste din noua ceruri mobile si un cer fix, Empireul. Patrunzand in Infern, Dante este orbit de un fulger si este purtat in Limb, unde sunt adunate sufletele copiilor morti inainte de Cristos si ale virtuosilor din antichitate, intre care el ii recunoaste pe Homer, Horatius si Ovidius; dupa intalnirea cu Minos, judecatorul Infernului, calatorii o zaresc printre cei ce au pacatuit din dragoste pe Francesca da Rimini, care le istoriseste nefericita ei poveste. Poetul si calauza sa isi continua calatoria prin cercurile unde isi ispasesc pacatele lacomii, zgarcitii si risipitorii, maniosii, semetii si invidiosii, ereticii, talharii, lingistitorii si trdatorii, violentii, sinucigasii, hotii, ipocritii etc. Fiecare popas ii prilejuieste poetului inatlniri semnificative cu umbrele unor personalitati ale antichitatii sau cu unii dintre contemporanii sai. Francesca da Rimini si Paolo Malatesta isi traiesc mai departe iubirea interzisa, in ciuda chinurilor la care sunt supusi. Dante paraseste Infernul cutremurat de cele vazute si se indreapta spre Purgatoriu, care este taramul celor care se caiesc de pacatele savarsite si asteapta iertarea. In Cantul XXX, poetul este surprins de aparitia iubitei Beatrice care ii va lua locul lui Vergilius pentru a-l calauzi prin Paradis.Poetul insusi se caieste acum pentru decaderea lui morala si primeste mustrarile Beatricei, apoi, purificat in unda sclipitoare, porneste curat si dornic de-a urca la stele. Spre deosebire de atmosfera dramatica a Infernului, in care se aud gemetele si tipetele celor pedepsiti, Purgatoriul este dominat de calm, liniste, impacare si speranta. Duhurile intalnite aici au superioritatea morala a caintei, asa cum marturiseste Guido Guinizelli, intemeietorul scolii dulcelui stil nou: ...si sunt aici, caci m-am cait in moarte. Intrarea in Paradis se face o data cu invocatia lui Apollo, zeul artei, caruia poetul ii cere sprijinul pentru a putea reda in versuri toata stralucirea fascinanta a sferelor ceresti. Alaturi Beatrice, poetul urca in cerul Lunii, in cerul lui Mercur, unde imparatul Iustinian ii prezinta in termeni alegorici istoria Imperiul Roman, calatoreste apoi in cerul Venerei, spre sufletele care au trait iubirea profunda, spre cerul Soarelui, unde il intalneste pe Toma d'Aquino, si spre cerul lui Marte, alaturi de luptatorii pentru credinta in Cristos. Ultima treapta a Paradisului este Empireul, unde, la rugaciunea Sfantului Bernard, Fecioara ii prilejuieste lui Dante contemplarea Treimii. Un ultim fulger de lumina strapunge insa mintea acestui si il aduce in real, pentru a rosti cuvintele prin care se incheie poemul, respectand simetria cu finalurile canticelor anterioare: Mai mult sa spun nu-s vrednic prin cuvinte caci vrerii Sale potrivind pe-a mele, asemeni rotii ma-mpingea-nainte iubirea ce roteste sori si stele. Descrierea Paradisului este un adevarat este un adevarat poem al luminii si al frumusetii, caci, asa cum observa istoricul literaturii italiene, Francesco de Sanctis, din toate formele aici nu ramane decat lumina, din toate afectele, nimic altceva decat iubirea, din toate sentimentele, nimic altceva decat beatitudinea, din toate actele, nimic altceva decat contemplatia.

Calatoria este una simbolica, de purificare, mai intai prin ratiune, intruchipata de Vergilius, apoi prin iubire, a carei exponenta este Beatrice. Ivita intr-un timp in care omul era schematizat si supus dogmelor, Divina Comedie prefigureaza cuceririle Renasterii, propunand un om stapanit de pasiuni, de dureri, de aspiratii care il ajuta sa depaseasca amenintarea mortii. Cu toate ca a fost poetul lumii de umbre, Dante afirma triumful vietii in eternitate, prin ratiune si iubire, trimful adevarului si al dreptatii, nu numai asupra cetatii medievale, ci asupra intregului cer instelat, spre care cititorii lui Dante isi ridica, invariabile, privirile. Influenta asupra literaturii romane Ea insasi intemeiata pe traditiile antichitatii si ale evului mediu, nutrita din sevele literaturii latine pe care poetul a cunoscut-o si a pretuit-o, Divina Comedie a devenit de-a lungul timpului reperul umanistilor, dar si al modernilor care au regasit in ea propriile valori. Fara a se regasi la un anume scriitor sau intr-o anumita opera literara, capodopera italiana a impresiponat cultura romana prin marii ei sustinatori, care au oferit cititorului, prin comentariul lor pertinent, perspectiva reala asupra acestui mare poet. Preocuparile lui Cosbuc, Tudor Vianu sau Alexandru Balaci pentru opera dantesca au confirmat afinitatea culturii noastre pentru sora intru latinitate, atat de stralucit sintetizeaza in personalitatea lui Dante Alighieri. Aprecieri critice Florenta, in cazul sau, nu e un loc unde se savarsesc acte absolute, ci expresia durersoasa a unei experiente existentiale ce se desfasoara in intregime pe firul lentei si inexorabilei curgeri a timpului, pe eroziunea valorilor considerate absolute si de neinlocuit. (DArco Silvio Avalle) Spectacolul care i se infatiseaza poetului strabatand cele trei lumi de dincolo (metafora a propriei sale situatii morale si a intregii omeniri in realitatea ei, apoi in perspectiva necesitatii si posibilitatii ei de indreptare, de inaltare si de salvare) demonstreaza ca personalitatea umana, inzestrata cu lumina ratiunii si cu puterile liberului arbitru, isi poate dirija destinul, sustragandu-se de sub puterea nociva a patimilor, spre a castiga astfel demnitate umana, echilibru si armonie. (Ovidiu Drimba) Cea mai mare capodoper a lui Dante este, fr doar i poate, Divina Comedie, o alegorie n versuri nceput de autor probabil n 1306 i terminat cu puin timp nainte de a muri. Titlul iniial dat de autor a fost Comedia. Adjectivul divina, care completeaz titlul ncepnd abia cu ediia din 1555, fiind sugerat de ctre Boccaccio. Divina Comedie este mprit n trei pri (Infernul, Purgatoriul i Paradisul), care descriu o cltorie imaginar, unde autorul i are drept cluze pe poetul roman Virgiliu pentru primele dou pri i pe Beatrice, iubirea nemprtit a lui Dante i cea care i-a inspirat ntreaga activitate. n aceast cltorie, poetul ntlnete mai multe personaje mitologice, istorice sau comtemporane lui. Fiecare personaj ntruchipeaz un viciu sau o virtute. De exemplu, n Infern, Dante i ntlnete dumanii. Ajuns n Paradis, ndrumat fiind de Beatrice, Dante descoper c iubirea poate mica stelele din loc.

Fiecare parte din Divina Comedie cuprinde 33 de cntece, cu excepia primeia, care are n plus un cntec ce servete drept introducere. Aceast oper adun toate convingerile filosofice, tiinifice i politice ale artistului. Divina Comedie (n italiana: Divina Commedia), cea mai celebra opera a lui Dante Alighieri, este totodata una dintre cele mai importante capodopere ale literaturii universale. Divina Comedie descrie coborrea lui Dante n Infern, trecerea prin Purgatoriu si, n fine, ascensiunea n Paradis, pentru a termina cu apoteoza unirii lui cu Divinitatea. Desi continua modul caracteristic al literaturii si stilului medieval (inspiratie religioasa, tendinta moralizatoare, limbaj bazat pe perceptia vizuala si imediata a faptelor), poemul lui Dante tinde catre o reprezentare ampla si dramatica a realitatii, departe de spiritualitatea tipica a epocii sale. Scrisa n dialect toscan, opera a exercitat o influenta considerabila asupra dezvoltarii limbii si literaturii italiene. Initial, Dante si-a intitulat poemul Commedia, n sensul ca, dupa un nceput dramatic, opera are un final fericit (cum explica autorul nsusi ntr-o scrisoare adresata lui Cangrande della Scala). Atributul de "divina" i-a fost acordat de Giovanni Boccaccio n biografia sa "Trattatello in laude di Dante", ca un omagiu datorat extraordinarei ei frumuseti artistice, si apare pentru prima data ntr-o tiparitura din 1555 a editorului venetian Ludovico Dolce. rezumat divina comedie - Biografie Dante Alighieri In 1321, moare Dante Alighieri, cunoscut poet italian, autorul celebrei divina Comedia. Dante s-a nascut in 1265, el spunand ca s-a nascut sub semnul gemenilor, fapt care ii plaseaza ziua de nastere in iunie. A fost membru al celebrei familii Alighieri din Florenta, loiala guelfilor, o alianta politica ce sustinea Papalitatea, in opozitie cu ghibelinii, care-l sustineau pe imparatul Sfantului Imperiu Roman. In 1277, cand Dante era in varsta de 12 ani, s-a logodit cu Gemma, fiica unui bogat negustor. Incheierea unei casatorii la o varsta atat de frageda era ceva obisnuit in vremea respectiva, fiind o ceremonie extrem de importanta, necesitand un act scris, semnat in fata unui notar. Dante a avut trei copii cu Gemma: Jacopo, Pietro si Antonia. Nu se stie prea mult despre educatia lui Dante, insa se banuieste ca a studiat acasa. Se stie ca a studiat poezia toscana, intr-o vreme in care scoala siciliana (Scuola poetica siciliana), un grup cultural din Sicilia, devenea cunoscuta in Toscana. Ulterior a descoperit poetii din Provence si cultura latina (mai ales poezia lui Vergiliu). La varsta de noua ani, a cunoscut-o pe Beatrice Portinari, de care s-a indragostit la prima vedere. A vazut-o pe aceasta frecvent dupa varsta de 18 ani, insa nu a cunoscut-o niciodata prea bine. Se pare ca dragostea pentru Beatrice avea sa devina ratiunea poeziei si vietii lui Dante, alaturi de pasiunile sale politice. Dupa ce Beatrice a murit in 1290, Dante a incercat sa se refugieze in literatura latina. Se stie ca a citit De consolatione philosophiae a lui Boethius si De amicitia, scrisa de Cicero. Apoi, s-a dedicat studiilor filosofice in cadrul unor scoli religioase, cum ar fi cea dominicana de la Santa Maria Novella. A luat parte la disputele principalelor ordine monahice din Florenta, ordinul franciscan si cel dominican. Ordinul franciscan explica doctrina misticismului si a lui San Bonaventura, iar cel dominican prezenta teoriile Sfantului Toma DAquino. Pasiunea sa excesiva pentru filosofie avea sa fie ulterior criticata de Beatrice in Purgatoriul. Dante a fost si soldat, iar in 1289 a luptat in batalia de la Campaldino, alaturi de soldatii florentini, iar in 1294 s-a aflat printre cavalerii care au facut parte din escorta lui Carlo Martello dAnjou (fiul lui Charles de Anjou), in timp ce acesta se afla in Florenta. El a devenit de asemenea doctor si farmacist. Dante nu intentiona sa aiba aceste profesii, insa o lege emisa in 1295 impunea nobililor care doreau sa ocupe o functie publica sa se inscrie intr-una dintre Corporazioni di Arti e Mestieri, astfel ca Dante a fost rapid admis in ghilda farmacistilor, putand

sa isi inceapa apoi o cariera politica. Profesia pe care a ales-o nu ii era total nepotrivita, deoarece, la vremea respectiva, cartile erau vandute in farmacii. Ca politician, nu a reusit sa faca nimic important, insa a detinut diferite functii publice, de-a lungul unor ani in care Florenta se confruna cu nelinisti de natura politica. Ulterior, Dante a fost exilat din Florenta. In 1318, Guido Novello da Polenta, printul Ravennei, l-a invitat aici, iar Dante i-a acceptat oferta. La Ravenna a terminat Paradisul si la scurt timp a murit, probabil de malarie. Decesul sau a survenit in 1321 (la varsta de 56 de ani). Dante a fost inmormantat in Biserica San Pier Maggiore (ulterior denumita San Francesco). divina comedie descrie calatoria lui Dante prin Infern, Purgatoriu si Paradis, condus mai intai de poetul roman Vergiliu si apoi de iubita sa Beatrice. In timp ce viziunea despre Iad, Infernul, poate fi o lectura antrenanta pentru cititorii moderni, ideile teologice exprimate in celelalte doua carti necesita rabdare si un grad ridicat de cultura pentru a putea fi intelese. Purgatoriul, cea mai lirica si umana dintre cele trei carti, cuprinde numele celor mai multi poeti; Paradisul, cea mai teologica dintre ele, are pasajele cele mai mistice, in care Dante incearca sa descrie lucruri pe care el insusi recunoaste ca nu le poate reda in cuvinte. Dante a scris divina comedie in dialectul sau regional. Creand un poem cu structura epica si scop filosofic, si-a dat seama ca limba italiana este cea mai potrivita pentru aceasta forma de exprimare inalta. Dintre celelalte opere ale sale amintim De vulgari eloquentia (Despre elocventa vulgului), o lucrare despre literatura populara si La Vita Nuova (Viata noua), povestea iubirii sale pentru Beatrice Portinari, care a devenit simbolul salvarii sale in divina comedie, carte ce cuprinde poezii de dragoste in dialect toscan. Biografia Viaa lui Dante este strns legat de evenimentele politice din Florena. n acea perioad, Florena era pe cale s devin oraul cel mai important i puternic din Italia central. ncepnd din 1250, un guvern comunal compus din burghezi i meseriai nltur supremaia nobilimii i, doi ani mai trziu, se bat primii fiorini[1] de aur, moned forte a comerului european. Conflictul dintre Guelfi, fideli autoritii temporale a papei, i Ghibellini, partizani ai primatului politic al mprailor germani ai Sfntului Imperiu Roman, se transform ntr-un rzboi ntre nobili i burghezie. La naterea lui Dante, dup ndeprtarea Guelfilor, Florena se gsea n puterea Ghibellinilor. n 1266, Guelfii revin la putere i Ghibellinii sunt expulzai din ora. La rndul lor, Guelfii se divid n dou fraciuni: bianchi (albii) - care ncercau s limiteze hegemonia papei - i neri (negrii). Dante se nate la Florena pe 14 mai 1265 ntr-o familie din mica nobilime, tatl - Alighiero di Bellincione - se ocupa cu negustoria. Mama - Gabriella degli Abati - i-a murit n copilrie, iar tatl atunci cnd Dante avea 17 ani. Cel mai semnificativ eveniment al tinereii, dup cum singur spune n opera sa La Vita Nuova, este ntlnirea n 1274 cu Beatrice (nobila florentin Bice di Folco Portinari), pe care o vede n numai trei ocazii, fr s fi avut oportunitatea de a-i vorbi vreodat. ndrgostit de ea pn la adoraie, Beatrice devine simbolul angelic al graiei divine, pe care o va cnta exaltat n La Vita Nuova i mai trziu n Divina Commedia. Se cunoate puin despre educaia primit, dar creaiile sale scot n eviden o erudiie deosebit pentru timpurile sale. A fost profund impresionat de filozofia i retorica lui Brunetto Latini, care apare ca figur important n Divina Comedie. n Florena, audiaz prelegerile de filozofie i teologie la colile franciscane (pe lng biserica Santa Croce) i dominicane (la biserica Santa Maria Novella), studiindu-i mai ales pe Aristotel i pe Toma d'Aquino . Se tie c n 1285 Dante se afla n Bologna i este foarte probabil s fi studiat la vestita Universitate din acest ora. La vrsta de 20 de ani se cstorete cu cu Gemma Di Manetto Donati, aparinnd unei ramuri secundare a unei mari familii nobiliare, de la care va avea patru copii, Jacopo, Pietro, Giovanni i Antonia.

n 1292, doi ani dup moartea Beatricei n urma unor complicaii puerperale, Dante ncepe s scrie La Vita Nuova. n acelai timp, se angajeaz n viaa politic turbulent din acel timp, imaginnd n persoana mpratului Sfntului Imperiu Roman mitul unei posibile uniti politice. Totui, n 1293, n urma unui decret prin care nobilii erau exclui de la orice activitate politic, Dante este constrns s se dedice numai creaiei literare. Doi ani mai trziu, acest decret este abolit, cu condiia ca persoana interesat s fac parte dintr-o corporaie artizanal. Dante se nscrie n corporaia medicilor i farmacitilor, i n cea a bibliotecarilor, cu meniunea de poet. Se afiliaz fraciunii Guelfilor albi, care se opuneau influenei papei Bonifaciu al VIII-lea Caetani. n 1295, este trimis n San Gimignano cu o misiune diplomatic iar n 1300 este ales ca magistrat, unul din cei ase "Priori" - supraveghetori ai puterii executive care alctuia Signoria. La ndemnul lui Dante, liderii grupurilor antagoniste - albii i negrii - din rndul Guelfilor, au fost exilai pentru a se menine linitea n ora. n timp ce Dante se gsea la Roma, chemat de papa Bonifaciu VIII, fraciunea negrilor preia puterea politic n Florena, lui Dante i se interzice prezena n ora i este condamnat la o amend drastic. Neavnd suma necesar, este condamnat la moarte dac se va ntoarce vreodat n Florena. Convins c a fost nelat, Dante va rezerva un loc special papei Bonifaciu VIII ntr-unul din cercurile Infernului din Divina Comedie. Cu anul 1304 ncepe pentru Dante un lung exil, el nu se va mai ntoarce niciodat la Florena. Petrece cea mai mare parte a exilului la Verona, n anii 1307-1309 la Paris, iar mai trziu la Ravenna. n 1310, speranele politice ale lui Dante au fost trezite de sosirea n Italia a mpratului Henric al VII-lea de Luxemburg, n care vedea rezolvarea rivalitilor dintre oraele italiene. Dar moartea brusc a lui Henric n 1313 la Siena ntrerupe restaurarea puterii imperiale. n 1316, conducerea oraului Florena l invit s se ntoarc din exil, dar condiiile umilitoare erau aceleai ca pentru un infractor iertat. Dante respinge cu demnitate invitaia, spunnd c nu se va ntoarce dect dac i se va restabili n ntregime onoarea (senza onore e dignit di Dante....a Firenze non entrer mai). n 1319, Dante este invitat la Ravenna de ctre Guido Novello da Polenta, conductorul oraului. Doi ani mai trziu, este trimis ca ambasador la Veneia. n timpul cltoriei de ntoacere, sufer un atac de malarie i moare n noaptea de 23/24 septembrie 1321 la Ravenna, unde se gsete i astzi mormntul su, dei florentinii i-au pstrat un loc special n biserica Santa Croce. Dante Alighieri biografie Dante Alighieri (29 mai 1265, Florenta - 23/24 septembrie 1321, Ravenna), poet si filozof italian, om politic florentin si totodata cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al "Divinei Comedii", capodopera a literaturii universale, Dante este primul mare poet de limba italiana, Sommo poeta ("poet in cel mai inalt grad"). "Dante era un om de statura mijlocie, cu un umblet grav si linistit. Avea o fata lunga, nasul acvilin, ochii mari, pielea bruna, parul negru si des, totdeauna cu o cautatura melancolica si ganditoare" (Giovanni Boccaccio, Trattatello in laude di Dante). Viata lui Dante este strans legata de evenimentele politice din Florenta. In acea perioada, Florenta era pe cale sa devina orasul cel mai important si puternic din Italia centrala. Incepand din 1250, un guvern comunal compus din burghezi si meseriasi inlatura suprematia nobilimii si, doi ani mai tarziu, se bat primii "fiorini" de aur, moneda forte a comertului european. Conflictul dintre "Guelfi", fideli autoritatii papei, si "Ghibellini", partizani ai primatului politic al imparatilor germani ai "Sfantului Imperiu Roman", se transforma intr-un razboi intre nobili si burghezie. La nasterea lui Dante, dupa indepartarea Guelfilor, Florenta se gasea in puterea Ghibellinilor. In 1266,

Guelfii revin la putere si Ghibellinii sunt expulzati din oras. La randul lor, Guelfii se divid in doua fractiuni: "bianchi" (albii) - care incercau sa limiteze hegemonia papei - si "neri" (negrii). Dante se naste la Florenta pe 29 mai 1265 intr-o familie din mica nobilime, tatal - Alighiero di Bellincione - se ocupa cu negustoria. Mama - Gabriella degli Abati - i-a murit in copilarie si tatal atunci cand Dante avea 17 ani. Cel mai semnificativ eveniment al tineretii, dupa cum singur spune in opera sa "La Vita Nuova", este intalnirea in 1274 cu Beatrice (nobila florentina Bice di Folco Portinari), pe care o vede doar de trei ori, fara sa fi avut oportunitatea de a-i vorbi vreodata. Indragostit de ea pana la adoratie, Beatrice devine simbolul angelic al gratiei divine, pe care o va canta exaltat in "La Vita Nuova" si mai tarziu in "Divina Commedia". Se cunoaste putin despre educatia primita, dar creatiile sale scot in evidenta o eruditie deosebita pentru timpurile sale. A fost profund impresionat de filozofia si retorica lui Brunetto Latini, care apare ca figura importanta in "Divina Comedie". In Florenta, audiaza prelegerile de filozofie si teologie la scolile franciscane (pe langa biserica Santa Croce) si dominicane (la biserica Santa Maria Novella), studiind mai ales pe Aristotel si pe Toma d'Aquino . Se stie ca in 1285 Dante se afla in Bologna si este foarte probabil sa fi studiat la vestita Universitate din acest oras. La varsta de 20 de ani se casatoreste cu Gemma Di Manetto Donati, o femeie care apartinea unei ramuri secundare a unei mari familii nobiliare. Aceasta avea sa ii daruiasca patru copii, Jacopo, Pietro, Giovanni si Antonia. In 1292, doi ani dupa ce Beatrice moare, Dante incepe sa scrie "La Vita Nuova". In acelasi timp se angajeaza in viata politica turbulenta din acel timp, imaginand in persoana imparatului "Sfantului Imperiu Roman" mitul unei posibile unitati politice. Totusi, in 1293, in urma unui decret prin care nobilii erau exclusi de la orice activitate politica, Dante este constrans sa se dedice numai creatiei literare. Doi ani mai tarziu, acest decret este abolit, cu conditia ca persoana interesata sa faca parte dintr-o corporatie artizanala. Dante se inscrie in corporatia medicilor, farmacistilor, si in cea a bibliotecarilor, ca "poet". Se afiliaza fractiunii "Guelfilor albi", care se opuneau influentei papei Bonifaciu al VIII-lea Caetani. In 1295 este trimis in San Gemigniano cu o misiune diplomatica, iar in 1300 este ales ca magistrat, unul din cei sase "Priori" - supraveghetori ai puterii executive care alcatuia "Signoria". La indemnul lui Dante, liderii grupurilor antagoniste - "albii" si "negrii" - din randul Guelfilor, au fost exilati pentru a se mentine linistea in oras. In timp ce Dante era la Roma, chemat de papa Bonifaciu VIII, factiunea "negrilor" preia puterea politica in Florenta si lui Dante i se interzice prezenta in oras fiind totodata condamnat la o amenda drastica. Neavand suma necesara este fortat sa paraseasca Florenta, oras in care daca se va mai intoarce vreodata va fi pedepsit cu moartea. Convins ca a fost inselat, Dante va rezerva un loc special papei Bonifaciu VIII intr-unul din cercurile "Infernului" din "Divina Comedie". Odata cu anul 1304 incepe pentru Dante un lung exil. El nu se va mai intoarce niciodata la Florenta. Petrece cea mai mare parte a exilului la Verona, la Paris intre 1307-1309, iar mai tarziu la Ravenna. In 1310, sperantele politice ale lui Dante au fost trezite de sosirea in Italia a imparatului Henric al VII-lea de Luxemburg, in care vedea rezolvarea rivalitatilor dintre orasele italiene. Moartea brusca a lui Henric, in 1313 la Siena, intrerupe restaurarea puterii imperiale. In 1316, conducerea orasului Florenta il invita sa se intoarca din exil, dar conditiile umilitoare erau aceleasi ca pentru un infractor iertat. Dante respinge cu demnitate invitatia, spunand ca nu se va intoarce decat daca i se va restabili in intregime onoarea ("senza onore e dignita di Dante....a Firenze non entrero mai").

In 1319 Dante este invitat la Ravenna de catre Guido Novello da Polenta, conducatorul orasului. Doi ani mai tarziu este trimis ca ambasador la Venetia. In timpul calatoriei de intoarcere sufera un atac de malarie si moare in noaptea de 23/24 septembrie 1321 la Ravenna, unde se gaseste si astazi mormantul sau.

Divina Comedie Dante Alighieri

Divina Comedie cea mai celebra opera a lui Dante Alighieri, este totodata una dintre cele mai importante capodopere ale literaturii universale. Divina Comedie descrie coborirea lui Dante in Infern, trecerea prin Purgatoriu si, in fine, ascensiunea in P aradis, pentru a termina cu apoteoza unirii lui cu Divinitatea. Desi continua modul caracteristic al literaturii si stilului medieval (inspiratie religioasa, tendinta moralizatoare, limb aj bazat pe perceptia vizuala si imediata a faptelor), poemul lui Dante tinde catre o reprezentare ampla si dramatica a realitatii, departe de spiritualitatea tipica a epocii sale. Scrisa in dialect toscan, opera a exercitat o influenta considerabila asupra dezvoltarii limbii si literaturii italiene. Initial, Dante si-a intitulat poemul Commedia , in sensul ca, dupa un inceput dramatic, opera are un final fericit (cum explica autorul insusi intr-o scrisoare adresata lui Cangrande della Scala). Atributul de "divina" i-a fost acordat de Giovanni Boccaccio in biografia sa "Trattatello in laude di Dante" , ca un omagiu datorat extraordinarei ei frumuseti artistice, si apare pentru prima data intr -o tiparitura din 1555 a editorului venetian Ludovico Dolce. Structura de fond a operei corespunde fanteziei cosmologice medievale. Intr-adevar, calatoria in Infern si pe muntele Purgatoriului reprezinta traversarea intregii planete, in timp ce Paradisul este o reprezentare simbolica a cosmosului ptolemeic. DIVINA COMEDIE Dante Alighieri(1265-1321) este unul dintre cei mai mari poei renascentiti. Poemul este o sintez a culturii medievale. Ca form, poemul este o "viziune" religioas, mistic i puternic realist. Arhitectura extern a poemului este format pe cifra 3 - asociat Sf. Treimi - i pe multiplul su 9. Poemul este compus din 3 cntice, fiecare avnd cte 33 de cnturi, plus cntul introductiv, avnd n total 100 de cnturi(multiplu de 10 - "cifra perfeciunii"). Strofele sunt de trei versuri(terin) i fiecare cntic se termin cu acelai cuvant:"stele". i n arhitectura interna poemul este simetric: lumile de dincolo sunt trei, Infernul este mprit n 9 regiuni, a opta are 10 vi, muntele Purgatoriului are 9 terase, iar paradisul este mprit n 9 cercuri, iar la sfarit - Empireul, ajungndu-se la "cifra perfect". n apectul su exterior Divina Comedie este un poem alegorico-didactic, descriind drumul sufletului poetului i al ntregii lumi spre mntuire. n mare parte Dante s-a inspirat din tradiia popular, dar fr s fi avut, din aceast literatur, un model. Subiectul poemului este o viziune a lumii de dincolo, o cltorie imaginar de apte zile a poetului n Infern, Purgatoriu i Paradis; fiecare dintre aceste etape formeaz cele trei pari care compun poemul. In aceast calatorie Dante este condus, succesiv, de poetul su clasic preferat Vergiliu(simbolul raiunii), de iubita sa Beatrice(simbol al graiei divine) i de Sfntul Bernard. In Infern poetul i cluza sa vd supui caznelor celor mai cumplite pe cei care n via au facut pcate mai grele, sau mai puin grele, i pentru fiecare categorie Dante imagineaz cele mai fantastice pedepse: violenii sunt scufundai ntr -un fluviu clocotit de snge, iar linguitorii ntr-un lac de scarn; ipocriii sunt strivii sub mantiile lor de plumb, iar sinucigaii sunt transformai n copaci desfrunzii; ereticii sunt nchii n sicrie ncinse de flcri, hoii sunt ncolcii de viermi veninoi. Infernul este mpria rului, a urii, a violenei, a revoltei i a

dezndejdii. Sunt prezente aici figuri din mitologia antic; dar marea majoritate sunt personaje din istoria medievala mai ales a Italiei. Purgatoriul este imginat ca un munte nalt i abrupt n care domin bucuria celor de aici, libertatea de a putea alege ntre bine i ru. Purgatoriul este o lume a cinei i penitenei, o lume de melancolie, reculegere i pace. Pe branele muntelui, Dante i Vergiliu ntalnesc pe cei invinuii de cele apte pcate capitale(orgoliul, mnia, invidia, trndvia, zgrcenia, lcomia i desfrul) pedepsii cu caznele ce-i vor ndrepta: orgolioii trebuie s poarte mereu poveri enorme, invidioii au ploapele cusute, trndavii sunt silii s alerge ntruna. Poezia Purgatoriului este poezia umilinei i a iubirii fraterne, a amintirilor melancolice i a sentimentului prieteniei care leag sufletele i a ascensiunii spiritului spre Binele care aduce reconfortarea. n canturile XVI, XVII si XVIII este expusa doctrina iubirii i a liberului arbitru. Natura omului fiind funciarmente buna, corupia se datoraz lipsei unei fore morale, n stare s -l susin pe om i s-l cluzeasc. Paradisul este mpria spiritului eliberat de povara simurilor, a ispitelor i a greelilor. Poetul este cluzit, n Paradis, de Beatrice, care ii vorbete despre ordinea Universului, despre armonia sferelor, despre sufletele care - contrar doctrinei lui Platon - nu se rentorc la stele, ci caut drumul Paradisului. In cerurile succesive ale planetelor, cei doi ntlnesc sufletele celor care n via s-au strduit spre bine. In cununi de lumina i, altele, dispuse n chip de cruce, ntalnesc sufletele celor care au fost profund patruni de iubire, ale intelepilor, ale Parinilor Bisericii, ale suveranilor nelepti i drepi, ale martirilor credinei. Dar nici n aceasta mprie a fericiilor lumea pmnteasc nu este uitat. In Empireu, poetul contempla Trandafirul Ceresc in care ii apare tiumful ingerilor si al fericitilor, Sfantul Bernard, ultima calauza, il indeamna sa priveasca triumful Fecioarei. Dante comtempla misterul Sfantei Treimi si a dublei naturi a lui Hristos; un fulger pune capat viziunii poetului. O legenda asemanatoare in continut cu, "Divina Comedie",este foarte raspandita in lumea islamica - incepand din secolele VIII sau IX si reluata in secolele urmatoare de alti scriitori - nareaza o calatorie imaginara in Iad, Purgatoriu si Cer. Coincidentele continua: amandoua calatorii incep noaptea, cei doi protagonisti - Dante respectiv Mohamed - sunt insotiti fiecare de o calauza - Dante de Vergiliu, Mohamed de prorocul Jaitaor; amandoi intalnesc trei fiare la intrarea in Infern. Dante si Mohamed, pentru a sugera splendoarea Paradisului se servesc de aceleasi, si numai de acceleasi trei mijloace descriptive: de culoare, de lumina si de muzica.

Ajunsi in Paradis, cei doi calatori sunt calauziti acum de alti insotitori, - Dante de Beatrice, Mohamed de Arhanghelul Gabriel, - care in fata stralucirii divine sunt si ei inlocuiti de o ghirlanda de lumini; si nici Dante nici Mohamed, muti de uimire, nu pot sa descrie in cuvinte splendoarea viziunii divinitatii - care, in ambele opere, apare ca un orbitor punct luminos, inconjurat de noua cercuri concentrice.Poetul mistic Ibn Arabi(1165-1240) imaginase o schita a lumii de dincolo, foarte asemanatoare topografiei dantesti. Ori, Ibn Arabi era cel care l-a influentat pe Raymundus Lullus(mult prea celebrul contemporan al lui Dante pentru ca poetul sa nu-l fi cunoscut)in principala sa opera Ars magna - care, la randul ei, va avea o influenta notabila asupra unor filozofi de mai tarziu, ca Giordano Bruno. Admintand ca Dante a cunoscut(macar in mod vag)aceasta legenda araba devin perfect explicabile si cele doua versuri, lasate netraduse si clasificate de contemporani drept "versuri enigmatice", "cuvinte fara sens".
Dante si-a intitulat poemul, simplu: Comedia. Aceasta, din mai multe motive: pentru ca, inceputa intr-un cadru profund tragic, actiunea continua progresiv inspre un final fericit. Epitetul de "divina" i -a fost adaugat de contemporani, prin referire la inaltul sens-teologic, moral, filozofic si civic-al materiei operei;si a ramas definitiv din 1373, cand - la cererea cetatenilor Florentei adresata conducerii orasului Boccaccio a primit sarcina de a incepe lectura publica, insotita de comentarii, a poemului. Poemul lui Dante a devenit foarte popular, a fost elogiat de preoti, prozatori, artisti si critici, dar n-a avut imitatori remarcabili, nici adaptatori si nici traducatori.

DANTE ALIGHIERI Dante Alighieri, unul dintre cele mai reprezentative spirite ale civilizatiei europene si ale umanitatii in intregimea ei, s-a nascut la Florenta, intr-o familie de buna reputatie dar cu posbilitati modeste, la 21 mai 1265. Dupa studii dirijate de caurarul Brunetto Latini cu care a invatat teologie, filozofie, arta poetica, dupa primele afirmari literare in tovarasia lui Guido Cavalcanti, Cino da Pistoia, Lapo Gianni, el a intrat in slujba cetatii. In iunie 1289 a luat parte la lupta de la Campaldino unde florentinii i-au invins pe toscani. Impartite intre guelfi - partizani ai papii, si ghibelini - partizani ai imparatului german care revendica suprematia fostului Imperiu roman, cetatile Italiei duceau pe atunci lupte carora le va cadea victima si Poetul florentin apartenent, prin familie, partideei guelfe. Din tinerete - marcata prin puternica dragoste pentru Beatrice Portinari care ii inspira prima opera, Vita nuova - Dante nutreste idealul nemuririi pe care vrea sa-l slaveasca intr-o opera fara precedent. In acest proiect asociaza profunzime de gandire, talent - poetic, eruditie umanista, disciplina scolastica si tenacitate, calitati care fac din el nu numai autorul de-a pururi celebru al Divinei Comedii, dar si un inalt exemplu de realizare umana in slujba unei opere supraumane. Divina Comedie, opera sa de culme impresioneaza pana astazi nu numai prin elevatia ideilor, bogatia stiintei, maestria alcatuirii, dar mai ales prin constatarea neverosimila ca monumentul este opera unui singur om care a creat in cele mai triste conditii de daruire - acelea ale proscrisului. Optand intre guelfii "negri" - partizani ai papii - si cei "albi" - partizani ai independentei Florentei - pentru cei din urma, Dante este comdamnat in 1302 la exil perpetuu si isi sfarseste zilele pribegind prin cetatile din nordul Italiei. Pana la hotarul vietii sale el a crezut intr-o intoarcere acasa, punandu-si nadejdea in biruinta lui Henric al VII-lea de Luxemburg, imparatul German care aspira la tronul de imparat al vechii Rome si care - credea Poetul - ar fi putut realiza visul lui de unitate si pacificare a Italiei. Deceptionat, Dante gaseste un ultim refugiu la Ravenna, unde moare la 13 spre 14 septembrie 1321. Peregrinarile nu i-au impiedicat insa Poetului implinirea vocatiei. Intr-un inimitabil edificiu literar el a cladit nemuritoare trepte - Operele minore - incununate cu opera majora, Divina Comedie, scrisa, probabil intre 1307 si 1321. Opera lui Dante a fost supusa celor mai diverse aprecieri, marturie a nesigurantei spiritului critic european in decurs de sapte secole. Voltaire l-a declarat "ilizibil ", iar Shelley " puntea azvarlita peste fluviul timpului, care uneste lumea moderna cu cea veche". Doua judecati adevarate il definesc pentru cititorul contemporan: " Un mare poet, cel mai inalt chip de poet care se inalta in Europa, intre Vergiliu si Shakespeare "(Louis Gillet) si "Mai mult decat oricare altul a slujit pentru intemeierea natiunii italiene" (Marc Monnier). Operele minore ale lui Dante apar pentru prima oara in limba romana in anul 1971. Minore este denumirea prin care istoricii literari le-au deosebit de marele document, marea opera a Poetului, Divina Comedie. Considerate separat, ele ar fi fost insa capabile, chiar fara scrierea de incununare, sa-l asigure lui Dante un loc in istoria cugetarii si literor medieval. Literatura noastra s-a straduit mai intai, cum era firesc, si cu eforturi mereu rasplatite la care s-au asociat poeti si carturari de seama , ca Ion Heliade Radulescu, Nicu Gane sau George Cosbuc, sa dobandeasca o versiune romaneasca a Divinei Comedii cat mai aproape de intelesul si maestria originalului; exercitiu si ambitie rezervate fiecarei generatii literare

si care justifica ultima , remarcabila talmacire a Etei Boeriu (Bucuresti, 1965). Intre prima traducere integrala a poemului divin - aceea a lui George Cosbuc, tiparita in 1925 -1932 - si intregirea operei lui Dante in vestmant romanesc prin Scrierile minore - 1971 - au trebuit sa treaca aproape patru decenii. Acum mai bine de un secol, proiectand un inceput de biblioteca universala, Ion Heliade Radulescu amintea pe Dante intre "cei mai remarcabili autori antici si moderni ale caror scrieri au contribuit spre implinirea faptei mari a civilizatiunii, spre formarea mintii si inimii umane, spre perfectia omului". Operele minore, fara a avea toate, frumusetea sau profunzimea Divinei Comedii, reprezinta, cum observa candva Nicolae Iorga despre creatia lui Dante, "acelasi izvor al unei lieraturi care, daca nu e inteleasa intreaga de toti, are ceva pentru oricine si nu e straina de nimeni in ceea ce constituie adevarata ei esenta". Aceasta opera dezvaluie trasaturi ignorate din Dante ganditorul, luptatorul, poetul, omul si reusesc sa ni-l apropie si mai mult pe acela care, cum ii placea batranului nostru carturar sa-l evoce, a fost "un suflet din sufletul epocii sale, cum a fost carne din carnea oamenilor de atunci". Amestecul de fictiune si realitate, stiinta si poezie, scolastica si lirism care ne poate stingheri in lectura primei opere a lui Dante constitue totusi cel mai bun exercitiu pentru introducerea in intreaga creatie a poetului, pentru intelegerea si pretuirea ei. Preocuparile pe care nu le putea inca armonic exprima la douazeci si sapte de ani devin in Divina Comedie fatadele organice ale aceleiasi realitati supreme, careia Dante ii inchinase inca din tinerete, superioare insusiri de reflectie filozofica, traire umana si creatie poetica. DANTE ALIGHIERI (1265-1321) Poet italian. Capodopera sa, Divina Comedie (La divina commedia, 1307-1321) este relatarea epica in trei parti a calatoriei in Infern, Purgatoriu si Paradis, in cursul careia este calauzit, o parte a drumului, de catre Vergiliu; pe plan metaforic, calatoria reprezinta evolutia spirituala a lui Dante insusi. Alte lucrari: Despre limba populara (De vulgari eloquentia, 1304-1306), o lucrare in latina despre limba italiana, dialectele sale si limbile inrudite; tratatul de proza filosofica Banchetul (Convivio, 1306- 1308), prima lucrare importanta de acest gen scrisa in italiana si nu in latina; Despre guvernare (De monarchia, 13101313), in care isi expune teoriile politice si Versuri (Canzoniere Subiectul operei: Capodopera "Divina Comedie" povesteste calatoria lui Dante in cele trei lumi ale "vietii de apoi", in care se proiecteaza raul si binele lumii terestre. Este condus la inceput de poetul Virgiliu, simbol al ratiunii, apoi de Beatrice, simbol al credintei. Scurta descriere:Opera lui Dante, "Divina Commedia", alegorie in versuri de o precizie si forta dramatica deosebita, a fost inceputa probabil in 1306 si terminata cu putin timp inainte de a muri. Pornind de la principiile artei poetice medievale, conform carora tragedia are un inceput vesel si un deznodamant tragic, iar comedia, dupa o expozitiune trista, evolueaza spre un final fericit, Dante si-a intitulat lucrarea Commedia, dar Boccaccio i-a atasat atributul de divina", pe care posteritatea l-a preluat si l-a consacrat. De ce sa citesti opera?Structura de fond a acestei opere corespunde fanteziei cosmologice medievale. intr-adevar, calatoria in Infern si pe muntele Purgatoriului reprezinta traversarea intregii planete, in timp ce Paradisul este o reprezentare simbolica a cosmosului ptolemeic.

Trufe... diamantele negre Trufele sunt deosebit de apreciate n gastronomie, din ele preparndu-se delicatese rafinate, deoarece prezint arome variate, care, mbinate cu miestrie, creaz o armonie culinar de neegalat. Aceste ciuperci subterane vor s fie cutate, deoarece ele triesc n pmnt printre rdcinile unor plante, cum sunt alunul, stejarul, fagul, plopul sau ararul i nu numai, ntr-o convieuire simbiontic cu acestea, denumit micoriz. Exist mai multe tipuri de micorize i n funcie de locul unde se formeaz avem ectomicorize (la suprafaa rdcinilor), endomicorize (prolifereaz n interiorul rdcinilor) i ectoendomicorize (prezente att la exteriorul, ct i n spaiul interradicular). Trufe n cultur intensiv Studiile cercettorilor au artat c ntre aceste ciuperci i rdcinile plantelor exist o compatibilitate perfect, iar miceliul ciupercii nu se instaleaz la voia ntmplrii i nu n orice fel de condiii pedoclimaterice. Pentru ca miceliul trufelor s se dezvolte, el are nevoie de un sol cu o anumit compoziie chimic, de un anumit regim hidric i termic i de o gazd perfect. Trufele care cresc n rdcinile alunului nu le vom gsi n habitatul fagului sau al stejarului, chiar dac este vorba de aceeai specie, cum sunt trufele de var (Tuber aestivum). Iat unul dintre motivele pentru care au existat dificulti pentru introducerea n cultura intensiv a ciupercilor simbionte, precum hribii, glbiorii sau trufele. Biotehnologia i ingineria genetic au rezolvat ns aceste impedimente i n momentul de fa aceste ciuperci, deosebit de apreciate nu numai la noi, dar pe ntreg mapamondul, au fost introduse n cultura dirijat, controlat. Micorizele sunt des ntlnite n natur la foarte multe plante din flora spontan, ns acolo unde condiiile de vegetaie nu sunt prielnice acestea pot s dispar. De aceea s-a formulat un nou concept despre aceast direcie i anume micoriza controlat. Ce nseamn acest lucru? Prin tehnicile de cultur n laborator au fost selecionate acele plante-gazd (alun, stejar, fag, brad etc.), precum i miceliile ciupercilor, care sunt compatibile ntre ele i ofer cele mai bune performane att pentru a realiza o micoriz, dar i pentru a mulumi consumatorul, pentru c n ultim instan suntem interesai de ciuperci frumoase i gustoase. ns despre aceste performane ale micorizei controlate, care fac obiectul cercettorilor, vom scriem ntr-o ediie viitoare a revistei Ferma. Partea mai puin gustat a trufelor Deosebit de interesante sunt aspectele legate de biologia trufelor, adic: ce fel de ciuperci sunt acestea? Cum se formeaz ele? Care sunt condiiile lor nutritive? De ce sunt att de apreciate? De ce sunt numite diamante negre? Cunoatem circa 60 de specii de trufe din subncrengtura Ascomycota, genul Tuber. Aceste ciuperci se nmulesc prin miceliu de culoare alb, cu nuane de la alb imaculat pn la un crem-cenuiu, n funcie de specie. Miceliul servete la propagarea ciupercii n perioada estival, realiznd infestarea rdcinilor i formarea micorizelor. Spre sfritul perioadei de vegetaie, ciuperca trece la reproducerea sexuat, cnd se formeaz ascosporii n numr de 1-6-8, protejai ntr-un spaiu (fost celul) numit asc, de unde i numele grupului sistematic din care fac parte trufele.

Ascele, mpreun cu ascosporii lor, stau grupate ntr-un corp sporifer, numit ascocarp, care prezint la exterior un perete protector, format tot din miceliu, dar modificat, denumit peridie. Prin structura lui, acest ascocarp se mai numete i apotecie, care prezint un orificiu cu un grad variabil de deschidere, n raport cu specia. Peridia poate fi neted sau cu rugoziti, alb sau neagr, crem sau galben, alb-pal sau brun-violaceu. n interiorul apoteciei (trufei) se afl un miceliu grupat n lobi ramificai de culoare alb, galben, roie, brun sau neagr, n funcie de specie. Acest miceliu prezint celule fertile din care se formeaz ascele cu ascopsorii, dar i elemente sterile cu rol de suport. Acest complex micelian poart numele de gleb, n care se afl un miceliu fertil, steril i ascele cu ascosporii. CALITI CULINARE I TERAPEUTICE Trufele ajung la maturitate n perioade diferite ale anului, unele vara, iar altele iarna. La nivelul citoplasmei miceliului se acumleaz diferite substane organice care dau gustul i mirosul specifice fiecrei specii de trufe. Cercetrile au demonstrat existena i a unor bacterii care vieuiesc deosebit de bine n aceste trufe i sunt responsabile de aroma particular, creat de nite alcooli, volatili (propanolol, butanol, metanol etc.) proprii trufelor. Trufele sunt apreciate datorit calitilor lor culinare, iar prin compoziia lor chimic au fost reconsiderate din punct de vedere profilactic i terapeutic. Ele intevin n echilibrarea unor disfuncii hepatice, au rol cardioprotector i imunostimulator, reduc nivelul colesterolului i al lipidelor serice etc. Iat motivul pentru care de-a lungul timpului au fost i sunt considerate deosebit de valoroase, fiind numite i diamantele negre. Ce sunt TRUFELE? Tuber spp. sunt ciuperci comestibile cu un gust exceptional. Daca dintre produsele de origine animala, icrele negre sunt plasate pe primul loc, atunci cu siguranta, dintre produsele de origine vegetala, folosite in alimentatie, trufele pot ocupa, cu cinste, acelasi loc. Faima acestor daruri ale naturii se datoreaza, in primul rnd, marii lor valori alimentare, dublata de un gust delicios si de un parfum placut. Francezii denumesc aceste ciuperci, perle, nestemate sau diamante negre de Perigord. Trufele sunt mentionate in Dictionarul Le Larousse din anul 1949. La inceput aceste ciuperci erau recoltate numai din flora spontana din regiunea Ste Alvere, zona care pana in anul 1960 a dat productii ridicate. La inceputul secolului al XIX-lea Franta producea 1500-2000 t de trufe pe an iar in zilele noastre cu toate ca s-a modernizat tehnologia, se estimeaza ca se produc in jur de 120 t pe an. Trufa, dupa cum o precizeaza si DEX este numele dat mai multor specii de ciuperci comestibile, de cultura, de culoare violet-negricioasa, in forma de cartofi, care cresc in pamant. Trufele sunt ciuperci micorizante (mykes = ciuperca si rhiza = radacina).

Micoriza este simbioza intre radacina plantelor superioare cu miceliul unei specii de ciuperci SAU convietuirea stabila intre anumite categorii de ciuperci si radacinile unor plante superioare (stejar, mesteacan, brad etc).

In acest caz planta superioara micorizanta asigura ciupercii glucide, vitamine, substante stimulatoare de crestere si fructificare, iar ciuperca furnizeaza plantei azot, fosfor si alte elemente in forma usor asimilabila. Datorita acestei relatii simbiotice plantele cu micoriza cresc mai bine, iar ciupercile fructifica mai abundent. Tinand cont ca o trufarie se exploateaza timp de 30-50 ani, este necesar ca infiintarea acesteia sa fie abordata cu mult simt de raspundere si sa fie amplasata pe baza unor studii temeinice, executata de specialist. Trufele cresc si in tara noastra In flora spontana a tarii noastre cresc 9 specii, dintre care comestibile cu valoare alimentara numai 2: Tuber melanosporum (fierea pamantului, trufa neagra, trufa violet, trufa de iarna sau trufa de Perigord) si Tuber aestivum (trufa de vara sau trufa varatica). Ambele specii cresc in regiunile mai calde din Sudul tarii, dar si in Ardeal. Pretul ciupercilor Nu este exagerata mentiunea ca valoreaza ct greutatea lor in aur. In funtie de specie, de sezon, de marime si aspect pretul este de cca. 900 dolari/pound adica pentru 453 g sau de 2000 euro/kg. La licitatie in Hong Kong s-a vndut un exemplar de 1,2 kg cu 95.000 euro, iar altul de 1,5 kg cu 125.000 euro. Stiti cum sunt recoltate trufele? Mai intai se dreseaza numai anumite rase de cini pentru a le depista, dupa miros. Apoi intervine omul si sapa in pamant pana la 20 sau 40 cm pentru a le recolta. Unii utilizeaza si porcii, dar nu au acelasi randament deoarece acestia le pot consuma.