Sunteți pe pagina 1din 84

FUNDAIA ECOLOGIC GREEN

COALA POSTLICEAL F.E.G. BUCURETI


DOMENIUL: SNTATE I ASISTEN PEDAGOGIC
SPECIALIZARE: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE DIPLOM

Indrumtor:
Prof. Nursing Volentiru Ionela-Teodora
Absolvent:
Burtea Alina-Elena

SESIUNEA AUGUST
2014
FUNDAIA ECOLOGIC GREEN

COALA POSTLICEAL F.E.G. BUCURETI


DOMENIUL: SNTATE I ASISTEN PEDAGOGIC
SPECIALIZARE: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

INGRIJIREA PACIENTULUI CU AMIGDALIT

Indrumtor:
Prof. Nursing Volentiru Ionela-Teodora
Absolvent:
Burtea Alina-Elena

SESIUNEA AUGUST
2014

ARGUMENT
Determinate de streptococi patogeni, cu manifestri clinice polimorfe, infeciile
streptococice constituie un vast capitol de patologie infecioas legndu-se n
mare parte existena a numeroase specii i tipuri de streptococi patogeni pentru
om. Ei ptrund n organismul uman prin multiple pori de intrare.
Aceste virusuri cu tropism major pentru esutul limfatic, izolate n 1953 din
infecii latente ale vegetaiilor adenoide, apar n 1954 din boli respiratorii acute
au fost denumite adenovirusuri n 1956. Se cunosc 41 serotipuri distincte de
adenovirusuri, dintre care numai unele sunt mai frecvent implicate n patologia
uman, care produc afeciuni frecvente ale esutului adenoidian la copil cu
forme uoare i cu persistena ndelungat a virusului n esulul amigdalian i
adenoidian.
Ptrunderea adenovirusurilor n organism se face cel mai frecvent pe cale
respiratorie, rezultnd variate procese inflamatorii ale aparatului respirator. De
aceea Sntatea este acea stare de complet bine, fizic, mintal i social i nu
const numai n absena bolii sau a infirmitii. Medicul trece asistenta
rmne. Medicul prescrie asistenta execut. , de aceea asistenta medical
trebuie s aib o baz a pregtirii teoretice i practice care se dobndete n
coal i cum n zilele noastre tiinele medicale progreseaz ntr-un ritm rapid,
este nevoie de o permanent instruire i cunoatere a metodelor noi de munc.
Tehnica ngrijirii bolnavului este disciplina de baz a tuturor asistentelor
medicale care lucreaz la patul bolnavului.
Am ales ca tem a lucrrii de diplom Amigdalita pentru faptul c este o
afeciune des ntlnit, n special la copii, dar i pentru c eu am avut aceast
boal. Prin realizarea acestei teme am nvat c asistenta medical trebuie s
intre n pielea bolnavului i s respecte dorina bolnavului de a tri pentru cel
ce i-a pierdut sperana, s mearg, pentru cel ce nu mai poate merge sau s fie
glasul pentru cel care nu poate vorbi, s fie sursa de hran spiritual pentru cel
care nu are posibilitatea s se documenteze.
Pentru mine realizarea acestui proiect a nsemnat foarte mult, deoarece prin
studierea acestor cazuri am ajuns la o nelegere i o cunoatere a fiinei umane
i a modului n care se pot iniia i ntreine relaiile interpersonale, cooperante,
bazate pe respect ntre membrii echipei de ngrijire i cel ngrijit.

CUPRINS
CAPITOLUL I Noiuni introductive ...........................................................5
1.1. Definiie
1.2. Clasificare
1.3. Etiologie i etiopatogenie
1.4. Simptomatologie
1.5. Evoluie i prognostic
1.6. Complicaii
1.7. Diagnostic
CAPITOLUL II ngrijirea bolnavului cu amigdalit cronic.................13
2.2. Tratament chirurgical
2.3. Contraindicaiile amigdalectomiei
2.4. Pregtirea preoperatorie
2.5. Anestezia
2.6. ngrijiri postoperatorii
2.7. Complicaii postoperatorii
2.8. Profilaxia
CAPITOLUL III Procesul de ngrijire.......................................................22
3.1. Prezentare general

CAPITOLUL IV
Notiuni de anatomia si fiziologia aparatului respirator...............................27
4.1 Anatomia cailor respiratoriii
4.2. Fiziologia si morfologia aparatului respirator
4.3. Rolul i funciile amigdalelor

CAZURI PRACTICE.....................................................................................38
Cazul I
Cazul II
Cazul III
BIBLIOGRAFIE.............................................................................................83

CAPITOLUL I
NOTIUNI TEORETICE
2.1. DEFINITIE
Amigdalita cronica este o infectie cronica, permanenta si recidivanta a
amigdalelor, favorizata de o serie de circumstante locale si generale,
constitutionale si de mediu.
2.2. CLASIFICARE
I. Amigdalita cronica hipertrofica - traduce reactia hiperplazica a tesutului
limfoid.
Amigdalele marite de volum, roz-pal si de consistenta moale, in lipsa
unei infectii cronicizate au tendinta sa-si modifice spontan volumul dupa
pubertate, prin evolutia naturala a tesutului limfoid.
Hipertrofia caracteristica varstei tinere, interesand in exclusivitate tesutul
limfoid, este o hipertrofie inflamatorie moale. Amigdalele marite de volum sunt
patologice numai prin dimensiunile lor, iar simptomatologia pe care o
determina este de ordin strict mecanic.
La adult hipertrofia amigdaliana este ferma sau dura, prin proliferarea tesutului
conjuctiv sau intraamigdalian.
Ca forma amigdalele pot aparea pediculate, exteriorizate din loja, alteori sunt
ascunse intre pilieri si acoperite partial de repliul supraamigdalian si
triunghiular sau amigdale protejate, dezvoltate mai mult in partea inferioara a
lojei, par cazute spre hipofaringe si baza limbii.
II. Amigdalita cronica criptica - este inflamatia amigdalelor palatine
caracteristica prin hiperplazia tuturor elementelor constitutive ale acestor
formatiuni limfoadenoide in grade diferite si prin prezenta unor mase cazeoase
in interiorul criptelor, care se elimina dupa un oarecare timp, pentru ca apoi sa
se refaca.
Dopurile cazeoase au o culoare galben-sofran pastoase si fetide, in medie cu
diametrul de 2 mm si sunt constituite din celule descuamate, leucocite
dezintegrate, produse ale distructiei celulare (acizi grasi, colesterina), portiuni
alimentare, germeni saprofiti ai cavitatii bucale.
6

Retentia cazeumului in cripte, realizeaza chisturile amigdaliene de retentie si


uneori, prin concretarea lui, poate da nastere calculilor amigdalienei care
intretin infectia.
Leziunile epiteliului amigdalian si modificarile tesutului limfoid favorizeaza
treptat hiperplazia preponderent conjuctiva si scleroza progresiva a
amigdalelor, care isi micsoreaza volumul.
III. Amigdalita cronica infectanta
Criptele amigdaliene constituie factorul principal de infectie cronica,
gazduind numeroase specii bacteriene aerobe si anaerobe, care in cadrul unui
puseu congestiv pot deveni patogene, dand in angina pultacee.
Daca bolnavul afirma ca in antecedente a prezentat angine repetate cu
sau fara abcese periamigdaliene, diagnosticul de amigdalita cronica infectata
nu mai are nevoie de alte semne obiective.
In cadrul amigdalitei cronice infectate intalnim:
- atrofia scleroasa a amigdalelor constituita dupa inflamatii repetate cu
criptele stramtate, strangulate si deformate, fara dopuri cremoase cu secretii
prin bogatia bacteriilor pe care le contin;
- pilierii anteriori permanent congestionati;
- un ganglion subangulo-maxilar noduros, persistent, daca se mareste de
volum si devine sensibil cu ocazia unui puseu dureros al faringelui, i se mareste
valoarea diagnosticata;
- prezenta secretiilor puriforme din criptele amigdaliene.
2.3. ETIOLOGIE SI ETIOPATOGENIE
In etiologia amigdalelor cronice trebuie sa cercetam in primul rand abcesele
acute din copilarie.
Amigdalita cronica este precedata in majoritatea cazurilor de una sau mai
multe amigdalite acute.
Sunt cazuri la care nu gasim in antecedente angine repetate, deci amigdalita are
de la inceput o evolutie inceata cronica.
Trecerea inflamatiei acute in inflamtie cronica depinde de mai multi factori:
- cauza principala a imbolnavirii frecvente a amigdalelor o constituie
topografia si structura lor anatomica;
- criptele amigdaliene alcatuiesc principalul focar de infectie, fiindca la nivelul
lor se creeaza conditii care ingreuneaza eliminarea continutului lor;
- legaturile limfatice cu fosele nazale explica aparitia anginelor acute dupa
diferitele interventii in fosele nazale in tulburarile circulatorii ale limfei;
7

- respiratia bucala, in urma obstructiei nazale, are o actiune vatamatoare asupra


amigdalelor prin aerul inspirat care antreaneaza o serie de factori nocivi
(termici, chimici, biologici), care actioneaza direct asupra amigdalelor;
- frigul este o cauza determinanta a amigdalelor repetate, nu numai prin
actiunea lui directa asupra mucoasei faringiene, dar si prin actiunea reflexa in
urma tegumentelor cand se produce o inhibitie a proceselor biochimice de la
nivelul amigdalelor prin tulburarea interventiei vasomotorii a mucoasei
faringiene;
- alte cauze sunt bolile infectioase ca: difteria, scarlatina, pojarul, gripa, cu
prilejul carora apare o hipertrofie brusca a tesutului amigdalian;
- cauze de vecinatate ca: afectiuni nazofaringiene si in special vegetatiile
adenoide la copil, pot determina si intretine o infectie cronica a amigdalelor;
- rinitele purulente si sinuzitele supurate la adulti constituie focarul care poate
influenta amigdalele;
- leziunile gingivo-dentare si mai ales accidentele molarului de minte produc
infectii amigdaliene.
2.4. SIMPTOMATOLOGIE
Simptomatologia amigdalitei cronice nu are o precizare clinica bine definita.
Este imposibil de pus diagnosticul de amigdalita cronica numai pe aspectul
exterior al amigdalelor.
Semne subiective
- Senzatii dureroase, discrete, cu intepaturi mai ales in timpul inghititurilor.
Aceste senzatii sunt localizate la nivelul amigdalelor si in special in regiunea
corespunzatoare lor.
- Inspir dificil, sforait in somn, in cazul amigdalelor foarte mari care stramteaza
in masura importanta istmul faringian.
- Pot aparea modificari de timbru (voce amigdaliana), uneori pronuntare
dificila determinate de limitarea mobilitatii valului si pilierului posterior prin
perturbarea contractiei peristafilinilor.
- Uneori manifestari asmatiforme in cazul amigdalelor plonjate.
- Aceste simptome nu sunt insotite de temperatura sau pot prezenta mici
oscilatii termice (37-37,2C), stare de adinamie cu dureri articulare vagi, dupa
ingerare de lichide reci.
- Alteori bolnavul prezinta o senzatie de iritate a faringelui cu accese de tuse si
intermitent eliminarea unor grunji alb-galbui de cazeum fetid, gura exhala un
miros din cauza fermentatiilor de la nivelul criptelor.
8

Semne obiective
Examenul faringelui trebuie facut metodic, prin inspectie, palpare cu degetul,
explorare cu stiletul sau spatula, recoltarea continutului criptelor pentru
examenul bacteriologic.
La inspectie:
- ne intereseaza volumul amigdalelor care poate fi vizualizat nu numai prin
simpla inspectie a faringelui, ci trebuie executata si o apasare cu varful unei
spatule privind partea laterala a stalpului anterior, pentru a incerca sa scoatem
amigdala din loja ei;
- amigdalele mult hipertrofiate la adulti, produse de o iritare a tesutului limfatic
cat si a celui conjuctiv constituie un semn valoros in diagnosticarea unei
amigdalite cronice.
Inspectand fata interna a amigdalelor vedem ca ea poate fi neteda sau brazdata.
In amigdalita cronica, forma cea mai des intalnita este cea brazdata:
- amigdalele mici, atrofiate si dure, care produc in urma inlocuirii treptate a
tesutului limfoid cu tesut conjuctiv, se intalnesc mai rar in cursul amigdalitelor
cronice, in aceasta forma de amigdalita cronica, atrofiata focarul infectios se
afla mai profund si izolat de suprafata amigdalei unde deseori apar cicatrici;
- un simptom important al amigdalitei cronice este roseata stalpului anterior cu
marginea lui libera, putin edematiala si aderenta de amigdala hipersensibila la
palpare;
- aspectul si continutul criptelor au o deosebita valoare in diagnosticul
amigdalitei cronice.
La faringoscopie: constatam acele dopuri de cazeum alb-galbui, inchistate in
cripte, mai ales la nivelul polului superior sau inapoia stalpului anterior, care
trebuie indepartat pentru a pune in evidenta acest cazeum.
Palparea ganglionului: satelitului amigdalian inapoia unghiului mandibulei,
cand poate aparea si o durere cu iradiere spre urechea respectiva, ca si controlul
foselor nazale nu trebuie omise in cursul unei amigdalite cronice.
2.5. EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

In amigdalita cronica cazeoasa, contrar de ce se intampla in amigdalita


cronica infectanta, expresia amigdalelor in afara de dopuri cremoase, nu
elimina nici o secretie tulbure sau puriforma,
Pentru acest motiv nu se observa modificari locale sau la distanta, aceasta
forma de amigdalita fiind benigna.
Singura indicatie operatorie o da halena fetida si puseurile congestive, usor
dureroase, prea frecvente sau prelungite.
Numai in aceasta forma clinica se observa chistul de retentie amigdaliana prin
ocluzia unei cripte la periferie, marimea lor variaza, putand ajunge cat o aluna,
cand bombeaza suprafata amigdalei. Aceste chisturi pot persista ani de zile fara
sa-si schimbe aspectul, putand fi deschise cu un stilet, cu varful unui bisturiu
sau cu galvanocauter, dandu-se iesire unei materii puriforme, pastoase, fetide.
Ele recidiveaza in acelasi punct si cu acelasi aspect.
Cand o astfel de masa cazeoasa se deshidrateaza si se infiltreaza cu calciu, se
produce un calcul amigdalian care poate ajunge de marimea unei alune si
ulterior mucoasa se exteriorizeaza. Aceasta litiaza amigdaliana este foarte rara
putandu-se indeparta fara dificultate.

2.6. COMPLICATII
a) Amigdalita cronica prin infectia unei cripte, care se deschide in spatial
periamigdalian produce flegmonul periamigdalian;
b) Amigdalita lacunara ulceroasa este o complicatie a amigdalitei cronice
criptice si se concretizeaza prin pierderi de substante a tesutului amigdalian
dand o ulceratie acoperita cu false membrane;
c) Infectia cailor aeriene inferioare:
- tuse amigdaliana produsa de amigdalita cronica hipertrofica, prin iritarea
nervului pneumogastric;
- laringita cronica;
- tulburari bronho-pulmonare care pot urma unui abces al amigdalitei cronice
si pot fi intretinute de infectia cronica amigdaliana;
d) Tulburari otice se prezinta sub forma otitelor acute, consecutive
reacutizarilor amigdaliene sau sub forma otitelor catarale cronice, determinate
de pareza valului, prin distensia piliarilor si tulburarilor de contractie a
deglutitiei;
e) Infectia tubului digestive: focarele amigdaliene pot determina gastrite,
gastroenterite, mai ales la varsta tanara prin polifagie sau pe cale sanguina.
10

Inflamatia apendicelui se poate produce concomitent cu cea a amigdalelor


palatine.
f) Infectiile tesutului limfoid faringian nu raman isolate la acest nivel, ci pot
produce o serie de complicatii in tot organismul:
- septicemia anginoasa este o complicatie produsa mai frecvent de
streptococci cu virulenta mare. Difuzarea infectiei se produce pe cale venoasa
(plexul venos faringian si perifaringian).
Amigdalita cronica infectata da complicatii la distanta cum ar fi:
- aparatul renal: nefrita acuta, glomerulonefrita acuta;
- aparatul locomotor: reumatismul articular acut, poliartrita infectioasa;
- aparatul cardiovascular: endocardita, tromboflebita recidivanta, artrite;
- sistemul nervos: migrene, nevralgia de tip brachial, cefalee rebele la
tratament:
- aparatul digestiv: gastroenterite, colite;
- aparatul respirator: laringita cronica, astm bronsic:
- afectiuni dermatologice: urticaria cronica, eczeme streptococice, coreea care
complica in reumatism cardio-articular;
- afectiuni endocrine: dismenoree, avorturi repetate, distrofii si, in special boala
Basedow;
- sindroame anemice.
2.7. DIAGNOSTIC
Diagnostic pozitiv:
Diagnosticul unei amigdalite cronice, ca infectie de focar, se face pe
baza anamnzei bolnavului, care trebuie cercetata cu multa minutiozitate, mai
ales ca procesul acut amigdalian care precede o nefrita sau un reumatism este
de cele mai multe ori atenuat si deci neglijata de bolnav in majoritatea
cazurilor.
Anginele din copilarie, flegmoanele amigdaliene si periamigdaliene,
anginele difterice sau scarlatinoase joaca un rol important in producerea
conditiilor unei infectii de focar.
Dintre toate formele amigdalelor, cele mici, atrofiate, scleroase, ascunse
in lojele amigdaliene aproape invizibile la prima infectie, aderente la stalpi,
sunt cele mai suspecte. Micsorarea lor se datoreaza faptului ca tesutul fibros a
inlocuit o buna parte a tesutului limfatic.
Ganglionul satelit al amigdalei este deseori marit de volum si sensibil la
presiune. In mod inconstant, bolnavul prezinta o tuse seaca diminuata.
11

In cele mai multe cazuri bolnavii au o hipersensibilitate la frig deosebit,


la schimbari de temperatura fac cu usurinta cataruri rinofaringiene si au o
senzatie de deglutitie dureroasa.
Dintre semnele de ordin general sunt intalnite mai frecvent senzatia de
oboseala, somnolenta, alteori insomnie, palpitatii periodice, uneori stari
subfebrile.
Subfebrilitatile cronice de origine infectioasa trebuie deosebite de
subfebrilitatile functionale: primele se manifasta cu simptome subiective si
obiective dentare sau amigdaliene, temperatura ajungand pana la 37,7C chiar
38C.
Examenul O.R.L. va fi precedat si completat totdeauna de un examen
general.
In diagnosticul focarului de infectie amigdalian, proba terapeutica prin
extirparea amigdalelor constituie de cele mai multe ori singurul criteriu de
certitudine.
In indicatia terapeutica a unui presupus focar de infectie amigdalian este
totusi necesar a se baza pe o serie de date paraclinice, din confruntarea carora,
cu datele clinice, sa rezulte unele concluzii de probabilitate:
- hemograma: arata diverse grade de anemie;
- leucograma: dupa masajul amigdalitei, arata o limfopenie in cazurile normale,
leucocitoza in cazul amigdalelor infectate;
- VSH este crescuta in majoritatea cazurilor. Persistenta unei viteze de
sedimentare a hematiilor dupa 2-3 saptamani de la episodul acut, face probabila
aparitia unei complicatii la distanta;
- gamaglobulinele cresc;
- probele biochimice: prin testare intradermica cu acid salicilic sau cu
histamine ca si testul petesiilor, dau indicatii de probabilitate asupra existentei
in organism a unui focar de infectie;
- probele de activare a focarului amigdalian au fost precizate in vederea
precizarii sediului amigdalian al infectiei de focar. Dintre acestea, testul
Viggo-Schmidt este cel mai utilizat, consta in compararea formulei leucocitare
efectuata inainte si dupa masarea digitala a amigdalei;
- testele antigenice streptococice si in special dozarea antistreptolizinelor
(la valori de peste 400 U/cmc) arata natura streptococica a infectiei.
Diagnostic diferential
Se face in primul rand cu amigdalita acuta, care este insotita de
temperatura si alte fenomene generale accentuate:
12

- forma hipertrofica a sifilisului secundar se manifesta printr-o


hipertrofie brusca, generalizata la intreg nivelul limfatic Waldezer, leziuni
cutaneo-mucoase specifice si de pozitivitatea serologica;
- hipertrofia amigdaliana bacilara, care evolueaza in pusee, interesand
toate formatiunile limfoide faringiene. Amigdalele apar marite de volum, mai
solide si insotite constant de adenopatie cervicala;
- apofiza stiloida alungita anormal apasa asupra amigdalei palatine si da
o jena dureroasa in regiunea amigdaliana si dificultate in deglutitie;
- forma latenta a flegmonului amigdalian cu evolutie subacuta;
- calculul amigdalian ne da o senzatie pietroasa la palparea digitala sua
controlul cu stiletul, este de obicei unilateral;
- forma infiltrative a cancerului amigdalian si mai ales sarcomul, in
primele stadii de evolutie pot fii confundate cu hipertrofia simpla a amigdalei.
Vom controla elementele caracteristice, eventual se va face examenul
biopsie:
- limfogranulomatoza maligna, in care aderenta cervicala, hipertrofia
splinei, examenele biologice si sanguine (polinucleoze, euzinofilie, celule
Sternberg) precizeaza diagnosticul;
- leucemia limfoida, tradusa prin hipertrofia amigdaliana, initial
monolaterala, dar bilateralizata in scurt timp, prin adenopatie voluminoasa,
indolora si generalizata, prin cresterea considerabila a numarului de globule
albe si prin modificarile din formula leucocitara.

13

CAPITOLUL II
INGRIJIREA BOLNAVULUI CU AMIGDALITA CRONICA
3.1. TRATAMENT MEDICAL
Tratamentul amigdalitei cronice prin gargarisme variate si badijonari
diferite este fara efect.
Dopurile de cauzeum, mai ales la adulti, se pot elimina prin
compresiunea amigdalelor. Unii bolnavi isi produc singuri aceasta evacuare
amigdaliana prin apasarea cu indexul, dar aceasta da rezultate trecatoare. De
aceea, s-au preconizat spalaturi ale criptelor cu rivanol apoi cu penicilina prin
intermediul unei seringi cu canula, care da rezultate mai bune.
1. Duscizm adica reunirea tuturor criptelor prin reunirea tesutului
amigdalian care le separa sau cauterizarea criptelor cu o substanta caustica
(acid cromic, nitrat de argint) dupa o anestezie locala prealabila cu cocaine.
Aceasata metoda de tratare nu numai ca este ineficace dar tesutul
cicatricialcare ia nastere prin acest mod, inchide in parenchimul amigdalic
continutul criptelor, constituind focarele inchistate, cele mai periculoase.
2. Agenti fizici : diatermocoagularea si radioterapia nu sunt procedee
radicale pentru eliminarea intregului tesut amigdalian bolnav. Radioterapia
reduce volumul amigdalelor si le apara de infectii, dar nu poate influenta toate
focarele infectioase.
Este indicata in cazurile in care interventia chirurgicala este
contraindicata, precum si cazurile in care bolnavii refuza categoric interventia.
Razele ultraviolete nu au efect in amigdalita cronica, ci numai in
hipertrofia amigdaliana, la copii prin influentarea starii generale.
Diatermocoagularea amiglalelor are aceleasi indicatii ca si radioterapia,
dar acest tratament este departe de a avea efectul unei ablatii chirurgicale, fiind
un tratament de lunga durata prin sedinte repetate (5-8) la intervale mari (5
zile).
3.2. TRATAMENT CHIRURGICAL
Actul terapeutic chirurgical consta in ablatia extracapsulara a celor doua
amigdale palatine si chiuretarea, in aceeasi sedinta a vegetatiilor adenoide,
adesea coexistente.
Indicatii operatorii:
14

Pentru stabilirea indicatiilor operatorii in amigdalita cronica recurgem la


urmatoarele examinari:
- anamneza prin care ne interesam de trecutul amigdalian al bolnavului
avand in vedere toate suferintele amigdaliene. De asemenea, cercetam in
trecutul bolnavului toate starile de surmenaj, somnolenta sau insomnie,
subfebrilitati intermitente sau persistente;
- examenul obiectiv al faringelui, cu exploatarea minutioasa a regiunii
amigdaliene, prin toate metodele cunoscute. Se face examenul regiunilor bucodentare, nazo-sinuzala, epifaringiana, ale caror afectiuni pot da nastere la
angine repetate;
- examenul general care priveste aparatul cardiovascular, pulmonar,
digestiv, renal, locomotor si intreg sistemul ganglionar, la care se adauga
diferite analize de laborator.
Cu privire la indicatiile amigdalectomiei, bolnavii pot fii schematic in
doua grupe:
a) cea mai numeroasa, in care intra bolnavii cu amigdalita cronica, la
care focarul amigdalian se redesteapta periodic sub influenta factorilor externi
si determina stari infectioase acute locale (angine repetate, flegmoane
periamigdaliene) care altereaza progresiv starea generala;
b) bolnavii cu diferitele boli legate etiologic sau pathogenic de angina si
de procesul cronic amigdalian:
- in stadiul exsudativ si exsudativoproliferativ al poliartritei infectioase
se indica amigdalectomia, fiindca da rezultate impresionante in cele mai multe
cazuri;
- in reumatismul adevarat, in cazul cand anginele au provocat crize
repetate de reumatism, sau cand dupa angina survine o agravare a procesului
reumatic, fara ca acesta sa fii debutat in urma unei angine;
- in afectiunile aparatului cardiovascular, dupa un examen minutios;
- in bolile aparatului renal: formele de evolutie prelungita a nefritelor
acute, nefritele cornice cu rezultate bune in primele sase luni de la debut;
- alte boli care, in mod izolat, se bucura de tratament prin
amigdalectomie ca: rinite, otite, conjuctivite, limfadenite cervicale, faringite,
laringite, gastroenterite, colite, astm bronsic, boli ale aparatului locomotor,
cefaleea, anumite ameteli, cazuri isolate de epilepsie, erizipelul cronic
recidivant;
- in unele afectiuni endocrine: hipertiroidii, stari de dismenoree, diabetul
zaharat si insipid;
- afectiuni dermatologice: eczemele streptococice ale extremitatii
cefalice, urticaria cronica, eritrodermiile.
15

Cu privire la hipertrofia amigdalelor palatine unde se pune mai mult


problema de volum si nu de infectie, extirparea lor se indica numai in cazul
cand ele provoaca tulburari mecanice respiratorii, tulburari de inghitire,
tulburari fonatorii reflexe si mai rar tulburari auditive:
- indicatie exceptionala a amigdalectomiei unilaterale se pune in cazul
cancerului incipient al unei amigdale, o amigdalectomie biopsie;
- se impune amigdalectomia in cazul amigdalitei cronice cazeoase, care
da halena fetida permanenta.
3.3. CONTRAINDICATIILE AMIGDALECTOMIEI
a) GENERALE
- hipertensiunea arteriala foarte ridicata sau arterioscleroza avansata, in
unele cazuri cu tensiune mai redusa se poate provoca sau prinde o faza
hipotensiva cand se intervine, amigdalele se pot extirpa alternative la interval
de 7-10 zile;
- leucemii, agranulocitoza, anemie pernicioasa, scorbut, hemofilii;
- hiperazotemia, insuficienta hepatica acuta, bolile de inima
decompensate, sifilisul florid, septicitatea buco-dentara;
- diabetul cere o pregatire serioasa a bolnavului la cazurile mai tinere si
cu indicatie majora;
- tuberculoza in stadiul activ al bolii, se poate face amigdalectomia in
perioada statinara a bolii la copii;
- starea timicolimfatica accentuata, cu hipertrofia timusului si insotita de
tulburari respiratorii;
- epidemiile de boli infectocontagioase: gripa, scarlatina, pojar, difterie,
erizipel, poliomielita, varicela, rujeuola, tuse convulsiva;
- gravidele din primele luni si in ultimele luni ale sarcinii nu se opereaza,
cu exceptia unor infectii de focar cu punct de plecare net amigdalian.
b) LOCALE
- afectiunile acute amigdalofaringiene sau cele de vecinatate (otice,
nazale, bucale) care permit interventii numai la 2-3 saptamani dupa disparitia
fenomenelor acute;
- anomaliile vasculare cu o pulsatie anormala la nivelul stalpului
posterior;
- rinofaringitele cronice atrofice banale cer o pregatire atenta
preoperatorie, pentru ca atrofia sa nu se accentueze dupa operatie;
- septicitate buco-dentara, gingivite, stomatite, carii dentare multiple.
16

3.4. PREGATIREA PREOPERATORIE


Pregatirea preoperatorie a bolnavilor variaza de la caz la caz. In general trebuie
sa dam atentie urmatoarelor date:
- termanul de la prima angina;
- coagulabilitatea sangelui;
- starea cavitatii bucale.
La toti bolnavii trebuie sa se faca urmatoarele analize:
- timpul de sangerare si coagulare;
- hemoleucograma;
- seroreactii pentru Luess;
- numarul trombocitelor;
- radioscopie cardio-pulmonara;
- glicemia, urea sanguina la bolnavii peste 40 de ani.
Cand timpul de coagulare trece de 10 minute si cel de sangerare de 4
minute, se administreaza bolnavului timp de 10-15 zile, solutie de clorura de
calciu, vitamina C, vitamina K 1-2 f/zi sau hemosistan.
Daca la examinarile repetate coagularea sangelui nu a crescut, se
administreaza intravenos saruri de calciu, ser de col, injectii cu pitllitina, se pot
face iradiatii cu raze X pe splina, transfuzii de sange in cantitati mici si repetate
de 30-50 ml.
Se impun controlul si asanarea focarelor buco-dentare si nazo-sinuzale.
De asemenea se fac: controlul renal, al aparatului cardiovascular, controlul
clinic si radiologic pulmonar, controlul temperaturii 2-3 zile inaintea operatiei.
Dupa caz se mai pot face urmatoarele examinari: intradermoreactia la
tuberculina pentru copii, controlul protrombinei la hepatici, controlul alergiei.
In reumatismul articular acut, cand este interesat si endocardul, interventia
trebuie facuta cat mai repede, daca starea generala o permite pentru a nu mai
lasa o leziune ireversibila.
In reumatismele cronice, nevralgii, nevrite reumatice, lumbago,
pregatirea se face inainte cu 3 zile cu sulfamide sau salicitat.
In artrita infectioasa se administreaza penicilina.
In infarctul miocardic, interventia se poate face numai dupa sase
saptamani de la aparitia bolii.
In nefrite acute si cronice, interventia trebuie precedata de un tratament
igieno-dietetic medicamentos si protectia cu penicilina (8000000 U/zi) pentru a
evita puseuri de acutizare timp de 7-10 zile inainte si dupa operatie, putandu-se
adauga antihistaminice de sinteza.
Epilepticii sunt pregatiti in prealabil cu luminal.
17

Dezinfectia bucala si rinofaringiana cu gargarisme si instilatii de uleiuri


dezinfectate in fosele nazale este indicate cu trei zile inaintea interventiei.
Fumatorii trebuie sa abandoneze tutunul trei zile inainte operatiei, celor
nervosi li se va administra cu o ora inainte un calmant obisnuit si in seara
pregatitoare operatiei luminal si rar morfina.
Se va face si o pregatire psihica a bolnavului prin:
- tratarea suferintelor psihice mari in legatura cu boala;
- se va prelungi somnul fiziologic prin administrarea de dormitai sau
ciclobarbital 1 tableta.
Asistenta medicala care intra in contact direct cu bolnavul trebuie sa dea
dovada de profesionalism si constiinta profesionala. In acest sens sunt
recomandate discutii incurajatoare cu bolnavii, lamuriri asupra operatiei,
anesteziei, asupra avantajelor aduse de actul chirurgical.

3.5. ANESTEZIA
Felul anesteziei se indica dupa varsta si starea sistemului nervos al
bolnavului. Avantajele anesteziei locale fata de cea generala la adult sunt de
necontestat.
La copiii sub 3 ani, la care amigdalectomia este exceptionala, se face
anestezie locala cu solutie de novocaina 0,5% cate 3-4 ml de fiecare parte sau
anestezie generala prin intubatie.
La copiii trecuti de 10 ani se va face anestezie generala, in primul rand la
copiii coreici, ce au miscari prea accentuate sau la cei ce insista sa li se faca
anestezie generala.
Copiii mai mari si adultii se opereaza obisnuit cu anestezie
locoregionala, prin infiltratie de novocaina, solutie de 0,5 sau 1% pana la 2%.
Anestezia de baza, cu o fiola de Diluaden-atropina sau chiar un simplu
sedalgin, se administreaza subcutanat cu o ora inaintea operatiei. La bolnavii
cu reflexe farigiene exaggerate se face o badijonare sau mai bine o pulverizare
cu o solutie de cocaina 2-5% sau dicaina 1-2%.
Cantitatea de solutie pentru fiecare parte este de 10-15 ml.
Anestezia este precedata de o premedicatie (mialgin 1f IM) cu 15-20
minute inainte, avand in vedere ca o sedare prea puternica a bolnavului face
dificila colaborarea cu el si predispune la lipotimii.
Pozitia bolnavului in anestezia locala este sezand pe un scaun (tip
O.R.L.), un ajutor sprijinindu-i capul.
18

Chirurgul se aseaza in fata bolnavului fiind imbracat in halat steril, cu


masca si manusi sterile, in dreapta sa fiind masa cu instrumentalul steril,
pregatit in ordinea utilizarii acestuia.
Anestezia trebuie sa produca insensibilitatea regiunii operate, abolirea
reflexelor de voma cu conservarea refluxului de aparare laringiana, bolnavul
cooperand cu medicul, scuipand, tusind, inghitind si deschizand gura la
solicitarea acestuia. Medicul efectueaza amigdalectomia.
3.6. INGRIJIRI POSTOPERATORII
Ingrijirile postoperatorii se rezuma la repaus, calmante, dezinfectante si dieta.
Bolnavul va sta in decubit lateral, cu capul putin aplecat deasupra unei tavite
renale, in care se va scuipa excesul de saliva. Camera sa fie in semiobscuritate.
Repausul la pat se impune in primele 2-3 zile si alte 6-7 zile in camera. Se vor
administra calmante: sedalgin, algocalmin, etc. La 6-8 ore de la interventie,
bolnavul va ingera 250-500 ml lichide reci (la temperatura camerei), cu mult
zahar (ceai, limonada), timp de 2 zile, apoi va continua cu pireuri, compoturi,
pana la 10-12 zile de la operatie. Vorbirea si vizitele sunt interzise in primele
24 h.
Plaga operatorie prezinta urmatoarea evolutie: edemul stalpilor si al luetei este
constant, mai ales in cazurile cu anestezie locala (cand se aplica pulbere de
penicilina dizolvata in solutie de novocaina, acest edem este abia vizibil).
O falsa membrana gri-alb captuseste loja amigdaliana, constituind primul
stadiu de reparatie cicatriala.
Falsa membrana se ingroasa pana la a 5-a, a 6-a zi, apoi incepe sa se elimine in
mod treptat. Cea din regiunea hilara se elimina ulterior, aproximativ pe la a 9-a,
a 11-a zi. Falsele membrane sunt datorate unor infectii benigne, produsa de
germenii saprofiti ai cavitatii bucale si dau o febra discreta, halena fetida, care
dispar odata cu caderea lor.
La copii, falsa membrana trece foarte repede, pe cand durerile postoperatorii
ale adultului se mentin pana la disparitia falselor membrane.
Lojile se micsoreaza si cicatrizarea completa se produce in saptamana a treia.
Pana la aceasta data, alimentatia va fi la inceput lichida, apoi semisolida, la
temperatura camerei, pentru evitarea traumatizarii lojei amigdaliene.
Regimul va fi lacto-hidro-zaharat.
Cicatricea este de buna calitate, supla, in cazul respectarii riguroase a tehnicii si
in absenta unei predispozitii spontane la tesut cheloidian.
Administrarea de vitamina C in doze masive contribuie la evolutia normala
postoperatorie.
19

3.7. COMPLICATII POSTOPERATORII


Cele mai dese complicatii postoperatorii ale amigdalectomiei sunt hemoragiile,
apoi complicatiile infectioase (mai rar) si complicatiile diverse (fonatorii,
nervoase, distrofice) in mod exceptional.
1. Hemoragiile postoperatorii - desi usoare si neinsemnate in marea
majoritate a lor, totusi prin prelungirea in timp, determina in organism
importante tulburari, in urma carora bolnavul se resimte multa vreme.
Clasificarea hemoragiilor postoperatorii:
a) in timp:
- precoce (de la 1-6 ore de la interventie);
- tardive (apar in a 5-a, a 8-a zi de la interventie);
b) dupa gradul de hemoragie:
- usoare (benigne) cele mai dese;
- grave mai rar.
In raport cu impartirea lor, acestea beneficiaza de tratamentul lojei sau sutura
pilierilor sau legatura vasului lezat.
Ligatura carotidei externe se face numai in cazuri exceptionale cand celelalte
metode nu dau rezultate.
La copii, vom fi atenti, fiindca poate aparea o hemoragie postoperatorie in
timpul somnului. Acestea pot fii prevenite prin supravegherea foarte atenta a
copilului, asezandu-l sa doarma cu capul intr-o parte, pentru a vedea sangele ce
se scurge prin comisura buzelor sau se observa miscarile faringelui la inghitire.
Hemoragiile tardive pot aparea cand se elimina escara, nu sunt grave si se
produc din cauza nerespectarii regimului alimentar.
2. Complicatiile infectioase sunt mult mai rare decat hemoragiile si sunt
impartite astfel:
a) locoregionale:
- angina postoperatorie sau faringita acuta febrile prin inflamatia
peretelui posterior al valului cu febra si reactie ganglionara cervicala;
- abcesul laterofaringian datorat unei tehnici de anestezie gresita;
- complicatii auriculare cand se face si adenoidotomia;
b) la distanta:
- abcesul pulmonar acut ce se produce prin aspiratia sangelui sau
fragmentelor de amigdala in timpul narcozei sau pe cale nervoasa sau
limfatica;
20

- complicatii pulmonare cand tamponamentul prelungit al lojei impiedica


expectoratia suficienta.
c) generale septicemia postamigdalectomica exceptionala.
3. Complicatii diverse:
- sindromul hipertermie-paloare la copii, hiperpirexie simpla la adulti;
- diabet insipid tranzitoriu;
- agronulocitoza;
- acetonemie;
- edem acut sau chiar spasm faringian;
- salivatie abundenta;
- tulburari trofice: faringita atrofica, keratoza faringiana;
- tulburari vocale datorate viciilor de cicatrizare sau paralizia valului;
- exceptional, poate surveni torticolisul.
Rezultatul operator este foarte bun in amigdalitele hipertrofice si critice, bun in
infectia cu focar amigdaliana corect diagnosticata, in constant si uneori
defavorabil in alergii.
2.8. PROFILAXIA
a) PROFILAXIA INFECTIEI DE FOCAR se face prin:
-campanii antiadenoidiene, control si asistenta larga stomatologica, tratamentul
la timp al infectiilor inflamatorii, rino-sinuzito-otice;
- se vor evita, in afara de cazuri speciale, vaccinarile dupa starile anginoase;
- se vor tine in supraveghere in special copiii care au facut angine, pentru a
surprinde la tipm primele simptome reumatice, renale;
- se va urmari modificarea reactivitatii organismului, schimband unele conditii
existente si creand altele noi;
- amigdalectomia precoce se impune in toate cazurile de complicatii generale
cu punct de plecare faringian.
b) PROFILAXIA AMIGDALITEI CRONICE
- alimentatia are un rol important in apararea mucoaselor, mai ales la copii;
pentru acest motiv se recomanda ca sugarii sa fie alimentati cu lapte de mama,
care in afara de proteine, glucide si lipide, contine toti factorii pentru o buna
dezvoltare ca: saruri minerale de Ca, K, Na, S, Cl, P, Mg.
Nu numai sugarul, dar si adultul necesita o alimentatie adecvata (se stie ca
alimentele bogate in grasimi animale scad rezistenta mucoaselor la infectii);
- evitarea bauturilor prea reci sau prea fierbinti, excesele de alcool, nicotina si
condimentele;
21

- evitarea mediului ambiant prea uscat si a prafului, deoarece produc cataruri


cronice.

22

CAPITOLUL III
PROCESUL DE INGRIJIRE
4.1. PREZENTARE GENERALA
Procesul de ingrijire este o metoda organizata si sistematica, orientat in
acordarea de ingrijiri individualizate in functie de nevoile si problemele
pacientului.
Aplicarea cadrului conceptual al Virginiei Henderson in procesul de
ingrijire usureaza identificarea pe plan bio-psiho-social-cultural si spiritual si
gasirea surselor de dificultate care impiedica satisfacerea nevoilor. De
asemenea, permite stabilirea interventiilor capabile sa reduca influenta acestor
surse de dificultate in scopul de a ajuta persoana sa-si recapete autonomia (pe
cat posibil).
Procesul de ingrijire comporta cinci etape dependente si care se succed
logic:
A. Culegerea datelor.
B. Analiza si identificarea problemelor de ingrijire.
C. Planificare ingrijirilor.
D. Aplicarea planului de ingrijire.
E. Evaluare.
A. Culegerea datelor
Culegerea informatiilor, pe care le obtine prin discutii la internare cu bolnavul
sau apartinatorii, permite obtinerea unor date privind perioada dinainte de
internare. Se observa pacientul, atitudinea, comportamentul, starea generala.
Pentru a ajunge la interpretarea corecta a datelor este necesar sa distingem
elementele obiective si elementele subiective.
Date obiective: sunt cele pe care le culegem prin simtul nostru sau cu ajutorul
instrumentelor.
Date subiective: sunt cele prezentate de bolnav sau apartinator.
Culegerea datelor se efectueaza la internare si se continua pe intreaga perioada
cat i se dau ingrijiri.
B. Identificarea problemelor de ingrijire
Consta in:
1. Interpretarea datelor: este un proces divizat in 2 faze:
23

a) examenul datelor culese si interpretarea lor care consta in stabilirea unei


legaturi intre faptele obiective si incercarea de a le explica;
b) enuntul unei judecati clinice privind semnificatia situatiei analizate.
Aceasta conduce la identificarea ca pacientul este capabil sa utilizeze propriile
resuse, fie ca pune o problema de ingrijire actuala sau potentiala.
2. Problema de ingrijire:
a) probleme clinice ce provin din natura problemelor medicale in care asistenta
si medicul actioneaza impreuna;
b) diagnosticul asistentei este modul de a indeplini probleme de sanatate
actuale sau potentiale ale persoanei ingrijite.
Problema actuala este simptomul pe care bolnavul l-a simtit, iar problema
potentiala este o problema care semnaleaza alterarea starii de sanatate si care
poate aparea in absenta ingrijirilor preventive.
3. Componentele diagnosticului asistentei:
- enuntarea manifestarilor de dependenta grupate sau nu a pacientului;
- enuntarea cauzelor sau surselor de dificultate;
- cele doua parti sunt unite prin cuvintele in legatura cu.
Trebuie cunoscut faptul ca problema de dependenta si sursa de dificultate
contribuie la enuntarea diagnosticului asistentei. Indiferent ca este o
problema clinica, enuntul trebuie facut de o maniera precisa:
- care este dificultatea si manifestarile sale;
- care este etiologia si factorii favorizanti.
Problema trebuie sa fie bine delimitate si este important sa formulam cauza si
apoi sa alegem interventia in consecinta.
In cazul in care etiologia nu este cunoscuta, enuntul problemei trebuie sa fie
urmat de mentionarea in legatura cu cauza necunoscuta.
In concluzie, diagnosticul asistentei este enuntat cu problemele de rezolvat.
Este bazat pe persoana ingrijita si pe datele obiective si subiective, este
concluzia rezultata din analiza datelor, este un enunt din doua parti: problema
si cauza.
Clasificarea diagnosticului asistentei se bazeaza pe modelul conceptual al
Virginiei Henderson formand lista de 60 diagnostice, iar pentru fiecare au fost
specificate surse de dificultate.
C. Planificarea infrijirilor
1. Formarea obiectivelor.
2. Interventiile asistentei.
1. Formarea obiectivelor: permit nu numai sa orienteze interventiile asistentei,
ci si sa controleze daca rezultatele scontate sunt obtinute.
24

Obiectivele pot fi subdivizate in:


a) Obiectivele privind starea fizica sau fiziologica care descriu starea aupra
caruia pacientul are control voluntar. Prevenirea sau ameliorarea unor disfunctii
ca: febra, vertij.
b) Obiectivele privind comportamentul ce pot fi de tip:
- motor: capacitati ce sunt sub controlul voluntar al pacientului;
- cognitiv: ce descriu daca pacientul va fi capabil sa recunoasca, cunoasca,
aminteasca;
- afectiv: care privesc emotiile, sentimentele pacientului privitor la starea de
sanatate;
- social-interactiv: ce presupune obiectivele legate de activitatile sociale si
relatiile interpersonale ale pacientului.
Pentru ca obiectivele sa corespunda criteriilor de evaluare, enuntul trebuie sa
respecte urmatoarele reguli: sa fie un enunt centrat pe pacient, descriind starea
sau comportamentul asteptat de la pacient si nu activitatea asistentei.
Obiectivul sa fie:
- realist: tinand cont de starea si de posibilitatile pacientului;
- observabil: care determina evaluarea si masurarea;
- masurabil: adica sa putem sa evaluam gradul de eficacitate, enuntul trebuie sa
cuprinda limite masurabile, exprimate, de exemplu, in termeni ce privesc
distanta sau valoarea.
2. Interventia asistentei:
Dupa ce vom preciza problemele de ingrijire si obiectivele, asistenta alege
interventiile in ceea ce priveste ingrijirile adecvate pentru a preveni, reduce sau
elimina modificarile.
Alegerea interventiei este in functie de situatia pacientului si de consecintele
mai mult sau mai putin dorite.
Alegerea interventiei este in functie de gradul de dependenta si posibilitatile
pacientului, astfel incat interventia nu trebuie sa se limiteze in actiuni partiale
sau complexe.
D. Aplicarea planului de ingrijire
Planul de ingrijire reprezinta elaborarea detaliata a unui program de ingrijire al
asistentei, organizat, corespunzator necesitatilor specifice bolnavului, care
permit indeplinirea obiectivelor propuse.
Planul de ingrijire permite asistentei sa desfasoare o munca organizata, sa
individualizeze in functie de bolnav ansamblul tehnicilor aplicate, avand
obligatia sa comunice tuturor membrilor echipei cu care lucreaza, ce este nou
in ingrijirea bolnavului.
25

Planul de ingrijire este un instrument de munca si un ideal de comunicare intre


toti membrii echipei sanitare.
Scopul procesului de ingrijire este de a asigura o prelucrare a datelor obtinute
de asistenta. Aplicarea in practica a planului de ingrijire se face in functie de
modul de executie si supraveghere.
* Daca sursa de dificultate este lipsa de forta fizica, asistenta va decide
sa ajute persoana bolnava complet sau partial, pentru a-si recapata energia
fizica.
* Daca sursa de dificultate este o problema psihologica sau emotionala,
asistenta va stabili o relatie de ajutor individual sau in grup cu persoana
ingrijita.
* Daca sursa de dificultate este lipsa de informatie, asistenta va ajuta
persoana ingrijita sa ceara informatii medicului.
* Daca sursa este lipsa de cunoastere, actiunea asistentei este de a educa
(esalonat, mai multe zile) persoana ingrijita, pentru a-i usura asimilarea.
In cadrul elaborarii planului de ingrijire asistenta are rolul:
1. Sa descopere necesitatile si resursele fiecarei personae.
2. Sa analizeze problemele puse de boala (probleme de dependenta,
sursa de dificultate si diagnosticul asistentei).
3. Sa analizeze posibilitatile de solutionare.
4. Sa comunice in acest scop cu persoana bolnava si membrii echipei.
5. Sa stabileasca ingrijirile actuale.
6. Sa organizeze toate actiunile in timp.
7. Sa coordoneze munca in echipa.
8. Sa evalueze rezultatele actiunilor pentru a stabili noi actiuni.
Planul de ingrijire este alcatuit din doua parti:
- ingrijirile asistentei in functie de nevoile bolnavului, cat si rezultatele
obtinute;
- actiunile prescrise de medic (tratament, explorari functionale).
E. Evaluarea rezultatelor
Evaluarea reprezinta o descriere precisa si o interpretare a rezultatelor,
ingrijirilor la pacient in functie de obiectivele stabilite.
Ea consta in a observa starea sau comportamentul pacientului ca urmare a
ingrijirilor acordate si sa se compare cu criteriile obiectivelor.
In cazul in care obiectivele sunt atinse putem modifica planul de ingrijire, iar
daca obiectivele nu sunt atinse va trebui sa revizuim procesul si sa aducem
modificarile necesare a interpretarilor, a culegerii datelor, a obiectivelor si a
interventiei asistentei.
Procesul de ingrijire este un proces ciclic care este permanent reinnoit.
26

27

CAPITOLUL IV
NOIUNI DE ANATOMIA I FIZIOLOGIA
APARATULUI RESPIRATOR
Aparatul respirator este alctuit din totalitatea organelor care asigur
mecanismul respiraiei : al ventilaiei pulmonare,ca i al schimburilor de gaze
de la nivelul alveolelor pulmonare hematoza. Acestea sunt : cile respiratorii
superioare(cavitile nazale i faringele), cele inferioare(laringe, trahee i
bronhii) i plmnii, ca organe principale ale actului respirator (Fig.1)

fig. 1
4.1 Anatomia cilor respiratorii superioare
Ontogenetic, organele aparatului respirator au o origine comun cu cele ala
aparatului digestiv. Cile respiratorii superioare iau natere din extremitatea
cefalic a intestinului primitiv, iar cile respiratorii inferioare i plmnii, din
endodermul intestinului anterior, prin mugurele laringotraheal. Acest mugure
d natere laringelui, traheei i celor dou bronhii primitive din extremitatea
crora se vor dezvolta cei doi plmni n sens lateral. Acolo iau natere i
cavitile pleurale, n care plmnii, n dezvoltarea lor, se acoper de
mezoteliul celomic, ce va da natere seroaselor respective.
28

Cile respiratorii extrapulmonare sunt reprezentate de fosele nazale, faringe,


laringe, trahee si bronhii primare.
Nasul si cavitatea nazal formeaz primul segment al acestui aparat. Nasul,
formaiunea mediofacial cu caracteristici specifice fiecrui individ i cu dublu
rol funcional (respirator i olfactiv) mbrac forma unei piramide cu baza n
jos. Este alctuit dintr-un schelet osteocartilaginos, compus din oasele nazale,
cartilajele laterale, cartilajele aripii nasului (alare mari i mici), ca i alte
accesorii, mai mici. La exterior este acoperit de un strat de muchi superficiali
pieloi i tegumente, iar la interior, cptuit de mucoasa nazal, cu excepia
vestibulului cptuit de tegument. Nasul prezint o cavitate nazal care este
mprit de un perete median (sept nazal) n dou caviti, numite fose nazale.
Septul nazal este format din lama perpendicular a etmoidului i osul vomer
(sept osos), care se continu anterior cu septul cartilaginos, pn la vrful
nasului (apex nasi), unde se termin cu septul fibros, mobil.
Fosele nazale comunic cu exteriorul prin dou orificii, numite narine, iar cu
faringele, prin dou orificii largi, meaturi nazofaringiene, choane pe schelet.
Fiecare fos nazal prezint anterior, n dreptul aripii nazale, un vestibul nazal,
prevzut cu un prag denumit limen nasi, peri (vibrise) i glande i fosa nazal
propriu-zis, ce purific i umecteaz aerul inspirat. Fosa nazal are patru
perei, dintre care cel lateral este mai complicat i prezint trei lame osoase:
cornetele (concile) nazale, superior i mijlociu, prelungiri ale osului etmoid i,
cel inferior ataat maxilarului ca os independent.
Faringele reprezint locul de ncruciare a ci respiratorii cu cea digestiv.
Baza faringelui corespunde poriunii bazilare a occipitalului i feei inferioare a
stncii temporalului (fig.2). Vrful se continu cu esofagul, separaia e un plan
convenional ce trece prin vertebra C6. Faa sa posterioar corespunde
corpurilor i proceselor transverse ale primelor 3 vertebre cervicale, muchilor
care le acoper i feei prevertebrale a fasciei.

29

fig. 2 Faringele
Faringele are forma unei plnii cu baza n sus i vrful n jos. Peretele
anterior i lipsete i, prezint 2 perei laterali i unul posterior. Se descrie o
suprafa exterioar: exofaringele i o suprafa interioar: endofaringele. Are
forma unui tub muscular cu dimensiunea de 12-13 cm la aduli, se ngusteaz
progresiv dinspre superior spre inferior. Faringele are o tunic muscular
compus din dou straturi, iar din interior este tapetat de mucoas.
Endofaringele se mparte n 3 poriuni. Aceste poriuni pornesc de sus n jos i
sunt urmatoarele: nazofarngele, orofaringele(corespunde cavitii bucale) i
laringofaringele. Toate cele trei etaje au comunicare anterioar cu structuri
nvecinate. Transversal faringele msoar la primul etaj 4 cm, la orofaringe 5
cm, iar n poriunea inferioar 3 cm. n sens sagital are 2 cm cu o lrgire la
nivelul orofaringelui de 4 cm.
Nazofaringele (numit i epifaringele, cavum i rinofaringe) se ntinde de la
baza craniului superior pn la nivelul unui plan imaginar care trece prin
30

palatul moale. Elemente anatomice importante de la nivelul acestui


compartiment sunt: anterior orificiile coanale pe unde comunic cu fosele
nazale, superior planeul sinusului sfeniodal. La nivelul peretelui lateral se
deschide orificiul faringian al tubei auditive(trompa lui Eustachio) de form
triunghiular, iar posterior acestui ostium gsim o depresiune numit fosa lui
Rosenmller cu tonsila tubar. Acest reper anatomic prezint importan
deoarece reprezint locul de debut al neoplasmului de rinofaringe.
La unirea peretelui superior cu cel posterior se afla tonsila faringian. Mucoasa
rinofaringelui este de tip respirator, cilindric-ciliat.
Orofaringele (bucofaringele sau mezofaringele) se ntinde de la nivelul unui
plan orizontal care trece prin platanul moale pn la nivelul marginei
superioare a epiglotei. Raporturile anatomice ale bucofaringelui sunt: anterior
cu cavitatea bucal, comunicarea fiind realizat prin istmul bucofaringian,
posterior cu fascia prevertebral i corpurile vertebrelor cervicale 2 i 3; lateral
intr n raport cu spaiul laterofaringian unde se gsesc arterele carotide, vena
jugular intern, noduri limfatice i nervii cranieni IX , X, XI i XII. La nivelul
peretelui lateral al orofaringelui se afl tonsila palatin coninut n loja
tonsilar format dintr-un pilier anterior i unul posterior; superior tonsilei
palatine se afl fosa supratonsilar cuprins ntre pilierul anterior i posterior.
Mucoasa orofaringelui este de tip stratificat pavimentos necheratinizat.
Laringofaringele(sau hipofaringele) se ntinde de la nivelul marginei
superioare a epiglotei la nivelul limitei inferioare a cartilajului cricoid i
comunic anterior cu laringele. Inferior, hipofaringele se continu cu esofagul,
limita fiind reprezentat de sfincterul esofagian superior. Raporturile
hipofaringelui sunt: anterior cu coroana laringian i faa posterioar a
laringelui, lateral cu artera carotid comun, vena jugular intern i nervul X,
posterior cu fascia prevertebral i corpurile vertebrelor cervicale III pn la
VI. La nivelul peretelui lateral se formeaz dou anuri numite sinusuri
piriforme. Mucoasa hipofaringelui este de tip stratificat pavimentos
necheratinizat.
Drenajul venos se face n vena facial, plexul pterigoidian, vena jugular
intern, iar cel limfatic n ganglionii retrofaringieni i cervicali.
La nivelul oro- i rinofaringelui se descriu o serie de formaiuni limfo-epiteliale
(amigdalele) care, n ansamblu, formeaz inelul Waldeyer:
-amigdala faringian (vegetaiile adenoide) situate pe peretele
superoposterior al rinofaringelui;
-amigdala tubar situat n jurul ostisumului tubar, n fosa Rosenmuller;
-amigdala palatin situat ntre pilierii anterior i posterior al vlului palatin;
-amigdala lingual situat n baza limbii.
Considerat de la exterior spre interior peretele faringelui este alctuit din:
31

-aventicea faringelui sau tunica conjunctiv de nveli care se afl la exterior;


-tunica muscular este alctuit din muchi striai. Unii dintre acestia sunt
dispui circular i formeaz muchii constrictori ai faringelui, iar alii sunt
dispui longitudinal i alctuiesc muchii ridictori ai faringelui;
-tunica fibroas corespunde tunicii submucoase i este alctuit din fascicule
de fibre conjunctive dispuse ncruciat, la care se adaog numeroase fibre
elastice. Aceast tunic constituie scheletul fibros al faringelui i-l leaga de
baza craniului. Ea formeaz ptura de susinere a tunicii mucoase, de aceea este
denumit i aponevroza intern a faringelui.
-tunica mucoas cptuete cavitatea faringian (endofaringele), fiind
continuarea mucoasei bucale. Este format, ca i aceasta, dintr-un epiteliu
pavimentos stratificat, n afar de poriunea superioar (nazofaringele), unde
are un epiteliu cilindric ciliat i din corion, n care se gsesc numeroi foliculi
limfatici i esutul adenoid (amigdalele faringiene, amigdalele palatine). De
asemenea aici mai ntlnim i glande seromucoase.
Cavitatea bucal i faringele particip la o serie de funcii importante n
digestie, fonaie: masticaia, deglutiia, senzaia gustativ. De asemenea
amigdalele au rol imunologic specific.
Vascularizaia faringelui. Artera carotid extern prin ramurile ei asigur
aportul sanguin, iar drenajul venos este realizat de vena jugular intern.
Drenajul limfatic este asigurat de nodurile limfatice ale lanului jugular
grupurile jugular superior,mijlociu i inferior.
Inervaia faringelui. Motricitatea musculaturii faringelui se afl sub controlul
nervilor cranieni glosofaringian(IX) i vag(X). Inervaia senzitiv este
asigurat de trigemen pentru nazofaringe, de glosofaringian pentru orofaringe
i de vag pentru hipofaringe.
Funciile principale ale faringelui sunt: deglutiia, funcia senzorial, funcia
imunologic, funcia respiratorie i funcia fonatorie.
Deglutiia este un act reflex, declanat de bolul alimentar ajuns la nivelul bazei
limbii i care se desfoar n mai multe etape:
-nchiderea comunicrii cu nazofaringele prin ridicarea vlului moale;
-laringele este deplasat antero-superior sub baza limbii, iar epiglota acoper
coroana laringian;
-adducia corzilor vocale;
-in acest mod bolul alimentar trece prin sinusurile piriforme;
-sfincterul esofagian superior se relaxeaz iar muschii constrictori propulseaz
bolul n esofag.
Funcia respiratorie. Faringele constituie o rspntie la nivelul cilor aeriene
i digestive superioare i particip alternativ la ambele funcii: n timpul
32

pasajului aerului inspirat sau expirat prin rino- i orofaringe deglutiia este
inhibat.
Funcia senzorial, perceperea gustului se realizeaz att la nivelul papilelor
linguale gustative ct i prin receptori de la nivelul orofaringelui.
Funcia imunologic este asigurat de esutul limfoepitelial grupat n aanumitul inel al lui Waldeyer i care cuprinde: tonsila faringian, tonsilele
palatine, tonsila tubar, tonsila lingual de la baza limbii. Funciile de
supraveghere imunologic specifice tonsilelor sunt urmtoarele:
-tonsilele produc limfocite;
-la nivelul lor se realizeaz expunerea limfocitelor de tip B i T la antigenii
uzuali i n acest mod se asigur producia de limfocite mesager i limfocite cu
memorie;
-plasmocitele de la nivel tonsilar secret toate tipurile de imunoglobuline;
-limfocitele imunoactive de la nivel tonsilar ptrund n torentul sanguin i
limfatic.
Funcia fonatorie. Cavitatea bucal, faringele i limba sunt importante n
vocea articulat i n realizarea timbrului specific al vocii prin modularea
sunetului fundamental emis la nivelul corzilor vocale.
4.2. Fiziologia si morfologia aparatului respirator
4.2.a.Mecanica respiraiei. Respiraia reprezint schimbul de oxigen i dioxid
de carbon dintre organism i mediu, iar schimburile gazoase pulmonare se
realizeaz datorit succesiunii ritmice a dou procese: inspiraia i expiraia.
n inspiraie aerul atmosferic ptrunde prin cile respiratorii, pn la nivelul
alveolelor pulmonare, iar n expiraie o parte din aerul alveolar este expulzat la
exterior. Acest proces prin care se face circulaia alternativ a aerului ntre
mediul extern i alveolele pulmonare, constituie ventilaia pulmonar.
Inspiraia este un proces activ care const n contracia muchilor inspiratori i
are drept rezultat mrirea volumului cutiei toracice prin creterea celor trei
diametre. Diametrul longitudinal se mrete prin contracia diafragmului, care
ii micoreaz curbura (bolta), apsnd asupra organelor abdominale, iar
diametrele antero-posterior i transversal se mresc prin orizontalizarea
,ridicarea i rotaia coastelor, ca urmare a contraciei muchilor intercostali
externi. Modificrile de volum ale cutiei toracice determin modificri solidarii
cu cutia toracic. Pelicula de lichid pleural dintre cele dou foie pleurale,
favorizeaz alunecarea acestora dar i creterea coeziunii dintre ele. Astfel, n
inspiraie plmnii urmeaz expansiunea toracic i se destinde pasiv. Ca
urmare presiunea intrapulmonar scade cu 2-3 mm Hg fa de cea atmosferic
i de aceea aerul atmosferic ptrunde n plmni. n inspiraia forat
33

acioneaz i muchii inspiratori accesori, contribuind la ridicarea suplimentar


a coastelor.
Expiraia este un proces pasiv n condiii obinuite, toracele revenind la
dimensiunile sale de repaus, ca urmare a relaxrii musculaturii inspiratorii. n
consecin, plmnii nu mai sunt inui n stare de tensiune i se retract. Se
creeaz astfel, n interiorul plmnilor, o presiune superioar cu 2-4 mm Hg
celei atmosferice, ceea ce face ca o parte din aerul introdus anterior s fie
expulzat. Expiraia se realizeaz pe seama elascticitii pulmoare, a elasticitaii
cartilajelor costale torsionate i a ligamentelor ntinse n timpul inspiraiei. n
timpul efortului i n anumite condiii patologice expiraia devine activ,
intrnd n aciune anumite grupe musculare toracice care, prin contracia lor,
determin traciunea coastelor n jos i muchii abdominali, a cror contracie
coboar rebordul costal i micoreaz volumul cutiei toracice amplificnd bolta
diafragmatic. Variaiile presiunii n timpul micrilor respiratorii se pot
evidenia cu ajutorul aparatului Donders.
Micrile inspiratorii i expiratorii se succed ritmic, fr pauz n tot cursul
vieii. nscrierea micrilor respiratorii, se poate face cu ajutorul
pneumografului, graficul micrilor respiratorii poart numele de
pneumogram.
Frecvena micrilor respiratorii n stare de repaus este de 16/minut la brbat i,
18/minut la femeie. Frecvena i amplitudinea micrilor respiratorii variaz n
funcie de necesitile organismului n oxigen i mai ales de cantitatea de
bioxid de carbon produs. Micrile respiratorii permit ptrunderea i ieirea
succesiv a aerului din plmni, contribuind astfel la realizarea ventilaiei
pulmonare. n inspiraia normal se introduce n plmn un volum de 500 ml
are, care este eliminat prin expiraie volum curent (V.C.). Peste volumul curent,
o inspiraie forat poate introduce n plmni nc aproximativ 1500 ml aervolum inspirator de rezerv (V.I.R.), iar printr-o expiraie forat care urmeaz
dup o expiraie obinuit, se mai poate elimina din plmni aproximativ 10001500 ml aer-volum expirator de rezerv(V.E.R.).
V.C.+V.I.R.+V.E.R.=capacitate vital (C.V.)
Valoarea C.V. variaz n funcie de vrst, sex, nlime i gradul de
antrenament. Msurarea volumelor pulmonare se face cu ajutorul spirometrului
existent n coli.
Plmnii nu se golesc de aer nici dup o expiraie forat, deoarece se gsesc
ntr-o uoar distensie, volumul pulmonar fiind ceva mai mic dect cel toracic.
Volumul de aproximativ 1500 ml aer, rmas n alveole, poate fi expulzat din
plmni doar prin deschiderea toracelui, acesta purtnd denumirea de volum
rezidual (V.R.).
34

C.V.+V.R.=capacitate pulmonar total (C.P.T.). Cantitatea de aer


mobilizat pe minut n repaus este denumit debit ventilator i reprezint
produsul dintre volumul curent i frecvena respiratorie( 500 ml x 16
respiraii/minut ). Debitul ventilator crete foarte mult n efortul fizic.
4.2.b.Reglarea micrilor respiratorii. Adaptrile ventilaiei pulmonare la
necesitile variabile ale organismului se realizeaz prin mecanisme extrem de
fine, care regleaz permanent ventilaia prin modificarea frecvenei i
amplitudinii respiraiilor. Concomitent cu modificrile ventilatorii se produc i
adaptri circulatorii, adecvate pentru meninerea schimburilor respiratorii la un
nivel corespunztor necesitilor tisulare. Modificrile activitii sunt rezultatul
unor mecanisme nervoase i umorale.
Reglarea nervoas are la rndul ei dou componente: reglarea automat i
reglarea comportamental i voluntar.
1.Reglarea automat a ventilaiei. n condiii obinuite de via reglarea
ventilaiei este realizat de ctre o serie de structuri nervoase situate n
formaiunea reticulat bulbopontin, dotate cu capacitatea de a descrca ritmic
impulsuri, care ajung pe calea tracturilor bulbo-spinale la motoneuronii
medulari i de aici, prin fibrele motorii, la musculatura inspiratorie, provocnd
contracii ritmice ale acesteia. Respiraiile se opresc dac se practic o seciune
ntre bulb i mduv, deoarece au fost ntrerupte cile bulbo-spinale, n schimb,
dac se secioneaz mduva sub C5-respiraiile nu se modific, pentru c se
menin conexiunile dintre formaiunile nervoase bulbare i segmentele
cervicale de origine a nervului frenic care inerveaz diafragmul. Efectuarea
unei seciuni nervoase ntre punte i bulb, mai ales dac sunt secionai i nervii
vagi, este urmat de instalarea unor respiraii rare i mai puin ample din cauza
prelungirii inspiraiei-respiraiei apneustice datorit separrii formaiunilor
bulbare de un centru pontin denumit pneumotoxic. Fiziologia clasic, descrie n
bulb un centru inspirator i unul expirator, ntre care exista conexiuni
anatomice i funcionale foarte strnse datorit crora se realizeaz altenana
dintre inspiraie i expiraie.
n timpul expiraiei, teminaiile receptoare vagale nu mai sunt stimulate i ca
urmare, centri inspiratori bulbari nu mai sunt supui influenelor inhibitoare
vagale i pneumotoxice. Impulsurile oferente provocate de creterea presiunii
arteriale determin inhibarea respiraiei, iar hipotensiunea exercit efecte
inverse.
2.Reglarea comportamental i voluntar a ventilaiei. Centrii bulbopontini ii modific activitatea n funcie att de informaiile primite de la
variai receptori periferici, ct i sub influena impulsurilor de la nivelul unor
formaiuni nervoase superioare. Influena voluntar a ritmului respirator deine
o importan fundamental n realizarea anumitor activiti specific umane,
35

cum sunt: vorbitul, cntatul vocal i cu instrumente muzicale de suflat; n


aceste condiii, respiraia nu mai este controlat de centrii bulbo-pontini, ci de
scoara cerebral.
Reglarea umoral. Dioxidul de carbon reprezint unul din factorii cei mai
importani, care regleaz activitatea centrilor respiratori. Orice variaie n plus
sau n minus a concentraiei de dioxid de carbon din snge, determin
modificri ale activitii centrilor respiratori.
4.2.c.Schimburile gazoase respiratorii. Schimburile principalelor gaze
respiratorii la nivelul pulmonar i tisular, se face pe baza unor legi fizice, a
unor mecanisme fiziologice i a proprietilor membranelor alveolo-capilare i
celulare.
Etapa pulmonar. Schimburile gazoase pulmonare se realizeaz datorit
diferenei presiunilor pariale ale O2 i la CO2 n cele dou medii separate de
membrana alveo-capilar, aerul alveolar i sngele din capilarele pulmonare.
Oxigenarea sngelui din capilarele pulmonare, poart numele de hematoz
pulmonar. Dei sngele strbate foarte repede capilarele pulmonare,
schimburile gazoase sunt posibile, deoarece suprafaa de contact este extrem de
mare, stratul de snge este foarte subire i grosimea membranei alveolocapilare este minim.
Etapa sanguin, reprezint transportul gazelor respiratorii. Transportul
sanguin al CO2 se face n mic msur sub form dizolvat n plasm i n cea
mai mare parte sub forma unor combinaii chimice labile, CO2 rezultat din
oxidaiile celulare ajunge prin difuziune n lichidul interstiial i apoi n snge.
Sub form de bicarbonai se transport n snge aproximativ 80% din CO2, din
care 10% n eritrocite i 70% n plasm.
Etapa tisular. La nivelul capilarelor tisulare, sngele arterial cedeaz O2
necesar activitailor celulare i se ncarc cu CO2 rezultat din metabolismul
celular. Creterea temperaturii scade capacitatea Hb de a fixa O2, favoriznd
deci disocierea HbO2. Schimbul de gaze la nivel tisular are loc prin difuziune,
ele trecnd din tesuturi n snge(i invers) prin intermediul lichidului
interstiial.
4.3.Rolul i funciile amigdalelor
Amigdalele sunt mase de esut limfatic situate de o parte i de alta a gtului,
deasupra i n spatele limbii.esutul limfatic conine anumite tipuri de celule
ale sistemului imunitar, n special limfocite, care produc anticorpi i macrofage
ce distrug germenii ptruni n organism. Amigdalele fac parte din
sistemul limfatic, ndeplinesc rolul unor ganglioni i au funcii suplimentare
importante pentru sistemul imun.
Funciile amigdalelor
36

Protecia fa de agenii patogeni este asigurat de piele i de sistemul imun.


Pielea previne parial contactul direct dintre microorganismele din mediul
nconjurtor i interiorul organismului. Odata cu alimentele i aerul respirat,
numeroase i variate microorganisme trec dincolo de bariera pielii. Dac pe
mici leziuni netratate ale pielii germenii sunt capabili s produc infecii
deosebit de agresive, sunt evidente consecinele catastrofale ale invaziei
patogene fr controlul sistemului imun. Vizibil doar la microscop, activitatea
sistemului imun este permanent i consum mult energie; dimensiunea
sistemului limfatic, apropiat de cea a sistemului circulator, ofer o comparaie
elocvent asupra amplitudinii activitii sistemului imun. Amigdalele identific
rapid agresorii i protejeaz organele interne de infecii. Amigdalele sunt
situate n apropierea receptorilor termici de la nivelul gtului i la distan de
organele interne. Poziionarea strategic permite sistemului imun declanarea
primelor reacii de aprare n amigdale. Cnd primele reacii de aparare nu sunt
suficiente pentru contracararea agresiunilor, sistemul imun declaneaz infecia
sau inflamaia la nivelul amigdalelor, departe de organele interne.
Rolul amigdalelor
Rolul informational - viteza de rspuns a sistemului imun
Amigdalele sunt primele organe limfatice care identific agresorii i produc
anticorpii corespunztori. n absena amigdalelor viteza de rspuns a sistemului
imun scade deoarece microorganismele sunt identificate abia dup ce ptrund
adnc n organism, n diverse seciuni ale sistemului limfatic, iar ageii
patogeni au la dispoziie timp suplimentar n care se nmulesc necontrolat i i
sporesc rezistena. Reaciile sau infeciile la nivelul amigdalelor constituie
practic primul i cel mai important laborator n care sistemul imun produce
anticorpi.
Rolul de protectie
n anumite condiii, agresorii microscopici pot suprasolicita sistemul imun,
consecina find producerea inevitabil de procese inflamatorii sau infecioase.
Sistemul imun nu las la voia ntamplarii aceste procese inevitabile i le
declaneaz la nivelul amigdalelor, departe de organele interne pe care le
protejeaz astfel (Fig.3).

37

fig. 3

38

39

Cazul I
1. CULEGEREA DATELOR
Identificarea pacientului:
Nume: P
Prenume: R
Data nasterii: 37 ani
Date internarii: 5. 05. 2008, ora 1000
Diagnostic de internare: amigdalita cronica
Motivele internarii:
- amigdale hipertrofice
- pentru amigdalectomie
Anamneza:
Antecedente heredo-colaterale: fara importanta
Antecedente personale, fiziologice, patologice:
- repetate pusee de amigdalita acuta
- reumatism postangios
Conditii de viata si de munca: bune
Comportarea fata de mediu: orientat temporo-spatial, cooperant
Istoricul bolii: Bolnav cu frecvente pusee de amigdalita cronica in
antecedente.
Examen clinic general:
Stare generala: alterata
Tegumente si mucoase: normal colorate
Tesut subcutanat: normal reprezentat
S.L.G.: amigdale hipertrofice
S.O.A.: integru
Aparat respirator: torace normal conformat
Aparat cardio-vascular: cord in limite normale
Aparat digestiv: abdomen suplu, ficat, splina, in limite normale
Aparat uro-genital: loje renale nemodificate, mictiuni fiziologice
S.N.C.: clinic normal
40

Examen O.R.L.
- amigdale hipertrofice
- faringe hipersensibil la palpare

In prima zi de spitalizare starea pacientului se prezinta astfel:


Nevoia

Independenta

Dependenta

1.

A respira

------------------------

2.
3.

A se alimenta si hidrata -----------------------A elimina


Mictiuni fiziologice.
Tranzit intestinal
normal.
A se misca si a-si
Necesitatea de a fi in
mentine o buna postura miscare si de a
mentine o postura
corecta.
A dormi si a se odihni ------------------------

Respiratie ingreunata
din cauza amigdalelor
marite.
Dureri la deglutitie.
-------------------------

4.

5.
6.
7.
8.
9.

A se imbraca si
dezbraca
A-si mentine
temperatura corpului in
limite normale
A fi curat si a-si proteja
tegumentele si
mucoasele
A evita pericolele

10. A comunica
11. A-si practica religia
12. A se realiza
41

Se poate imbraca si
dezbraca
Afebril
T=36,5C

-------------------------

Somn agitat datorita


durerilor.
-------------------------------------------------

Isi face singur toaleta

-------------------------

Securitate fizica,
psihica si sociologica
-----------------------Isi poate practica
religia
Pacientul este

------------------------Disfagie
-------------------------------------------------

13. A se recreea
14. A invata

42

optimist
-----------------------Pacientul este
cooperant

Indispozitie
-------------------------

Data
Problema
5.05.2008 - dureri
amigdaliene
- dureri
articulare
- disfagie
- dispnee

Interventii proprii
- instalarea bolnavului in salon si
favorizarea adaptarii lui in noul mediu
- asigurarea unui microclimat
corespunzator: aerisire, temperatura si
umiditate
- linistirea pacientului si asezarea lui
comod in pat
- asigurarea repausului atat fizic cat si
psihic al pacientului
- observarea, masurarea si notarea
functiilor vitale si vegetative in F.O.:
TAD=120/70 mmHg
TAS=120/70 mmHg
TD=36,5C
TS=36,6C
PD=67p/min
PS=66p/min
RD=15r/min
RS=15r/min

43

Interventii delegate
-administrarea medicatiei
prescrise de medic:
- Algocalmin (2 ml):
3x1f/zi IM
- Penicilina G (1mil UI):
4x 1fl/zi IM
- Vitamina C (200 mg):
3x1tb/zi peros
* Test la penicilina =
negativ

Evaluare
Bolnavul este
afebril.
Reducerea
durerilor
amigdaliene si
articulare
postanginoase.
Diureza
normala.
Tranzit
intestinal
normal.

Diureza= 1500 ml/24h


-administrarea medicatiei prescrise de
medic
- supravegherea bolnavului
- educatie sanitara

44

Data
Problema
6.05.2008 - dureri
amigdaliene
- dureri
articulare
postanginoase de
intensitate
redusa
- disfagie

Interventii proprii
- aerisirea salonului
- asigurarea repausului si al linistii
- observarea, masurarea si notarea
functiilor vitale si vegetative in F.O.:
TAD=120/75 mmHg
TAS=120/75 mmHg

Interventii delegate
- recoltarea probelor
biologice:
~ Hb=12 g/dl
~ Ht=36,2%
~ L=5600/mm3

TD=36,5C
TS=36,6C
PD=70p/min
PS=70p/min

~ VSH=6mm/h
~ Glicemia=80 mg/dl
~ TS=320

RD=16r/min
RS=16r/min
-administrarea medicatiei prescrise de
medic
- recoltarea probelor biologice si
patologice de laborator
- pregatirea bolnavului pentru vizita
medicala
- pregatirea psihica si fizica a
bolnavului si insotirea acestuia la
examenele paraclinice
45

~ TC=915
~ ASLO<200
~ exudat faringian
streptococ -hemolitic
VN: exudat
faringian=normal
- examene radiologice si

Evaluare
Bolnavul este
afebril.
Stare generala
ameliorate.
Diureza
normala.
Tranzit
intestinal
normal.

- supravegherea bolnavului
- educatie sanitara

paraclinice:
- MRF interior toracic
normal
- Rinoscopie
- Laringoscopie
-administrarea medicatiei
prescrise de medic:
- Algocalmin (2 ml):
3x1f/zi IM
- Penicilina G (1 mil
UI):
4x 1fl/zi IM
- Vitamina C (200 mg):
3x1tb/zi peros
test la xilina= negativ

46

Data
Problema
7.05.2008 - amigdalectomie
- dureri in
lojile
amigdaliene
- disfagie
- dificultate
la inghitire
- sangerare
redusa
- agitatie
- neliniste

Interventii proprii
- aerisirea salonului
- observarea, masurarea si notarea
functiilor vitale si vegetative in F.O.:
TAD=120/75 mmHg
TAS=120/75 mmHg
TD=36,5C
TS=36,8C
PD=72p/min
PS=73p/min
RD=17r/min
RS=17r/min
-administrarea medicatiei prescrise de
medic
- pregatirea psihica si fizica a
bolnavului in vederea amigdalectomiei
- conducerea bolnavului in sala de
operatie, cu F.O. si asezarea lui in
pozitie sezanda
- dupa amigdalectomie, bolnavul este
condus in salon, pozitionat in decubit
lateral

47

Interventii delegate
-administrarea medicatiei
prescrise de medic:
- Algocalmin (2 ml):
3x1f/zi IM
- Penicilina G (1 mil
UI):
4x 1fl/zi IM
- Vitamina C (200 mg):
3x1 tb/zi peros
- Napoton (10 mg):
1x1dj/zi peros
- medicatie preanestezica:
- Mialgin (2 ml)
1f IM
- Atropina (1 ml) 1 f IM
Anestezia efectuata de
medic:
- Xilina 1%(10ml)- 15
ml
- Adrenalina 1 (1ml)
para amigdalian
- regim lacto-hidro-zaharat

Evaluare
Amigdalectomia a decurs
in mod normal.
Bolnavul este
linistit, afebril.
Stare generala
buna.
Diureza
normala.
Tranzit
intestinal
normal.
Nu se
semnaleaza
hemoragie.

- asigurarea tavitei renale pentru


expectoratii
- repaus vocal 24h
- asigurarea unui microclimat adecvat
- respectarea regimului igieno-dietetic
(consum de lichide reci)
- supravegherea bolnavului
- educatie sanitara

48

Data
Problema
8.05.2008 - durere in
lojile
amigdaliene
- disfagie
- dificultate
la deglutitie

Interventii proprii
- aerisirea salonului
- observarea, masurarea si notarea
functiilor vitale si vegetative in F.O.:
TAD=120/80 mmHg
TAS=120/80 mmHg
TD=36,7C
TS=36,8C
PD=70p/min
PS=70p/min

Interventii delegate
-administrarea medicatiei
prescrise de medic:
- Algocalmin (2 ml):
3x1f/zi IM
- Penicilina G (1 mil
UI):
4x 1fl/zi IM
- Vitamina C (200 mg):
3x1tb/zi peros
- Paracetamol (500mg)
3x1tb/zi peros
- regim lacto-hidro-zaharat

RD=17r/min
RS=17r/min
-administrarea medicatiei prescrise de
medic
- pregatirea bolnavului pentru vizita
medicala
- asigurarea unui microclimat adecvat
- respectarea regimului igieno-dietetic
cu ingerare de lichide (sucuri, ceai,
limonada)
- efectuarea de gargarisme
49

Evaluare
Evolutie
postoperatorie
normala.
Bolnavul este
linistit, afebril.
Tranzit
intestinal
normal.
Mictiuni
fiziologice.

- supravegherea bolnavului
- educatie sanitara

50

Data
Problema
9.05.2008 - durere in
lojile
amigdaliene
de intensitate
redusa

Interventii proprii
- aerisirea salonului
- observarea, masurarea si notarea
functiilor vitale si vegetative in F.O.:
TAD=120/75 mmHg
TD=36,6C
PD=70p/min
RD=17r/min
-administrarea medicatiei prescrise de
medic
- pregatirea bolnavului pentru vizita
medicala
- asigurarea unui microclimat adecvat
- respectarea regimului igieno-dietetic
- efectuarea de gargarisme
- educatie sanitara a bolnavului in
privinta prevenirii complicatiilor

51

Interventii delegate
-administrarea medicatiei
prescrise de medic:
- Vitamina C (200 mg):
3x1tb/zi peros
- Paracetamol (500mg)
3x1tb/zi peros

Evaluare
Evolutie
postoperatorie
normala.
Nu apar
complicatii.
Tranzit
intestinal
normal.
Mictiuni
fiziologice.
Functii vitale
in limite
normale.

EPICRIZA
Pacientul cu frecvente pusee de amigdalita se prezinta la sectia O.R.L. cu dureri amigdaliene, dureri postanginoase
articulare.
Diagnostic la externare: Amigdalita cronica operata.
Se externeaza cu recomandari:
- evitarea curentilor de aer rece, a umezelii si a frigului;
- respectarea regimului lichid si semisolid 10 zile;
- control O.R.L. peste 7 zile.

52

FOAIEDETEMPERATURADULI
Numele.Prenumele

AnullunaNr. foii de observaieNr. salon..Nr. pat..


Temp

Puls

T.A.

Resp.

Ziua
Zile de boal

35 30 160

41O

30 25 140

40O

25 20 120

39O

53

DS D S D S D S D S D S DS DS DS DS DS DS DS D

SD

S DS DS DS DS DS DS D S D S

20 15 100

38O

15 10 80

37O

10 5

36O

60

Lichide ingerate
Diurez
Scaune
Diet

54

Cazul II
1. CULEGEREA DATELOR
Identificarea pacientului:
Nume: M
Prenume: L
Data nasterii: 23 ani
Date internarii: 9. 05. 2008, ora 1100
Diagnostic de internare: amigdalita cronica
Motivele internarii: - pentru amigdalectomie
Anamneza:
Antecedente heredo-colaterale: fara importanta
Antecedente personale, fiziologice, patologice: amigdalita repetata
Conditii de viata si de munca: bune
Comportarea fata de mediu: orientat temporo-spatial, cooperant
Istoricul bolii: Pacienta cu amigdalita acuta repetata se interneaza cu diagnosticul
de amigdalita cronica hipertrofica pentru efectuarea interventiei chirurgicale.
Examen clinic general:
Stare generala: alterata
Tegumente si mucoase: normal colorate
Tesut subcutanat: normal reprezentat
S.L.G.: amigdale hipertrofice
S.O.A.: integru
Aparat respirator: torace normal conformat
Aparat cardio-vascular: cord in limite normale
Aparat digestiv: abdomen suplu, ficat, splina, in limite normale
Aparat uro-genital: loje renale nemodificate, mictiuni fiziologice
S.N.C.: clinic normal
Examen rinoscopic:
- anterior sept nazal deviat

- pitulara normal colorata


- fose nazale uscate.
Laringoscopie indirecta:
- endolaringe de aspect normal
- corzi vocale mobile, fonatia si respiratia fara staza salivara in sinusurile
filiforme.
Otoscopie:
- conduct auditiv extern liber, timpane de aspect normal

In prima zi de spitalizare starea pacientului se prezinta astfel:


Nevoia

Independenta

Dependenta

1.

A respira

------------------------

2.
3.

A se alimenta si hidrata -----------------------A elimina


Mictiuni fiziologice.
Tranzit intestinal
normal
A se misca si a-si
Mers echilibrat
mentine o buna postura reflexe-osteoarticulare bilaterale
A dormi si a se odihni ------------------------

Respiratie putin
ingreunata de marimea
amigdalelor
Jena la deglutitie
-------------------------

4.
5.
6.
7.
8.
56

A se imbraca si
dezbraca
A-si mentine
temperatura corpului in
limite normale
A fi curat si a-si proteja

Se poate imbraca si
dezbraca singura
Afebril
T=36,8C
Tegumente si

------------------------Somn agitat datorita


durerilor
-------------------------------------------------------------------------

9.

tegumentele si
mucoasele
A evita pericolele

10. A comunica
11. A-si practica religia
12. A se realiza
13. A se recreea
14. A invata

57

mucoase normal
colorate, integre
Securitate fizica,
psihica si sociologica
-----------------------Isi poate practica
religia
Pacienta este
optimista
Efectueaza activitati
recreative
Pacienta este
cooperanta

------------------------Disfagie
------------------------------------------------------------------------------------------------

Data
Problema
9.05.2008 - dureri
amigdaliene
- disfagie
- dispnee

Interventii proprii
- instalarea bolnavei in salon si
favorizarea adaptarii pacientei in noul
mediu
- asigurarea conditiilor de spitalizare:
aerisire, temperatura, umiditate
- linistirea pacientei si asezarea
acesteia comod in pat
- asigurarea repausului atat fizic cat si
psihic al pacientei
- observarea, masurarea si notarea
functiilor vitale si vegetative in F.O.:
TAD=125/70 mmHg
TAS=120/70 mmHg
TD=36,8C
TS=36,6C

PD=72p/min
PS=72p/min
RD=15r/min
58

Interventii delegate
-administrarea medicatiei
prescrise de medic:
- Algocalmin (2 ml):
3x1f/zi IM

Evaluare
Bolnava este
afebrila.
Reducerea
durerilor
amigdaliene.
Mictiuni
fiziologice.
Tranzit
intestinal
normal.

RS=15r/min
Diureza= 1400 ml/24h
-administrarea medicatiei prescrise de
medic
- supravegherea bolnavei
- educatie sanitara

59

Data
Problema
10.05.200 - dureri
8
amigdaliene
de intensitate mare
- disfagie
- insomnie

Interventii proprii
- aerisirea salonului
-asigurarea repausului si al linistii
- observarea, masurarea si notarea
functiilor vitale si vegetative in FO:
TAD=120/70 mmHg
TAS=120/75 mmHg

Interventii delegate
- recoltarea probelor
biologice:
~ Hb=13 g/dl
~ Ht=41%
~ L=6500/mm3

TD=36,6C
TS=36,6C
~ VSH=7mm/h
PD=70p/min
PS=70p/min

~ Glicemia=90 mg/dl

RD=16r/min
RS=16r/min

~ TS=330

-administrarea medicatiei prescrise de


medic
- recoltarea probelor biologice si
patologice indicate de medic
- pregatirea bolnavei pentru vizita
medicala
- pregatirea psihica si fizica a bolnavei
si insotirea acesteia la examenele
paraclinice
60

~ TC=910
~ ASLO<200
~ examen sumar urina:
- proteine absente
- albumine absente
- bilirubina negativa
- glucoza normala

Evaluare
Bolnava este
afebrila.
Stare generala
ameliorata.
Diureza
normala.
Tranzit
intestinal
normal.

- supravegherea bolnavei
- educatie sanitara

- ph=5
- examene radiologice si
paraclinice:
- MRF interior toracic
normal
- Rinoscopie
- Laringoscopie
-administrarea medicatiei
prescrise de medic:
- Algocalmin (2 ml):
3x1f/zi IM
- Diazepam (10mg):
1x1tb/zi peros - seara
*test la xilina= negativ

61

Data
Problema
11.05.200 - amigdalec8
tomie
- dureri in
lojile
amigdaliene
- disfagie
- sangerare
slaba, striuri
sangvinolente in
saliva
- agitatie

Interventii proprii
- aerisirea salonului
- observarea, masurarea si notarea
functiilor vitale si vegetative in F.O:
TAD=120/70 mmHg
TAS=120/75 mmHg
TD=36,4C
TS=36,5C
PD=72p/min
PS=73p/min
RD=16r/min
RS=16r/min
-administrarea medicatiei prescrise de
medic
- pregatirea psihica si fizica a bolnavei
in vederea amigdalectomiei
- conducerea bolnavei in sala de
operatie, cu F.O. si asezarea ei in
pozitie sezanda
- dupa amigdalectomie, bolnava este
condusa in salon, pozitionata in
decubit lateral

62

Interventii delegate
-administrarea medicatiei
prescrise de medic:
- Algocalmin (2 ml):
3x1f/zi IM
- Gluconat de Ca(10ml)
1x1f/zi IV
- Fitomenadion (10ml)
1x1f/zi IM
- medicatie preanestezica:
- Mialgin (2 ml)
1f IM
- Atropina (1 ml) 1 f IM
Anestezia efectuata de
medic:
- Xilina 1%(10ml)- 15
ml
- Adrenalina 1 (1ml)
para amigdalian

- regim lacto-hidro-zaharat

Evaluare
Amigdalectomia a decurs
in mod normal.
Dupa 3 ore de
la operatie,
striurile
sangvinolente
au disparut din
saliva.
Bolnava este
linistita,
afebrila.
Stare generala
buna.
Mictiuni
fiziologice.
Tranzit
intestinal
normal.

- asigurarea tavitei renale pentru


expectoratii
- repaus vocal 24h
- asigurarea unui microclimat adecvat
- respectarea regimului igieno-dietetic
(consum de lichide reci)
- supravegherea bolnavei
- educatie sanitara

63

Data
Problema
12.05.200 - durere in
8
lojile
amigdaliene
de intensitate
medie
- disfagie
- dificultate
la deglutitie

Interventii proprii
- aerisirea salonului
- observarea, masurarea si notarea
functiilor vitale si vegetative inF.O.:
TAD=120/75 mmHg
TAS=120/75 mmHg
TD=36,4C
TS=36,5C
PD=72p/min
PS=71p/min
RD=16r/min
RS=16r/min
-administrarea medicatiei prescrise de
medic
- pregatirea bolnavei pentru vizita
medicala
- asigurarea unui microclimat adecvat
- respectarea regimului igieno-dietetic
(sucuri, ceai, limonada)
- efectuarea de gargarisme
- supravegherea bolnavei

64

Interventii delegate
-administrarea medicatiei
prescrise de medic:
- Algocalmin (2 ml):
3x1f/zi IM
- Vitamina C (200mg):
3x1tb/zi peros
- Paracetamol(500mg)
3x1tb/zi peros
- Gluconat de Ca(10ml)
1x1f/zi IV
- regim lacto-hidro-zaharat

Evaluare
Durere scazuta
in intensitate.
Nu se
semnaleaza
hemoragii.
Tranzit
intestinal
normal.
Mictiuni
fiziologice.
Evolutie
postopera-torie
normala.

- educatie sanitara

65

Data
Problema
13.05.2008 - durere in
lojile
amigdaliene
de
intensitate
redusa

Interventii proprii
- aerisirea salonului
- observarea, masurarea si notarea
functiilor vitale si vegetative in F.O.:
TAD=120/75 mmHg
TD=36,6C
PD=70p/min
RD=16r/min
-administrarea medicatiei prescrise de
medic
- pregatirea bolnavei pentru vizita
medicala
- asigurarea unui microclimat adecvat
- respectarea regimului igieno-dietetic
- efectuarea de gargarisme
- educatia sanitara a bolnavei in privinta
prevenirii complicatiilor

66

Interventii delegate
-administrarea medicatiei
prescrise de medic:
- Paracetamol (500mg)
3x1tb/zi peros

Evaluare
Evolutie
postoperatorie
normala.
Nu apar
complicatii.
Tranzit
intestinal
normal.
Mictiuni
fiziologice.
Functii vitale in
limite normale.

EPICRIZA
Dupa repetate pusee de amigdalita acuta, bolnava vine la spital si este internata pentru amigdalectomie.
Diagnostic la externare: Amigdalita cronica operata.
Se externeaza cu recomandari:
- evitarea curentilor de aer rece, a umezelii si a frigului;
- respectarea regimului lichid si semisolid 10 zile;
- control O.R.L. peste 7 zile.

67

FOAIEDETEMPERATURADULI
Numele.Prenumele

AnullunaNr. foii de observaieNr. salon..Nr. pat..

30 160

41O

30

25 140

40O

25

20 120

39O

68

Temp

T.A.

35

Puls

Resp.

Ziua
Zile de boal
DS D S D S D S D S D S DS DS DS DS DS DS DS D

SD

S DS DS DS DS DS DS DS DS

20

15 100

38O

15

10 80

37O

10

36O

60

Lichide ingerate
Diurez
Scaune
Diet

69

Cazul III
1. CULEGEREA DATELOR
Identificarea pacientului:
Nume: G
Prenume: I
Data nasterii: 22 ani
Date internarii: 2. 06. 2008, ora 930
Diagnostic de internare: amigdalita cronica
Motivele internarii: - pentru amigdalectomie
Anamneza:
Antecedente heredo-colaterale: fara importanta
Antecedente personale, fiziologice, patologice:
- repetate pusee de amigdalita acuta
- scarlatina
Conditii de viata si de munca: bune
Comportarea fata de mediu: orientat temporo-spatial, cooperant
Istoricul bolii: Pacienta cu amigdalita acuta repetata se interneaza cu diagnosticul
de amigdalita cronica pentru efectuarea interventiei chirurgicale.
Examen clinic general:
Stare generala: alterata
Tegumente si mucoase: normal colorate
Tesut subcutanat: normal reprezentat
S.L.G.: amigdale hipertrofice
S.O.A.: integru
Aparat respirator: torace normal conformat
Aparat cardio-vascular: cord in limite normale
Aparat digestiv: abdomen suplu, ficat, splina, in limite normale
Aparat uro-genital: loje renale nemodificate, mictiuni fiziologice
S.N.C.: clinic normal

Examen O.R.L.:
- amigdale hipertrofice
- faringe hipersensibil la palpare
- cripte amigdaliene pline cu cazeum cu miros fetid

In prima zi de spitalizare starea pacientului se prezinta astfel:


Nevoia

Independenta

Dependenta

1.

A respira

------------------------

2.
3.

A se alimenta si hidrata -----------------------A elimina


Mictiuni fiziologice.
Tranzit intestinal
normal
A se misca si a-si
Mers echilibrat
mentine o buna postura reflexe-osteoarticulare bilaterale
A dormi si a se odihni ------------------------

Respiratie putin
ingreunata de marimea
amigdalelor
Durere la deglutitie
-------------------------

4.
5.
6.
7.
8.
9.
71

A se imbraca si
dezbraca
A-si mentine
temperatura corpului in
limite normale
A fi curat si a-si proteja
tegumentele si
mucoasele
A evita pericolele

Se poate imbraca si
dezbraca singura
Afebril
T=36,5C
Tegumente si
mucoase normal
colorate, integre
Securitate fizica,

------------------------Somn agitat datorita


durerilor
-------------------------------------------------------------------------------------------------

10. A comunica
11. A-si practica religia
12. A se realiza
13. A se recreea
14. A invata

72

psihica si sociologica
-----------------------Isi poate practica
religia
Pacienta este
optimista
Efectueaza activitati
recreative
Pacienta este
cooperanta

Disfagie
------------------------------------------------------------------------------------------------

Data
Problema
2.06.2008 - dureri
amigdaliene
- disfagie
- anxietate
- miros fetid

Interventii proprii
- instalarea bolnavei in salon si
favorizarea adaptarii pacientei in noul
mediu
- asigurarea conditiilor de spitalizare:
aerisire, temperatura, umiditate
- linistirea pacientei si asezarea acesteia
comod in pat
- asigurarea repausului atat fizic cat si
psihic al pacientei
- observarea, masurarea si notarea
functiilor vitale si vegetative in F.O.:
TAD=120/80 mmHg
TAS=120/80 mmHg
TD=36,5C
TS=36,6C

PD=70p/min
PS=70p/min

Interventii delegate
-administrarea medicatiei
prescrise de medic:
- Algocalmin (2 ml):
3x1f/zi IM
- Diazepam (10 mg)
1x1tb/zi peros- seara

Evaluare
Bolnava este
afebrila.
Reducerea
durerilor
amigdaliene.
Mictiuni
fiziologice.
Tranzit
intestinal
normal.

RD=16r/min
RS=16r/min
Diureza= 1400 ml/24h
-administrarea medicatiei prescrise de
medic
- supravegherea bolnavei
- educatie sanitara

74

Data
Problema
3.06.2008 - dureri
amigdaliene
de intensitate redusa
- disfagie
- agitatie

Interventii proprii
- aerisirea salonului
- asigurarea repausului si al linistii
- observarea, masurarea si notarea
functiilor vitale si vegetative in F.O.:
TAD=120/75 mmHg
TAS=120/75 mmHg

Interventii delegate
- recoltarea probelor
biologice:
~ Hb=13,7 g/dl
~ Ht=42%
~ L=6700/mm3

TD=36,4C
TS=36,5C

~ Trombocite=
180000/mm3

PD=72p/min
PS=72p/min
~ VSH=8mm/h
RD=16r/min
RS=16r/min
-administrarea medicatiei prescrise de
medic
- recoltarea probelor biologice si
patologice indicate de medic
- pregatirea bolnavei pentru vizita
medicala
- pregatirea psihica si fizica a bolnavei
si insotirea acesteia la examenele
paraclinice
75

~ Glicemia=85 mg/dl
~ TS=315
~ TC=915
~ ASLO<200
~ examen sumar urina:

Evaluare
Bolnava este
afebrila.
Stare generala
ameliorata.
Mictiuni
fiziologice.
Tranzit
intestinal
normal.

- supravegherea bolnavei
- educatie sanitara

- proteine absente
- albumine absente
- bilirubina negativa
- glucoza normala
- ph=6
- examene radiologice si
paraclinice:
- MRF interior toracic
normal
- Rinoscopie
- Laringoscopie
-administrarea medicatiei
prescrise de medic:
- Algocalmin (2 ml):
3x1f/zi IM
- Napoton (10mg)
1x1dj/zi peros
*test la xilina= negativ

76

Data
Problema
4.06.2008 -amigdalectomie
- dureri in
lojile
amigdaliene
- disfagie
- sangerare
slaba
- agitatie

Interventii proprii
- aerisirea salonului
- observarea, masurarea si notarea
functiilor vitale si vegetative in F.O:
TAD=120/75 mmHg
TAS=120/70 mmHg
TD=36,4C
TS=36,5C
PD=72p/min
PS=70p/min
RD=17r/min
RS=16r/min

Interventii delegate
-administrarea medicatiei
prescrise de medic:
- Algocalmin (2 ml):
3x1f/zi IM
- medicatie preanestezica:
- Mialgin (2 ml)
1f IM
- Atropina (1 ml) 1 f IM
Anestezia efectuata de
medic:
- Xilina 1%(10ml)- 15 ml
- Adrenalina 1 (1ml)
para amigdalian

-administrarea medicatiei prescrise de


medic
- regim lacto-hidro-zaharat
- pregatirea psihica si fizica a bolnavei
in vederea amigdalectomiei
- conducerea bolnavei in sala de
operatie, cu F.O. si asezarea ei in pozitie
sezanda
- dupa amigdalectomie, bolnava este
condusa in salon, pozitionata in decubit
lateral
77

Evaluare
Amigdalectomia a decurs
in mod
normal.
Bolnava este
linistita,
afebrila.
Stare generala
buna.
Mictiuni
fiziologice.
Tranzit
intestinal
normal.

- asigurarea tavitei renale pentru


expectoratii
- repaus vocal 24h
- asigurarea unui microclimat adecvat
- respectarea regimului igieno-dietetic
(consum de lichide reci)
- supravegherea bolnavei
- educatie sanitara

78

Data
Problema
5.06.2008 - durere in
lojile
amigdaliene
de
intensitate
medie
- disfagie
- dificulta-te
la deglutitie

Interventii proprii
- aerisirea salonului
- observarea, masurarea si notarea
functiilor vitale si vegetative inF.O.:
TAD=125/80 mmHg
TAS=120/80mmHg
TD=36,4C
TS=36,5C
PD=71p/min
PS=70p/min
RD=17r/min
RS=16r/min
-administrarea medicatiei prescrise de
medic
- pregatirea bolnavei pentru vizita
medicala
- asigurarea unui microclimat adecvat
- respectarea regimului igieno-dietetic
(sucuri, ceaiuri, limonada)
- efectuarea de gargarisme
- supravegherea bolnavei
- educatie sanitara

79

Interventii delegate
-administrarea medicatiei
prescrise de medic:
- Algocalmin (2 ml):
3x1f/zi IM
- Vitamina C (200mg):
3x1 tb/zi peros
- Paracetamol(500mg)
3x1tb/zi peros
- regim lacto-hidro-zaharat

Evaluare
Durerea
cedeaza in
intensitate.
Nu se
semnaleaza
hemoragii.
Tranzit
intestinal
normal.
Mictiuni
fiziologice.
Evolutie
postopera-torie
normala.

Data
Problema
6.06.2008 - durere
redusa in
lojile
amigdaliene

Interventii proprii
- aerisirea salonului
- observarea, masurarea si notarea
functiilor vitale si vegetative in F.O.:
TAD=120/75 mmHg
TD=36,6C
PD=70p/min
RD=16r/min
-administrarea medicatiei prescrise de
medic
- pregatirea bolnavei pentru vizita
medicala
- asigurarea unui microclimat adecvat
- respectarea regimului igieno-dietetic
- efectuarea de gargarisme
- educatia sanitara a bolnavei in privinta
prevenirii complicatiilor

80

Interventii delegate
-administrarea medicatiei
prescrise de medic:
- Paracetamol (500mg)
3x1cp/zi peros
- Vitamina C (200mg):
3x1 tb/zi peros

Evaluare
Evolutie
postoperatorie
normala.
Nu apar
complicatii.
Tranzit
intestinal
normal.
Mictiuni
fiziologice.
Functii vitale in
limite normale.

EPICRIZA
Dupa repetate pusee de amigdalita acuta, bolnava este internata pentru amigdalectomie.
Diagnostic la externare: Amigdalita cronica operata.
Se externeaza cu recomandari:
o evitarea curentilor de aer rece, a umezelii si a frigului;
o respectarea regimului lichid si semisolid 10 zile;
o control O.R.L. peste 7 zile.

81

FOAIEDETEMPERATURADULI
Numele.Prenumele

AnullunaNr. foii de observaieNr. salon..Nr. pat..


Temp

Puls

T.A.

Resp.

Ziua
Zile de boal

35 30 160

41O

30 25 140

40O

25 20 120

39O

82

DS D S D S D S D S D S DS DS DS DS DS DS DS D

SD

S DS DS DS DS DS DS DS DS

20 15 100

38O

15 10 80

37O

10 5

36O

60

Lichide ingerate
Diurez
Scaune
Diet

83

BIBLIOGRAFIE

O.R.L. VOL. I N. Constantinescu, St. Garbea, Gh. Popovici, V. Racoveamj, I.


Tetu, Editura Medicala, Bucuresti, 1964
CHIRURGIE O.R.L. St. Garbea, Al. V. Dimitriu, D. Firica, Editura Didactica
si Pedagogica, Bucuresti, 1983
OTO-RINO-CERVICO-LARINGOLOGIE Stefan Surtea, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1980
ORIENTARI IN OTO-RINO-LARINGOLOGIE Leonid Teodorescu si
colaboratorii E. Stratulat, I. Cornea, Editura Junimea, 1981
AMIGDALITE SI RINOSINUZITE M. Ionescu, St. Garbea si colaboratorii,
Editura Medicala, Bucuresti, 1973
PATOLOGIE O.R.L., Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973
GHID DE NURSING CU TEHNICI DE EVALUARE SI INGRIJIRE
CORESPUNZATOARE NEVOILOR FUNDAMENTALE, VOL. I Lucreatia
Titirca , Editura Viata Medicala Romaneasca
ANATOMIE CLINICA, FUNDAMENTE SI APLICATII - Keith L. Moore,
Arthur F. Dalley, Anne M.R. Agur , Editura Medicala CALLISTO