Sunteți pe pagina 1din 12

DESPRE LIBERTATEA ANTICILOR, COMPARATA CD CEA A MODERNILOR

Discurs rostit la Ateneul regal de la Paris, in 1819

IlL

DOMNILOR,

Imi propun sa su ate" umneavoastra cueva distinctii, destul de noi mca, mil' GOUa feluri de libertate ale caror deosebiri au ramas, pina acum, neobservate,sau, m orice caz, foarte u' cate. Una este libertatea al carei exercitiu era aut de drag opoarelor antice' cealalta, cea a I) carei tolosinta este atit de pretioasa pentru atiunile modeme. Nu cred ca '2..." I ma in~el daca spun ca studierea lor va prezenta un dublu interes. In primul rind, confuziaintre aceste doua tipuri de libertatea constituit, la noi, in vremurile aut de celebre ale revolutiei, cauza mai multor rele. Franta s-a trezit epuizata m urma unor tentativeinutile ai caror autori, iritati de insucces, au mcercat sa 0 constringa sa se bucure de binele pe care nu-l dorea, interzicindu-i-lpe cel dorit cu adevarat. In al doilearind, chematide fericitanoastrarevolutie(0 numesc fericita, in ciuda exceselor ei, pentruca ma oprescasuprarezultatelor pe careIe-a avut)
sa ne bucuram de binefacerile unei guvemari reprezentative, este interesant ~i util sa cercetam de ce aceasta guvemare, singura la adapostul careia putem atla, astazi, libertate ~i lini~te, a fost aproape total necunoscuta pentru natiunile Iibere ale Antichitatii.

~tiu ca s-a pretins a i se fi descoperit urmele la dteva popoare antice'l! de exemplu m Republica lacedemoniana ~i Ia stramo~ii no~tri, galii. Se gre~~te insa. Guvemarea lacedemonianaera 0 aristocratiemonahala, nu era deloc 0 guvemare reprezentativa.Puterea regilor era limitata, dar cei care 0 limitau erau etorii ~i nu ni~teoameni investiti cu 0 misiune asemanatoare cu cea pe care alegerile0 confera astazi aparatorilorlibertatilornoastre. Fara indoiala ca eforii, dupa ce au tost instituiti de catre regi, au fost numiti de catre pOpOLEi nu erau insa decit In numar de cinci. Autoritatea lor era in aceea~imasura religioasa~ipolitica. Participauchiar la adrninistrarea guvemarii,adica la putereaexecutiva~i,prin aceasta,prerogativalor, aidoma celei a aproape tuturor magistratilorpopulari In vechile republici, departe

BENJAMIN CONSTANT

DESPRE LIBERTATEA

ANTICILOR, COMPARATA...

de a ti 0 simpla bariera in calea tiraniei, se transforma, uneori, ea insa~i, intr-o tiranie insuportabila. Regimul din Galia, care se asemana destul de mult cu cel pe care un anume partid ar dori sa ni-l impuna, era, in acela~i timp, teocratic ~i razboinic.Preotiidispuneaude puterinelimitate.Clasa militaras<'.u nobilimea avea privilegii deosebit de stidatoare ~i de asupritoare. Poporului nu i se acorda nici un drept ~i nici 0 garantie. La Roma, tribunii aveau, pina la un anume punct, 0 misiune reprezentativa. Ei ii reprezentaupe plebeii pc care oligarhia, acee~i in toate vremurile, ii adusesela 0 sclavie atit de dura, prin r~lsturnarea regilor.Totu~ipoporul i~i exercita in mod direct 0 mare parte din drepturilepolitice. Se aduna pentru a vota 1egile,pentru a-i judeca pe patricienii pu~i sub acuzare: la Roma nu mai ramasesera, ~adar, decitvagi unne ale sistemuluireprezentativ. Sistemulacestaeste 0 descoperirea modernilor~iyeti vedea,domnilor, ca situatia umanitatii in antichitatenu-i permitea unei astfel de institutii sa apara sau sa se tixeze. Popoare1eantice nu-i puteau nici simti nevoia, nici apreda avant~ele. Organizarea lor sociala Ie tacea sa doreasca 0 libertate cu totul diferita de cea asigurata de un asttel de sistem. Discursul din seara aceasta va incerca sa demonstreze tocmai acest adevar. Intrebati-va, inainte de toate, domnilor, ce inte1ege,in zilele noastre, J prin cuvintullibertate, un englez, un francezsau un locuitor al StatelorUnite 1 ale Americii? Pentru fiecare dintre ei,..J!bertateinseamna dreptul de a nu 0 se supune decit in fata 1egii,de a nu putea fi arestat, nici inchis, nid omorit, nid maltratatin vreun fel din voia arbitraraa unuia sau a mai multor indivizi. I~searnna dreptul de a-~i exprima parerea, de a-~i alege ocupatia ~i de a 0 practica, de a dispune de a sa proprietate, abuzind chiar de ea, de a se duce ~ide a veni tara sa ceara voie ~ifarasa dea socoteala despre motivele ~i caile alese. ~e a se aduna cu alti indivizi, fie pentru a discuta despre propriiIe interese, fie pentru a practica un cult pe care el ~i asociatii lui il prefera, fie, pur ~i simplu, pentru a-~i umple ceasurile intr-un mod adecvatinclinatiilor~ifantezieisale. Inseamna,in sfir~it,dreptul

pe care autoritateaeste, mai mult sau mai pu~in,obligata sa Ie ia in considerare. Compara~iacum cu aceasta libertate pe aceea a anticilor. .Libertatea la antici -- consta in exercitarea colectiva, insa directa, a mai multorpfu1idin intreagasuveranitate,ea consta in a delibera,in piata publica, asupra razboiului ~i a pacii, in a incheia tratate de alianta cu strainii, in a vota 1egi,in a enunta hotariri, in a examina conturi1e,actele, gestiunea magistra~ilor, in a-i obliga sa compara in fata intregului popor, in a-i pune sub acuzare, in a-i condamna sau achita. Dar, intelegind in felul acesta libertatea, anticii nu considerau, totu~i, incompatibila cu aceasta libertate co1ectivasubordonareacompletaa individuluifa~ade autoritateaansamblului social. Nu yeti atla la ei.aproape nici una dintre binefacerile pe care, dupa cum am vazut, Ie con~inelibertatea la moderni. Toate actiunile particulare sint supuseunei supravegherisevere.Independen~ei individuluinu i se acorda nirnic, nici sub raportul opiniilor, nici sub eel al activitatii practice, nici, mai ales, sub raportul religiei.Dreptul de a-ti alege propriul cult, unul dintre cele mai pretioase drepturi, dupa parerea noastra, ar fi fost considerat de antici drept 0 crima ~i un sacrilegiu. Autoritatea corpului social intervine ~i zadamice~tevoin~aindivizilor pina ~i in chestiunile cele mai lipsite de importanta,dupa parerea noastra. Terpandru nu poate, la spartani, sa-~imai adauge 0 coarda la lira tara a stimi indignareaeforilor.Autoritatea intervine chiar ~i in relatii1ecasnice. TInarul lacedemonian nu-~i poate vizita cind pofte~te sotia. La Roma, cenzorii cerceteaza cu 0 privire scrutiitoareviata de familie. Legi1e regleaza moravurile ~i cum moravuri sint pretutindeni, legile regleaza totul.
A
.

\V

de a interveniin administrarea guvemarii,fie prin nurnireafunctionarilor, a tuturorsau numai a unora dintreei, fie prin reprezentari, petitii,cereri,

----

A~a se face caeste la a~ivid~~onstant .. particnl::1Tc In suveran calitate ~l2!.ice, ~clav tn~t de cetatean, el are drept de decizie in problema pacii sau a razboiului; ca persoana privata, mi~carilesale sint urmarite, limitate,reprirnate; in calitate de parte a corpului co1ectiv- interoghcaz~l, destituic, condarnna, deposcdeaza, exileaza,i~icondamnala moarte magistratiisau superiorii;in calitate, insa, de supus al corpului colectiv poate ti, la rindul sau, privat de starea la care a ajuns, deposedat de dernnitati,alungat,omorit prin vointa discretionara a ansamblului din care face parte. La moderni, dimpotriva, individul, independent in viata privata, nu e, nici macar in statele ce1e mai libere,

BENJAMIN CONSTANT

DESPRE LIBERTATEA

ANTICILOR, COMPARATA...

suveran, decit In aparenta. Suveranitatea sa e restrinsa, suspendata, aproape mtotdeauna; ~i daca la anumite intervale, destul de rare, ~i din care nu lipsesc riscurile ~i obstacolele, el exercita totu~i aceasta suveranitate, nu obtine altceva decit subminarea ei. obiectiune e mie s-arputea Rxista In pentru anti<;:hitate0 republica In care ~lor, momentul face. sa ma opresc 0 clipa ca sa previn 0 aservirea existentei individului fata de corpul colectivitatii nu e aut de completa pe dt am descris-o. ~e ublica aceasta e cea mai celebra dintre toate: ati ghicit probabil ca ma refer la Atena Voi reveni mai tirziu asupra subiectului ~i, recunosdnd realitatea de apt, va voi expune ~i cauzele. Vom vedea de ce dintre toate stateIc antice Atena seamana cel mai mult cu statele modeme. In toate celelalte, jurisdictia sociala era nelimitata. A~a cum spune Condorcet, anticii nu aveau nici 0 idee despre drepturile individului. Oamenii nu erau, ca sa spunem a~a, dedt ni~te ma~ini ale caror resorturi ~i rotite erau reglate de catre lege. Aceea~i aservire caracteriza fenomenele sociale ale republicii romane: individul se pierduse, oarecum, In ansamblul natiunii, cetateanul In ansamblul cetatii. Ne yom Intoarce aCllmla originile acestei diferente esentiale Intre antici ~i noi. Toate republicile antice smt marginite de granite foarte strimte. Cea mai populata, putemica ori cunoscuta dintre ele nu e egala in Intindere cu cel mai mic dintre statele modeme. Ca () um1are inevitabila a Intinderii lor reduse, spiritul acestor republici era razboinic: tiecare popor i~i supara in permanenta vecinii sau era suparatde catre ac~tia. Necesitateai'mpingindu-iastfel pe unii impotriva celorlalti, se luptau sau se amenintau la nestir~it. Cei care nu voiau sa cucereasca, nu puteau lasa armeIe fara sa nu ri~te sa fie cuceriti. Siguranta, independenta, intreaga existenta - se asigurau doar cu pretul razboiului. El constituia interesul numarul unu, ocupatia aproape obi~nuita a statelor libere in antichitate. In stlr~it, ca 0 consecinta logica a acestui mod de existenta, toate stateIe respective aveau sclavi. M~te~ugurile ~i chiar, la unele natiuni, profesiunile industriale, erau incredintate unor brate inlantuite. .Lumea modema ne ofera un spec~Cele mai mici state ~e sint incomparabil mai vaste dedt Sparta sau Roma, timp de cinci secole. Ins~i Impartirea Europei in mai multe state este, gratie

progresuIuiluminilor,mai mult aparentadedt reala. Pc dnd altadata fiecare popor forma 0 familie izolata, du~maninnascut al celorIalte familii, astazi exista 0 masa de oameni cu nume diferite ~icu organizarisociale deosebite, omogena insa prin natura sa. Este suficient de putemica pentru a nu se teme de hoardele barbare. Este suficient de luminata pentru a nu agrea razboiul. Preferinta sa se indreapta, in mod constant, catre pace. Deosebirea aceasta antreneaza 0 alta. Razboiul e anterior comertuJui

- razboiul ~i comertul netlind decit doua mijloace diferite de a atinge acela~i


scop: sa intri in posesia a ceea ce dore~ti.Comertul nu e aItceva dedt un omagiu adus puterii celui care poseda de catre cel ce aspira la aceasta posesiune. E 0 incercare de a se obtine prin buna intelegere ceca ce nu se mai spera a se cuceri prin violenta. Omului care ar ramine intotdeauna cel mai putemic nu i-ar veni niciodata ideea sa faca comert. Experienta este cea care, dovedindu-ica razboiul,altfel spus, confruntareade forte intre el ~i cela1alt,11expune la tot felul de impotriviri ~i de e~ecuri,11face sa recurga la comert, adicala un mijloc mai bllnd ~imai sigurprin care interesuI altuia ajunge sa consirnta la ceea ce e convenabil pentru propriul interes. Razboiul asculta de pomirile impulsive, comertul - de calcule. Dc aceea trebuie sa vina 0 vreme in care comertul sa inlocuiascarazboiul.Ea a venit. Nu vreau sa spun ca nu ar fi existat in antichitate popoare care sa se ocupe cu comertul. Ele faceau insa, intr-un fel, exceptie de la regula generala. Tirnpul nu-mi permite sa va enumar toate obstac(,}lele cu care se confrunta, la vremea aceea, progresul comertului.De altfelle cuno~teti la fel de bine ca ~imine. Nu ma voi referi dedt la unul singur. Necunoa~terea busolei Ii obliga pc marinarii din antichitate sa nu piarda din ochi, pe dt posibil, uscatul. Traversarea printre Coloane1elui HercuIe, adica trecerea prin strimtoareaGibraltar era considcrata 0 isprava de cea mai mare temeritate. Fenicienii ~i cartaginezii,cei mai abili navigatori, nu au indraznit sa faca a~a ceva decit foarte Urziu ~i, multa vreme, exemplul lor nu a mai fost urmat de nimeni. La Atena, despre care yom vorbi in curind, profitul maritim era de aproxirnativ 60%, protitulob~nuit tlind doar de 12%,intr-aut de putemica era ideea pericoluluipe care 11irnplica navigatia spre tinuturi indepartate.

BENJAMIN CONSTANT DESPRE LIBERTATEA ANTICILOR, COMPARATA... 9

In plus, daca a~ putea face 0 digresiune care, din nefericire, ar fi prea lunga, v-a~demonstra pe baza detaliilorcare privesc moravurile,obiceiurile, modul de a face negot al popoarelor antichitatii,ca insu~icomertullor era, ca sa spunem a~a, impregnat de spiritul epocii, de atmosfera de razboi ~i de ostilitate care le i'nconjura.Pe vremea aceea comertul era 0 inumplare fericita; astazi el constituie 0 stare de fapt, unieul scop, tendinta universala, adevarataviata a natiunilor.Ele doresc lini~te;odata cu lini~tea,indestularea; ca sursa de indestulare, munca. Razboiul e, pe zi ee trece, un mijloc tot mai putin eticient de a Ie indeplini dorintele. Rezultatele sale nu mai pot oferi, nici indivizilor, nici natiunilor, beneficii care sa fie pe masura celor obtinute prin munca lini~tita ~i prin schimburi comerciale echilibrate. La antici, un razboi victorios facea sa creasca numarul sclavilor, al tributurilor, al paminturilor cl$tigate,el facea sa sporeasca avutia publica ~i privata. La modemi, un razboi victorios costa i'nmod inevitabil mai mult deci'tmerita. In sf'lf~it,datorita comertului,religiei, progresului intelectual ~i moral al speciei umane, la natiunile europenenu mai exista sclavi. Toate protesiunile si'ntpracticate de oameni liberi, care trebuie sa se ingrijeasca de toate nevoile societatii. !ezultatul obligatoriu al acestor diferentepoate ti, domnilor, irnaginat cu u~urinta. fu primul rInd,cu ci't0 tara este mai i'ntinsa,cu ati'tse reduce importanta politica ce-i revine tiecarui individ. Cel mai obscur republican din Roma sau din Sparta era 0 torta. Nu Ja tel se inumpla cu cetateanul obi~nuitdin Marea Britanie sau din Statele Unite. Int1uentasa personalaeste un element imperceptibili'n contextul vointei sociale care imprima orientareaguvemarii. )n.. .al...l;loilea rfhd, abolirea sdaviei a rapit populatiei libere acel nlgaz de care dispunea prin i'mpovarareasclavilor cu majoritatea muncilor. Fara masa de sclavi ai Atenei nu ar fi tost posibil ca douazeci de mii de atenieni sa delibereze i'n fiecare zi i'n piata publica. ~ In al treilea rInd, comertul nu lasa, a~acum 0 tace razboiul, intervale
de inactivitate in viata omului. Exercitiul permanent al drepturilor politice, discutiile zilnice privitoare la treburiJe de stat, dezbaterile, i'ntrunirile, tot alaiul ~i toate mi~carile tactiunilor, zbucium necesar, umplutura inevitabila, daca i'mi este i'ngaduit sa toJosesc aceasta expresie, i'n viata popoarelor libere

ale antichitatii, care, tara aceste resurse, ar ti unjit sub apasarea unei trindavii nesanatoase, ei bine, toate acestea nu ar fi deci't 0 sursa de tulburare ~i de oboseala pentru natiunile modeme, i'n care fiecare individ, ocupat cu speculatiile ~i cu i'ntreprinderile sale, cu satisfactiile pe care Ie obtine sau pe care spera sa Ie obtina, nu accepta sa fie abatut de la ele deci't temporar ~i ci't mai putin posibil. In sf'lf~it,lomertt!l inspir.! oamenilor 0 dragoste putemica pentru independenta individuala. Comertulle satisface nevoile ~i le i'mpline~te dorintele tara interventia autoritatii. Interventia aceasta este, aproape i'ntotdeauna -, ~i
'

nu ~tiu de~ce ~p~n "ap~o~pe:' -, interve~tia ace.asta e~te i'n~otdeauna un pr~e de lllcurcatura ~I de stllljenlfe a trebunlor. On de cIte on puterea colectIva vrea sa se amestece i'n speculatiile particulare, ea i'i i'ncurca pe cei ce speculeaza. Ori de ci'te ori guvemele pretind sa ne rezolve atacerile, 0 fac mai prost ~i mai costisitor deci't am tace-o noi. V-am spus, domnilor, ca va voi vorbi despre Atena, al carei exemplu ar putea fi un argument i'mpotriva unora dintre asertiunile mele, dar al carei exemplu va sluji, dimpotriva, Ja contirmarea tuturor acestor asertiuni. A~a cum am recunoscut deja, Atena era, dintre toate republicile grece~ti, cea mai comerciala, ~i de aceea aeorda cetatenilor sai intinit mai muM libertate deci't Roma ori Sparta. Daca a~ putea intra i'n detalii istorice, v-~ arata cum comertul ~tersese, la atenieni, muIte dintre diferentele care deosebesc popoarele antice de cele modeme. Spiritul negustorilor din Atena semana cu cel al negustorilor din zilele noastre. Xenoton ne arata ca, in timpul razboiului din Peloponez, ei i'~i scoteau capitalurile din Atica ~i Ie trimiteau i'n insuleIe Arhipelagului. Comertul tacuse posibila, la ei, circulatia. Aflam la Isocrate date despre tolosirea scrisorilor comerciale. Observati a~adar ci't de asemanatoare erau obiceiurile lor cu ale noastre. In ceea ce

prive~te relatiile cu femeiJe, i'i veti vedea pe soti (II citez tot pe Xenofon) satisfacuti de pacea ~i prietenia decenlli care domnesc ill casa, protejindu-~i sotia fragila, victima a tiraniei naturii, inchizi'nd ochii asupra irezistibilei forte a pasiunii, iertind cea dinti'i slabiciune ~i uitind-o pc a doua. In raporturile cu strainii, pot fi vazuti acordlnd drept de eetatenie oricarui individ care, instali'ndu-se aici cu familie cu tot, i'ncepe sa practice 0 meserie ~i sa produca ceva. Vom ti, in sfir~it, impresionati de diagostea Jor excesiva pentru

10

BENJAMIN CONSTANT

DESPRE LIBERTATEA

ANTIC/LOR, COMPARATA...

11

independenta individualii. In Lacedemonia, spune un filosof, cetatenii alearga atunci dnd un magistrat Ii cheama; un atenian, illsa, ar fi disperat daca s-ar crede ca el depinde de un magistrat. Cu toate aces tea, cum multe dintre circumstantele care hotarau caracteristicile natiunilor antice se aflau ~i la Atena, cum existau ~i acolo sclavi, iar teritoriul era foarte restrlns, descoperim, desigur, ~i vestigii ale libertatii a~a cum era ea la antici. Poporul face legile, cerceteaza comportarea magistratilor, II someaza pe Pericle sa dea socoteala, Ii condarnna la moarte pe toti generalii care comandasera in batalia din Arginuse. In acela~i timp, ostracismul, care ni se pare, ~i e normal sa ni se para, 0 nedreptate revoltatoare, dovede~te ca individul era In Atena Inca mai putemic subordonat corpului social decIt e, in zilele noastre, In vreunul din statele sociale libere ale Europei. Din ceea ce am prezentat rezulta ca noi nu mai putem dispune de ~ a~a cum era ea la antici, ~a participarea activa ~i constanta la puterea colectiva. Libertatea noastra, a celor modemi, Insearnna dreptul de a te bucura ill lin~ta personaM. Participarea pe care, ill antichitate, 0 avea fiecare la suveranitatea national a nu era, ca in vremea noastra, 0 supozitie abstracta. Vointa fiecaruia avea 0 influenta reala; exercitarea acestei vointe echivala cu 0 placere vie ~i repetam. In consecinta, anticii erau dispu~i sa faca multe sacrificii pentru a~~i pastra drepturiJe politice ~i participarea la administrarea statului. Fiecare, simtind cu orgoliu valoarea sutragiului sau, afla In aceasm con~tiinta a irnportantei sale personale, 0 compensatie atotcuprinzatoare. I Compensatia aceasta nu mai exista astazi pentru noi. Pierdut In multime, individul nu percepe aproape niciodata influenta pe care 0 exercita. Vointa sa nu-~i pune niciodata amprenta asupra ansamblului, nimic nu-l face sa-~i vada cu proprii ochi cooperarea. A~adar, exercitarea drepturilor politice nu ne mai ofera declt 0 parte din satisfactiile pe care Ie gaseau ill ele anticii ~i, ill acela~i tirnp, progreSele civilizatiei, tendinta comerciala a epocii, comunicarea popoarelor Intre ele, au inmultit ~i variat la nesfir~it caile fericirii personale. Rezulta de aici ca noi trebuie sa tinem mult mai mult dedt anticii la independenta noastra personala. Pentru ca anticii, atunci cilld sacrificau

aceasm independenta in favoarea drepturilor politice, sacrificau mai putin pentru a obtine mai mult, In vreme ce noi, fadnd acela~ilucru, dam mai mult pentru a obtine mai putin. Scopul anticilor era lmpartirea puterii sociale Intre toti cemtenii unei~ aceleia~ipatrii. Asta numeau ei libertate. Scopul modemilor este siguranta in ceea ce prive~teviata privata; ~i ei numesc libertate garantiile acordate de catre institutii pentru a 0 proteja. '.."r Am spus, la Inceput,ca, tocmai pentru ca nu au observat aceste diferente, anumite persoane, de altfel, bine intentionate, au facut mult rau In timpul lungii~i. furtunoasei noastre revolutii. Fereasca Dumnezeu sa se creada ca vreau sa le adresez repro~uri severe - chiar ~i gre~ealalor era scuzabila. Nu poti citi frumoaselepagini ale antichitatii,nu-ti poti imagina faptele acelor oameni mari, fara sa nu simti 0 emotie de un fel aparte, pe care nirnic din ceea ce e modem nu 0 provoaca. Par sa se trezeasca in noi, la astfel de evocari, sentimente uitate, tinlnd de 0 natura anterioara, s-ar spune, naturii noastre. E greu sa nu regrcti vremurile acelea in care capacitatile omului se dezvoltau intr-o directic dinainte trasata, dar pe un fag~ atit de affinc,cu auta Incredere In propriile forte ~i cu un asemenea sentimentde energie ~ide demnitate.lar atuncidnd te la~icuprins de aceste regrete, e irnposibil sa nu dore~ti sa irniti ceea ce regreti. Impresia aceasta era adinca, mai cu seama atunci cilld traiam sub guvemari abuzive care, fara a fi putemice, ~tiau sa loveasca, absurde in principii, mizerabileIn actiune.Guvemari care aveau drept resort arbitrariul iar drept scop injosirea speciei umane ~i pe care, chiar ~i asmzi, unii mtli indraznesc sa Ie laude, ca ~icum am putea uita vreodataca am fost martorii ~ivictimeleincapatinarii,neputintei~irastumarilorlor. Scopul reformatorilor no~tri a fost nobil ~igeneros. Care dintre noi nu a simtit cum ii bate inima de speranta dnd a pa~it pe drumul pe care pareau sa-l deschida? ~i vai de cel tare, nici macar ill clipa de fata, nu sirnte nevoia sa declare ca a semnala dteva gre~eli comise de primele noastre calauze nu insearnna sa Ie murdare~ti~i nici sa dezavuezi opinii pe care prietenii umanimtii Ie-au profesat din veac in veac! Oamenii ace~tia i~i sprijinisera insa mai multe din teoriile lor pc lucrarile a doi filosoti care nici macar nu banuisera modificarile operate

12

BENJAMIN CONSTANT

DESPRE LIBERTATEA

ANTICILOR, COMPARATA...

13

de un interval de doua mii de ani asupra predispozitiilor speciei umane. Voi examina poate dndva sistemul celui mai ilustru dintre ace~ti filosofi,

I}. Rousseau, ~i voi arata ca, deplasind ill vremurile noastre modeme 0
extindere a puterii sociale, a suveranitatii colective, care apartinea altor secole, geniul acesta sublim care era animat de cea mai curata dragoste de libertate a oferit, totu~i, pretexte funeste pentru mai multe tipuri de tiranie. Desigur ca, relevilld 0 gr~ala pe care eu consider ca e foarte important sa 0 cunoa~tem, voi fi circumspect In respingerea mea ~i respectuos In felul de a blama. Voi evita, cu siguranta, sa ma alatur detractorilor marelui om. Ond Intlmplarea face sa ma apropii de ei, In aparenta, Intr-o anume problema, devin imediat banuitor fata de mine Insumi. ~i pentru a ma consola ca am parut, chiar ~i pentru 0 clipa, de aceea~i parere cu ei, In privinta unei chestiuni izolate ~i paqiale, simt nevoia sa retractez ~i sa critic atit

cum dete~ti un du~man personal ~ide Indata ce Intllnea In istorie vreo natiune complet lipsita de a~a ceva, chiar daca lipsea ~i libertatea politica, nu se putea Impiedica sa nu 0 admire. Se extazia In fata egiptenilor pentru ca, spunea el, la ei totul era reglat de lege, pina ~i nevoile ori clipele de destindere. Totul se supunea autoritatii legislatorului. Toate momentele zilei erau ocupate de dte 0 Indatorire. Chiar ~i dragostea facea obiectul acestei interventii respectate, legea fiind cea care, rInd pe rind, facea ~i desfacea patul nuptial. Sparta, care combina formele republicane cu aceea~i aservire a indivizilor Ii stlmea acestui tilosof un entuziasm ~i mai mare. Minastirea aceasta imensa Ii aparea ca modelul ideal al unci republici perfecte. Pentru Atena resimtea un profund dispret ~i ar fi spus cu placcre despre aceasta natiune, prima din Grecia, ceca ce a spus despre Academia franceza, un mare senior, academician: "Ce despotism Inspaimintator! Toata lumea face ce vrea." Trebuie sa adaug ca acest mare senior vorbea despre Academie a~a cum era ea acum treizeci de ani. se Inflacara aut de u~or, nu a cazut cu totul In aceea~i gre~eala. A fost sl,lrprins de diferentele despre care am vorbit, dar nu le-a deslu~it adevarata cauza. "Politicienii greci, spune el, care traiau sub 0 guvemare populara, nu recuno~teau alta foqa dedt pe aceea a virtutii. Cei de astazi nu ne vorbesc dedt desprc manufacturi, comert, finantc, bogatii ~i lux".1 EI atribuie aceasta diferenta republicii ~i monarhici: ca trebuie atribuita spiritului opus al timpurilor antice ~i al celor modeme. Cetateni ai republicilor sau supu~i ai monarhiilor, cu totii doresc drepturi ~i, In starea actuala a societatilor, nimeni nu poate sa nu Ie doreasca. Poporul care tinea cel mai mult, ill zilele noastre, la libertatea sa, Inainte de eliberarea Frantei, era ~i cel care tinea eel mai mult la placerile vietii. lar la libertatea sa tinea mai ales pentru ca vedea In ea garantarea placerilor pe care ~i Ie dorea. Altadata, acolo unde era libertate, puteau fi suportate privatiunile; acum, pretutindeni unde este privatiune e necesara Inrobirea pentru a se ajunge la resemnare.

. v' . toate acestea, adevaru I treb me sa pnmeze III lata unor const deratn I'-..pe care straIucirea unui talent prodigios ~i autoritatea unui imens renume

,;)t

po

t.

cu

A.j:

"

~e

fac aUI de putemice. De altfel, a~a cum se va vedea, nu lui Rousseau trebuie sa i se atribuie eroarea pc care 0 voi combate: ea apaqine In mult mai mare masura unuia dintre succesorii sai, mai putin elocvent, dar nu . mai putin auster ~i de 0 suta de ori mai exagerat. Acesta din urma, Abatele de Mably, poate fi privit ca reprezentantul sistemului care, conform maximelor libertatii antice, vrea ca cetatenii sa fie supu~i cu totul, pentru ca natiunea sa poata fi suverana, iar individul sa fie scIav pentru ca poporul sa fie liber.
Abatele de Mably, la fel ca Rousseau ~i ca multi altii, luase drept

Montesquieu, Inzestrat cu mai mult spirit de observatie pentru ca nu

libertate, dupa modelul antichitatii, autoritatea corpului social ~i aprecia toate masurile care ar fi condus la extinderea acestei autoritati asupra acelei parti recalcitrante a existentei umane, a carei independenta 0 deplingea. Regretul pe care ~i-l exprima pretutindeni ill lucrari vizeaza faptul ca legea nu poate atinge decit actiunile. Ar fi vrut ca ea sa poata opera Impotriva gindurilor, a celor mai fugare impresii, sa-l urmareasca pc om fara illcetare ~i fara sa-i lase vreun colti~or In care sa se poata pune la adapost de actiunea ei. Imediat ce observa, la vreun popor, 0 masura represiva, socotea ca a facut 0 descoperire ~i 0 propunea drept model. Detesta libertatea individual a a~a

Spiritul legilor, III, 3.

14

BENJAMIN

CONSTANT

DESPRE LIBERTATEA

ANTICILOR, COMPARATA...

15

Ar fi mai u~or astazi sa faci dintr-un popor de sc1avi un popor de spartani decit sa formezi ni~te spartani in spiritul libertatii. Cei care au fost impin~i de valul evenimentelor in fruntea revolutiei noastre erau, ca urmare logica a educatiei primite, dominati de teze1e antice, devenite eronate, teze readuse la loc de cinste de catre filosofii despre care am vorbit. Metatizica lui Rousseau, in care apareau, dintr-odata, ca ni~te fulgere, adevaruri sublime ~i pasaje de 0 elocventa captivanta. Austeritatea lui MabIy, intoleranta sa, ura impotriva tuturor pasiunilor omene~ti, dorinta apriga de a Ie controla pe toate, principii1e sale exagerate in ceea ce prive~te competenta 1egii, deosebirea intre ceca ce recomanda el ~i ceea ce existase cu adevarat, declamatiile sale impotriva bogatiilor ~i chiar impotriva proprietatii, toate aceste lucruri trebuiau sa-i vrajeasca pe cei infierbintati de 0 victorie recenta ~i care, cucerind puterea legala, erau foarte dispu~i sa 0 extinda asupra a orice. Pentru ei era deosebit de pretioasa autoritatea a doi scriitori care, absolut dezinteresati in problema respectiva ~i aruneind anatema asupra despotismului, dadusera textului legii forma de axioma. Au dorit a~adar sa exercite focta publica ~a cum mentorii lor Ie aratasera ca fusese ea exercitata in statele libere. Au mai crezut ~i ca totul trebuia sa cedeze in fata vointei colective, iar restrictiile privitoare la drepturile individuale vor fi amplu compensate de participarea Ia puterea sociala. ~titi bine, domnilor, care a fost rezultatul. Ni~te institutii libere, sprijinite pe cuno~terea spiritului vremii, ar ti putut supravietui. Edificiul reinnoit al anticilor, insa, s-a prabu~it, in ciuda muItor eforturi ~i acte eroice care merita, desigur, toata admiratia. Fapt este ca puterea sociala lovea din toate partile independenta individuala fara sa-i anuleze necesitatea. Natiunea nu considera ca 0 participare ideala la 0 suveranitate abstracta ar merita sacrificiile ce i se impuneau. In zadar i se repetau vorbele lui Rousseau: austeritatea 1egilor libertatii nu se poate compara cu duritatea juguIui tiranilor. Ea nu avea nevoie de aceste 1egi austere ~i, in starea ei de oboseala ~i de dezgust, gasea uneori preferabil jugul tiranilor. Numai ca experienta a trezit-o. A 1 putut v~ea, in felul~acesta, ca arbitrariul oamenilor era mai cumplit decit cele mal re1e legi. Insa ~i legile trebuie sa cunoasca anumite limite.

Daca am reu~it, domnilor, sa va fac sa imparta~iti opinia pe care, dupa mine, aceste fapte trebuie sa 0 produca, yeti recuno~te odata cu mine adevarnI principiilor urmatoare: Independenta individuala este prima dintre necesitatile modeme. In consecinta, nu trebuie sa se pretinda niciodata sacrificarea ei pentru instituirea 0 libertatii politice. Rezulta ca nici una dintre numeroase1e institutii, aut de laudate, care

in republicile antice limitau libertatea individuala, nu e admisibila in vremurile modeme. Enuntarea acestui adevar pare, la prima vedere, de prisos. Multe dintre guvemarile din zilele noastre nu par deloc sa doreasca sa imite republici1e antice. Cu toate acestea, orieit de redusa le-ar ti preferinta pentru institutiile republicane, anumite uzante republicane par totu~i sa Ie inspire oarecare simpatie. Din pacate e vorba exact de cele care permit proscrierea, exilarea, spolierea. Imi amintesc ca in 1802 fu strecurat, intr-o lege ce privea tribunalele speciale, un articol care introducea in Franta ostracismuI grec ~i 0 multime de oratori plini de elocinta ne vorbira, in sprijinul introducerii acestui articol, care a tost totu~i retras, despre libertatea ateniana ~i despre toate sacriticiile pe care indivizii trebuiau sa Ie faca pentru a pastra aceasta libertate! La fel, mult mai incoace, eind autoritati tematoare incercau, cu tirniditate, sa indrepte alegerile in sensul dorit de ele, un ziar, neatins totu~i de republicanism, propune sa se revina la cenzura romana pentru indepclrtarea candidatilor periculo~i. De aceea socotesc ca nu m-~ angaja intr-o digresiune inutila daca, pentru a-mi sprijini asertiunile, voi spune eiteva cuvinte despre aceste doua institutii atit de laudate. Ostracismul, in Atena, se baza pe ipoteza ca societatea dispune de autoritate totala asupra membrilor sai. In aceasta ipoteza, el deveneajustificat. Jar intr-un stat mic, in care influenta unui individ, putemic prin credibilitatea sa, prin adepti, prin glorie, contrabalansa adesea puterea ansamblului social, ostracismuI putea capata 0 aparent;l de utilitate. Printre noi, insa, indivizii
au drepturi pe care societatea trebuie sa Ie respecte, iar influenta individual

este, a~a cum am remarcat deja, aut de farimitata intr-o muItime de int1uente,

16

BENJAMIN CONSTANT

DESPRE LlBERTATEA

ANTICILOR, COMPARATA...

17

egale sau superioare,Incitorice masura de reprimare,motivata de necesitatea de a mic~oraaceasta int1uenta,este inutila ~iIn consecintanedreapta.Nimeni nu are dreptul de a exila un cetatean, daca nu e condarnnat de un tribunal ordinar,In numele unei Iegi precisecare anexeazapedeapsa cu exilul actiunii de care se face vinovat respectivul cetatean. Nimeni nu are dreptul sa-l smulga pe cetatean din patria sa, pe proprietar de pe pamlnturile sale, pe negustor din comertul sau, pe sot de llnga sotie, pe tata de llnga copii, pe scriitor din cugetarile sale studioase,pe batrln din obiceiurile sale. Orice exil politic este un atentat politic. Orice exilare hotanta de 0 adunare pentru pretinse motive de salvare publica este 0 crima a acestei adunari Impotriva salvariipublice, care nu se poate atla dedt In respectarealegilor ~ia formelor ~i In mentinerea garantiilor. Cenzura rom~a presupunea,ca ~iostracismul, 0 putere discretionara. Intr-o-republica ai carei cetateni, rama~i, datorita saraciei, Intr-o stare de simplitate extrema a moravurilor,locuiau In acela~iora~, nu practicau nici 0 profesie care sa Ie abata atentia de la treburiIe statului ~i erau astfel, ill mod constant, spectatori ~i judecatori ai puterii publice, cenzura putea, pe de 0 parte, sa aiM mai muM intl, uenta iar, pe de aIta parte, arbitrariul cenzorilor era limitat de un fel de supraveghere morala care se exercita Impotriva lor. Dar de Indata ce extinderea republicii, complicarea relatiilor sociale ~i rafinamentele civilizatiei lipsira aceasta institutie de ceea ce Ii servea totodata de baza ~i de limita, cenzura degenera, chiar ~i la Roma. A~adar nu cenzura era cea care Imbunatatea moravurile: simplitatea moravurilor constituia forta ~i eticacitatea cenzurii. In Franta, 0 institutie atit de arbitrara precum cenzura ti ill acel~i timp ineticace ~i intolerabila.In situatia actuala a ocietatii, moravurile se compun din nuante tine, schimbatoare, insesizabile, care s-ar deforma ill 0 mie de feluri daca s-ar Incerca precizarealor. Doar opinia publica Ie poate atinge, doar ea Ie poate judeca, pentru ca e de aceea~inatura cu cle. Aceasta s-ar razvrati Impotriva oricarei autoritati pozitive care ar Incerca sa Ie dea un plus de precizie. Daca guvernareaunui popor ar dori, aidoma cenzorilor din Roma, sa dezonoreze un cetateanprintr-o hotanre discretionara,Intreaga natiune ar striga Impotriva acestei sentinte, neratitidnd hotarlrile autoritatii.

Ceea ce tocmai am spus despre transplantareacenzurii In vremurile moderne se aplica ~i la muIte alte sectoare ale organizarii sociale, privitor la care ne este citata antichitatea ~i mai des Inca ~i cu mai multa emfaza. De exemplu, educatia. Cite nu ni se spun despre necesitatea de a permite guvernului sApreia generatiile tinere pentru a Ie modela dupa voia sa ~i cite citate erudite nu vin sa sprijineaceasta teorie? Sint adu~iIn fata noastra, rilld pe rind, egiptenii,~iGalia, ~iGrecia, ~iItalia!Domnilor, noi nu slntem nici per~i, supu~iunui despot, nici egipteni, subjugati de catre prcoti, nici gali, care sa poata ti sacriticati de druizi, nici, In SI1f~it, greci sau romani pe care participarea la autoritateasociala Ii ~onsolade aservirea personala. Slntem oameni moderni, care vrem sa ne bucuram, fiecare, de drepturile noastre; sa ne cultivam, tiecare, facultatile dupa cum ni se pare mai bine, fara a face rau altuia; sa veghem asupra dezvoltArii acestei facultatiIn copiii pe care natura Ii Incredinteaza afectiunii noastre, cu aut mai luminata cu dt este mai vie ~i neavlnd nevoie de autoritatededt pentru a prelua mijloacele generale de instructiepe care aceastaIe poate reuni - asemeneacalatorilor care primesc de la autoritate directiiIe principale, fara Insa a accepta ca ea sa Ie impuna una dintre aceste directii. ~i religg este expusa la aceste rememorariale secolelortrecute. Bravi aparatorl ai unitatii doctrinei ne citeaza legile antice Indreptate Impotriva zeilor straini ~i sprijina drepturile bisericii catolice pe exemplul atenienilor care I-au condarnnatla moarte pc Socratepentru ca zdruncinasepoliteismul, sau pe exemplul lui Augustus care, impumnd tidelitatea fata de cultul stramo~ilor,facu posibil ca, nu muIta vreme dupa aceea, primii cr~tini sa fie dati prada fiarelor. Sa nu ne illcredem, domnilor, ill aceasta admiratie pentru anumite reminiscenteantice. De vreme ce traim In vremuri moderne,doresc olibertate ill acord cu vremurile moderne; ~i de vreme ce traim sub monarhii, implor cu umilinta aceste monarhii sa nu Imprumutede la republicile antice mijloace de a ne oprima. ~rtatea imJ~a, repet, ~ceastaeste adevaratalibertate modernJl... Garantia ei e libertatea politica, In consecinta ea este indispensabila. Dar a Ie cere popoarelordin zllele noastre sa sacrifice,precum ceIe din vechime,

18

BENJAMIN CONSTANT

DESPRE LIBERTATEA

ANTICILOR, COMPARATA...

19

totalitatealiberUitii lor individualepentru libertateapolitica - acestae mijlocuI eel mai sigur de a Ie priva de una dintre ele; ~i odata ajun~i aici, nu ar intlrzia sa 0 piarda ~i pe cealalta. Vedeti, domnilor, ca observatiilemele nu incearca nici pe departe sa mic~oreze pretul libertatii publice. Nu trag, din faptele pe care vi Ie-am expus, consecintele trase de anumite persoane. Din faptul ea anticii au fost liberi, iar noi nu mai putem fi liberi a~a cum au fost ei, aceste persoane trag concluzia ca sintem destinati sa fim sclavi. Ele ar dori sa constituie noua stare sociala dintr-un mic numar de elemente pe care Ie considera drept singurele ce se potrivesc cu situatia lumii de azi. E1ementeleacestea sint prejudecatipentru a speriaoamenii, egoism pentru a-i corupe, frivolitate pentru a-i zapaci, placeri grosolane pentru a-i face sa decada, despotism pentru a-i conduce; ~i, in mod necesar, cuno~tintepozitive ~i ~tiinteexacte pentru a sluji cu mai muM abilitatedespotismul.Ar fi ciudat daca in aceasta ar consta rezultatul a patruzeei de seeole de-a lungul earora spiritul uman a cucerit atitea mijloace morale ~i fizice. Nu pot sa cred a~a ceva. Din deosebirile care ne disting de antiehitate eu trag eonsecinte cu totul opuse. Nu trebuie slabitagarantia,ei trebuie extins exercitiul.Nu vreau sa renunt la libertatea politica; ceea ce cer este libertate civila impreuna cu alte forme de libertate politica. Guvernarile nu au dreptul, mai mult ca altadata,de a-~iaroga 0 putere nelegitima.Dar cele care provin dintr-o sursa legitima au mai putin ca altadata dreptulde a excrcita 0 suprematiearbitrara asupra indivizilor.Mai dispuneminca ~iasffizi de drepturile pc care Ie-amavut dintotdeauna,aceste drepturi eterne de a aproba legile, de a delibera asupra intereselor noastre, de a face parte integranta clin corpul social ai carui membri sintem. Dar guvernarile au obligatii noi. Progresele civilizatiei, schimbarile produse de trecerea vremii, impun autoritatii mai mult respect pentru obiceiurile, sentimentele, independenta indivizilor. Ea trebuie sa actioneze, in toate aceste privinte, cu mai muM prudenta ~i delicatete. Acest caracter rezervatal autoritatii,care tine de obligatiilesale stricte, tine ~i de interesele sale bine intelese deoarece, claca libertatea care Ii se potrive~temodernilor e diferita de cea care li se potrivea anticilor, despotismul care era posibil la antici nu mai e posibil la moclerni.Din cauza

ca, adesea, noi sintem, in raport cu ei, mai incliferenti ~i, in mod obi~nuit, mai putin pasionati de libertatea politic a, ajungem sa neglijam prea mult, citeodata ~i, desigur, pe nedrept, garantiile pe care ea ni Ie ofera. Dar, in acel~i timp, cum noi tinem mult mai mult decit anticii la libertatea individuala, 0 aparam, daca e ataeata, cu mult mai muM pricepere ~i tenacitate. 1ar pentru ea ei clispunem de mijloace cle care nu dispuneau anticii. Comertul 'ace ca actiunea arbitrariului asupra existentei noastre sa fie ~i mai suparato e ca altadata, deoarece, clata tiincl varietatea speculatiilor noastre, arbitrariul trebuie sa se extinda pentru a Ie putea atinge. Insa comertu1 u~ureaza, in acela~i timp, eludarea aetiunii arbitrariului, fiindca schimba natura propriemtii care, prin aecasta schimbare, devine aproape de neatins. Comertul confera proprietatii 0 noua calitatc: circulatia. Para cireulatie, proprietatea nu e decit un uzufruct. Autoritatea poate oricind sa intervina asupra uzufructului, pentru ca poate suspencla dreptul de folosinta. Circulatia, insa, pune 0 piedica invizibila ~i de neinvins in ealea acestei interventii a puterii sociale. Efectele comertului se intind ~i mai departe: el nu numai ca elibereaza - indivizii, dar, creind creditul, pune autoritatea in stare de dependenta. Un autor franeez spune ca banii sint arma cea mai periculoasa a despotismului. Ei sint insa, in acela~i timp, mna sa eea mai puternica. Creditul este supus opiniei; forta e inutila, banii se ascuncl sau dispar; toate operatiunile statului sint suspenclate. La antici, creclitul nu avea aceea~i intluenta. Guvernarile lor erau mai putemice clecit puterile politice. Bogatia e 0 forta mai clisponibila, in orice clipa, mai u~or aplicabila tuturor intereselor ~i, in consecinta, mult mai reala ~imai aseultam. Puterea ameninta, bogatia recompenseaza. De putere scapi in~elincl-o, pentru a obtine favorurile bogatiei trebuie sa 0 sluje~ti. Ea trebuie sa invinga. Printr-o in~iruire a unor cauze identiee, existenta indivicluala e mai
..

putin inglobata in existenta politica. 1ndivizii i~i clue departe averile; ei i~i pastreaza asupra lor toate avantajele vietii private. Comertul a apropiat natiunile ~i le-a creat moravuri ~i obieeiuri aproape iclentice. Conducatorii pot fi du~mani; popoarele sint compatriote. Puterea trebuie a~aclarsa se resemneze: ne trebuie libertatea ~i 0 v9m avea. Dar cum libertatea care ne trebuie e cliferirn de cea a anticilor, ea

20

BENJAMIN CONSTANT

DESPRE LIBERTATEA

ANTIC/LOR, COMPARATA...

21

are nevoie de 0 alta organizare dedt aceea care ar putea conveni libertatii antice. In cazul celei din urma, cu dt consacra omul mai mult timp ~i mai multa energie exercitarii drepturilor sale politice, cu atlt el se considera mai liber. In cazul tipului de libertate convenabila noua, ea va fi cu aut mai pretioasa pentru noi cu dt exercitarea drepturilor politice ne va lasa mai mult timp pentru intereseIe noastre personale. De aici apare, domnilor, necesitatea sistemului re re ntativ. Sistemul reprezentativ nu e altceva dedt 0 organizare cu ajutorul careia 0 natiune trece asupra unor indivizi 0 sarcina pe care nu poate sau nu vrea sa 0 duca singura. Saracii i~i rezolva singuri treburiIe; bogatii angajeaza intendenti. Aceasta este povestea natiunilor antice ~i a natiunilor modeme. ~ul ~v e 0 procura data unui numar de oameni de catre masa poporului, care vrea sa-i fie aparate interesele ~i care nu are, totu~i, timp sa ~i Ie apere, intotdeauna, el insu~i. Dar bogatii care-~i angajeaza intendenti exarnineaza cu atentie ~i exigenta (doar daca nu sint complet nechibzuiti) felul in care ace~ti intendenti i~i fac datoria, daca nu sint neglijenti, ori coruptibili, ori incapabili. ~i pentru cintarirea gestiunii acestor mandatari, cometentii prudenti se informeaza riguros asupra afacerilor a caror administrare le-o incredinteaza. La fel, popoareIe care, in scopul de a se bucura de libertatea ce Ii se cuvine, recurg la sistemuI reprezentativ, trebuie sa-~i supravegheze in mod activ ~i constant reprezentantii ~i sa-~i rezerve dreptul ca, la anumite intervale, nu prea lungi, sa-i incleparteze daca Ie-au in~elat a~teptarile ~i sa-i priveze de puterea de care vor ti abuzat. Fiindca cliferenta care separa libertatea modema de cea ant1ca antreneaza, pentru cea dintii, ~i amenintarea cu un pericol de un tip aparte. Pentru libertatea antica pericolul consta in faptul ca, atenti doar laparticiparea lor la puterea sociala, oarilenii nu se preocupau incleajuns de drepturiIe ~i avantajele indivicluale. Pentru libertatea modema pericolul consta in faptul ca, absorbiti de exercitiul independentei noastre private ~i de urmarirea intereselor particulare, noi am putea renunta cu prea multa u~urinta la dreptul nostru de participare la puterea politica. Detinatorii autoritatii ne imping exact spre acest lucru. Sint atit de dispu~i sa ne crute de orice chin, in afara de eel de a ne supune ~i de a plati! Ne vor spune:

"Care este, in fond, scopul tuturor eforturilor Yoastre, motivuI muncii, obiectul speranteipe care 0 nutriti? Nu fericirca?Ei bine, fericirea aceasta, lasati-o in grija noastra, ~i v-a yom da." Nu, domnilor, sa n-o lasam in I grija lor. Orieit de impresionant ar ti interesul pe care-I manifesta pentru noi, sa rugam autoritatea sa nu-~i depa~eascaatributiile. Sa se limiteze la a ti justa; luam asupra noastra sarcina cle a fi fericiti. Am putea, oare, sa t1m fericiti cloarprin drepturi, clacaaceste dreptu~ sint separate de garantii? Unde am ana aceste garantii, daca am renunta la libertatea politica? Renuntarea la ea ar fi, Domnilor, 0 nebunk asemanatoare cu nebunia unui om care, sub pretext ca nu locuie~tedecit la primul etaj, ar pretincleconstruirea pe nisip a unei cladiri tara funclatie. ..., De altfel, domnilor, sa tie oare adevarat..!feric~ de orice fel ar fi ea, e~l ~peci.e.i umane? In cazul acesta, drumul nostru ar ti cumplit de smmt, iar destinatia fara nici un contur. Nu exista, printre noi, cineva care, daca ar vrea sa se injoseasca, sa-~i ciunteasca darurile morale, sa-~i denigreze dorintele, sa-~i renege activitatea, gloria, emotiile generoase ~iprofunde,sa nu se poata abrutiza~ideveni fericit.Nu, domnilor, depun marturie pentru existenta acestei paqi minunate din natura noastra, nelini~tea nobila care ne urmare~te~i ne framinta, dorinta arzatoare cle a fi mai luminati ~i de a ne dezvolta clarurile.Destinul nostru nu ne cheama doar spre fericire, ci spre perfectionare. lar libertatea politica este eel mai putemic ~i mai energic mijloc de perfectionare d:1ruitde Dumnezeu. Libertatea politica, obliginclu-ipe toti cetatenii, fara exceptie, sa-~i examineze ~i sa-~CsiUdiezeinteresele cele mai sacre, Ie large~te spiritul, Ie innobileaza gindurile, stabile~tein~ ei un fel de egalitate inteIectuala care face gloria ~i forta unui popor. Priviti,~adar, cum cr~te 0 natiuneodatacu primainstitutiecare-iasigura exercitarea curenta a libertatii politice. Priviti-ipe cetatenii no~tri,apartinind tuturor cIaselor ~i tuturor meseriilor ~i care, depa~ind sfera ocupatiilor lor obi~nuite,a indeIetnicirilorparticulare, plasati brusc la inaltimea functiilor importante incredintate lor de constitutie, aleg cu cliscemamint,rezista cu energie, descumpanesc prin abilitate, se impotrivesc amenintarii,rezista cu

,"

:.. -, ..

22

BENJAMIN CONSTANT

noblete in fata amagirilor. Priviti cum patriotismulcurat, profund ~i sincer triumfain or~ele noastre ~ine invioreazapina ~icatunele,strabateateliere1e, insuflete~teprovinciile,patrundeodata cu sentimentuldrepturilor~ial necesitatii garantiHorin minteainteleapta~icumpanitaa cultivatoruluibinecuvmtat ~ia negustoruluineostenitcare, atot~tiutori in ale necazurilor,cunoscute din plin ~i nu mai putin luminati in privinta mijloace1orde a Ie pune capat, cuprind cu privirea intreaga Franta ~i, impartind recuno~tinta nationala, recompenseaza prin sutragiul lor, dupa treizeci de ani, fidelitatea fata de

principii,in persoanacelui mai ilustruaparatoral libertatii I.


Departe, domnilor, de a renunta la vreuna din cele doua specii de libertatedesprecare v-am vorbit,trebuie,a~acum am demonstrat,sa invatfun sa Ie combinamintre ele. Institutiiletrebuie, dupa cum spune celebrul autor al istorieirepublicilordin Evul Mediu, sa duca la indepliniredestinelespeciei umane. Ele i~i ating scopul cu aut mai bine cu Cllridica un numar cit rnai mare de cetateni pe cea mai inaM treapta de demnitate morala. Opera legislatoruluinu e mcheiata daca nu a adus decit lini~tepoporului. Chiar ~i atunci cind acest popor e muJtumit,mai sint multe de facut. ~ca institutiilesa desavlr~eascA educatia moralAa cetatenilor.Respectindu-le drepturile personale, menajindu-Ie independenta, netulbunndu-Ie
ocupatiile, ele trebuie, to~i, sa-~i consacre influenta atacerilor publice, sa-i cherne

sa contribuie prin hotarIri1e~i sufragiile lor la exercitiul puterii, sa Ie


garanteze

~i de supraveghere :in m~estare~i

~i

formindu-i astfel, in mod practic, pentru aceste inalte functii, sa Ie creeze ,totodata ~i dorinta ~i putinta de a se achita de ele.

Domnul de La Fayette, nllmit dcplItat de Sarthe.