Politica ca fenomen social Abordari: politica reprezinta aspiratua de a detine puterea sau de a influienta impartirea ei.

Feie in interiorul statului intre persoane ce detin puterea,fie intre state.Aceasta abordare apartine lui Max Weber.Cercetatorul Dabil considera ca politica este ansamblul activiitatilor legate de stat desfasurate pe baza unui studiu al mexanismelor conducerii societatii si al aplicatii rezultatelor obtinute in practica,In conceptia lui O.Spengler politica in gindirea suprema este viata,iar viata este politica. A.Bears considera ca politica este lupta intereselor camuflata sub lupta principiilor,astfel conducerea afacerilor publice se face in numele avantajelor personale. Teoria marxista sustine ca scopul politicii este asigurarea domniatiei unor membri ai societatii supra altora,axata pe lupta de clasa, deci politica este o activitate de tip conflictual.Atfel outem identifica urmatoarele interpretari ale politiciiL 1.comunicativa-politica e totalitatea relatiilor intre diversi subiecti sociali cu privire la putere, 2.Direciva-explica politica prin prisma factorilor de putere, a obtinerii,realizarii si mentinerii ei, axindu-se pe astfel de notiuni ca conducerea,dominarea,autoritatea. 3.Functinala- politica e organizarea si indeplinirea anumitor functii,roluri bazindu-se pe necesitatea asigurarii eficientei si integritatii societatii. 4.Interpretarea teleologica- politica reprezinta anumite scopuri ce pot fi realizate in baza anumitor legi,norme si programe care in ansamblu urmeaza cadrul normativ si respectiv efectul rezultatului decizional. Reiese ca politica este un domeniu complex de activitate ce exprima relatiile anumitor comunitati sociale cu privire la folosirea puterii publice in scopul realizarii unor interese si necesitati socuale semnificative a acesrie comunitati. Obicetul politicii:Analiza politicii ca o realitate sociala presupune determinarea obiectului sau.Obicetul politicii il constituie grupurile sociale si comunitatea in ansamblu,interesele lor.Forma politicii o constituie structura sa organizationala (statul,partidele,normele etc)Continutul-se exprima prin scopurile si valorile ei,prin motivele si mecanismele de luare a deciziilor politice,prin problemele pe care le rezolva.Pricesul politicreflecta caracterul conflictual complex a activitatii politicii.Subiectii politicii.prin subiect al politicii intelegem indivizii,grupurile sociale,institutiiile care direct sau indirect,constinet sauinconstient joaca un rol in activitatea politica. Almond indentifica 3 grupe de subiecti ai politicii: parohiali,supusi ,participanti. Conflictele politice Abordari: In conceptia lui G.Simmel conflictul este considerat discordie sau competitie.T.Parsons il considera drept o maladie sociala,iar Aaron il considera un factor important in definirea grupurilor mici.B.F.Ryan sustine ca conflictul este un proces fundamental al miscarii sociale,B.Barber il considera factor ccentral al politicii. Conform teoriei marxiste conflictul reprezinta expresia contradictiilor sistemulu sicial,al luptei de clasa.Conform Teoriilor Psihologice conflictul este expresia camuflarii instinctelor primare sau a frustrarilor individuale. Au fost determinate urmatoarele trasaturi ale ocnflictului politic:1)reprezinta rivalitatea subiectilor politici conditionara de divergenta intereselor;orientarilor;valorilor si conceptiilor politice.2)obicetul conflictelor politice este puterea politica.3)au forma organizata institutionala.4)monpolul asupra aokucarii constringerii de cei ce detin puterea. Conflictul politic poate fi definit ca confruntarea ,rivalitatea subiectilor politici cauzata de caracterul diametral opus al intereselor lor politice,al scopurilor,convingerilor si valorilor lor, este o manifestare a contradictiilor care se exprima prin contrapunerea partilor implicate in procesul politic.Tipologia:Ind ependenta de aria de manifestare conflictele se impart in:1)conflicte intre grupuri si organizatii politice.2)conflicte intre membrii aceluiasi grup.3)conflicte intre organizatii politice nationale si internationale.4)conflicte internationale. Dupa forma de manifestare a conflictului deosebim conflicte inchise si deschise. Inchise-intrigi,santaj,spionaj,asasinat politic,sabotaj politic. Deschise-ciocnii armate,proteste contra falsificarii elegerilor,revolutiile,miscarile de eliberare nationala. Dupa subiectii antrnati in conlict exista: conflicte intre indivizi si grupuri,intre grupuri ,intre indivizi. Modalitati de rezolvare a conflictelor.1.in calitate de masuri de reglementare a conflictului interb pot fi dizolvarea organelor neconstitutionale,intarirea ordinii publice,tragerea la raspundere a vinovatilor,separare partilor contractante.2.determinarea factorului institutional-crearea unor mecanisme eficiente de desfasurare a consultatiilor.3.Determinarea factorului consensual-realizarea acordului intre partile conflictuante.4.determinarea factorului experientei istorice-utilizarea experientei altor state,a unor modele de solutionare a conflictelor similare.5.determinarea factorului echilibrului-presupune ca cu cit partile conflictuante sunr mai apropiate ca statut,ele vor cauta calea de solutionare ce avantajeaza maxim ambele parti.La etapa actuala in unele state se utilizeaza un nou mod-revolutia evolutiva,solutia revolutionara care reprezinta o interactiune intre revolutie si reforma.