Studiul Si Ingineria Materialelor

MINISTERUL INVATAMANTULUI DADA Set a pee Pea ela LDCs GH. IONITA aPREFATA Concepultt de un colectiv de cadre universitare de la Universitatea ,,Poli- tehnicd din Bucuresti, luerarea se adreseazd studentilor de la faculidjile de Tehnologia Consiruefiilor de Masini, Mecanicd, Transportiri, Aeronave si Electrotehnied, pundndu-le la dispozitie notiuni teoretice si practice fa nivelul cerinjelor actuale si de viilor privind constructiile sé domeniile de utilizare ale materialelor, necesare in construcfia de masini, elecirotehnicd, electronicd etc. In tuerare suit prezentaie, in prima parte, nofiunile de bazit, esentiale pentru infelegerea fenomenelor privind formarea structurii materialelor metalice in timpul proceselor de elaborare, prelucrare metalurgicd si tratamente termice. In partea a doua sunt prezentate principalele materiale, caracteristicile de exploatare, de referin{a si domeniile mai importante de aplicare. Modul de prezentare a lucririt a urmdril in.principal accesibilitatea stu- dentului la elemeritele fundamentale ale discipline, oferinda-i totodata posib tatea de a studia suplimentar si alte surse din literatura de specialitate, intrand astfel tn posesia a cdl mai mitttor cunostinte. Prezenda tucrare, prin conjinutul sdu este util si specialistilor cercetittori, peoiectanti si celor din sectoarele productives oferindu-le informafii” prefioase tn activitatea ior AutoriiCUPRINS PRREATA. gee tyres eo ’ we bawe ne ew Seas Cap. 1, Introducere in stlinga mater 5 re 1A. Generalitayi . 7. eailsah epee 1.2, Tipuri de materiale 2. ee ce 13. Lewitora dintce compozitia chime — conditii de prelucrare — structuri— PROBHAERE) oe es ae care We eets ae eo aM PARTEA . STUDIUL MATERIALELOR .. 0... 3 Cape 2. Ariteetura atomied ee weed a als J Legmuni imteratmice a . AFanjamente atomice sv ered sik as wo 221, Generalitati... . 4. Defecte plane (de supeafatd) 6 6. Ditusia in materiale ee ss Peer ee «Introducere . 6. 2 tage! Fw Sly Autotiitorig oS ot ete eed SDMA META}, cos BARN A ae ae ee wt Mecanisméle difziel ©. Se ee ee 5. Energia de activare pentru difuzie 2.0... 2... . Prima lege aut Fk. oe ee oe Legea a tea alui Fick 2... 2.4. 3.10. Difuzia in compusii foniei « . ss. 8.1. Difuzia in poliineri 2. . Difuzia in solutii solide de substitufie. Efectu) Kirkendall... ‘Tipuri de difuzie. Dituzia in. volumul, limitele si suprafata cristalelor . - 3 n it i 36 38 30 39Cap. 4 Comportarea materjalelor 1a solicitirl mecaniee. Proprietiji meegnice . . - & Ade InbbdeOte base ee ee oe cues wheats, OR oat 4.2. Comportarea la fractiume -. . gia «Swi e Se ape 4.24, Diagrama tensiune-deformatie ©. ee = 4.2.2, Deformarea elasticd si plastic) 6. vee : 423, Litita de curgere ov eae 4.24. Rexistonga.la rupere ee f4ya a 4.25. Curba realt tensiune-deformatie <6 03 se eee 4.28, Comportarea fragili o.oo SMT ho ga eee! Modulul de elasticitate. Legea Jui Hitalies’ . See eee . Ductilitatea se IG Bre igh ag tes atu = 429. Influenta temperaturii. ©. ee . 43. Comportarea Iagoo + as Fons 2 bees OME SESS + 423.4, Deserlered metodei de ncereare oo. ee ee : 4.3.2. Influenta (emperaturii asupra Inceresrilor | lagoo We. . Ss 4.3.3. Sensibilitatea la fisurare . ve ee + dBA. Legitura dintre energie de rupere prin soe si curba lensiune ‘reali — deformatic realé 2. ee il eaten enw See nasi Comportarea la oboseald . «+. « . Comportarca la Muai . . ee ME. Dorttates: erp a ee ed. eS whee BTR DS eae Cap. 5. Solidit'earen metalelor . mit ; 5.1. Introducere Toon apt goon of Lies er cig im eae sae eas ge Sp Rermaron eroenuror adieristallemre: os Scene gieleteed fae 5.3. Cregterea germenilor . .. . Bo wal & wthy Soaps Senay 54, Durata de solilifare 6 ee ee eee Bo Gurbede riche... i gy Nata s gt 5.6. Turnarea gi structura Wngoului . . . 2 1. ee tease 5.7. Datecte de solidificare : shares i le ghia bat iw, fae 6.8. Controlul structurii de tumare. . . 2 ee wee ee eee 5.9, Solidificarea la sudsrea metale'or 2... eae i Cap. 6. Deformurea plastic’ a metatelor. 2... 2. Seater a i i BA. ‘Introducere DAMEN 2 a Agia teres eda aa eon ot . Deformapii elastice. Beformafit plastice, Gurbele tensiune-deformatie, . . . Mecanismele deformarii plastic... ee ee eee ee |. Deformarea plastic la recess eb ee GAA Gradul de comuisare. 6 te at eae fate 6.4.2, Rolnl disloéafiitor tn ecruisare . fcc 64.2. Variafia structurtt si proprietitilor cu gradul de deformare plastica M6 BOO eaten 5 HHS Nl SH Ee MR ee Soe 8.4.4, Tensiuni reiduale By Non oj coke cs ES ae See te 8.4.5. Garacleristict ale deformarii plastice Ia rece 6... ss ss ee . Influenta temperaturii.asupea steucturti si proprictitilor materialelor ecrui- wate, Recvistillearen® Sic soe toed Sida t Wb Pe sory aS 68, Texte de recristalizae woe ee Disree teed Sep ae! 6.7, Devormarea plastica In cald . . Se os inte: te ae aera : 68, Sudaren metouclor piin defo-mare prasticd ee 69. Superplosticitatea. ve ee 40 40 40 42 42 43 43 “45 45 47 47 47 47 49 49 50 50 52 53, 55 95 5S 59 a 62 o4 68, 09 3 rs 7s 4 cc 7 7 78° 9 83. 89 86 m1 a 93,~ Cap. 7. Sisteme de aljaje, 7A. Introducere ... 25... ee oi Peale: pices Sass tad 97 7.2. Fare in sisteme de aliaje A a 724, Elemente chimice pore'(metale pure) «-- ss... ss. 7.2.2. Solutii solide tere 7.2.3. Compusi intermetalici , . , .- + « Constituenti metalografict 5. . ve es 104 | Liegea fazelor . 2... ee : 105 Diagrame de echilibru binare . tht 106 7.5.1, Diagrame de fazt izomorfe . 2. save ee ee + 108 . Diagiame de fazd ce confin reacfit Wrifazice ey ee 113 Diagrame de fark cu eutectic... oe ee Se 8 Diagrame de faza-cu peritectic»... 2... sot bx UBM Dingrame de fazi cu monotectic ..... oa. SEM 7.84 Diagrame de echilibra ce confin faze intermediare: . . ss. ss ss 125 Diagrame.de faz a sistemelor cu reac{ii tn stare solid’... 127 Diagrama de faze a sistemului Fe—C ow 6 ee 128 7.9, Diagrame de fazit ternare .. 1. 133 Cap. &, Dorificarea prin dispersie si prin transformérl de faze tn stare solid’... . 135 BA, TARO or sos a, andy Ne Po ae SN early ba 1 HIND. 8:2. Principit ale durificarii prin dispersie 6. eee ee aes 186 8.3. Germinarea sl eresterea In reactiile in stare solid’... ss. ea AN Durificarea aliajelor prin depagirea limitel de solubilitate. .. . . . . .” 137 Durificarea prin Imbitranire. . . . 2... daa De Wien 5 Be "441 Transtormarea eutectoidd ..-. 0. ee ee ene Mae Transformarea martensitic’ ©... ee ee hea cei Syn ais» ne 80 Revenirea martensitel . . . «. - Ssh FRM hS SS Cie ER 152 Cap. 9. Degradavea materiaelor 2... ee 0g lan ecg ee gens : 154 9.1. Coroziunea malerialelor tu mediuvamblant .. 6... si oer: dee 9.1.1, Renctii electrochimice 6. 7. eee oa bath renee RG: 154 9.1.2. Potential de echilibrt . 2... a oe U 9.4.3, Cinetica coroziunii » . 2... 6. Paty not eS: 8 159 9414. Pasivarea so. ee Bb iS aba oO cee Tie 162 Tipuri de-coroziune. . 2. a bio BN elif abe ated Sis . 163 9.2.1. Coroziunea galvanic’ ©... ss ett tag Steer =~ AOE 9.2.2. Faetori metalurgiet $i factori de prelucrare . .. . 2... - 167 9.2.8, Efectele mediulul de corodtune 6... 2 ee ee + 169 9.24. Conditii de functionare ye oaths ac ax 174 9.3. Modalitati de acfiuine tmpotriva corozunii ss... eee ee 18 8.8.1. Protectia electrochimied .-. . . . Se ees a ls Me 176 9.3.2. Protectia prim acoperirea si tratamentul suprafetélor . . . = es 2.3.3, Actiuni asupra metiulul de corodiune 6... pe ee + 180 3 9.3.4. Alegerea materialelor 6. ee ee ee etaere ABE 5. Coneeptia asambliritor By Slee e seu lei ter cabs . t8t S.4,(Corostumes scat. 6 6 aoa as Maen beh wate win iy ass 9.4.1, Aspecte termodinamice aleoxidarit 6... ee 183. 9.4.2. Procesul de formare a stratului'de oxld . . 2... ee 1 184 9.4.9, Cineticn oxidise Pe ee eb es eB Pena at Giemsa 1871. Imbatranirea fizieh 2... 1. eS ncses Scone eal eco 1 AO 9. imbitranirea $i degradarea chimicd . - . . 189 9.6, Degradarea materialelor ceramice «6. eee ee ee ee 100 9.6.1. Deteriorarea betomului . s+. “ 6 QOL 9.6.2, Deteriorarea climatic’ a ealearului 191 Cap. 10. Proprietiile fiziée ale materialelor : des pee: ae 104. Proprietiti termice os ve ee ee aa AU 10.14, Capacitatea termicd se. ee 192 + 40.4.2, Conductibil eles winless Sein Oe Proprietsti clectrice 6 oe ee ee ee ca, 108 10.24. Teoria beatilor ©... eee Aa 108 10.2.2. Conductibilitatea 1 rezistivitatea electrieé . 6... 202 10.2:3. Supraconductibilitatea ©. 6. ee ee 34 at 97 908 . 10.24. Izolatoare electrice (dielectric)... niin» Soh 10.2.5. Feroelectricitatea si piezoelectricitatea . . Lege ano ai 10.2.8. Semiconductoare . 2... ese eras bas tee Proprictitivmagnetice 22.2... eee ee Dore rae. SRB 10.34. Diemagnetiom <2 4c ee eee ee ee 939 10:3.2.,Paramagnellsm.. 26 vee ee eee ee ey 290 10.3.3. Feromagnetism . . a... 230 10.3.4. Antiferomagnetism. . . . . 236 10.8.5. Ferimagnetism 5... ciate Suey tect y BSD 10.3.8. Utilizarile magnetismalul 6 oe ee pe ee ee 298 PARTEA A U-a. INGINERIA MATERIALELOR © 222 2 Cap. UL. Aliaje fiersearbon . Sate tebe aren ak peers sinc 114. Ofeturi oe Abeta, He oa gE BS Sean go ant ge tent Pees a. 114.1, Structura 51 proprietitile ofelurilor carbon... se ee 114.2, Criterii de clasificare si simbolizare a ofelurilor carbon. . 11.1.3, Tratamente termice simple aplicate ofelurilor. ©. 2 2... 1144. Tratamente termice taoterme . 6. 6 Se ee ene 144.5, Calirea gi revenirea ofélurilor-, 6 6 6 ee ee au Influenta elementelor de ‘aliere in ofeluri . . Ste 11.1.7, Culibilitatea ofelurilor. Curbe de cilibilitate . 21. u Gs de clasificare si simbolizare a oteluritor aliate + 11.4.9, Ofeluri pentru seule... eee pi The eee age * 11.4,10, Ofeluri speciale 2... isha Res Sane 114.11. Tratamente tertaice aplicate suprafetelor pieselor . . . . . - 11,112, Sudabilitatea ofelwitor . . . Bue Z W4AAB. Ofeluri imoidabite 11.2. Fontes. 0 ee ee bee et ee eee ee soe 11.2.1, Solidificarea fontelor, . 6. yo. 6 ee ee 14.2.2. Structura masei melalice de bazi a fontelor . 2... 2. 11.2.3. Oblinerea si caracteristicile fontelor . 2...~ Cap. 7. Sisteme de aljaje. Diagrame de eehilihru fazic 7A. Introducere . 2. ee ae 7.2. Faze tn sisteme deyaliaje . . * 7.2.2. Solutii solide... ... Ri tae? Ee 7.8. Constituenti metalograftet 7A. Legea farelor ..e e e 7.5. Diagrame de echilibru binare .. .. . . - oe 1. Diagrame de faz izomorfe, 6... 2 2 ee 5 Seed = Diagrame de faz4 co conjin react 5.3. Dingrame de fark cu eutectic... 7.5.4, Diagrame de fani-cu. peritectic 7.5.5. Diagrame de fazii cu. monotectis 7.64 Diagrame de eehilibru ee contin faze intermediare Elemente chimice pure (metale pure)» ~ Compusi intermetalict . py 7.7. Diagrame de fai a sistemelor cu reactii in stare solid’ -. 2. +. ‘7.8. Diegrama de faze a sistemului Fe~C . . 7.9. Diagrame de fark ternare oe ‘Cap. 8. Durificarea prin dispersie si prin transformirl de face tn stare solid B.A. Introducere . 2... ee * 8.2, Principii ale durificdrii prin dispersie .. 06... Foe eas 8.3. Germinacea si crestereg In reactille in stare solid’ 2... ee wwe solubilitate, . 2... ss 8.4. Durificarea aliajelor prin depasirea limitei de 8.5. Durificarea prin fmbatranire, . . . ee 8.6. Transtormarea eutectoidi . .... 5... 8.7. Transformarea martensitica . 6 8... 8.8, Reveninea martensitei . . eaee Cap. 9. Degradazea matertaletor . ceteris 9.1. Coroziunea materialelor In mediu“ambiant 8.1.1, Reactii electrochimice . . . . 9.1.2. Potential de echilibru . . . . . 3. Cimetica coroziunii . . ee ee Goroziunea galvanic’. . 2... 9.2.3. Efectele mediului de coroziune Pasivarea vs Sao Ta tad sg Factori metalurgici $1 factori de preucrare so es 9.24. Conditii de funetionare 9... ee 3. Modalitati de actiune Impotriva coroziunii . 9A. Protectia electrochimicd «6. 2 2 ee ate 9.3.2. Protectia prin acoperirea si tratamentall suprafefelor . 2... 9, Actiuni asupra mediului de coroziune 9.3.4, Alegerea materialelor .. s+ + 9.3.5. Concepfia asamblarilor 94. Coveziunea uscaté oe ee 9.4.1, Aspecte termadinamice alevoxidarii . . 9.4.2, Procesul de formare a stratului’ de oxid 94.3. Cinetica oxiditii 6S. 9.4.4, Protectia Impotriva coroziunii, uscateCap, 12, Allaje neferoase 12.1. Aluminiul. si aliajele sale Magneziul si aliajele sale . Beriliul si aliajele sale Cuprul si aliajele sale Aliaje Aliaje Aliaje Aliaje Aliaje 12.5. Nichelul si aliajele sale 7 Aliaje-nichel-cupru (aliaje de tip Monel) 2 2 2... Alinje nichel-fier. : Aliaje nichel-crom si nichel-crom-fier Aliaje complexe pe baz de nichel (superaliaje) cuprezine (lame) 6 6. ee rere cupru-staniu (bronzuri cu staniu) . 0. sr ee cupru-alaminiu (bronzuri ew alumi cupru-beriliu (bronzuri eu beritiu) aa ‘upru-plumb (bronzuri eu plumb) 2.2... ae 12.6. Gobaltul si aliajele pe bazii de cobalt. . .-. a 12.7. Zincul gi aliajele pe baz de zinc 2 ee ee ee 12.8. Titanul si aliajele pe bard de titan ©. ee 12.9. Zirconinl 12.10. Metale refra Cap, 13, Materiale ceramice 18.1, Proprieti{i ale materialelor ceramice 5... 1. 13.2. Materiale ceramice tradijionale 13.3. Materiale coramice tehnico : Cap. 14, Materiate compozit 1441, Introducere * Gratitul Cimentul si betoanele tare Materiale, scule abrazive si seule aschietoare. .. . 2... Materiale ceramice utilizate in electronics $i electrotehnics . Materiale ceramice refractare ©... ee ee ee ee 3 SEbeléle es cas a en ee ge wa yea aman ess we NG Gasca Psek NSS fk oes ue es ee he 14.2. Materiale compozite armate eu particule... 2... ..... Materiale compozite durificate prin dispersta particulelor Materiale compozite cu macroparticule . . . . « as Fane: R 14.3, Materiale compozite armate cu fibre... 6. ee 14.3.1. Fibre continue, unidirectionale .... 25. +... eee 14.3.2, Fibre discontinue a 14.3.3. Influenta orientarii fibrelor asupra comportamentului mecanic . 14.9.4. Fibre de adaos 0. z — Adals: Mathedie soa boy Wei eR Lead aw gga ey 144, Materialele compozite objinute prin Jaminare. 6... ee eee + 14.5. Comparajfe intre proprietitile materialelor comporite si ale metalelor . Cap. 18. Materiale plastiee .. 2... ee See sealed ome 6. s 15.1, Prineipiile formiarii polimerilor 2... ee “15.1.1, Unitafi fundamentale (monomer) 2. 2... ee . 15.1.2, Grad de polimerizare 6. ee ee ee eee 281 281 287 233 290, 201 298, 295 207 298 298 299 299 300 300 301 309 310 ait 312 314 315 317 318 320 320 320 322 322 324 325 327 332 338 342 343 344 344 B44 34515.2, Principalele proprietati tizice ale materiateior plastice. 15.2.1. Masa volumict 15.2.2. Coeficientul de dilatare specifica istivitatea electricd. . se... é |. Principatele ptoprietati mecanice ale materialelor plastice Cap. 16, Celterit do aloyere a materiatetor metaliee pentru produse din eonstructin de masini 16.1 16.1.2. Alegerea ofelun Alegerea materialelor metalice peatru organe de masini... .. . . 16.1.1, Alederea otvlurilor in fumetic de caracteristicile de tezistemd . . . ta functie de comportarea la tratamentul termic . 16.1.3, Alegerea ofelurilor pe baza rezistentet 1a solicitari. variabile , 16.14, Alegerea ofetuilor pe baza reuistentel 1a rupere fragilé 16.2, Alegeren ofelurilor pentru arcuri ss +. se . Alegerea olelurilor pentru supape de motoare termice . Alegered ofelurilor pentru seule. 16.4.1, Consideratii_ generale 16.4.2, Alegerea ojelurilor pentru scule aschietoare . . . me's 164.3. Alegerea ofeturilor penteu matrite de stanjare gf perforare . . . . 16.4.4, Alegerea olelurilor pentru cutite si foarfece ulilizate la-tildren mate rialetor metalice Bibliogratic 346 346 346 3a9 349 380 382 353 358 397 966 368 3a 372 375 375 376 378 383 383CAPITOLUL 1 'TRODUCERE IN STIHNTA MATERIALELOR 1.1. GENERALITATI Preocupirile curente ale inginerilor, indiferent de specialitate, au in ve~ dere producerea i preluctarea materialelor, proiectarea si realizarea de componente sau structuri care includ materiale, ntifizarea raionali a materia~ + lelor, inlocuirea celor costisttoare cu unele mai ieftine in condifiile unor ra- - porturi pret—calitate cit mai favorabile. Specialistii din domeniul electric dorese cireuite si componente cu fia- bilitate sporita, care si reactioneze instantaneu comenzilor in condifii de solicitare tot mai intens&. Inginerii constructori solicit& structuri puternice, “sigure, care sa fie in acelasi timp ugoare gi estetice. Inginerii mecanici dorese materiale usoare dar tn acclasi timp durabile, care sé asigure performante in cele mai diferite condifii de solicitare: Fafi de aceste deziderate cursul de ,STUDIUL $I INGINERIA MATE- RIALELOR" are seopul de a pune la dispozitia studentilor cunostinge actuale privind legitura dintre compozifie, structura si proprietatile materiale lor, precum si influenta factorilor termici, chimici, mecanici asupra acestei legaturi. Luerarea se adreseazi in special studentilor de la facultitile eu profil mecanic, dar poate fi de folos si studentilor din alte domenii tehnice, precum si specialistilor care activeazi in diferite ramuri industriale. 1.2, TIPURI DE MATERIALE . O prezentare generala a materialelor existente in natur& permite clasi- fiearea acestora in patru grupe: metale, ceramice, polimeri si materiale compozite (tabelul 1.1). : Metalele sunt materiale caracterizate prin conductibilitate termicd si clectricd buna, coeficient de temperatura al rezistivit®pii pozitiv, luciu metalic, plasticitate, ductilitate, opacitate. Metatele pure sunt putin utilizaté, datorita pretului de cost ridicat fiind preferate combinafiile dintre doud sau mai multe metale numite aliaje, acestea avind anumite proprictiti fizico-chimice superioare eomponentelor pure. ’ il: , Tabetal 1.1 Exemple reprezentative pentru grupele de mat Utilizari, proprietiti ott] Pomme Paice ‘use Proprietat Argint Conductoare 51 con- | Conductibililate electricd,| tage coco | pamnettate 1 | atetate | Foner aa ——f atte ne pantie | Reastent x uae pr fala tletarbon) | mol de uate mi-| frccae, agit te SiO; NayO=GRO | Sie entra earmar| Bins propeeTA OpHEE = Tete 2 | Ceramice , |AI,O,, MgO, S10, | Materlale refractare | Prolare termiei, temp raturd inalt& de topire Polietilena Acolalaj pentru all- | Plexibilitate Rezistenta la coroziune tn) mediu marin Duritate mare, rezistenta) Ja ueare Stabilitate la cald metaliee | Pikeute dure 4 | Compozite Pistoane Ceramicele sunt materiale caracterizate de o excelenta rezistentd la-temperaturi iralte, rezistenta la coroziune in diverse medii, propriet&ti optice, clectrice si termice deosebite. Desi prezinta valori relativ mari’de rezistenta si duritate, ductilitatea, plasticitatea si rezistenfa la soc mecanic sunt reduse. Polimerii sunt materiale caracterizate prin eonductibilitate termicd si electricd reduse, proprietaji de ductilitate-si plasticitate Inalte, comportare buna la socuri mecanice, un raport rezistenti-masa favorabil si o excelentd comportare la -coroziune. ~ Compozitele sunt materiale formate din doa% sau mai multe componente avand proprietati superioare fiecruia dintre elementele constitutive. Sunt materiale usoare, cu rezisten|i mecanici mare, ductile, rezistente la temperaturi tnalte si comportare buna la coroziune. 1.3. LEGATURA- DINTRE COMPOZITIE CHIMICA — * CONDITIL DE PRELUCRARE — STRUCTURA — PROPRIETATI Realizarea unui produs are la bazA un ansamblu-de caracteristici fizico- mecanice determinat prin calcul, avandu-se in vedere conditiile de solicitare si exploatare ale acestuia. Specialistul in studiul materialelor intervine in < Telatia compozitie chimicX — condifii de prelucrare — structurd — proprie- tH}i prim alegerea materialului si stabilirea condifiilor de prelucrare, astfel incat sé obfin& acea strueturi care poate asigura comportarea corespunz toare a produsului in serviciu. Modificatea uneia dintre componentele rela~ fiei determina modificarea celorlalte. Acesta este motivul pentru care trebuie stabilite relatiile de conexiune dintre cele patra aspecte menjionate, in vederea realizirii unui produs in condifii de solicitare impuse. 12 ’Compozitia chimiei, Alegerea-unui material cu o anumité compozitie chimic& pentru realizarea unui produs are in vedere un ansamblu de cunostinte privind structura atomului, sistemul periodic al’elementelor, caraete- risticile legaturilor chimice, proprietafile generale ale substanjelor (electrice, magnetice, stiri de agregare), starea naturala si metodele generale de objinere a substanfelor elementare, proprietatile fizico-chimice, combinatiile mai importante si principalele domenii de utilizare. Condifii de prelucrare, Prelucrarea materialelor ave ca_obieetive obfinerea formei $i dimensiunilor produsului, dar in acelasi timp sia unei anumite stiri structurale. ; Metalele pot fi prelucrate prin turnare, imbinare_(sudura, lipire, ade- ziv), deformare plastic, presare si sinterizare (metalurgia pulberilor), tratamente termomecanice, agcbiere. Materialele ceramice se prelucreaza prin turnare, extrudare, formare izo- staticd, sinterizare. Polimerii se realizeazi in special prin injectie In matrife, dar si prin turnare tn vid sau extrudare. Materialele compozite se obtin prin turnare, infiltrere sau’ presare. Alegerea procedeului de prelucrare are in vederé In primul rand structura si proprietatile objinute, dar in acelasi timp eficienta sa economica. Struetura, Influenta structurii asupra proprietatilor materialelor se manifesti la mai multe niveluri. Astfel, prima influena se situeaza la nivelul structurii atomilor individuali care aleituiesc materialul. Aranjamentul elec tronilor care inconjoar’ nucleul atomului influenjeazi in special proprietafile electrice, magnetice, termice, optice, precum si comportarea a coroziune. Nivelul urmator de influenfa asupra structurii il constituie aranjamentul atomilor in spafiu. Metalele, caracterizate de structura cristaling, prezintt aranjamente atomice ordonate, care influenteaz’i in special froprietafile de rezisten{i meeaniea si plasticitate. Materialele ceramice si majoritatea polimerilor, lipsite de aranjamentul atomie ordonat, au proprietaji fizi¢o-chimice net diferite dé ale metalelor. La nivel microscopic, metalele, unele materiale ceramice si uneori chiar polimerii prezint& structura granulara (agregate policristaline). Natura, forma, mirimea si orientarea eristalelor (griuntilor) influenteazi decisiv Ia acest nivel structural ° proprietafile materialelor. Proprietti. Comportarea materialelor in diferite condifii de solicitare este determinat& de ansamblul proprietafilor fizico-chimice si mecanice in legituri direct&é cu structura acestora. . Materialele amorfe (stiela, ceara, cauciucul, materialele plastice) au particulele componente intr-o dezordine partialé sau totala,-motiv pentru care proprietitile fizice variaz& scalar (nu depind de direesie). Aranjamentul ordonat al atomilor in spafiu specific materialelor criste- line (metale) determina 0 puternic’ dependenfa de directie a proprietatilor fizico-chimice siemecanice, deci aparifia fenomenului de anizotropie. 13Proprietatile fizico-chimice,si mecanice au in vedere compoftarea materialelor sub acfiunea anumitor factori. Astfel, redistenta la coroziune este apreciataé prin pastrarea coeziunii materialului, integritatii acestuia sub actiunea mediilor corosive. Proprictatile termice au in-vedere comportarea ma~ terialelor la. variafii mari de temperatura prin prisma modificdrilor strue- turale. Proprietafile electrice, magnttice, optice se refera la capacitatea materialelor de a conduce sau nu curentul electric, de a fi feromagnetic sau para~ magnetice, la difractia, reflexia sau refrac}ia luminoasa. Proprietafile mecanice reprezinté comportarea materialului sub actiunea unor forfe exterioare. Cele mai importante propriet&ti meeanice sunt rezistenfa si plasticitatea materialelor, dar in egalé masur& intereseazi comportarea sub actiunea fortelor ciclice (oboseala), sub actiunea forfelor de frecare (uzura abrazivay sau sub acjiunea forfetor de impact (tendcitate).Partea 1 : STUDIUL MATERIALELOR CAPITOLUL 2 ARHITECTURA ATOMICA 2.1, LEGATURI INTERATOMICE Varietatea legiturilor existente intre atomi constituie o consécin{’ a tendinfei de completare a octetului electronic. Forfele de degatura dintre atomi pot fi puternice (legaturi primare) sau slabe (legaturi secundare). Legiturite primare sunt earacterizate prin energii mari de interactiune intre-atomi de la 1,0 la 10,0 eV/at in vreme ce legaturile secundare prezinta valori ale energiilor de interacjiune de la 0,01 la 0,10 eV/at. Fortele primare (puternice) caracterizeaza legiturile de tip ionic& sau heteropolara, covalent’ si metalicd in vreme ce forfele secundare (slabe) sunt specifice legiturilor de tip Van der Waals. In figura 2.1 sunt prezentate schematic diferitele Lipuri de legaturi existente intre atomi. Fig. 2.1. Reprezentaréa schematicd a legaturilor inter- ‘atomice : b — legktura covalenta ; ¢ — legatura d= forje Van der Waals. @ — legitura_ionter ‘metalicfon net ‘rom de Cl Fig. 2.2. Mecanismul legaturii ionice in cazul formarij clorurii de sodiu. Leotturt de tip covalent Fig. 23. Mecanismul legéturii covalente In cazul formérii siliciului. 16Logitura ionied sau heteropolar’ (fig. 2.2) este detersninata dg forfele de atractie electrostatics dintre ioni povitivi si negativi obtinuji prin cedarea si captarea de electroni ca urmare a tendinjei de a forma o configuratie electronic’ exterioarS stabila (octet). De exemplu, atractia dintre ionil de sodiu si cei de clor determina formarea clorurii de sodiu sau sarea de bucatarie (NaCl). Materialele caracterizate dgJegaturi ionice se comport& fragil si au conductibilitate electricd redusa. 5 Logatura covalent sau homopolara (fig. 2.3) se bazeazi pe posibilitatea formarii octetulwi electronic, prin punerea in comun a unui numér de 8—N electroni, N reprezentind numarul de electroni de valent corespun- zhtor atomului considerat. De exemplu, fiecare atom de clor-poate pune in coniun 8—7 =1 eleetron de valent, formand o molecula de clor, atomii de carbon pun in comun 8—4 4 electroni. de valenfa, rezultand o repartijie spafialé intre atomi, realizati numai prin legituri covalente. Materialele caracterizate de legituri covalente sunt dure, au temperaturi de topire inalte (diamantul), sunt fragile, au ‘conductibilitate electric practic nula, comportandu-se ca izolatoare (ceramice, polimeri). Legitura metalic# (fig. 2-4) este de asemenea o legatura homopolara a carei existent poate fi experimentata, prin imposibilitatea completarii octetului electronic in procesul de punere in comun a electronilor de valenta Astfel, sodiul ar trebui si puna in comun 8 —1 —7 electroni, magneziul 8 — 2 =6 electroni, aluminiul 8 — 3 =5 eleetroni, dar eu exceptia electronilor de vaten{a care pot fi usor deplasati, ceilalti clectroni situaji in straturile-inferioare sunt strans legati de nucleu. in acest mod, rezult& o legituri formata din ioni pozitivi (nucleu si straturile inferioare electronice) si eléctronii de valenta care se misci liber, constituind ,norul sau ,gazul* electronic. Forfele de legiturk sunt determinate de atractia dintre ,,scheletul ionic pozitiv si fluxul electronilor liberi: Teoria electronilor liberi aparfinand lui Drude (1902) si Lorenz (1916) ‘explic principalele. propriet’fi ale st&rii metalice. Conductibilitatea termic& si electric’ a metalelor este datorata deplasirii libere in material a electronilor de valent. Opacitatea si puterea de reflecjie a metalelor sunt determinate de faptul cd electronii liberi pot absorbi energie la orice.Jungime. de unda gi emite in acelasi timp fascicule luminoase. ‘ i Electron de vient eRe Grz{nor! lectronic Atam de sodits Fig. 24. Mecanismul legiturii metalice in cazul formarii sodiului. 2 — Stugil 1 ingineria materialelor — ed. 206 VaFig. 2.5. Mecanismul legaturii Van der Waals in cazul apei, “Cele mai multe materiale ceramice si minerale, dar gi unele metale au la bazi un complex de legituri interatomice care cuprinde doua sau chiar toate cele trei mecanisme primare de legituri prezentate. Astfel,Min cazul formarii fierului, legitura de baza este de tip metalic, existaad ins& si elemente apar- findnd legaturii covalente in timp ce cristalul de siliciu se formeazi cu ajutorul unor legituri preponderent covalente care contin ins& si unele elemente ale legiturii metalice. Legitura:Van der Waals. Legiturile Van der Waals (fig: 2.5) reunese molecule sau grupuri de-atomi prin atrac|ii slabe electrostatice. Multe materiale plastice, ceramicele, apa si alte materiale sunt permanent polarizate, adicd unele portiuni din moleculé tind s& fie incircate povitiv, in timp ce alte por- juni sunt incdreate negativ. Atractia electrostatica dintre regiunile Ifichreate pozitiy ale unei molecule si regiunile incarcate negativ ale uneia doua molecule leag& slab cele dowd molecule impreuna. Legiturile Van der Waals sunt legituri secundage (slabe), tns& atom din cadrul moleculei sau grupul de atomi sunt reunifi prin legituri puternice ionice sau covalente. Astfel, ta temperatura de fierbere a apei, legaturile Van der Waals se rup, tezultind abur ; pentru a rupe insi legaturile covalente care unese atosnii de oxigen $i hidrogen sunt necesare temperaturi mult mai mari. games ' $ z 2.2. ARANJAMENTE ATOMICE 2.2.1. GENERALITATI Aranjamentul atomic este elementul care influenteazi determinant aspectele microstructurale, precum si comportarea “materialelor solide. In metale, unele aranjamente favorizeaza valori, mari de plasticitate tn timp ce altele determin’ o rezisten}i mecanich deosebit’. See Comportarea diferita a polimerilor (cauciue, polietilend) este determinata de aspectele diferite ale aranjamentelor atomice. - 18in avest capitol vor fi prezentate aranjamentele atomice specifice materialelor solide si imperfectiunile (abaterile) existente in aranjarea.atomilor si influenta acestora asupra propriet&tilor fizico-mecanice ale materialelor solide. a \ 2.2.2, ORDINEA LA ‘SCURTA DISTANTA. - ORDINEA LA MARE DISTANTA . Daca se neglijeaza imperfeetiunile din materiale, se poate aprecia existenfa a trei modele de aranjamente“atomice (fig. 2.8). Farid ordine. In gaze, atomii nu prezinta in privinfa aranjamentelor nici 9 ordine, ei umpland la intamplare incinta in care se gaseste gazul. Ordine Ia seurtd distanya. Un material prezint& ordine la scurtd distanfa daca aranjamentul atomilor se refera doar la atomi vecini (distante mai mici decat distantele interatomice). Astfel, vaporii de api prezint& ordine la scurta distanfi datorita legiturilor covalente dintre atomii de hidrogen si oxigen ; moleculele de apa umplu ins& absolut la intamplare spafiul in care se gisese vaporii. Ordinea Ja scurta distant se intalmeste de asemenea la majoritatea polimerilor, precum_si la unele materiale ceramice. Ordine Ja mare distanfi. In metale, la unelé materiale céramice sau chiar la unii polimeri, atomii prezinta ordine la mare distan{&, adic aranjamentul atomic dup& um anumit ,,motiv arhitectural este acelasi in tot volumul materialubai. Fig. 2.8, Modelele aranjamentelor atomice existente in ‘materiale ; @ — tara ordine (cazul gazolor inerte) ; b — ondinie 1a Scuri distanja (cazul vaporiior de apa) ;:e — ordine la mare distanja (specifica metalelar), , Wemanieoteton) areriogs > arate 2p tndn sp sore © ronpuos eareiueraudoR ve “BAL a oe A] of (S As)" 2] Dé ge am Bee* x $ - ‘222.3. RETELE SPATIALE. SISTEME CRISTALINE Aranjamentul atomic ordonat poate, fi descris conventional printr-un sistem spatial de linii drepte care se intersecteaz& si care se numeste refea ~spatialé..Locurile de intersectie ale finiilor se numese puncte sau ncduri si sunt ocupate de atomi(ioni). Toate nodurile refelei sunt identice. Reyeaua spatiale difer& deta wo material la’altul alat ca forma eat si ca dimensiuni, in furicfié de mirimea atomilor si natura \efaturilor interatomice, Refeaua spatialA se poate determina printr-o subdiviziune a sa care pis- treaz& toate caracteristicile intregii refele si care se numesie celula elementara. In figura-2.7 este prezentaté 9 retea spatiala (2.7, @) si celula sa elementara (2.7, 0). * _ S-a stabilit existenfa a 14 posibilita{i de grupare a punctelor in spatin, astfel incat fieeare. si aib& vecini identici, deci 14 tipuri de refele spatiale sau retele Bravais (fig. 2.8). -* Dintre clementele principale care caracterizeaza celulele elementare si deci refelele spajisle, in continuare se prezinta parametrii rejelei, numarul de atomi aparfinand celutei elementare, numarul de coordinatie, gradul de compactitate. Paramelrié Tefelei descriu forma si marimea celulei clementare réferindu-se la constantele sau perioadele retelei (a, b, c) si unghiurile retelei. (a, 6, y) (fig. 2.7, 6). Constantele sau perioadele rejelei reprezint® distanta dintre ce+ lulele a doi atomi vecini masurata pe muchia principal a retelei Unghiurile refetei sunt unghiurile pe care le fac intre ele muchiile celulei elementare. Pentru, a descrie celula elementara a sistemului cubic este suficient cunoasterea lungimii aturii cubului in timp ce, pentru a deserie celula elementari ortorombies, trebuie precizate dimensiunile tuturor celor trei laturi ale celulei, Cea mai complicati celuld, celula triclinic’, este descris prin toate cele trei constante si cele’ trei unghiuri, Numirul de aiomi aparfintind cetulei elementare constituie o ‘constanta _ care definaste fiecare dintre celulele clementare. Pentru calculul numéralui de atomi care aparfin celulei elementare trebuie avut in vedere c4 fiecare atom, in raport.de pozitie, poate aparfine simultan mai multor celule. Astfel, un atoin situat in coltul celulei apartine in acelasi timp altor sapte celule elementare adiacente, deci doar a opta parte a atomului sitnata intr-un colf al ce- Vulei apartine acesteia. Aportul numeric al atomilor la celula elementara este de 1/8 pentru atomii situali in colfutile celulei, 1/2 pentru atomii situagi ‘pe fetele celulei si 1/1 pentru atomif situati in interior) celulei. In structurile altor materiale, in special materialele ceramice, nodurilor refelei spatiale li se asociaza zeci saw chiar sute de atomi, rezultand celule clementare deosebit de complexe. Numirul de coordinatié reprezinta numarul.de atomi distanja°minima de un atom dat. Gradul de compactitate (umplere), 4, reprezinta raportul dintre volumul atomilor care participa la o celula elementara si volummu! celulei. Considerand elementele de simetrie @, b, c sia, f, yrTefelele spatiale pot {i clasificate in gapte sisteme de eristalizare (tabelw] 2.1). 3 re se. gasese Ia 0 : * . 21- Tabelut 2.1 _ Sistome si retele cristaline Sister exsatin Parnell eee Tipul eee xan Gabie e=b=cia=pey=oo | Simpli (CS) Cu_volum centrat (CVC) | Gu fete centrate (CFC) Tetzagonal ‘ B=y=90" | Simpla (TS) Cu_volum centrat (TVC) Ortorombje y= 00" | Simpla (08) Cu volum centrat (OVC) Cu baze centrate (OBC) Gu fete centrate (OFC) Romboedric (Trigonat) | a= = By #90" | Simpia (RD ‘Hexagonal ab xe; a=B = 90°; ‘Simpl (H) > 120° 1 * ‘Monoelinic atb ee; y= 90" 8 | Simpla (MS) Cu baze centrate (MBC) Trielinie axbeeras hey x 00" | Shaplt(T) *” Notajii cristalogratice. Propriet&tile multor materiale, in special.metale, sunt dependente de un plan sau de o direcfie in reteaua cristalin’. Punctele (nodurile), direcfiile si planele se identified eu ajutorul unor simboluri numesice care se numese indici Miller Coordonatele punctelor (nodurilor) intr-o refea sau in celula sa elementara pot fi precizate utilizdndu-se un sistem rectangular de axe Coordonatele unui nod reprezint& distanjele, m&surate prin intermediul parametrilor de retea, pe axele principale 2, y, 7 pornindu-se din origine catre punctul (nodul) considerat. Orice punct este astfel precizat prin trei numere separate intre ele cu virgule (fig. 2.9). ‘Directiile cristalografice se simbolizeaza utilizandi-se indicii Miller, astfel : — se utilizeaz& un sistem de axe rectangular $i se stabilese in raport de acesta coordonatele a dou’ puncte care se afl& pe directia considerata. Este avantajos ca originea sistemului de axe s’se gaseasca in unul din cele dona puncte stabilite de pe ditectie; ‘ — se sead coordonatele punctului de la baz, din eoordonatete punctului superior gi se obfine astfel aumarul parametrilor de rejea masurali pe directia axelor principale, x, y, za sistemului de coordonate,; — daci valorile obtinute sunt fractionare, fractiile se “aduc la “acelasi numitor si/se elimind numitorii; de asemenea, este posibila impartirea fie cavwia dintve indios cu un divizor camun pentru a obline numere intregi cele mai mic . , — cele trei numere (indici) sebuiltate se introduc intre.paranteze drepte far a utiliza intre ole nici un semn de punctuafie. Dack unul dinfre indict este negativ, deasupra numérului respectiv se pune o bara. In figura 2.10 sunt prezente}i indicii unor direetii cristalografice tn sistemul cubic, . 22 ~~ P‘A100 x a ‘3 r 7 Fig, 2.9. Coordonatele punctelor Fig. 2.10, Reprezentarea schema- in celula elementara a sistemu- tich a indicilor “Miller ai unor Jur cubic. directii_cristalografice in celula x elementara a sistemului Cubic. Simbolizarea directiilor cristalogratice Uebuie sh jin& seama de urmatoarele preciza : — 0 directie si negativul s&8u — [100] si [100] — nu sunt, identice, ele reprezentnd aceeasi direciie, dar sensuri opuse ; = 0 directie este identic® cu oricare din multiplii sfi; directia [010} este identicd cu [050] sau [010] ete. ; intc-un cri8tal exist directii echivalente ; acestea pot:aved’indici di- datorit’ modului diferit de pozijionare a originii axelor de coardonate. Tn figura 2.11 este prezentata echivalenta directiilor [100] si [010] in raport de definirea sistemului ‘de axe. Directitie echivalente se simbolizearvé prin introducerea indicilor Miller intre paranteze ascutite fara semne de punctuatie Intreei — famitia directiilor <101>. ~ Simbolizarea planelor cristalografice se face utilizandu-se indi astfel : — se masoari cu ajutorul parametrilor retelei, lungimea segmentelor determinate de interseetia planului considerat eu axele de coordonate 2, Miller + Fig. 211. Echivalenta unor directii cristalografice tn sistemul cubic. 4 -* (001), x iN te z a2 x. RE . x Fig: 2.12, Reprezentarea schematicd a simbolizarii unor plane cristalografice din sistemul cubic. y, z, Dact planul trece chiar prin originea sistemului de axe, aceasta trebuie deplasata jn alta pozifie ; — se considera inversul fungimilor misurate ; — dea indicii sunt numere fractionare, atunci se aduc la acelasi numitor si se elimina numitorif; — numerele obfinute se introduc, fard semne de punctuatie intre ele, intre paranteze rotunde. Indicii negativi se reprezint’ cu 0 bari deasupra oumarului. In figura 2.12 sunt reprezentati indicii, Miller ai unar plane cristalografice In sislemul cubic. Simbolizarea planelor cristalografice trebuie s4 aibA fn vedere urmatoarele aspécle importante : — planele si negativele lor, spre deosebire de direetii, sunt identice ; — un plan si multiplii sii, spre deosebire de directii, nu sunt identici ; %s — in fiecare celulé elementara exista plane echivalente care att indici diferiji, datorita pozitionarii axelor de coordonate. Toate planele similare formeaza o familie de plane a c&ror indici sunt introdusi intre acolade — fa- mifia’ planelor {111}; — in sistemul cubic, o direcjie care are aceiasi indici cu un plan este perpendiculara pe acesta. Necesitatea identificarii directiilor si planelor cristalografice este impus’ de comportarea anizotropa a multor materiale, respectiv de dependenta pro- priet3ilor fizico-mecanice de-directiile din cristal. In tabelul 2.2 este prezentata anizotropia modulului_ de elastieitate pentru diverse materiale. Tabetul 2:2 Variatia anizotropa a modulului de elasticitate in diferite materiale (x 10"psi, 1 psi = 0,0703 daNjemt Matec (100 | any © Alecia oxteare Al = 0,2 11,0 10,0 cu 97 27,8 18,1 Fe 19,1 7 40,4 30,0 Nb - 220 14,8 14,9 Ww 59 59,2 1 #592 MgO 35,6 ° 43,7 45,0 NaCl 6,3 4,7 5,3 242.3. IMPERFECTIUNI ALE ARANJAMENTULUI ATOMIC 2:3.1. INTRODUCERE ~ Toate ‘materialele, indiferent de-natufa lor, prezinti imperfecfiuni in aranjamentul atomilor care determin puternice influen{e asupra. compor- t8rii materialului. Astfel, prezenta imperfectiunilor in aranjamentul atomic favorizeazi obtinerea unor metale si aliaje mai rezistente, a unor magnefi mai puternici, a unei game coloristice foarte variata a sticlelor ca si de altfel a unor materiale eu proprietati deosebite. : Imperfectiunite aranjamentului atomic e ra voia noast datorita conditiilor practice de obtinere a materialelor ; de multe ori impe fectiunile structurale (,defectele* de rejea) sunt intenfionat create pentru a realiza anumile caracteristiei fiz in continuare vor fi reprezentate cele mai important refelei, si anume : defecte (imperfectiuni) punctiforme, liniare 5i plane (de suprafata). : 2.3.2. IMPERFECTIUNI (DEFECTE) PUNCTIFORME Imperfectiunile punctiforme pot fi imaginate fie ca absenja unor atomi din nodurile refelei (vacante) (fig. 2.13, a), fie ca prezenta unor atomi straini in poritii intermediare in tgport cu nodurile rejelei (atomi interstitiali) (fig. 2.13, b), prin prezenta atomilor strdini in chiar nodurile retelei (atomi substitufionali) (fig. 2.13, c d), prin existen|a simultana a vacantelor si ato- d e . f Fig. 2.19. Reprezentarea schematicd a imperfectiunilor (defectelor) punctiforme : @.— vacanja; > — atom interstitial ; ¢, @ — atoml substitutional; © — defect Frenkel ; 7 — detect Sehottcy. 25milor interstitiali (defect Frenkel) (fig. 2.13, e) sau prin prezenfa perechilor de vacanfe in cristale ionice (defect Schottky) (fig. 2.13, f).. Vacanfele se forméaz’.ca urmare a: oscilaliilor locale de’ amplitudini mai mari deed parametrul retelei, datorita cresterii temperaturii, Ca urmare a acestui fapt, are loc o deplasare a atomilor prin rejea, nodul parisit de un atom fiind ocupat cel mai adesea de un atom vecin s.a:m.d. In consecinta, unii atomi pot parcurge cdteva distante interatomice, tansportul de mash realizatin acest fel purtand denumirea de autodifurie atunei cand se depla- seagi atomii metalului de baza si difuzie atunci cind se deplaseaza al{i atomi. Numirul relativ de vacaafe intr-un cristal geal este mic (1 loc vacant la 101 noduri la temperatura ambianta, cresednd pana la 1 loc vacant la 103 noduri la temperaturt ridicate), dar, numérul lor absolut este toate mare deoarece si numarul de atomi dintr-un cristal este foarte mare (intr-un mm* de fier se vor afla la temperatura ambiantd 8,54-10® vacante si 8,54 +10" Ia temperaturd ridicata Prezen{a atomilor straini (interstifiali sau substitufionali) determina aparifia yor cAmpuri de forje mecanice (elastice) eare distorsioneaz’ rejeaua din jurul lor pe mai multe distante atomice, perturband asezarea ideal a ‘atomilor de \yaed si influenfand astfel puternice comportarea materialului la solicitiri exterioare. © Detectele punctiforme mentionate constituie defecte simple ; ele’ pot in- teractiona unele cw allele, forinind-defecte mai mari sau asa numitele defecté complexe. 3 , eas i 2.3.3. IMPERFECTIUNI (DEFECTE) LINIARE SAU DISLOCATH Defectele liniare (dislocafiile) prezinté o importahta deosebita prin prisma influentei manifestata asupra proceselor de deformare plastica asupra transformarilor-de taza, eresterii cristalelor, conductivitafii electrice s.a. Se cunose dou’ tipuri de’ dislocatii: dislocatii marginale si dislocafii clicoidale sau in surub. : x Diglecatiile marginale sunt linii de atomi care limiteazd spre interigrul cristalutui plane de alomi incomplete numite extraplane. Mecanismul prin care se actioneazi asupra unui,cristal perfect pentru introducerea unui plan suplimentar de atomi (extraplan) este prezentat in figura 2.14. Linia disloca” fiei o constituie segmentul_ AD. ‘ ‘ t : ‘ : ; y a A ize : asta: “2 = . b < Fig. 2.14, Reprezentarea schematic a formérii unei dislocatit marginale : a — cristalu®persect ; > — introducerea extraplanului ADEF; ¢ — AD linia disiocatie: sutgionle 26 -eee we ee ef oe ° ee * \ ” ee ° oo eee oo ° eee oe e 6 Fig. 2.16, Reprezentarea schematicd a circuitutui (tra- seului) Bargers : é atomilor a — cristal perfect ; b, — crisia care confine o disiocatie fn jurul ungi dislo- marginal, cajii marginale. Distribujia atomilor in jurul unei dislocatii marginale este’ prezentata in figura 2.15, Dupé pozitia extraplanului, dislocafiile matginale pot fi pozitive, dack extraplanul se gaseste in partea’superioara a cristalului si negative dac extraplanul se-giseste in parted inferioara a: cristalului. Dislocafiile pozitive se noteazS eu semnul |, iar cele negative cu 7. Se observa ci In jurul dislocatiei, releaua este puternic deformata (fig. 2.14, ¢), in partea superioara a cristalului, atomii fiind mai inghesuiti, iar in partea infgriogr’, mai distanjati (fig. 2.15). Se poate aprecia deci c& ~~ © dislocajie nu-se reduce doar la linia a (AD) care reprezinta miezul dislo~ cafiei,. ei se refer la intreaga regiune din jurul acestei lini, in care fefeaua este deformata. 5 : Cantitativ, deformarea refelei de eitre o dislocatie se masoar& cu aju- torulvectorului Biirgers 6. Acest vector, numit si veetor de alunecare, se defineste cu ajutorul circuitului Biirgers care este o linie din cristal obtinuté astfel : se porneste dintr-un nod oarecare al retelei si se parcurg n distanje intefatomice tn jos, m la dreapta, iarigi n dar in sus si in sfarsit.m insa la" stanga. Intr-un eristal: perfect, o astfel de linie se inchide (fig. 2,16, a), ins daca cristalul confine o dislocatie; traseul Blrgers care inconjoara dislocatia rainane deschis (fig. 2.16, 6). $ Vectorul riecesar inchiderii acestui circuit este chiar veetérul Burgers ; in cazul dislocafiilor marginale vectorul Biirgers. este perpendicular pe linia dislocatic a -Dislocatia elicoidal& sau in surub se obfine prin forfecarea a doua portiuni ale unui cristal, una fn raport ew cealalta. : : in acest caz, vectorul Biirgers este paralel cur dislocafia. Denumirea de Aislocafie elicoidali vine de la faptul. ci atomii din vecinitatea ei ‘pot forma © spiral, Mecanismul formarii unei dislocafii elicoidale este prezentat in figura 2.17.Orstonntie elicoidatd Fig. 2.17, Reprezentarea schematicé a forménti unei dislocatii eljeoidale a — cristal perfect; b — folfocatea a’ doud porfiuni, dia ¢ristal ; c — aparitia dislocatie’ Materialele cristaline con{in un numar relativ mare de distocatii cu orien- taridiferite. . Cantitativ, dislocatiile se apreciazd prin densitatea de dislocatii ge, dare reprezint® lingimea total a dislocafiilor in unitatea de-volum de corp : 2, [mt], unde: Po El reprezinté Iungimea total& a dislocajiilor din corp, iar V — volumul corpului. - . Densitatea de dislocatii variaz& intre 10* si 10° m-? in materiale metalice furnate, 10% mc® in materiale metatice detormate plastic la rece si 10* m* tn materiale metalice recoapte. 2.3.4. DEFECTE PLANE (DE SUPRAFATA) Defectele plane constituie suprafefe in interiorul corpului care separa porfiuni de material care se deosebesc intre ele dup’ structura cristalina, dupa grientarea cristalografici’sau dupa alte criterii. Defectele plane cele mai importante sunt reprezentate de limitele de gréunfi si sublimite. 5 Limitele de graunji constituie zone de trecere dintre doi graunfi veeini ai unui material policristalin, Orientarea graungilor fiind absolut intamplitoare, unghiul 6 dintre un plan din primul si un plan identic din cel de al doilea griunte, numit unghi de dezorientare, este de obicei mai mare des30°, limitele care separa astfel de griiunfi se numese limite la unghiuri mari, Gro- simea acestor limite este de ordinul a citorva distanfe interatomice, Limitele dintre graunti sunt caracterizate de energie mai mare in raport cu grauntii, motiv pentru care in aceste zone se produc preierenfial reactii de precipitare ~ sau fenomenul de difuzie. - 28 r :Daca unghiul de dezorientare dintre doi garunji este ‘mai, mic de 20°, atunci limitele dintre gréunji se numese limite la unghiuri mici. Sublimitele constituie abateri ale formei ideale ale retelei in interiorul unui graunte. Abaterile refelei de la forma si orientare determina formarea «in interiorul grauntilor a unor domenii mici numite blocuri care fac intre ele unghiuri de ordinul minutelor. Ca ‘ur mare, in interiorul unui graunte refeaua seamana cu un m ic, motiv pentru care aceast& substructura a graun- = 7 se act Fig. 2.18, Repredentarea schematica telwi se numeste structuré in mozaic, Tg ee ae graunti tolocutl In iar blocurile caré o formeaza, blocuri maozaic). in mozaic (fig. 2.18). % Be Blocurile in mozaic sunt sepafate unwl de altul prin limite 1a unghiuri mici, numite sublimite. Alte defecte de suprafaja prezente th materiale sunt limitele de macla, defectele de impachetate ete. CAPITOLUL 3 . DIFUZIA IN MATERIALE . 3.1. INTRODUCERE. Prin difuzit se infelege modificarea pozitiilor atomilor (ionilor) din cor- purile gazoase, lichide sau solide, Deci difuzia poate fi definitd prim mobilita~ tea atomilor fn cadrul unui. material. Deplasarea prin difuzie a atomilor se face pe distante foarte niari in raport cu distanfele interatomice. Diuzia este determinatd de agitafia termici a atomilor. Cu cresterea temperaturii se m&reste si viteza de difuzie, Atomii se migci in mod regulat pentru-a elimina diferentele de concentratie. In metalele pure, atomii se de~ _ plaseaza Ja intamplare chiar cand nu se aplic& forte externe. Difuzia este un proces care st la baza unor tratamente termice, la solidificarea “materialelor, la producegea de tranzistori si baterii solare. . 29ig ‘Vacante B 3 . i = 5 | ache Q09. Bo odo OOO CO Bee ORO OG, "OOo OG0 060 : os 00. Bos QPS OOO 1-9 OOO ©0O 8 an eke @0e800 - ‘9 60000 Fig. 3.1. Difuzia atomilor de cupru ih hichel,‘ * t tn acest capitol se va explica difuzia atomilor in materialele solide. In gaze $i lichide, provesul de difuzie se desfaigoara: mai rapid si est@-insolit de alte fenomene nespecifice materialelor solide: 3.2. AUTODIFUZIA 4 Difuzia se poate produce si ti'lipsa Gnef diferente de couddntrafiechimica. Acest proces este cunoscul sub mamele de antodituzie. Chiar in materialele + solide, absolut pure, atomii se deplaseaza in interiorul re{elei cristaline. Aceste deplasari ale atomilor au fost”urmérite cu. ajutorul nor trasort radioactivi. Dac se introduce tin izotop radioactiv de aur (Au%*) pe suprafaja aural normal (Au'") se constata, dupa 0 perioada de timp, e& izotopii tadioactivi “sunt distribuiti unitorm in intreg aurw! normal prin autodifuzie, Desi autodifuzia apare continuu in toate materialele, elect! asupra com~ portarii materialelor este redus, * or 3.3.. DIFUZIA IN ALIAJE In aliajele metalice si in materiale ceramice pot avea loc deplasati de grupuri magive de “atomi care pot produce modificarea compozijiei chimice. Acest proces se numeste difuzie atomic’ si poate fi pus in eviden{a prin urmatorul exemplu ; daca o folie de nichel adera la o tabla de cupru, atomii de nichel difuzeaza areptat tn cupru si atomii de cuipru migreaza spre nichel ; dup’ o perioad’ de timp destul de mare, atomii de nichel si cupru sit uniformi distribuifi in intreg materialul, Difuzia atomilor de-cupru in nichel este prezentatd schematic in figura 3.1. 3.4.*MECANISMELE DIFUZIEL : Exist mai multe mecanisme prin care atoimii. difuzeaz’ (tig. 8.2). Dituzia yocangelor, Acest mecanism apare in procesele.de autodifuzie atomicd gi const’ In trecerea unui_atom intr-wn loc vacant Vecin. In nodul din care a plecat atomil se formeazi o nous vacanfa (loc liber) care poate {i ccupati-si de atomul yeein gi asa mai departe. in acest fel, se redlizeaz’ o deplasare continua a vacantelor. Acest mecanism a fost prezentat.in figura 3.1, Dituzia interstifial’, Cand un atom interstifial cu dimensiuni reduse fala de atomii refelei de baza este prezent in retéaua cristalin’, se poate de= plasa prin salturi atomice in interstijiile rejelei. Nu sunt necesare spatiilibere c@ acest metanism sh functioneze. _ . Alte mecanisme de difuzie. Uneori, un atom din refeaua cristalina pa- -rhseste nodul refelet si ocupa un spatiu interstitial, Aceaté difuzie internoduri este ingreunata din cauza spafiului interstitial mic. Atomii se mai pot misea si prin’ schimb de locufi intre atomii vécini si printr-un mecanism inelar de schimb de locuri, Totusi, cele mai Intalnite mecanisme de difuzie sunt: ai- fuzia vacantelor si difuzia interstitial’, 3stSS CB oS J Voces \ ' | Fig. 3.3. Variatia energie) in cazul difuziel vacantelor si a atomilor interstitiali Fig. 2.4, Definirea fluxului de atomi din legea [ a lui Fick. f Interstitial Tabietul 3.1 Date de difdpie pentru materiale selectate Guplu de dituzie @ camoy | Dy (emt) Difusie Uterstfiall Gm fier CFC 323900 038 Cin fier VE _| 20 900) 0,01 PN in fier CFC 34 600) * 0,0034 "Nin fier CVC __| 18 300, 10,0047 Win fier OFC 10 300 0,083 Win fier cve | 3800, 0.0012 Butodifuste ‘Auin Aus 43500. Os Alin Al 32.200 0,10. Ag in Ag 5.000 0,80 Guin Cu 49,300 0,56 ~ Fe tn fier CRC 65 700 Pb in Pb 35 000 Ptin Pt 67 700 Mg in Mg | 32.200 Za tex 7 [31800 . Tin TAG 22900 [Festa fier GVG | 38.900 ‘ ifuie eleragentt ‘ 37900 2s 261 500. 0,85 _ 413.000 0,78 - Niin fier GFC 34.000 at | Au tn Ag 4500, | 026 | _ (eto aw 40200 “0.07 Alin Gu 39-500 Adaplat dup ¥. Adda gi J. Philibert, pLa Distusion dans es solides*, vol. 2, 1966, *3.5. ENERGIA DE ACTIVARE PENTRU DIFUZIE Un atom in timpul difuziei pentru a trece in noua sa pozitie trebuie s& se comprime sau s& deformeze rejeaua prin actinnea lui asupra vecinilor Pentru aceasta, trebuie furnizata energie pentru a forja atomul si ocupe noua sa pozitie. Acest lucru este prezentat schematic in cazul difuziei vacantei difuziei atomului interstifial in figura 3.3. Atomul are initial o energie mai mica si o pozitic stabil. Pentru a se muta intr-o noua pozitie, atomul trebuie s& treac peste o barierA de energie. Aceasta bariera de energie este energia de activare Q. Prin Incalzire atomul primeste energie pentrn a trece aceasta barieré. Dupa cum se vede si din figura 3.3, energiile de activare in cazul difuziei prin atomii interstitiali sunt mai mici decat energiile de activare in cazul difuziei prin vacante. Valorile caracteristice pentru energiile de activare sunt prezentate in tabelul 3.1; 0 energie de activare mai mieé indic& o difuzie mai usozra. 3.6. PRIMA LEGE A LUI FICK Prima lege a lui Fick descrie viteza cu care se produce difuzia. Viteza cu care atomii se raspandese intr-un material poate fi misurati prin fluxul J, care este definit ca mimArul de atomi care strbate, in unitatea de timp, © suprafata egali cu unitatea (fig. 3.4). Conform primei legi a difuziei, fluxul net de atomi este : : ro pe, (1) unde: J este fuxul de atomi (atomi/em*:s); D — coeficientul de difuzie (em*|s); = gradientul = de concentratie (atomi/em*-cm), Mai multi factori influen- tea fluxul de atomi in timpul ditwzi radientul de concentraie exprim4 variatia cu distanta a compozitici materialului: Ae este diferenta in concentrafie pe distanja Az (fig. 3.5). In aurul pur nu apare nici un flux net pentru autodifuzie, deoarece concentratia atomilor de aur este. aceeasi in tot volumul de material. Totusi, dack uni dintre atomii de aur sunt radioactivi_ apare un flux net de atomi pani cand acestia sunt distribuji uniform si Distonte astfel gradientul de eoncentratie © se anuleaz&, La fel, unfluxnetde pig, 35, tustratea gradientului de concen- atomi de cupru gi nichel se dez- tratie. Procent atom A . 3 — Studlul 51 tngineria matertalelor — cd, 205 33Temperaturalt} gf 20008001200 1000 500 emt. oth —! a tn fey Coeticient ae ifuzie ( cn?rs) Fig. 36. Variaia coeficientului de difuzie D, cu temperatura pentru anumite materiale metalice si ceramice. volta cand cuprul se combin& cu nichetul, Inifial, fluxul este mare ca gi gradientul de concentratie, insi ele deserese treptat impreund. Coeficientul de difuzie. Coeficientul de difuzie este dat de expresia: x D =D, exp ( ar ). (3.2) unde; Q este enengia de activare (cal/mol) ; R — constanta de gaz (R = 1,987 cal/mol°C) T — temperatura absoluta (K); D, — constanta pentru un sistem de difuzie dat. Valorile caracteristice pentru D, sunt date in tabelul 3.1, In timp ce dependenja de temperatura a lui D este prezentata in figura 3.6 pentru mai multe materiale. 34260 20 = é = = 20 : > 100 G 8 < Soin Pb § O = a WO his, wo 400 600 «800 10001200 1001600 Temperatura (°C) Fig. 3.7, Valorile enengiei de activare (pentex utodifuzie) la temperatura de topire, pentru unele metale. Cand temperatura unui material se mareste, cresc si coeficientul de difuzie si fluxul de atomi. S-a constatat ca si valorile energiei de activare crese cu temperatura de topire (fig. 3.7). La temperaturi mai mari, energia termic& furnizata atomilor de difuzie permite acestora sa depaseasci bariera ener gici de activare i $4 se deplaseze mai usor spre noi locuri sau spatii din retea. La temperaturi sczute, adesea sub 0,4 din temperatura absoluta de topire a materialului, difuzia este foarte lenta si poate s4 nu fie semnificativa. Pentru acest motiv, tratamentul termic al metalelor gi prelucrarea ceramicii sunt réa- lizate la temperaturi tnalte, unde atomii se deplaseazi rapid si favorizeazi procesele de transformare: ‘Timpul, Pentru ca un numir mare de atomi si difuzeze In seopul reati- zarii unei compozitii uniforme sunt necesare perioade lungi, uneori chiar la temperaturi inalte. Timpul poate fi redus in timpul tratamentelor termice prin utilizarea unor temperaturi c&t mai tnalte, iar In unele procese de difuzie, prin micsorarea distanjelor de difuzie. Jn continuare, se va demonstra ci anumite proprietiti id“Unele materiale se obfin dae se previne difuzia. Astfel, ofelurile se cilese rapid de la temperaturi inalte pentru a preveni difuzia, formand strueturi in afar de echilibru. Astfel de procese stau la baza unor tratamente termice complexe. 3.7. LEGEA A poe A LUI FICK Modificarea concentrafiei in timp este deserist de legea a 1-2 2 lui Fick, printr-o ecuagie diferenfial, de forma : fe & =, a clrei solutie depinde de condifiile limit puse ‘pentru o It anumita situafie. . SOE met (=m) 7 (3.3) O solutie este 35oo g ROQ0OO This Matera tustrand ‘lance leg ° Oo0000 a Ia a lui Fick. 8 00000 e, °eP00000 °° 00000 Fig. 39. Functia erorilor lui ' Gauss. "+ B89888 ? @, & Yor = eo. COOLS - 08 & 9 90,0,0000 ° O0000 fe 28 . = 06 Concentraio Gmmo time 7 Oz Seer a 66 nya ele f= a 10 20 7 : x Gist wr unde ¢, este © concentratie constant a atomilor care difuzeazi la suprafata materialului, c, este concentratia initialé aniforma) a atomilor care difuzeaza, ‘existent& in material, iar c, este concentratia atomilor difuzafi la distan{a x de suprafata dupa timpul f, Aveste concentrafii sunt ilustrate in figura 3.8. Funcfia erf este functia erorilor a lui Gauss sau integrala de probabilitate si poate fi apreciata din figura. 3.9, Solujia celei de a I1-a legi a lui Fick permite si se calculeze concentrafia atomilor care difuzeazi prin suprafaja materialului in funetie de timp gi distant cu condijia ca D, coeficientul de difuzie, sa ramana constant si con- centratiile atomului care difuzeaza la suprafata c, si in interiorul materialului ¢ si riman’ neschimbate. Una din consecintele celei de a H-alegi a lui Fick este c& acelasi profil de concentrafie poate fi obtinut pentru condifii diferite, alunci cand termenul Dteste constant. Aceasta permite sa se determine efectul temperaturii asupra timpului necesar pentru a fi realizat un anumit tratament termic, = 3.8, DIFUZIA IN SOLUTII SOLIDE DE SUBSTITUTIE. EFECTUL KIRKPNDALL Difuzia in solutii de substitulie concentrate este mult mai complex’ decit autodifuzia sau difuzia in solujiile solide interstifiale, deoarece spre deasebire de ultimele dow’ cazuri cdnd la difuzie participa o singuri specie de atomi, la difuzia im solutiile solide de substitutie participa ambele tipuri de atomi. Dac’ se doreste si se determine concentralia celor doud categorii 36de atomi care difuzeazi concomitent. unul in altu) este necesara o alta solufie a legii a I]-a a lui Fick; Ca ort ( Z ) (3.4) om av unde : ¢, este concentratia atomului A in materialul 1; ¢, — concentratia medie a atomului A in materialele 1 si 2; cy ~concentratia atomului A in materialul 21a o distanta x de suprafata de contact dupa timpul { (fig. 3.10); D —coeficientul de difuzie al atomului A tn materialul 2. 0 ecuajie similara se utilizeaz’ pentru a studia difuzia atomului B in materialul J. é Efectul Kirkendall. Cand doua categorii de ato wzeazi in acelast timp intr-un cuplu de difuzie cu aceiasi coclicien}i de difuzie, rezulta profile de variajie a concentratiei simetrice, iar interfala inifiali dintre dowd materiale care formexzd cuplul rimane fix’, Nu acelasi lueru se intampla in eazul unui cupha ia care coeficientii de difuzie sunt diferiji. Daca se examineazi cuplul de difuzie Al-Au, se constata c& atomii de aluminiu difuzeazi mai re pede in aur, decat atomii de aur in aluminiu. in consecin}a, mai mulfi atomi vor fi pe partea cu aur a interfefei deeat pe partea cu aluminiu (fig, 3.11). Aceasti mobilitate diferit4 a atomilor [ace ca suprafata initial& de contact si se deplaseze spre partea cu aluminiu a cuplului. Deplasarea interfetei inifiale a unui cuplu de difuzie, datorata vitezelor inegale de difuzie este de- numitS efect Kirkendall} - In anumite cazuri, se formeaz& spatii libere la suprafata ca urmare a efectului Kirkendall. In circuitele integrate minuscule, firul de aur este lipit cu aluminiu pentru a asigura un conductor extern pentru circuit. fn timpul folosirii cireuitului, atomii de eluminiu si aur difuzeazh de-a lungul suprafejei si se formeazé spatii libere ce se mirese prin participarea la procesul de di- fofefeleferer YY} Fig. 3.10, Interdifuzia aluminiului si aurolai ilustrand I I ui QCODDGO@S@eeS UE Bsa Lesea o Tha a Tul Fig. 3.11. Studierea efectului_ Kirken- dall (deplasarea suprafetei initiale de contact a unui cuplu de dou’ materiale In care difuzia se face cv viteze diferite). ©0@0000800000 ee 8000000 eee ©5089 9000 @eeecee @000000 Concentratie Distanto 37fuzie. Deoarece spatiile libere crese, conexiunea Au-Al se slibeste si eventual se poate deteriora. Pentru a impiedica deteriorarea prematuré se aplick cuplului un tratament de hidrogenare, prin eare hidrogenul umple spajiile libere si previne autodifuzia atomflor de aluminiu, Aceasta face ca atomii de aluminiu si nu difuzeze in aur, prevenind efectu) Kirkendall si degradarea circuitului. 3.9. TIPURI DE DIFUZIE. DIFUZIA IN VOLUMUL, LIMITELE $I SUPRAFATA CRISTALELOR Difuzia in volumul cristalelor se realizeez prin deplasarea atomilor din ile retelei sau a atomilor interstitiali tn alte pozifii. Datorité compac- refelei, energia de activare este mare si viteza de difuzie este relativ lent. : Atomii pot difuza si de-a lungul limitelor, interfejelor si suprafetelor in material. Atomii difuzeaz4 mai usor prin limitele grauntilor, unde prezenta imperfectiunilor cristaline usureaz’ difuzia, energia de activare este mai mica, iar coeficientut de difuzie mai mare, Numeroase cercetari au arftat ci difuzia se desfigoaré cel mai repede la suprafata corpurilor (fig. 3.12). Temperatura ("C) 3 1000 900 600 300 400 300 250 i “4 10 i r er 5 wee = -6 S10 F ss § : Limlo crisoleion Sa + & E oFL 2 Sw?k Volum 210 a 0" pa 06 08 10 W244 1,6 18 20 1000 Thy Fig. 312, Variatia coeficientilor de difuzie ai argintulut cu temperatura in cazul difuziei tn volum, la limita cristalelor si pe suprafatd. 38+ mig. 248, pian, t com CY ox 5 pusit ionic. 3.10. DIFUZIA IN COMPUSII IONICI In metale si aliaje, atomii se pot deplasa in orice spatiu liber apropiat. In materialele ionice, un ion care difuzeas’ poate patrunde doar in spatiile libere care permit sarcina pe care acest ion o poarta. Pentru a ajunge la aceste spatii libere, ionul trebuie'si treaci dincolo de atomii (ioni) vecini, deci si stribat& o regiune a sarcinii opuse (fig. 3.13). In consecinta, encrgiile de activare sunt mari, iar vitezele de difuzie sunt lente pentru materialele ionice in comparatie cu metalele (v. fig. 3.6). 2 determinat c& ionii cu sareina pozitiva (cationii) au coeficientii de difuzie mai mari decat ionii cu sarcina negativa (anionii), Cationii, deoarece au pierdut electronii lor de valent, au dimensiunea sensibil mai mica si astfel se pot deplasa mai cu usurin{i decdt anionii mai mari. in clorura de sodiu, de exemplu, energia de activare pentru difuzia ionilor de elor este aproape de doua ori mai mare decat pentru difuzia ionilor de sodiu. 3.11. DIFUZIA IN POLIMERI Majoritatea polimerilor contin catene lungi de molecule eu legaturi puternice covalente in cadrul catenelor. Catenele de polimer pot fi fixate gid intre ele sau de structura refelei prin legituri puternice covalente san prin legituri mai slabe tip Van der Waals. In cazut legiturilor Van der Waals, ca- ~ tenele moteculare lungi din polimeri se pot deplasa afectand stabilitatea po~ limerului, In plus, propriet&file si prelucrarea multor polimeri necesita difuzia moleculelor mici intre catenele lungi si polimer. In’ polimerii amorfi care nu au ordine la mare distant, moleculele se pot deplasa mai usor. Pro- cesele de difuzie favorizeaza deplasarea colowantilor tu materiale din polimer sintetic. Difuzia selectiv’ a membranelor din polimeri este utilizaté pentru desali- nizarea apei; astfel, in timp ce moleculele de apA trec prin membrana de polimer, ionii de sare sunt captati. Totusi, difuzia in polimeri este adesea nedorité. De exemplu, daca zer6i difuzeazi prin ambalajul de plastic utilizat pentru pastrarea alimentelor, alimentul se poate altera, 39CAPITOLUL 4 COMPORTAREA MATERIALELOR LA SOLICITARI MECANICE, PROPRIETATI MECANICE 4.1. INTRODUCERE_ Prin incereari mecanice ale materialelor se inteleg toate determinarile privind comportarea materialelor tn anumite condifii de solicitare mecanic&, stabilite convenjional. Caracterul conventional provine de la faptul ¢%, in cele mai multe cazuri, incerearile nu se pot face direct pe piese, ci pe epruvete (standardizate) prelucrate din piese. Pe de alta parte se stie cf rezistenta real& la rupere a unui material nu se poate determina prin calcul, Rezisten{a teoretic’ la rupere, calculata pe baza fortei de atraclie dintre atomi are o valoare mult mai mare decat rezistenta real§ la rupere. Inseamna deci cé numai prin inceredri experimentale se obtin date care si permit stabilirea limitelor de solicitare in diferite situajii practice. in acest capitol se vor prezenta mai multe tipuri de inceredri mecanice, care sunt utilizate pentru a masura rezistenta untli material asupra ciruia se aplici diferite sareini (forte). 4.2, COMPORTAREA LA TRACTIUNE 4.2.1. DIAGRAMA TENSIUNE-DEFORMATIE Incercarea la tractiune se executa aplicand unei epruvete o fort& axial& crescitoare si msurand (inregistrand) variatiile corespuazitoare ale lungimii epruvetei. Deformarea epruvetei in funcfie de forfa de tractiune se poate evalua in dou’ moduri — prin masurarea distantei dintre dow’ puncte A si B ale sistemului de prindere (fig. 4.1); masina de incercat traseazi o curbii (fig. 4.2) care arata cresterea forjei aplicate epruvetei in functie de cresterea distan{ei intre cele doua puncte ; — prin folosirea unui aparat numit extensometru, fixat pe epruvetd, Intre dona seetiuni aflate la distanja Lq care masoara variafia distanfei dintre aceste secliuni. Citirea indicaliilor extensometrului se face la anumite intervale de timp, pe masura cresterii forei de tractiune, astfel incat curba de legitura intre forfa si variafia AL a lungimii Ly se poate trasa prin puncte (fig. 4.3). Aceasta curba se mai numeste si caracteristica epruvetei. In cazul unor epruvete cu dimensiuni diferite, executate din acelasi material, curbele caracteristice (F, AL) nu sunt identice. : Tensiune si deformatie specified. Pentru a defini comportarea materialului ar trebui trasat& curba caraeteristica materialului, care si exprime 40ig. 4.1. Siste- mul de prindere al unei masini de Incer- cat la iractl- une, 220) 248, = 7 — Eon = 2 149] = 198 100 Forta Variatio distentei AB Fig. 42. Variatia tonjei de tractiune in funcjie de cresterea distantei dintre punctale Asi B Tensuge de —= reaistenta Luma de curgere Tntindere aasted 0,002 0,004 0,020 De tormaie jodul de elasticitate 0060 Forta Ot Fig. 4.3. Variatia fortei de tractiune cu variatia AL a lungimii Lo, ~Feustenit la rupere: 00000 00000 00000 00090 Detormpre plast 8.186 Fig. 44, Curba tensiune-deformatie pe un aliaj de aluminiu. 4legatura Intre tensiunea ¢ si deformatia specifica ¢. tntr-o seetiune transver- sali a epruvetei, tensiunea este constanta si se calculeazii cu relajia omy (4.1) * . Ss in care : F este forta aplicata; S — aria sectiunii transversale, variabila in timpul incercarii. 7 Deoarece este foarte dificil masurarea sectiunii epruvetei pe toat& lungimea gi pe toata durata incercirii, se inlocuieste S cu S,, unde S, este valoarea sectiunii initiale a epruvetei. Deformatia specificd-liniard (c) se calculeazd cu relatia bh s cate (4.2) Ing , . in care : Ly este lungimea inijialé misurata pe epruveti intre doua repere ; L — este lungimea (distan{a) dintre repere dupé ce a fost aplicata fora F. Curba tensiune-deformatie este utilizati pentru a invegistra rezultatele incercarii la tracfiune. Cele mai utilizate unititi de m&sura pentru tensiune sunt: N/m*, Pa, psi. Intre acestea existd urmatoarele unitafi-de echivalenta : 1 Pa = 1 Nj/m?; Lpsi =6 985 Pa. 4.2.2, DEFORMARE ELASTICA SI PLASTICA in timpul aplicdrii forfei (sarcinii) la incerearea Ia tractiune in interiorul epruvetei, la niyelul rejelei cristaline, apar importante modificari. Astfel, cand incepe aplicarea sarcinii, are loc o intindere la nivelul refelei, care dispare in momentul in care se indeparteaza sarcina si proba revine Ja dimensiunea inifiala. Se spune cA materialul prezint& deformatii elastice. Jn cazul aplicarii de forte mai-mari, materialul se comporta plastic. De- oarece tensiunea se mareste, dislocafiile incep sa se deplaseze, apare fenomenul de curgere si materialul se deformeaza plastic. Indep&rtarea forjei permite ca deformarea elastici si fie recuperata, pe cdnd deformarea plastica este permanent. Tensiunea la care incepe deformarea plastic’ poarta numele de - limit de elasticitate ¢, si desparte domeniul de deformare elastica de cel de deformare plastica. Domeniile de deformare lastied si plastica in cazul deformarii unui aliaj de® aluminin sunt prezentate grafic pe curba tensiune-deformafie din figura 4.4. ; 4.2.3, LIMITA DE CURGERE Urmirind reprezentarea .graficd tensi- wascdesoumatic a =f/e, yentra un material metalic (fig. 4.5), se constata ca solicitand materialul cu tensiuni ce depasesc limita de elasticitate (c,), |a un moment dat, la 45, Curba tensiune-defor. cresteri mici ale tensiunii, corespund eresteri majie pentru Un otel cu 0,250/.C. mari ale deformafiei: apare fenomenul de 42curgere a materiaiului. Conventional, se defineste ca limit’ de curgere om valoarea tensiunii de la care deformajiile specifice permanente sunt mai mari de 0,2%. ; Utilizarea in tehnic& a unui material este determinatii de limita de curgere, care sti la baza aprecierii capacitafii de Incdreare a unei construc}ii mecanice solicitat& static. Pentru executarea unui produs trebuie ales un material care are o limit% de curgere mai mare decat tensiunea rezultatf prin aplicarea sarcinii in exploatare. Daca se doreste si objina o piesa printr-un procedeu de deformare, forta aplicata trebuie s& depaseasca limita de curgere. 4.2.4."REZISTENTA LA RUPERE Rezistenta la rupere este tensiunea care corespunde valorii maxime a sarcinii pentru care avand loc epuizarea capacitajii de deformare a materia lelor, acestea se rup. Rezisten{a la rupere op, notata si Rp, se defineste prin raportul dintre forfa maxima gi aria sectiunii transversale initiale a epruvetei ; on =Rn In multe materiale, deformarea plastic’ nu se desf%soar& uniform. in timpul deformarii 0 zona se deformeazi mai mult decat alte zone si apare © miesorare a suprafe{ei transversale, denumitd degajare inelara. Deoarece suprafaja transvetsala devine mai mica, este necesara o forta diminuat& pentru a continua deformarea. sa, iar tensiunea caleulata la suprafafa initial’ va desereste. Rezisten{a la rupere este tensiunea la care incepe degajarea inelar’ in material. Forma curbei caracteristice de tractiune si valorile punctelor critice (limita de elastieitate, de eurgere, rezistenta la rupere etc.) ale unui material depind de natura (compoziia si structura) acestuia, de tratamentul termic, de deformafiile plastice suferite (figurile 4.5 si 4.6). * 4.2.5" CURBA REALA TENSIUNE — DEFORMATIE Despre caracterul conventional al incercarilor mecanice s-a mentionat sila paragraful 4.1. Si in cazul incercirii la tractiune intre curbele conven- fionale tensiune-deformatie si curbele reale tensiune-deformatie sunt di rene. Explicafia este urmatoarea ; dupa ce se depaseste limita de elasticitate, deformatiile mari pe care le cap&t& epruveta incep s& produc& o micsorare important& a sectiunii transversale. Din aceast’ cauzi, tensiunea reali din epruveta, egal cu.raportul dintre forja de tracfiune gi aria sectiunii momen- tane reale este mai mare decat valoarea conventional obfinuta prin impartirea fortei la aria sectiunii initiale. Curbe caracteristice tensiune-deformatie conventionale si reale sunt prézentate grafic in figura 4. Tensiunea reala si deformatia reald se definese prin urmatoarele ecuatii : Tensiunea reali : a= - (4.3)1 - oter colt 2+ ate! imbundtatit ja- O60 normaly 2dt 30-9142 normali zat &- bronz S- cupru 6- uiyminis fonté cenusie 4 weit ht hi, 5 20 25 30 35 40 a5 Pe Fig. 46, Curbe caracteristice pentru diferite ae conerp onal Tensiuni Detarmatie Fig, 4.7. Curbe caracteristice tensiune- deformatie (conven- tionald si reala) pentru aceeasi Incereare la tractiune. metale si aliaje, Quctilitate more Tenstune Getormaie Fig. 4.8. Curba tensiune-deformatie a unor materiale fragile in comparatie cu. materialele ductile,Deformatia reala : fim (- =In (z) =In (=): on) in care: S este suprafata reala la care se aplicd forja Fj Ly este lungimea ini- tialé a epruvetei, iar L este lungimea efectiva momentan’. ‘Tensiunea reali continu s& creasck dupa reducerea secfiunii epruvetei (degajarea inelara), deoarece, desi sarcina necesard creste, suprafata sectinnii descreste mai rapid. 4.2.6. COMPORTAREA FRAGILA Materialele ductile prezinta~o curbé convenjionala (tehnic&) tensiune- deformatie, eare ajunge la maximum la tensiunea de rupere. In materialele mai fragile, sarcina maxima, sau tensiunea de rupere, este apropiath de tensiunea la care are loc fisurarea materialului. In cazul materialelor eu fragilitate pro- nunfata, cum ar fi materialele ceramice, rezistenta la rupere este practic aceeasi cu limita de curgere (fig. 4.8). ‘ 4.2.7, MODULUL DE ELASTICITATE. LEGEA LUI HOOKE Modulul de elasticitate sau modulul lui Young este panta curbei tensiune- deformatie in regiunea elastic’, AceastA relafie reprezint legea lui Hooke : B= = =modulul de elasticitate. (4.5) Modulul de elasticitate este corelat-de fortele care leagd atomii in material (fig. 4.9): . © panta abrupt in graficul for}i-spatin interatomic araté e& tn conditii de echilibru sunt necesare forte mari pentru a separa atomii. In aceasta situajie, materialul se deformeaza elastic si are un modul de elasticitate mare. Modulul de elasticitate este o masurd a rigidité{ii materialului. Un material rigid, cu un modul mare de elastivitate, tsi menjine dimensiunea si forma sa chiar la limita de elasticitate. Amacte Fig. 4.9. Corelatia dintre panta curbei 0 forja-tistanta interatomicd gi modulul de elasticitate. Respingere350 26) 3 & a0 > aM fensi 0.007 00 Oeformatie 0,001 be04° op05 Fig. 4.10, Comportarea elasticA a unui ofel s: @ aluminiului. Temperaturd inattd Temperatura yoast fensiune Qetormatie Fig. 41. Bfectul temperaturii asupra curbei tensiune-deformatie. B 8 s % Alungire 210 so € 149} os 2 70 Limita de curgere 20 Rezistento (N/mm?) Sg 0 ~200 zt Temperatura(t) Pig. 4.12. Efectul temperaturii asupra caracteristicilor_me- canice -de rezistenté ale unui aliaj pe bazd de aluminju,tn figura 4.10 este prezentati comportarea elasticd a unui ofel moale si a aluminiului. Dae& se aplicd aceeasi ténsiune de 30,000 psi (210 N/m*), deformafia celor dowi materiale este diferit’, dfelul avand un modul de elasticitate de trei ori mai mare decat aluminiul. 4.2.8. DUCTILITATEA - Ductilitatea este proprietatea unui material de a se deforma fara a se swpe sub actiunes unor forte. Exista doud modalitati de a exprima ductilitatea. In primul rand se poate msura pe epruvet& distanfa dintre doua repere inainte si dup’ lest. : . L=-L _ Alungirea,"(%) =~" x 100 (4.6) F “0 unde L, este distan{a dintre repere dupa ce proba sa rept. A doua abordare este de a masura reducerea suprafetei transversale, numita si gatuire, notat’ cu Z, in punctul de fisurare inainte s1 dup& tncer- carey . Gatuirea, 2(%) — 2% x 100, (4.7) So unde S; este suprafata transversal in sectiune rupli. 4.2.9. INFLUENTA TEMPERATURIL Caracteristicilé mecanice de rezistent& sunt puternie influenjate de temperaturd (figurile 4.11 $i 4.12). Limita de enrgere, rezistenja la rupere la trac fiune si modulul de elasticitate deserese la temperaturi mai inalte, in timp ce ductilitatea creste. De aici rezult& ci un material se poate delorma mai usor la temferatura tnaltd (deformare la cald), ductilitatea fiind mai mare si re zistenja la deformare mai mica. 4.3. COMPORTARBA LA SOC 43.1, DESCRIEREA METODE] DE INCERCARE Pentru a selecta un material eare 88 reziste la o lovitur’ brasc’ de intensitate mare, trebuie s& se misoare rezistenfa materialului printr-o incercare _ la soe (impact). Dintre procedeele de incercare, cel mai utilizat este cel prin *" metoda Charpy (fig, 4.18). pres é a feCite ginets rs ae - te Sonata ' | n i A cree repers i creno%8 cu > Fig. 4.13, Prezentarea metodei de incercare Charpy (a) si a tipurilor de epruvete . lfolosite ¢b). Energie absorbitd j \ Temperatura de tranzitie 7S Temperatura Fig. 4.14. Rezultatele determinarilor la incercarea la rupere prin soc. 105; cu020% 6 ean tye) Otel inoxi dabil t (Sttuctura CEC) © Energie absosbiti 4) 3 cu 0.60% 5 (Stace veh 0 00 0 040 Temperatura 'F) Fig. 4.5. Variatia energiel de absorbtie cu temperatura, fn urma incercdrii prin Metoda Charpy — (KCV) pe ojeluri_car- on (CVC) $i ofel inoxidabil (CFC), 48Epruvetele supuse incerearii pot fi crestate sau necrestate ; cele crestate tn form& de V masoara mai bine rezistenta materialului la propagarea fisurii. in cadrul incercarii, un pendul greu care porneste de la o inaltime hy oseileazi dupa un are; loveste, sparge proba si ajunge la o inaltime finala mai mic& hy. Cunoscand indlfimile initial si finala ale pendulului se caleu- leaza diferenta de energie potential. Aceasta diferenja este energia de impact absorbiti de probi tn timpul ruperii. Energia este exprimata in Jouli’(J). Posibilitatea unui material de a rezista la un test de impact (lovitura prin soc) este adesea cunoscuta ca rezilienfa materialului. 4.3.2. INFLUENTA TEMPERATURII ASUPRA INCERCARILOR BA soc* Au fost efectuate o serie de Incerciri prin soc la diferite temperaturi ale c&ror rezultate sunt prezentate in figura 4.14, La temperaturi inalte este ne- cesarii o energie absorbitA mai mare ca proba si-se rupa, in timp ce la temperaturi sefizute, energia absorbita pentru rupere este mai mica. La temperaturi scizute, materialul se comporta fragil.. Temperatura la care materialul tsi schimba comportarea din ductil in fragil (sau invers) se numeste temperatura de tranzifie. Un material care poate fi supus in timpul funcfionarii la lovituri prin soc trebuie si aib& o temperatura mai mare decdt temperatura de tranzifie. De exempiu, temperatura de tranzifie a unui ofel din care este confectionat. cio- canul unui tAmplar, trebuie s& tie sub temperatura camerei pentru a nu sari agchii din el in timpul folosirii, Nu toate materialele au o temperatura de tranzifie distineta (lig. 4.15). Ofelurile cu retea CVC au o temperatura de tranzifie bine definit’, pe cand ofelurile cu rejea CFC, desi au energii de absorbyie mari, acestea se mo- dilicé lent cu temperatura, Ingreundnd determinarea temperaturii de tranzifie. 4.3.3, SENSIBILITATEA LA FISURARE. Prelucrarile prin aschiere ne¢orespunzitoare ale suprafefelor pieselor (probelor), existenfa unor concentratori de tensiune duc la seiderea rezilien- fei materialului, Sensibilitatea la fisurare a unui material poate fi apreciata comparandu-se energiile absorbite la ruperea unor epruvete.crestate in comparajie cu cele necrestate. Energiile absorbite sunt mult mai diminuate in epruvetele crestate, daci matérialul este sensibil la fisurare, cum este de exemplu fonta cenusie cu grafit nodular (fig. 4.16). In acest exemplu, sensibilitatea la fisurare provine nu de la grafitul sferic (nodular), ci de la masa metalic’ de bazi feritici. Chiar din exemplul din figura 4,16 se vede, fn cazul fontei cenusii cu grafit lamelar, cA exista materiale care nu sunt sensibile la fisurare. Fonta ce~ nusie cu grafit lamelar are in structura grafit sub form& lamelard, eu capete ascufite, care determina diminuarea energici de absorbjie, la rupere. 4 = Studiul gf ingineria materiatelor — od. 49a Font® ductild (necrestata) Gralit Gratis 80 sferic lam etar 45 = - 2-30 ‘ 2 Fontd dycti : = Fontd cenusie Ma £ cu gratit nodular vain ait 15 Zu graft lomelor Inecre stad gi crestats) 180200 Temperatura (°F) 300 Pig. 4.16. Sensibilitatea la fisurare a unor materiale, apreciatd in urma Incercarilor Ta rupere prin $90. 4.3.4. LEGATURA DINTRE ENERGIA DE RUPERE PRIN: SOC $I CURBA TENSIUNE RBALA --DEFORMAJIE REALA Energia de rupere prin soc (energia absorbita) corespunde suprafetei con-- tinute in cadrul diagramei tensiune reali-deformatie reala (fig. 4.17), In cazul celor doua materiale ale ciror curbe ¢ = f(e) sunt prezentate In figura 4.17, materialul B, desi are o limita de curgere mai mica decit materialul A, absoarbe o energie mai mare decdt materialul A. Energiile absorbite sunt propartionale cu suprafefele hasurate de sub cele doua curbe. Materialul: B se caracterizeaz& prin ductilitate buna si are rezilienfa mare. Ceramica, deoarece este fragilé, are o rezilien{& foarte mica, Cunoasterea energiei de rupere prin soc se adanga al&turi de temperatura de tranzijie ductil- fragil, ca date necesare in compararea $i selectarea materialelor. Tensiune Detrmatie 4.4, COMPORTAREA LA OBOSEALA Fig. 417, Corelatia din- me secs, Se mee Materialele supuse la sarcini variabile se com- setae cura “Haake porta cu totul diferit fafa de cazul sarcinilor constan- teala-defoymatie. reala, te: Tezistenja si ductilitatea acestora seade, ruperea 50produedndu-se de multe ori la tensivat inferioare rezistenjei de rupere la sarcini constante sau chiar inferioare limitei de curgere. Apare fenomenul de rupere prin oboseala, cauzata de actiunea simultana a unor tensjuni de intindere si a unor deformari plastice. Aproximativ 90% din ruperile tn serviciu (produse far un avertisment in prealabil) sunt determinate de oboseala. Rezistenta la oboseali este proprietatea materialelor de a rezista la solicitari variabile in timp si repetate, numite gi solicitari ciclice (oscilante/pulsatoare/sau alternante — fig. 4.18). Rezistenja la obosealé se apreciaz prin tensiunea maxim pe care 0 poate suporta la uz numar foarte mare n de solicitAri ciclice (cieluri) {ra 2 se distruge. Pentru ofeluri neste de ordinul 10*...10* si 107...10* pentru aliaje neferoase (fig. 4.19). Rezistenta la obosealé a unui material va fi cu atat mai mic&, cu_cat amplitudinea ciclului de tensiune aplicata o, (fig, 4.18) este mai mare si cu cat calitatea suprafefei este mai prost prelucrata. Fisurile la oboseali pornesc de cele mai’ suite ori de la defecte ale suprafetei (rugozitati, rizuri, ;decar- burdri superficiale), precum si de la alte defecte interioare (ineluziuni nemetalice, sufluri, pori) si nu in ultimul rand, de la crestaturi (concentratori de tensiune), chiar impuse de forma piesei. $i temperatura influenteazA rezistenta la oboseala. Pe masura ce temperatura creste, rezisten}a la oboseal& seade. ‘ of Fig: 4.18. Solicitari ciclice pentru efectuarea incercarii la obossala, Cra Fin a Otel moale I ~ = Rezistenta lo i oboseald Alig} de aluminiu ] h = Tersiunea de thcawiere (daX/mm4) 1 if Ww ig? 0 Numar de ciduri pina ta cupere » a Fig. 4.19. Determinarea rezistentei la obosealé efectuata ‘asupra unui ofel gi aSupra unui aliaj de aluminiu. $14.5. COMPORTAREA LA FLUAS - Daca se aplicé o tensiune asupra woui material la temperatura inalta, materialul se poate deforma sau eventual deteriora chiar daca forfa aplieaté, este mai mick decat limita de curgere la acea temperatura. Deformarea tn timp a unui material sub actiunea unei solicitari constante se numeste fluaj. Pentru a determina caracteristicile de fluaj-ale unui material asupra unei epruvete de forma cilindric&, plasata intr-un cuptor la o anumita tempera- {ura se aplicd o forfa constant, De indata ce forta este aplicat’, proba se intinde elastic cu 0 deformatie specifica miv& ¢, (Lig. 4.20) in functie de tensiunea aplicata si modulul de elasticitate a) materialului la temperatura inalt3, In timpul incerc§rii la fluaj, dislocatiile se deplaseaz’, unii atomi pard- ses linia de dislocafie pentru a crea atomi interstifiali sau a umple spatiile libere (fig. 4.21, a) sau unii atomi se ataseazi de linia de dislocajie creand spatii libere gi micsorand numarul de atomi interstifiali (fig. 4.21, 6). Toate Tensiune constuntd Temperatura constant & 2 Ag AE itera oe fluaj At Stadiut tertiar | 4 Timp Ourate derupere Fig. 420, Curba catacteristicd. de fluaj ce exprima deformarea in timp penteu 0 tensiune si o temperaturd constant, + } Fig. 4.21. Aspecte privind depla- 5 = sérile imperfectiunilor la nivelul ‘ c rejelei cristaline in timpul flua~ a = jului. é a o 92Tempantura inalta SOU tensiune mane Tempersivrl, sau tensiune ‘ mede Fig, 422. Infiuenta tempe- raturfi si tensiunii aplicate asupra curbel de fluaj. fempenstum joasd ‘Sau tensune map mb aceste deplasari, permutari ale imperfecjiunilor duc la deformarea materia- cdului, * Pe curba de fluaj (fig. 4.20) se pot distinge : stadiul deformatiilor initiale elastice si plastice ; stadiul fluajului primar, in care viteza de deformare este in continua sc&dere, stadiul fluajului secundar, in care viteza de deformare este constanta, si stadiul fuajului terjiar, in care viteza de deformare creste continuu pana in momentul ruperii. Panta curbei de fluaj = din stadiul fluajului secundar se numeste vitezd de fluaj Cu cat tensinnea aplieata este mai-mare si/sau temperatura de incercare este mai inalta, cu atat -viteza de fluaj creste, iar timpul de rupere scade (fig. 4.22). . Rezultatele testelor de fluaj permit sti se estimeze durata de functionare a unei piese pentru o anumita combinafie tensiune-temperatura, 4.6. DURITATBA Prin incercarea de duritate se masoara rezistenta de patrundere la suprafata unui material de c&tre un obiect tare. Au fost realizate o varietate de teste de duritate, insd cele mai utilizate sunt testul Brinnel si Rockwell (fig. 4.23). sy IF “ ' , f . | )- adorei } observati (°C) Ga 30 488 36 7 Bi a7 Bas Bf 905 Pb 337 237 33 30) Ag 902 905, a6 250) cu 1085 1628 17 238, Ni 14655 2756 255, 480_- Fe 1538 1737 204 420 Adaptat dup B. Chalmens, Prineiples of Solidification, John Wiley & Sous, 1964. Germinarea heterogenti. Exceptand cAteva experimente de laborator in condifii neobisnuite, germinarea heterogend nu apare niciodat’ in metale lichide, in schimb, impuritatile in contact cu lichidul, atat suspendate In cesta, cAt si aflate pe perefii formei tn care se afl lichidul, sunt un suport pe~ care solidul se poate forma (fig. 5.4). Acum, 0 raza mai,mare. decit raza critieS se poate realiza in conditiile eXistenfei unei suprafefe totale foarte mici-intre solid gi lichid. Doar cativa atomi trebuie s& se adune la un loc pentru e da nastere unei particule solide care are cel pufin.raza critica. Este necesara 0 mai mica subracire pentru a atinge raze critica astfel incdt germinarea apate mai usor. Germinarea pe suprafetele impuritafilor este cunoscuté sub denumirea de germinare heterogeni. Toate metalele si aliajele din industria metalurgicd germineaz& heterogen in-timpul solidific&rii. Finisarea marimii de griunte. Uneori se pot introduce intentionat. particule solide in lichid. Astfel de practici fn metalurgie poart% denumirea de finisarea granulatiei sau modificare. De exemplu, 0 combinatie de 0,02...0,05% Ti si 0,01...0,03% B este addugata in multe aliaje de aluminiu aflate in stare lichid’. Fig. 54, Formarea us Patticulele solide de borura de titan formate servese ca nll germene de {aza locuri efective pentru getminarea hetetogen’. Fini- noua (solid) ‘pe © su- area granulatiei, sau modificarea conduce \a tormarea prafaté plana pre- ; . be " . ‘existent. unui mare numfr de germeni, fiecare din ei Solid Lichi¢ GZZZZ 58incepand s& creased dintr-un nucleu.-O suprafata marit& a limitelor griuntilor blocheaz& mai eficient alunecarea sau migcarea dislocafiilor si da o finisare a marimii acestora. 5 Sticle metalice. In cazuri extreme de racire rapid’, germinarea solidului cristalin nu mai apare. In schimb, se formeaza un solid amorf instabil sau ne- cristalin. 0 ordine Ja seurt& distang’ a atomilor din acest solid d% structurii © aparenti sticlo: Viteze de racire de 10°G/s sat mai mari sunt necesare pentru a suprima germinarea in vederea objinerii unei structuri cristaline in metale. Aceasta v teri de racire rapida este obfinut& la contactul direct al topiturii cu o supra- fal de cupru récita puternic, Aceste materiale au fost initial descoperite prin picurarea topiturii pe o suprafala rece ; cand piciturile ating suprafata rece se peliculeaza pe aceasta si astfel se racesc rapid. Acest proces de racire a fost denumit .fcire prin tmproscare". Recent, au fost fabricate benzi subtiri continui de sticle metaliee, de circa 0,04 mm grosime. Sticlele metalice includ aliaje complexe de Fe-Ni-B-P. Sticlele metalice imbina proprietatile de rezistenja inalta si o buna ductilitate cu unele proprietiti fizice excelente, incluzind comportarea feromagnetic’, care certifict dezvoltarea lor in continuare. “In multe materiale ceramice si polimeri, germinarea structurii cristaline a solidului este prevenit& la viteze normale de racire sau chiar la viteze mici de ricire. Posibilitatea de a produce sticle ceramice 5i polimerice prin procedee de objinere relativ simple si economice asigura obfinerea de materiale necesare pentru multe domenii. 5.3. CRESTEREA GERMENILOR daté formate nuclecle solide, apare cresterea pe. masurk ce atomii se ataseazi la suprafata germenului format. In metolele pure, natura cresterii fazei solide in timpal solidificarii depinde de modul in care cildura este indepArtata de sistemul solid-lichid- Doua tipuri de caldura trebuie in- depirtate : cildura specifick a lichidulsi si cildura latent& de topire. Cale dura specified este cildura necesaré pentru a schimba temperatura unititii de mas& a materialului cu un grad. Caldura specified: trebuie indepartat’ in primal rand, fie prin radiatie in atmosfera tnconjuratoare, fie prin conductie in matrifi, pe misurk ce lichidal se raceste la temperatura de solidificare. Ciildura latenta de topire reprezinta energia care se degajeazi in timp ce structura dezordonata corespunzatoare starii lichide se transforma intr-una cristalin’ mai stabil si care trebuie tndepartati de la interfata lichid-solid, pind la solidificarea completa. Modul ir care se indepérteazd caldura latent& de topire determin’ mecanismul de crestere si formare a structurii finale de solidificare. Cresterea planar, Si presupunem c& uni lichid bine. modificat se riceste lent, in condifii de echilibru. Temperatura lichidului este mai mare decat temperatura de solidificare 5i temperatura solidului este la, sau sub, temperatura de solidificare. Céldura latent& de topire trebuie indepartata prin conductie de la interfata solid-lichid, prin solid, mediului inconjurator, pentru ca solidificarea 54 continue. Orice mic& protuberan{a care incepe si creased la interfata este inconjurata de metalul lichid care are temperatura peste cea de solidificare (fig. 5.5). 59+ Dirsc{ia de crestere aH, <——. ) Prowberonte . i sig) 9s sehen Fig. 55. Variatia distantei ey ene de la interfata solid-lichid : eu temperatura lichidului ' (otidului. 2 Ere an adaong ee : Temperature é sdligitteare “% 1 € i Bt a Distarra dela inlerata soiid-lichid fe Cresterea protuberantei se opteste pand cAnd intreaga interfata o prinde din-urm4. Acest mecanism de crestere este cunoscut sub denuimirea de eres tere planari, manifestindu-se prin taintarea unei interfete solid-lichid netede, in lichid. . Cresterea dendritic’. Cand germinarea este slaba, lichidul se subraceste la o temperatura sub cea de solidificare, inainte de a se forma solidul (fig. 5.6). In aceste conditii, o mic& protuberanté solid’ denumita dendrita, care se formeaz& la interfat’, are conditii de erestere. In timp ce dendrita reste, c&ldura latenti de topire este transmis& lichidului subracit, creseandu-i temperatura spre cea de solidilicare in condifii ideale. Axe secundare si terjiare ale dendrilei se pot forma pe axa principala pentrwra accelera transmiterea caldurii latente. —Directio de crestere Lichid Solid (den dri Py et : es SH Solid | Lichio Temperatura i \ i Temperatura de “Soliditicare Lichid subracit Temperatura 1 1 ‘ 1 l Distanta de ia intefata solid-lichid : Fig. 5.6, Cresterea dendriticd la subracirea lichidului. 60Cresterea dendritica continua pana cdnd lichidul subracit se incdlzeste la temperatura de solidificare ideala. Restul de lichid ramas se solidified apoi prin mecanismul cresterii planare. Forma trebuie si absoarba caldura in cazul cresterii planare, in timp ce, in cazul eresterii dendritice, lichidul subracit absoarbe caldura, < In metalele pung,cresterea dendriticé reprezinta in mod normal doar 0 ~ miei fracgie din erésterea totala. : Fractia dendritien = 7 = £22 AH, ° 6.8) unde ¢ este c&ldura specifica a lichidului, Numardtorul reprezint& caldura pe care lichidul subr&cit o poate absorbi, iar numitorul reprezinta cildura totalii la eare Lrebuie s& se renunte in timpul solidificarii. Pe masura ce gradul de subricire (AT), creste proporjia de crestere dendritica este marita, : 5.4. DURATA DE SOLIDIFICARE ~ Viteza de crestere a fazei solide In Limpul solidilictrii depinde de viteza de racire sau de viteza de ,extragere“ a caldurii. O vitez&i mare de racire produce o solidificare rapid& sau are loc intr-un timp scurt. Timpul necesar de solidificare tn cazul unei turndri normale poate fi calculat ulilizandu-se regula Ini Chvorinoy, si anume : i, =B (5): - (6.7) unde : f, este timpul mecesar ca topitura’ s& se solidifice; V — volumul topiturii; A — aria suprafe{ei topiturii in contact eu forma; B — constant a formei, care depinde de temperaturile inifiale ale topiturii si formei, precum si de proprietafile materialelor din care este confecjionati. Aproape intotdeauna, un timp scurtat de solidificare duce la objingrea unci granutatii fine a mirimii de griunte si la durificarea structurii de turnare. ‘Timpul de solidificare influen{eazi de asemenea si dimensiunile dendritelor care cresc, In mod normal, ma&rimea dendritei este caracterizata prin masurarea distanjei dintre dowd axe secundare suecesive situate pe acceasi axi principal (fig. 5.7). secundare ale | Oistamja dintre axel dendritetor(em) a Fig. 5.7. Dendrita : sehija; b — imagine n Seanning a unes dendrite inte-un ofel (150 : 1). 61cele secundare ale den¢ritelor (em) 6 é 3s 3, Or. 1 %. 10 100 1 G09 10000 100000 Timp soiidificaré (s) Fig. 6.8. Bfectul timpului de solidificare asupra DASD. CAnd distanja dintre axele seeundare ale dendritei, sau DASD, est redusi, topitura solidified mai rapid. Deoarece existé mai pufin timp disp. Lnibil pentru a transforma caldura, se dezvolta axe suplimentare in dendrit§ sicrese pentru a ajuta Ja transferul calduriilatente. Refeaua dendritick mai fin, cu un front total de solidificare sporit contribuie mai eficient la cedarea cAtre lichidul subracit a cAldurii latente. DASD (8) este corelata ed timpul de solidificare prin relatia : 3 = ket (6.8) unde n si k sunt constante care depind de compozifia metalului. Aceast& corelafie este prezentata tn figura 5.8 pentru mai multe aliaje. Distanta mick : : dintre axele secundare ale dendritei sunt asociate cu rezistente al °° mecanice erescute si ductilitate E 20. Riatahena o imbunatatita (fig. 5.9). 2°] ote 3,200 2» ‘5.5, CURBE DE RACIRE g x g 76) BE Metalul, lichid este turnat 2. 2 intro forma la temperatura de § 20 Aiungre Ye 10 @ twrnare: Diferenta dintre tem- z peratura de turnare si tempera- 200 5 tura de solidificare este numit& supraineiilzire. Lichidul se raceste 170. 0 pe misura ce matrifa absoarbe o 0,005 0,010 0015 caldura specified, pana cAnd topi- Distonta datre axete secundare tura ajunge la temperatura di OMS Scheer beter) lidificare. Panta curbei de ricize _ inainte ca solidificarea s& inceapa Fig. 5.9. Bfectul DASD asupra proprietaitilor sg unui aliaj de turndtorie din aluminiu. este viteza de ragire AT/At. 62Dac& nucleele heteragene sunt prezente in topiturd, solidificarea Incepe la temperatura de solidificare (fig. 5.10, b). Un palier de temperatura este in- registrat, datorita cdldurii latente de topire (solidificare). Caldura latent& mentine lichidul rimas la temperatura de solidificare pana cand tot lichidul s-a solidificat gi mu mai, poate fi degajat& caldura. Cresterea in aceste conditii este planara. Timpul total de soliditieare este cel necesar pentru Indepar- tarea atat a cAldurii specifice a lichidului supraincalzit, eat si @ elldurii la~ lente de topire. Aceasta este misurata-de la momentul turndrii pani la cel al solidificirii complete si este dat de regula lui Chvorinoy. Timpul local de solidificare este cel necesar pentru Indep&rtarea numai a caldurii latente de topire si este masurat din momentul de Incepere a solidificarii pana tn cel al ultimului volum de lichid solidificat. Dac gradul de subracire creste datorit’ germinatii slabe, curba de ra- r&cire coboari sub palierul- cotespunziitor temperaturii de solidificare (fig. 5.10, 4). Dup& ce germinarea este amorsata, apare cresterea dendritica. ar sViteza de récire { suprardcire Timput (ocal ee —_- soliavicare “Temperatura Timpul total sotiificare Timp a {pf Recalescenta Subracire Temperatura Me ee Timp. > Fig, 5.10, Curbe de racire pentru: — Uchide care germinearA farA nicl o subricire; b —‘ chide ear nécesita subraciri marl pentru germinare. 63Totusi, cildura latenta este absorbila de lichidul subracit, crescandu-i temperatura pani la cea de solidificare, Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de reealescenti. Dupa ce temperatura lichidului rimas ajunge la tempera-~ tura de solidificare, se produce o Stabilizare termich pana c&nd’solidificarea are loe complet prin cresterea planara. 5.6. TURNAREA SI STRUCTURA LINGOULUI ‘Topiturile sunt turnate in forme si solidificate in acestea. Adesea, forma de turnare a3 configuratia final& a piesei sau, mai direct spus, piesa turnata. Tn alte cazuri, forma de turnare are configuratie simpl4, cu un-anumit raport dimensional, purtand numele de Hagou, eare ulterior se deformeaza plas- tie sau se preluereazi prin aschiere pentru a deveni un produs finit. in ambele cazuri, ia nastere 6 maerostrnetar& care prezintd trei parfi (fig. 5.11). Zona de ricire brusei, Aceasti zona este Ingustt, eu griunfi oriedtati intamplator si se afla la suprafaja piesei turnate. Metalul, la contactul eu forma de turnare este primul care 58 raceste la/sau sub temperatura de solidifieare. Lichia Cristole columnare pyciiee echiaxe ANE a = oR Zl Eline Fig. 81, Btapele formérii: macrostructuri la sotiditicare: 3 formarea eentrilor dé eristalizare ; & — zona de ravire busca ; yona ceistalelor columnare ; @ ~ centiii de eristalizare supli= Mentor care formeaza zona erisialelor eehiaxe. 64Supratois de comect tormé metaticd -tichid Dendrite posibile —=Grdunti columnar Matnta ichid . ot Graunti columnar: ofientoti favorabil — Gréunt soliditicat cu orientare intamy ‘care Crestere ten Qa eeeaeice, | —eTnterfata sdlid-tichia Fig. 6.12. Fonmares crustei si a zonei columnare la solidificare. Peretele inlesneste germinarea heterogen’, motiv pentru care un numfr mare de centri de cristalizare incep s& creascé de-a lungul acestuia. Zona cristatetor cotumnare. Aceasti zona confine graunfi alungiti si orientafi intr-o anumita direcjie. Pe masur& ce cfldura este indepartata prin forma de turnare, graunfii din zona de ricire incep si creased in direcfia opus efluxului c&ldurii sau de la zonele cele mai-reci spre zonele cele mai calde ale turnirii. Je mod obisnuit, aceast& crestere are loc pe o directie perpendicular pe peretele formei. / Griunjii crese cel mai rapid pe anumite direetii cristalografice. Astfel, in metale cu o structura cristalind cu refea cubic’, graunfii din zona de ricive <100> directionati perpendicular pe peretele formei crese mai rapid decat ceilalfi care au o orientare mai pufin favorabila (fig. 5.12). Grauntii din zona columnara au directii <100> care sunt paralele una cu alta, dand acestei zone proprietati anizotrope. Formarea zonei volumnare este influentata in primul rand de fenomenul de crestere si mai pufin de cel de germinare. Griunjii pot fi aleatuifi din mai multe dendrite dac& lichidul este in prealabil subiAcit. Solidificarea poate continua prin cresterea planara a gréuntilor columnari dacé nu apare nici © subracire. Zona cristalelor echiaxe. In multe cazuri, un metal pur continua si solidifice columnar pana cind nu mai ramane lichid, Totusi, in aliaje gi in condigii 5 ~ Studiul si ingineria materiatetor — ed. 200 85speciale si in metale pure, se formeaz o zoni cu cristale echiaxe in centrul piesei sau lingoului turnat. Zona eristalclor echiaxe conjine graunti noi ca forma, orientatila imtam- plare, si a c&ror aparijie este adesea cauzata de o temperatura joasi de turnare, de prezenta elementelor de aliere sau a modificarilor. Acesti graunji crese relatiy rotunzi sait echiaxi, cu o orientare inthmpl&toare gi opresc cresterea grétinfilor columnari. Formarea acestei zone este un proces de germinare controlata, cu. proprietaji izotrope. 5.7. DEFECTE DE SOLIDIFICARE Desi existi un mare numir de defecte potentiale care pot fi produse tn timpul solidificdrii, doud se pot menfiona in mod special. Contracfia. Aproape toate materialele au densitatea mai mare in stare solid’ decat in stare lichida (fig. 5.13). In timpul solidificarii, materialul se contracté pani la 7%. Aranjament © @ ‘ Densitatea( a/ent), 200 400 = 600 800 1000 1200 Temperatura (*C ) Fig. 5.13, Variatia densitatii metalelor selectate ou temperatura. 66Tabelul 5.2 Contractia 1a solidificare pentru materialele selectate Hateratl at feo [me | am fv | mm | oe | x0 | Contracsia, % | 20 | 54 | 40 | 37 | a4 t 37 | +92 | +83 | contraelic | dilatare In cazul in care contractia este unidirectional (fig. 5.14), tn urma tur- nari doar o dimensiune va fi mai mic decat dimensiunile formej, Forma poate fi supradimensionat& astfel ineAt s& compenseze contractia. Totusi, in majoritarea, cazurilor, volumul contracfiei apare sub form’ de cavitifi dac& solidificarea tncepe de pe toat& suprafata piesei sau ca’ reta+ suri, dacd o suprafata solidificd mai incet decat alta. In ambele cazuri,, piesa turnata prezint& defecte de turnare. 0 metoda obisnuita (clasic&) dea controla aparitia cavitatilor si retasurilor este de a plasa o maselotd sau un rezervor suplimentar de metal, adiacent si care s& comunice cu cavitatea piesei turna Astfel, la solicitare, cand ‘metalul se contracta, lichidul din maselota alimen- teazi golul format in urma contractiei (fig. 5.15). ‘Trebuie doar si ne asiguram c& volumu! maselotei este suficient de mare pentru a se solidifica ultimul si c& volumul retasurii rezultate este mai mic. Regula lui Chvorinoy poate fi utilizaté pentru a ajuta la dimensionarea maselotei. * Contracfia interdendritied apare cand cresterea dendritic’ se extinde (fig. 5.16). : Contrafia poate apanea intre axele dendritelor. Dendritele mai mici au va efect o distribuire mai uniforma si de dimensiuni mai mici a contractiilor, in timp ce dendrite cu axe principale scurte pot ajuta la evitarea contractiei. Este posibil ca lichidul s& nu poatd curge din maselota prin refeava dendriticd find pand la frontul de solidificare. Astfel, pori de contractié se Unidirectionalé Retasurd ceschisé Retasurd inchisd a b ~e Fig. 54. Diferite tipuri de retasuri : 4 ~ unlairecyiomala ; ® — Sneniak | 6 — desenins ; a — indepartarea retanuri prin mase- 67Solbilitate hidrogenuiuiedt Hy190¢ Al) 0 “00-800 Fig. 5.17. Variafia solubili hidrogenului din aiuminiu, temperatura, ig. 5.15. Sectiune printr-o piesd de aluminiu turnata : @ —'piest turnata nemasclotita : b — piesa turnata maselotata. Fig. 5.16. Tipuri de contractli (a, b. si_exemplu de contractie interdendritied pentru un aliaj de aluminiu (¢). Retasurd prircipalé 2 Calmat a Fig. 5.18, Macrostructura lingoului : @ — ofel calmat ; 6 — ofel necalmat.Acest efect, denumit si mierocontraetie sau porozitatea contraefiei, este dificil’ de prevenit prin maselotare. Viteze mari de ricire pot reduce aparijia microcontracfiilor, dendritele se scurteazé, permifand lichidului s& ajunga prin reteaua dendritica formata in timpul solidificarii, la interfata care se solidific’. In plus, orice porozitate care se formeaza va fi mai fin& si mai uniform distribuit Pori de gaz. Multe metale tm stare liehid& dizolva 0, mare cantitate de gazide exemplu, aluminiul dizolva hidrogenul, dar la solidificare, metolul solid refine in structura sa doar o fractiune din acest caz (fig. 5.17). Hidrogenul in exces formeaz& bule care pot fi rétinute in metalul solidificat, producdnd pori de gaz. Acestia pot fi rispandi{i uniform tn piesa tur- naté sau pot fi bloca}i intre ramurile dendritelor. Cantitatea de gaz care poate fi dizolvat in metaiul topit este daté de legea Ini Sievert : produc in tot cursul solidificirit. Procentul de gaz = Ky/ Dyan ‘ (5.9) unde pj9, este presiunea partialé a gazului in contact eu metalul sieK este o constant care, pentru un anumit sistem metal-gaz, creste cu cresterea temperaturii. Se poate diminua confinutul gazelor in timpul turnarii prin grade mici de supraincdlzire, prin adaugarea de materiale in topitura, care si se combine cu gazele potentiale din aceasta si astfel si formeze particule solide, sau prin asigurarea acelei’presiuni partiale care si men{ini volumul de gaze rezultate la valori miei. Ultima varianta se poate realiza practic prin plasarea topiturii intr-o incint4 vidata sau prin barbotarea unui gaz inert in topitura Deoarece pga: esie diminuaia, gazul format pardseste metalul in spatiul vi- dat sau se combina cu gazul inert gi astfel este indepartat din metal, Oxigenul este adesea dizolvat tn ofelul lichid in timpul elaborarii tui. In timpul solidificdrii, oxigenul dizolvat se combina cu carbonul, care este prezent in compozifia chimica de bazi, si bule de monoxid de carbon (CO) sunt blocate in opitura solidificat’ sub forma de incluziuni. Oxigenul dizolvat poate fi complet inlaturat daci aluminiul este addugat in topiturd faaintea solidificarii. Aluminin! se combina eu oxigenul formand alumina solida (A1,0,). Pe langé degazarea topiturii, ineluziunile minerale de AlzO, sunt utile la limita grduntilor, prevenind’ eresterea acestora in timpul tratamentelor termice ulterioare, ce au loc la temperaturi inalte. Din nefericire, ofelul complet dezoxidat, cunoscut si sub denumirea de ofel calmat sau ofel cu granulatie fina, prezinté de cele mai multe ori 0 re- tasura central deschisi (fig. 5.18). Uneori, ofelurile sunt partial calmate, prin adaosuri mai mici de aluminiu. Astfel, in ofel este precipitat destul CO pentru a compensa contractia la solidificare (Lig. 5.18, 6). Acest ofel, pe lang& faptul cf are o retasurd cen- tralA mai mic’, in urma prelucrarilor, calitatea suprafejei este mai neteda, 5.8. CONTROLUL STRUCTURII DE TURNARE Ca reguli general, se controleazi procesul de solidificare astfel incat si rezulte-o macrostruetura de turnare; cu un muméar cat mai mare de graunti echiaxi mici. Aceasta permite ca structura de turnare sa aibiproprietafi izo- 69trope sirezistentaé imbundtatita, datorita finisdrii mérimii gréuntelui. In plus, trebuie ca dendritele si fie cat mai mici poSibil, microretasurile si incluziunile de oxizi fiind mai fin si mai uniform dispersate in topitura solidificata. Pentru obfinerea acestei structuri de turnare, trebuie asigurate conditii ca-germinarea s4 aibA loc simultan in tot volumul topiturii, lucru posibil de realizat prin utilizarea modificarilor. {n al doilea rand se poate inlesni solidificarea rapida prin care marimea axelor secundare ele dendritelor se reduce corespunzitor. Astfel, se poate mari viteza de solidificare prin dimensiunile piesei, materialul formei si procedeul de turnare.. Piesele cu perefi grosi se solidificd mai incet dec&t piesele cu perefi subfiri; materiale ale formei cu 0 densitate mare au conductibilitate termict si capacitate de incilzire sporita, mirind in final viteza de solidificare. In figura 5.19 se prezinta patru din marea varietate de procedee de turnare. Procedeele de turnare sunt impartite in mai multe grupe: turnare in : Mets ete Ensign (28eintee? } z o x ALB Fanaa * Fig. 8.19. Patru procedee tipice de turnare: @ — torm& de turnare din amestéc crud de formare ; b”— forma de turnare permanenta ; ¢ — tumare sub presiune ; d — turnare tn forme ceramice. 70forme din amestec de fortuare, in forme ceramice, in forme metalice. Procedeele care utilizeazi forme metalice tind si dea strueturii de turnare cea mai mare rezisten}a, datorita solidificarii rapide. Formele ceramice, deoarece sunt bune izolatoare, inlesnesc o solidificare lent& si deci structura are cea mai micd rezistenta tn urma turnarii, = f Solidificarea dirijatd. Exist unele domenii in care materiale ou o structura formata din graunfi echiacsi fini nu este dorita ; astfel, lamelele gi paletele de turbina sunt un exemplu (fig. 5.20). Aceste piese sunt adesea produse din superaliaje din cobalt si nichel prin turnare in forme pierdute (de ceara). In piesele turnate clasic, se produce o structura echiax& find. Paletele pentru turbine si pentru motoarele cu reactie se deterioreazi prematur, amorsa deteriorarii find limita de griunte pe directia transversal’. Un fluaj mai hun gi o rezistenfa ereseuti la-fisurare sunt objinute utilizindu-se tehnica solidificarii dirijate. La acest procedeu, matrija este incalzité la un capat si racita la celilalt capat, producand o microstruetura in forma de co- Joana, cu toate limitele griunsildr indreptate in direcfia longitudinalt a piesei. Astfel, sunt eliminate limitele de graun{i pe directia transversala (fig. 5.20, b). Proprietafi mai bune sunt objinute.utilizandu-se tehnica monocristalutui (CS-cristal singular). Solidificarea grauntilor coltmnari incepe de la capatul rece al matrifei ; totusi, datorit& elementului de conexiune de formi elicoidala, un singur graunte columnar poate creste in piesa turnata (fig. 5.20, ¢). Turnarea CS nu.are limite de graunte si are directiile si planele cristalogratice orientate optim. cinde isis echiaay om sal i Monocristal ‘ Cristaliza a b 6 Fig. 6.20. Controlul structurii‘de turnare in paletele de turbind : @ ~ grdunji echiacsi fini; b — grdunjl columnari objinut! prin dirMarca solldtticart ; — cristal singular (monoerisial). a& ‘Acefilend figas ror t eet ecu \r . e 4 Filament Lente de cxee' Pg tocalinare Fig. 5.21. Procedee tipice de sudare : 2 — sudare oxiacetilenica ; b — sudare cu are, cu electrod tnvelit; ¢ ~ sudare cu electrod de woltcam, ‘sub gaz de protectie; d'— sudare cu electrod de mofal, sub gaz de protectie ; e — sudare suo flux; f— sudare prin rezistenfa; g — sudare cu fascicul ‘de election! ; #— sudare cu laser.5.9. SOLIDIFICAREA LA SUDAREA METALELOR Solidificarea este de asemenea importantd in imbinarea prin sudare a metalelor. Cateva procedee tipice de sudare sunt prezentate in figura 5.21. in procesul de sudare, © porfiune din metalz! suport este topit in zona imbinirli si in cele mai multe cazmri se combina cu metalul de adaos. Zona in care s-a topit metalul se cheam’ zona 6 topire. Cind zona de topire se » termicd solidified, cele doud bucati_ din c a material sumt acum .imbinate pig, 5,22, Aspectul schemane af unei imbi- prin sudare. nari sudate In timpul soliai in Ginate FEMME, ares “cu material de, sdaos Ta temperatura de sudare | ¢ difieare, zona de topire, germinarea nu Suu Supe stale este necesard. Caldura este cedat’ . cu mare viteza prin conduetie celor dou’ bucati din metal ce urmea a fi imbinate. Lichidul, in zona de topire, incepe s5 se riceasca si sd se solidifice de la extremitSfile viiforului cordon de sudura , format in majoritate din material de adaos (fig. 5.22). Dar in aceasta zoua, sunt graunti din materialul de bazd, astfel incat de aici incep si creased de obicei graunfi columnari. Cresterea griuntilor deja existen{i in material in zona de topire este numitd crestere epitaxial’. Structura si proprietatite din zona de topire depind cam de aceeasi fac tori de care depinde structura de turnare, Astfel, adaosuri de fluxuri modifi- eatoare.in zona de topire reduce marimea de graunte. O vitezi de racire mare inlesneste formarea unei structurifine cu efect direct asupra marimii griun- telui in zona -porfiunii sudate,-de micsorarea zonei de topire, de sedderea temperaturii metalelor ce se sudeaz si nu in ultimul rand de procedeul de sudurda ales. Sudarea cu flacira oxiacetilenic’, de exemplu, foloseste o flacdra cu intensitate relativ mic ; in consecin{a, timpul de sudare este lung si metalul din imediata apropiere a cordonului de sudura se incdlzeste foarte tare. La sudarea cu are electric se foloseste 0 sursi de-intensitate termied maj mare, avind ca efeet o incalzire in mai mic& misuri a zonei adiacente sudurii si deci va inlesni o racire mai rapid’ a imbindrii. Sudarea prin rezisten}i, sudarea cu laserul si sudarea cu fascicul de electroni folosese surse termice exceptional de intense, racirea imbindrii avand loc foarte rapid, ou eteet be- nefic asupra rezistenfei sudarii. 73CAPITOLUL 6 DEFORMAREA PLASTICA A MATERIALELOR 6.1.. INTRODUCERE Deformarea plastica este provesul de prelucrare a materialelor metalice care consta in modificarea formei si dimensiuniler unor semifabricate, in scopul obfinerii formei finale a pieselor, sub actiunea unor fore cu acliune lent sau rapid’, {ri insi a distruge integritatea structurala.a materialylui. Prin deformare plastic’, pe lang modificares. formei si dimensiunilor, se redlizeaz si o modificare a structurii si implicit a proprieti{ilor de rezistenta mecanicé si plasticitate. Tyeformarea plastic se poate realiza la diferite temperaturi cu, rezultate diferite in ceea ce priveste atal structura, cat si proprietafile objinute in urma deformarii, Practic, din acest punct de vedere, exist dou’ tipuri de deformare plastica si anume ; deformarea plastica \a vece si deformarea plastica la cald. ‘Temperatura eare delimiteaza cele doua tipuri de deformare poart% numele de temperaiurd de recristalizare, aceasta nefiind 0 constanta ci, depinzind de mai mulfi factori, in principal de puritate ; este considerata drept 0 caracteristica de material. 6.2. DEFORMATIL ELASTICE. DEFORMATII PLASTICE. CURBELE_TENSIUNE-DEFORMATIE Sub acfiunea unor forfe exterioare, materialele metalice pot suferi doud tipuri de deformafii: deformafii elastice (cu caracter nepermanent) si deformatii plastice (cu caracter permanent), Deformafiile elastice sunt deformatiile al céror efect asupra formei, dimensiunilor, structurii si proprietatilor materialului inceteaz in momentul anularii forei exterioare care le-a produs. ~. Deformatiile plastice (totdeauna precedate de deformatii elastice) o data produse, efectele Jor se pastreazA si dupa incetarea acfiunii forjei care le-a provocat Aparitia detormatiilor elastice sau plastice depinde de marimea tensiunilor aplicate materialului. Relafiile intre tensiuni si deformatiile pe cate acestea le produe sunt. reprezentate grafic prin curbele tensiune-deformatie (fig. 6.1). Tensiunea ce delimiteazi domeniul comportarii elastice de domeniul comportirii plastice poartaé numele de limita de curgere. La aplicarea unei tensiuni mai mici decat limita de curgere ay (fig. 6.1, a), apare o deformatie elastic’ ; la incetarea aplicarii forfei, materialul isi reca-~ pata forma inifiala (revine la punetul 0), deformatia dispirind. Prin aplicarea unei tensiuni ¢, mai mare deeat limita de curgere (fig. 6.1, a), dupa indepartarea fortei, materialul nu-si mai recapata forma inifiala (nu mai revine in punetul 0), ci apare o deformatie plastica cu caracter permanent ¢; Tensiunea maximi la care rezist4 materialul inainte de a se rupe se numeste reaisten{it la rupere, pentru care se obtine 0 deformatie maxima. 74Tensiune Tensiune £1 Detorrnete && Detorinatie Detormayie a D ¢ Fig. 6.1. Curbe tensiune-defonmatie : 4 — aparitia unet deformatii permanente «, la aplicarea une! ten- stunt ¢,>9, ; 0, ¢\ cresterea Limite: de cirgere (Gurificarea ma- ‘teriaiului) 1s testarea unor probe deformate anterior. Daca se ia o proba din materialul deformat plastic anterior cu ot si retesteaz%, se constati obfinerea unei curbe diferite tensiune-deformalie (fig. 6.1, 6). Se constat’ c& limita de curgere a noului material are valoarea a, > oy ‘Aplicarea unei tensiuni o, mai mare decat limita de curgere o, determind aparifia unei deformatii plastice e,. Cresterea in continuare 2 tensiunii aplicate pana la valoarea limitei de rupere duce la cresterea deformatiei plastice re- manente pan& la o valoare maxim mai mica decdt in cazul materialului inifial, Repetarea test&rii utilizand o probi defcrmata anterior cu 2, arat& o nous crestere a limitei de curgere de la 9; la az'sisciderea deformajiei maxime inainte de rupere. Asadar, pe masur& ce materialul este mai puternice deformat, acesta se durifica (crese limita de curgere si limita de rupere), in timp ce plasticitatea scade, Aceasta:durificere a materialului ar putea continua pani cAnd limita de curgere devine egal cu limita de rupere, tn acest caz, plasticitatea materialului devenind nula (fig. 6.1, ¢). Evident, din acest moment, materialul nu mai poate fi deformat plastic in continuare ; orice efort.aplicat peste aceasta limit ar duce la distrugerea integritafii structurale a materialului. Aceast& durificare a materialului metalic prin deformare plastica poarta numele de ecruisare sau durificare sub efort. 6.3, MECANISMELE DEFORMARIIL PLASTICE 7 La seara atomica, deformarea plastica a materialului metalic se realizeaza prin deplasari ireversibile ale unor pachete de atomi in raport cu altele, prin doua mecanisme : alunecare in interiorul graunjilor si maclare. Alunecarea pachetelor de atomi in interiorul gréuntilor cristalini se realizeaz& pe“plane de thare densitate atomici, numite plane de alunecare. Pe * . %Fig. 6. Reprezentarea schematict a deformarii ”plastice : prin alunecare @ — rofeaua inifiald : b — deformare clastica ; ¢ pe Planul de alunecaré ; d— i alunecarea Iaiutrarea deformajiel elastice. aceste plane, ahunecarea se realizeazi dupa direefii de mare densitate atomica, numite direcfii de alunecare (fig. 6.2). Produsul dintre numérul planelor de alunecare si numérul direcfiilor de aluneeare corespunzitor wnei deplasari prin alunecare determina numarul sistemelor de alunecare dupa care se poate produce deformarea plastica a unui material metalic. Numirul sistemelor de alunecare depinde de tipul refelei cristaline si determina capacitatea de deformare plastica a unui material metalic. in acest mod, se explic& plasticitatea scazut’ a metalelor cu retea hexagonal compacta, (HC), cum sunt zincul, cadmiul, magneziul etc., care prezint& © singura familie de plane de alunecare (de mare densitate atomicd), planele {0001}, si trei directii pe care atomii sunt asezati foarte dens (diree\ii de alunecare), direcfiile <1120>. Pentru aceste metale, rezult& deci, doar trei sisteme de alunecare la deformarea plastics. In cazul metalelor cu refea cubicd cu fete concentrate (CFC), eum sunt cuprul, aurul, arginjul, aluminiul, fierul y ete., existenja unui numdr de patru plane cristaline de mare densitate atomica, din familia {111 }, si a unui numir de trei directii de alunecare pe fiecare plan, din familia’ <110>, determina existenfa a doulisprezece.sisteme de alunecare. Aceasta explic& capacitatea foarte mare de deformare plastici a acestor metale. La metalele cu rejea cubici cu volum gentrat (CVC), preeum eromul, molibdenul, yanadiul, fierul « etc., planele de mare densitate atomicd sunt planele din familia {110}, dar, densitali atomice apropiate prezinta si planele din familiile {112} si {1234, directiile de alunecare fiind totdeauna’directiile <111>. Aceste metale prezint& asadar un numar foarte mare de sisteme de alunecare, respectiy patruzeci si opt, dar, datorit& densitatii atomice mai mici ale acestor plane in comparatie eu planele {111} din retelele cubice cu fete centrate, capacitatea de deformare (plasticitatea) a metalelor cu refea cubic& cu volum centrat este mai tedusi decat a metalelor cu retea cubic cu fefe centrate. - Ia aplicarea unor sarcini foarte mari (in special la materialele metalice cu capacitate seazuth de deformare plastic’, metale eu retea hexagonal compacta), deformarea plastic se poate realiza si prin maclare. Maclarea reprezint& o forfecare local a retelei cristaline sub actiunea sarcinii aplicate, care determind o rearanjare a pozifiilor atomilor, astfel incdt’ regiunea maclata devine din punct de vedere cristalografic imaginea in oglind& a restului cris- 76 a 4 -Plan ce maciare Macté oo Pian de madare Fig. 6.3. Deformarea plastica prin maclare : @ — rejeaua inifiala ; 6 — rejeaua cristalina dupa mactare. talului (fig. 6.3). Planul care delimiteaz’ zona maclaté de restul cristaluluj poarté numele de plan de maclare. Maclarea poate s& precead’ alunecarea, poate si se producd simultan cu alunecarea sau se poate produce dupa deformarea plastick prin alunecare. Deformarea plastica prin maglare este practic de numai cateva procente, dar, prin faptul c& determina reorientari cristalogratice, maclarea creeaz’ posibilitatea aparifiei de noi sisteme de aluneeare prin aducerea de noi plane gi noi directii de mare densitate atomica in pozifii favorabile alunecarii. Datorita orientarii cristalografice diferite in zona maclata fata de restul cristalului, maclele se vor comporta diferit la atacul cu reactivi metalogeatici. Acestea vor aparea la microscop sub forma unor benzi subfiri delimitate de planele paralele si nuanfate diferit in raport cu restul cristalului. 6.4. DEFORMAREA PLASTICA LA RECE ‘ 6.4.1. GRADUL DE ECRUISARE Deformarea plastici la rece a materialelor metalice prezinté o serie de particularitaji care rezida in’ importante modificdri ale structuriksi pe aceasta baz, ale proprietatilor mecanice de rezistenJa si plasticitate. in timpul deformarii plastice la rece, are loc modificarea formei dimensiunilor si orientarii graunjilor eristalini, care se pistreazi dup incetares deformarii. Tot in acest timp are loc si modificarea structurii fine, respecti® formarea blocurilor in mozaic-sau a subgraunfilor, Aceste modificari ale structurii au implicafii imediate asupra proprietatilor, realizandu-se 0 crestere a proprietafilor de rezistena (limita de curgere, limita de rupere, duritatea), in detrimentul, proprietatilor de plasticitate (alungire, strictiune). Are loc asadar eeruisarea materialului (durificarea sub efort), care reste cu cresterea cantiliii de deformare a materialutui (v. paragratul 6.2). 71 Beruisarea, care este rispunsul materialului la deformarea plasticé la rece, se poate aprecia cantitativ prin coeficientul de ecruisare numit si ,modulul de plas- 2° ticitate” (fig, 6.4), care, reprezint& panta curbei reale tensiune-deformatie in’ domeniul comportarii plastice. Se poate scrie : a (6.1) sau: Tensiune real log 6; = log k + nlog in care: a, =tensiunea real aplicata ; Deformatie reaig k =constantt, egali cu tensiunea cAnd Fig. 64. Curbe rea- . eal; le tensiune-deforma- dovetail Sie pentru’ materiale cy =deformatia reala. cu coeficienti ‘de e- Pentru materiale cu ,.n‘* mai mare (tabelul 6.1) cruisare diferité. se ob{in capacitafi mai mari de ecruisare la o deformajie data, Utilizared nofiunii de coeficient de ecruisare permite diferenjierea cantitativé intre diverse materiale din punetul de vedere al capacit&tii de a se ecruisa in timpul deformérii plastice. 1 Coeficientul de ecruisare yt" este relativ seazut pentru metalele cu refea hexagonal compacta, fiind mai mare in cazul metalelor cu refea cubic& cu volum centrat gi in special in cazul metalelor eu refea cubied cu fefe cen trate. + Pabelut 6.1 Coeticientii de ecruisare pentru diferite materiale metalice Materia sees | 4 K (Nim [ita HE 005 Ta Ofet aliat Fecopt we 05 50 Ofel ew carbon medi GEG : revenit cvc 0,10 1590 Molibden z cve 0,13, 735 Cupru CFC 0,54 320 cu — 30% Zn GF 0,50 910 Ofel inoxidabil austenitic CFC 0,52, 1540 DupA The Science and engineering of metallic materials. 6.4.2. ROLUL DISLOCATIULOR IN ECRUISARE In timpul deformarii plastice la rece, ere loe o puternied erestere a den- sitapii de dislocafii in material. Inaintea deformérii plastice, un material metalic confine un numér relativ mic de dislocatii (aproximativ 10% cm-linie de dislocatie pet cm* de metal). Fenomenul de ecruisare este determinat de franarea migcirii dislocatiilor de catre obstacole care se formeazi chiar in timpul deformarii plastice. 78Aes Fig. 65, Sursé Frank-Read : a — dislocate cu capetele tixe (blocate) ; b — sub actiunea tensiunil distocajia se curbeazs ; ‘e— farmarea puclel de dislccatic ;. — dislovafia initiald poate crea) howd Oucla. Prin aplicarea unei tensiuni mai mari decat limita de curgere a materialului (in domeniut plastic), dislocatiile incep s& alunece pe planele lor de alunecare. In timpul alunecirii, 0 dislocatie poate intalni obstacole care determina franarea imi eesleia prin fixarea (blocarea) extremitajilor liniei de dislocatie (interacjiuni intre dislocatii, formarea unor dislocatii imobile, limite de-gr’unte, precipitate microscopice etc.), Continuarea apli- c&rii tensiunii face ca, datorit& extremitijilor blocate ale dislocatiei, in in- sercarea sa de deplasare, aceasta s4 se curbéze dela mijloc. Curbarea disto~ cajiei de la centru are loc din ce in ce mai mult, concomitent cu rotirea in jurul capetelor fixe, pan cind la un moment datsajunge sa se ating pe sine formandu-se o byela (fig. 6.5).- Dupa formarta buclei de dislocafie, dislocatia initial’, ramandnd in continuare fixata, poate genera, in condiliile continuarii aplicdrii tensiunii, © nous bucla de dislocajie, si asa mai departe. Acest ecanism de multipli- care a dislocaptilor poart% numele de sursa Frank-Read. Prin aceste mecanisme, numéarul dislocatiilgr creste foarte mult in timpul deformarii plastice, ajun- gand la aproximatiy 10'? cm linie de dislocatie per cm?-de metal. Cresterea numarului de disld@a{ii generate de sursele Frank-Read determina cresterea tensiunii necesare deplasirii acestora, avand ca efect ecruisarea materia- “lului, :6.4,3. VARIATIA STRUCTURII SI PROPRIETATILOR CU GRADUL DE DEFORMARE PLASTICA LA RECE In practica, pentru objinerea simultana a formei 5ia anumitor ansambluri de proprictaji ale unor prodvse metatice se pot aplica diferite metode de des formare plastici la rece (fig. 6.6). Aga cum s-a vazut In paragraful 6.2, in timpul deformarii plastice la rece, ecruisarea unui material metalic creste eu cresterea, marimii deformatiei c, respectiv cu cresterea cantitafilor de deformare aplicata materialului. Ca wrmare, controlind cantitatea de deformare aplicaté unui material metalic se poate controla gradul de ecruisare a acestuia, é Cantitatea de deformare se defineste prin gradul de deformare plastica la rece (2 %), care se.poate calcula pe baza uneia din relatiile : Mo = 4 yo9194) san ¢ = 424 poop %), (6.2)=f Las A ie ’ 1 9 Pig. 6.6. Prezentarea schematica a diferitelor metode de deformare plastica la rece : 4 — laminare; b — forjare ; 6 — wrefllare ; @ — exitudare ; ¢ — ambutisare ; — tntin- Z dere }'9 ~“ineovolere, Fig. 6.7. Alungiree gréuntilor in timpul deformarli : @ — granulafia inaintea deformarit ; b = granulayis dupa deformare. in care : dy si A reprezinté dimensiunea (mm), respeetiv aria (mm?) inaintea deformirii ; d gid dimensiunea (min), respectiv aria (mm*) duph deformare. In timpul deformarii plastice la rece, in materialele metalice monofizice (metal pur, solufie solida), are loc modificarea formei si dimensiunilor griun- filor, acestia alungindu-se paralel cu directia de deformare (fig. 6.7). Alungirea grauntifor este cu alat mai pronuntata cu et este mai mare gradul de deformare plastica Limitele de gréunte devin mai putin evidente, iar structura capata un aspect pronunjat fibros (fig. 6.8). In acelasi timp, constituentii structurali fragili (incluziuni metaliée fragile, cum ar fi oxizii, griunyii de faz% seeundard ete.) se sfaram{ si se aliniazd in siruri paralele cu direcfia de curgere a materialului in timpul deformarii. Modificarea formei si dimensiunilor grauntilor in timpul deform plastice la ree@este insofita si de rotirea unor graunfi, astfel incdt anumite plane de alunecate gi directii de alunecare se orienteazd paralel cu directia de deformare. Acest Jucru se produce la grade mai mari dé deformare plastica, fenomenui purtand numele de orientare preferalé sau texturdt si determina o 80é ¢ . d Fig. 6.8. Aparifia structurii fibroase ia deformarea plastica la rece a unei probe de cupru, cu diferite grade de. deformare : @ = Grad de deformare 0%; b — grad de detormare 31%: ¢ — grad de deformare 8% 5 d — grad de deformare Fig. 6.9, Texturs (orientarea preferatd) : @ — fibroasa ; b— de Laminare, — Studiul gl ingineria matertatelor, ed. .03 * . 81puternic’ anizotropie de proprietafi. Astfel, in cazul trefilarii unei sirme de ofel (material cu refea cubica cu volum centrat), graunfii se orienteazd cu direcfiile <110> paralel cu directia de tragere, in timp ce In cazul unei sarme de aluminin (cu refea cubicd cu feje centrate), direcjiile <111> se yor orienta paralel cu direc{ia de tragere (fig, 6.9), denumita ava de texturd. In cazul laminarii la rece a tablelor, pe Langa o directie paraleli cu directia de laminare (axa de texturi), se realizeaz’ si orientayea unui plan paralel cu planul de laminare (plan de texturd). in metalele cu rejea cubied cu volum centrat, textura de laminare {110} este {100} < 110 >; in metalele cu refea cubied cu fete centrate {110} <112>, iar in metalele eu refea hexagonal compact {0001} <1120>. Proprietatile unei table laminate la rece vor depinde deci de directia de aplicare a sarcinii (tabelul 6.2). . Tabelul 6.2 Propri ti anizotropice determinate de textura tablelor laminate la rece cu diferite grade de deformare ¢ Metalul Gu dezoxidat £=0% e= 50% ? = 00% a ot | ea _-| 67 40 90% Cu — 10% St 5 = 0% 37 37 37 45 45, 45 mae 60 63 a (tod ase = 74 74 7 |= 4 3 3 a 82, wT 95 a7 far 32. 25 aL 45 28 Of — paralel cu directia de laminare; 90° — perpendicular pe directia de laminare. ‘Dupa The science and engineering of metallic materials. Modificarea’ structurii datorata deformirii> plastice la rece determina modificarea tuturor proprietafilor fizico-mecanice.- Astfel, pe masura cresterii gradului de deformere plastica ere loc cregterea caracteristicilor mecanice de rezistenta (limita de curgere, limita de rupere, duritatea), in detrimentul proprietatilor de, plasticitate (alungire, gatuire elc.). “In tabelul 6.3 sunt prezentate earacteristicile mecanice ale unui ofel carbon cu 0,2% C, in funefie de gradul de deformare plastica, iar in figura 6.10 este prezentala variafia caracteristicilor mecanice de rezistenfa si plastici- Tabelul 6.3 Variatia proprietatilor mecanice ale unui ojel eu 0.2/4C in functie de gradul de deformare plastica la rece cine fuentes Limita de | Atungirea | Gatuiren |» Duritatea deformare ¢ rupere ia Be i ty 3 mere | rm | td | Suge | “onan Thome 0 380 *. 270 30 80 108 10 480 340 [15 62 135 20 540 380 19 51 155 30 380 410 8 aL 381 40 B10 430 2 33 175 50 440 4 27 180 oo” 450, 4 20 185, 62 aFig. 6.10. Variajia caracteristiclior mecanice cu gradul de deformare la rece ia: — duraiumin ; 0 — slama; ¢ — cup. I BR s & —= Alungimea la rupereas SE £ z z 2 @ Gi E & od a - 100, » oO 100 ri PA & € 50) lto- 2 > 2s = zg 34 og e 3 & a wo § za we z & 0 t 10 0p © 0 %& 10 ') Gradul de deormare c tate in incercarea la tractiune a unor probe de duralumin si alama, cu gradul de deformare plasti In practiced, se poate utiliza corelatia intre gradul de deformare plasticad la rece-si proprietitile mecanice tn mai multe! moduri, Evident,*c& prin cunoasterea gradului de deformere aplicat unui material, se vor putea prevedea proprietatile mecanice ale acestuia dupa deformare, putind astfel decide dack © pies& confectionata din acest metal, cu gradul de deformare respectiv, asiguri rezistenta adecvaté in punctele sale critice. De asemenea, in cazul in care se urmireste alegerea unui material pentru 0 pies& care necesit’ o serie de proprieta{i minime, se poate stabili gradul de deformare plastic’ la rece, necesar a fi aplicat. Mai mult dec&t atat, se pot stabili dimensiunile initiale ale unui semifabricat care prin deformare sé conduca la okfinerea unor combinafii de proprietafi si dimensiuni finale, Pentru aceasta, se poate determina gradul de deformare la rece necesar objinerii proprietagilor, dup& care utilizind dimensiunile finale, prin introducerea lor in formulele de calcul ale gradului de deformare ¢, vor rezulta dimensiunile initiale necesare.. 6.4.4. TENSIUNI REZIDUALE 7 In timpul deformirii plastice 1a reve, 0 parte din energia consumata (aproximativ 10%) rim&ne inmagazinati in materialu! deformat. sub form& de energie potentiala. 83Aceasta este determinataé de deplasarile elastice ale atomilor care genereaza tensiuni reziduale. Tensiunile reziduale conduc la cresterea energici totale a sistemului si, in funetie de volumul de material in care actioneazi, pot fi de doua feluri: tensiuni macroscopice (macrotensiuni) si tensiuni microscopice (microtensiuni). * Tensiunile reziduale macroscopice ny sunt uniforme pe sectiunea unui material deformat. Astfel, de exemplu la suprafaja unei table laminate la rece pot aparea-puternice tensiuni reziduale de compresiune, in timp ce in centru apar tensivai de intindere (tig. 6.11). Ulterior, in timpul preluerarii prin aschiere, indepartarea tnei portiuni de material (stratul care conjine tensiuni reziduale de compresiune) conduce ja distrugerea echilibrulud realizat. In aceste conditii, din necesitatea de a se restabili echilibrul tensiunilor, tabla se va deforma. Tensiunile reziduale afecteazA si capacitate unei piese de a rezista la sarcini in timpul exploatarii (6.12). De pilda, daca un material care confine la suprafata tensiuni reziduale de intindere este supus la tractiune, tensiunea totala eare-va actiona asupra piesei va fi data de suma dintre tensiunea generata de efortul aplicat si tensiunea reziduala, . Este evident, in acest caz, ci daca tensiunile réziduale iniagazinate in suprafap’ sunt tensiuni de compresiune, acestea se vor opune tensiunilor de tracfiune aplicate, rezultand astfel posibilitatea inedrearii piesei cu sareina mult mai mare, " in cazul pieselor care necesita tolerante de dimensiuni stranse este necesar utilizarea materialelor metalice lipsite de tensiuni reziduale. In unele cazuri, in care piesele sunt solicitate 1a oboseala, acestea sunt supuse unui bombardament al suprafetei cu alice metalice, conducand la ecruisarea ace Tersnne de compnexune /freiucrare pan osehiere Fig. 6.11. ‘Tensiuni reziduale la laminarea la rece a unei' table : 4 — variatia tensiunilor pe sectiune (compensarea tensiuntlor de comprestune din supra faja cu tensiunt de Intindere In miez) ; b — indepértarea une! portunt de material la prec fueraroa ‘prin “ageniere ;¢ — deformatea sablet ea urmare a ‘aistrugerii echiibrulul: ten Tensiune maxima apicati Tensivne maximd aplicatd Z : > y ——— Tensiune de compreswne = @ Tensiune de compresiune % o F b F Pig. 642. Influenta tenstunilor reziduale asupra capacltijii de inc&rcare a unel bare incastrate : a — stratul confine. tensiuni Teriduale de intindere ; 8 — stratul confine *ensiun! reziduaie de compresiune, 84teia. Se introduc astfel in suprataté, tensiuni reziduale de compresiune cu efecte favorabile asupra rezistentei la uzuri si oboseald. Microtensiunile reziduale apar la limita sau in interiorul grivinjilor cris talini si au ca efect principal scdderea rezistenjei la coroziune a materiain- lui. 64.5. CARACTERISTIC] ALE DEFORMARII PLASTICE LA RECE < In timpul deformarii plastice la rece se produce ecruisarea materialului, ceea ce conduce la o serie de avantaje, dar si limite in ceea ee priveste aplicarea acestui prscedeu, 1. Prin deformare plastich la rece se obtine simultan durificarea mate- rialului_si forma final a produsului. 2. Se pot obtine toleranfe dimensionale excelente, precum si un grad avansat de finisare a suprafetelor, dupa deformare, 3. In cazul productiei de mas& a unor piese de dimensiuni mici, procedeul.de deformare plastica la rece se dovedeste a fi o metoda ieftin’. In cazul pieselor mari, procedeul devine nerentabil, deoarece gradele de deformare la rece sunt limitate, un grad mare de deformare putand duce la distrugerea integritafii structurale a materfalului. In plus, forjele deosebit de mari necesare impun ulilajt de deformare foarte mari gi costisitoare. 4, Unele metale, cum ar fi magneziul, care prezint o retea cristalina - hexagonal compacta, la temperatura camerei sunt fragile. Pentru astfel de metale se poate aplica doar o ‘deformare foarte mica inainte ca materialul sh se deterioreze. 5. In timpul deformatii plastice la rece are loc scaderea ductilital conductibilitifii eleetrice si rezistentei Ia coroziune a materialului. Scade- rea conductibilitajii electrice insa este mai redusi decat in eazul altor procedee de durificare a materialului, cum ar fi de pila durificarea ptin aliere (fig. 6.13). «20 60 20 60 350 so © 350 50'e @ 1% e x \ n. 280 4405 = 2 = = mia de oe Conductivitatea 8 E cure BoE elected : 2 20 30 © z 20 0 & ¥ 2 & z & g § 2 5 yz gy 20 2 : ag : z 70 ws £ 0 3 5 ‘ o) ° a 2 0 20 Gradul de detormare 7 Precentul de zine ° oy , Fig, 6.13. Durificarea cuprului prin : a — detormare plastics 1a rece ; ) — prim allere cu zinc, 85+ limita de curgere Tensiunam fy > inigald Limite Ge curgere ads Fig. 6.14. Tensiunile generate in sarma trefilata de forta de tragere Aceasta face ca deformarga la rece's& fie un procedeu mai bun de crestere a rezistentei materialelor conductoare, cum sunt de exemplu ‘firele de cupru utilizate la transportul energiei eleetrice. 6. Deformarea plastic# la rece conduce la aparijia tensiunilor reziduale, precum si {a comportarea anizotropica a materialului, Aceste fenomene pot fi daunatoare sau benefice, in funcfie de modul in care pot fi controlate. _7. Unele tehnici de prelyerare prin deformare ‘a materialelor se pot realiza numai in cadrul deformarii plastice Ia rece. Un astfel de caz il reprezinta trefilarea sarmelor. In cazul trefilarii, sirma de o anumita dimensiune dy este tras printr-o matrija din care iese cu dimensiunea redusa d, (fig. 6.14). Forfa de tragere F, genereaza tensivni diferite in sArma pé sectiune la intrarea in matri{a si la iesirea din matr Secfiunea sarmei la iesirea din matrita find mai mica suport o tensiune mai mare numai datorit’ ceruisirii in timpul trefilirii. 6.5, INFLUENTA TEMPERATURII ASUPRA STRUCTURIT SI PROPRIETATILOR MATERIALELOR ECRUISATE. RECRISTALIZAREA Starea de ecruisare a materialelor ‘metalice obfinuta prin deformarea plastica la nece este o stare in afari de echilibru, motiv pentru care materialele ecruisate tind si treacd intr-o stare cu energie mai mick. Trecerea dintr-o structura in alta se realizeaza prin procese bazate pe difuzie si depinde deci de temperatura: Asadar pentru ca un material metalic ecrvisat st treacd dntr-o structura de echilibru, este mecesard incdlzirea acestuia, tratament “cunoseut sub numele de'tecoacere de recrisializare. Inc&lzirea materialelor metalice ecruisate determina producerea a trei fenomene, in funcfie de temperatura la care se face aceasta incdlaire : res-._ taurarea, recristalizarea si cresterea’ grauntilor. Restaurarea se realizeazd prin incdlziri la temperaturi relativ mici 0,3...0,47,). La aceste temperaturi nu se produc modificdri microscopice vizibile, ci numai in ccea ce priveste structura find, Are loc .difuzia unor defecte punctuale spre limitele de ‘graunji, anularea unor dislocatii de semn contrar aflate pe acelasi plan de alunecare ete., fapt care duce la sciderea tensiunilor interne reziduale. Structura confine ine’ un numar mare de dis- 864 ee ee 22k. ce s ry +o Z Sot £ , 1. Eee ge ha a b Fig. 6.13. Poligcnizarea poLigonizare, + Fig. 6.16. Influenta temperatunii asupra structurii materialului ecruisat: a — ceruisst ; 6 — dupa resGurare ; ¢ — dupa recristalizare ; d= dup cresterea griuntilore locatii care -prin deplasare pe planele de alunecare incep si se rearanjeze unele sub altele, formand pere{i de dislocajii ce au ca efect fragmentarea grauntilor infr-o serie de blocuri in mozaic, proces cate poarti numele de po- ligonizate (fig. 6.15; fig. 6.16, tabelul 6.4), Tabelul 6.4 Influenta temperaturii de recoacere asupra proprietitilor unui alia) Cu-12,5%/ Zn (v. aplicatia 6.11) Temperatura de | Dimensiunea | Rezistenfa la Conduetibilitates Tecocere | ‘gmuntelr” | tracttne Atungines lect ec) (mm) (N/mm) . (x 10° O-! m~) 25 0,100 560 3 5 16 100 oa 360 5 es 150 0,100 360 5 wee 200 0,100 560. 5 19 350 0.100 360 3 25 300 0009 25 23 20 350 ~ 0,008 385, 30 “a1 400, 0,012 336 40 21 500, 0,018 280 48 ; at 600 0,025 273 48 22 * 700 0,050 268 a 22 Recristalizaréa propriu-zist se produce 1a incilzirea materialelor ecruisate la temperaturi mai mari dec&t temperatura de recristalizare. Aceasta nu este constanta, ci depinde de mai mulfi factori: gradul de deformare, puritatea’ materialulni, temperatura de defofmare la rece, granulafie etc. 87.mperatura de recristalizare scade cu cresterea gradwlui de deformare ta rece, Exist un grad de deformare minim, de aproximativ 30...40% sub care reeristalizarea mi se va produce. aderea dimensiunii_gréun- & filor deformati la rece conduce, 2 datorita maririi limitelor dintre 3 griunfi si deci a posibilitajii de a germinare a noilor gréungi, la sca= = Gerea lemperaturii de recrista~ & | lemoerctura de lizare, De asemeftea, cu cres- & Jrecrstatizare aa terea graduluide puritate a unui material, seade temperatura de Teniperatn de secascerr recristalizare. Astfel, metalele Fig. ‘6.17. Iafluenta timpuini de recoacere ~ Pure vor avea o temperatura de asupra temperaturii de recristalizare. ~ recristalizare mai scdzutk deeat aliajele tip solujie solida, Timpul de recoacere influenfeaz% de asemenca, temperatura de recristalizare in sensul seiderii acesteia (fig. 6.17). Dublarea timpului de recoacere determina sciderea temperaturii de recristalizare cu aproximativ 10%, In pracfic&, rezultate bune privind determinarea temperaturii de reeristalizare sp objin cu ajutorul relatiei lui Bocivar : Tr = KT “[K] (6.3) tn care constanta K are valoarca 0,2 pentru metale de Inalta puritate ; K = 0,3...0,4 pentru metal de puritate tehinied si K = 0,5...0,6 pentru aliaje _ dé tip solutie solidi “(tabelul 6.5). Tabelut 6.5 ‘Terhperaturile de recristalizare pentru cateva metale -, 6 ee ee ‘Temperatura de ‘Fomperatura de topire recristalizare “c temperatura eamerci ~ de recristalizare. b — pentru 4 ® tu Méimea de grtunte dee ayn Conductivitaten electric (%) ON ieee oa 8 75 th : o TOT a 600 Gradul de detomare , Resturare, _ Fig. 6.20; Influonja gradutui' de deformare la rece si a temperaturit asupra pro- Temperature “dé recoacere (°C) Recristaltzare prietéfilor unui aliaj Cu-959/eZn. 90 oL— (resterea -gniuntilor6.6. TEXTURA DE RECRISTALIZARE Desi in urma recoacerii de recristalizare sunt eliminate majoritatea efectelor deformarii la ‘rece, orientarea preferata sau textura poate persista determinand o comportare anizotropica- a metalului recristalizat. 5 In general, texturile de. recristalizare sunt in- dezirabile. De exemplu, in cazul ambutisarii adanci a unei cutii de bantura din tabla fecristalizata; care pig. 6.21, Aparitia prezintd textura de recristalizare, anumite portiuni rechilor* datorate 2 ie 2 : _ neuniformitatii de- ale foii de tabla se deformeaz’ mai mult deeat alte formacii la ambu portiuni, determinand formarea undr ;urechi (fig. 6.21). saren unel table care La metalele cu refea cubici, de exemplu, aceste urechi enamine: se formeaza la intervale de 90° in jurul cutiei. Alteori, ins textura de recristalizare este util’, ca In cazut tablelor si- licioase utilizate la confectionarea tolelor de transformiator. Acest: aliaj se magnetizeazi foarte ugor in direcfiile {001}, orient&ri care corespund texturii de recristalizare, - ’ 6.7. DEFORMAREA PLASTICA LA CALD is Se considera deformare la cald, deformarea plastic’ realizat’ la temperaturi superioare temperaturii de recristalizare. In timpul deforméarii plastice la cald, materialul se ecruiseazi, dar; datoriti vitezei mari de difuzie, a aceste temperaturi, ecruisajul este repede inliturat prin recristalizare, astfel inet materialul ramane permanent in stare: plastica (fig. 6.22), Din acest motiv, deformarea plastic la cald prezinta 0 serie de particularitafi Fig: 622. Reprezentarea schematic& a evolutiel formei_ si dimensiunilor gr&unfilor cristalini in timpul deformarii plastice la cald prin laminare. -91si avantaje (dar si unele dezavantaje), care o diferentiazi net de deformarea la rece, prezentate in continuare. * ay 1. In timpul deformiarii plastice la cald, nu apare nici un fel de durifi- ease, in consecin{a gradul de deformare plastics poate fi aproape nelimitat. tn aceste condifii, un lingou de dimensiuni mari-poate fi redus la dimensiuni foarte mici printr-o succesiune de deformari la cald. Inceputul operatiilor de deformare se realizeazd la temperaturi mult sa- perioare temperaturii de recristalizare, la care limita de curgere a materialului este foarte mica, deci plasticitatea este mare. Ultima treapla de deformare se realizeazi de obiegi eu un grad mare de deformare, la o temperatura imediat superioara temperaturii de recristalizare, pentru a se obfine o granulajie cat mai find, 2. Prin deformare plastic’ la cald se pot climina unele defecte de turnare sau se pot minimatiza efectele lor. In acest proces, are loc compactizarea materialului prin sudarea golurilor de la turnare (sufluri, microretasuri), care se realizeazd prin difuzie. Segregarea macroscopicé poate fi de asemenea redusa, pe masurace, prin deformare crescanda, suprafaja si centrul lingoului sunt apropiate din ce in ce mai mult, Temperaturile inalte din timpul deformarii ajuta la, inla- (urarea prin omogenizare a structurii dendritice produse in timpul solidifi reducand astfel si microsegregatiile si rezultand o structu otropicd fina eu graunti echiacsi. 7 3. La temperaturi inalte, metalele ou retea hexagonal compactii, cum ar fi magheziul, zincul ete, prezinta sisteme de alunecare mai active, astfel in- * cat plasticitatea este superioara, permifand deformari mull mai mari decat prin deformarea la rece. - 4. In cazul deformirii plastice la ald se poate obtine o structura fibroasa ca gi la deformarea la rece. Exist& inc& o mare deosebire in structura fibroasa a unui materigl deformat plastic la cald. Structura fibroas de deformare la rece este generat de alungirea pulernicé a griunjilor metaluhti in direcfia de deformare, in timp ce metalul deformat la cald va prezenta gréunti echiacsi, fiind permanent recristalizali, datorita temperaturii inalle. Struc- tura fibroasi de deformare plastica la cald este determinata de prezenja ineluziunilor ‘si impuritafilor solubile din’ material. in timput deformarii, incluziunile fragile se sfarama, dispundndu-se in siruri in lungul curgerii materialului, in, timp ce ineluziunile plastice se alungesc in aceasta directie, rezultand in final o structurd format din fibre metalice separate intre ele de giruri de impuritafi. Structura fibroasa de deformare plastic’ la cald este deci o structuri fibroasa de impuritati. La ofeluri, formarea structurii fibroase influenteaz4 si structura rezultata prin racire ulterioara. In cazul ofelurilor hipoeutectoide, in timpul rieirii de la temperatura de deformare, ferita proeutectoida, cristalizeaz’. pe sirurile de incluziuni, iar in spatiile intermediare, austenita se transforma in perlita. Dupa racire, structura va fi alc&tuit& din siruri de ferita alternand cu siruri de-perlit’, aceast§ structura 92 efiind denumita ,strucura tn benzi* sau ,structurd I siruri™ si este caracterizat& printr-o puternica anizotropie de proprieta 5. Structura si proprictatile finale ale materialelor deformate plastic Ja cald pot fi mai putin uniforme pe sectiune decdt in cazul materialelor de- - formate la rece. De exemplu, in caaul lamindrii sau matrifarii la cald, eilindrii de laminor sau matrijele care au in mod normal temperatura mull mai anic& dee&t metalul, contribuie la racirea mai rapida a suprafejei in comparajie cu centrul piesei. In aceste condi{ii suprafata va prezenta o granulatie mai fina decdt centrul, deci gi proprietiti diferite. 6. Finisarea suprafejei la deformarea plaslici la cald este de obicei mai slaba decat cea obtinut& prin deformare la rece. Oxigenul poate reactiona eu metalul la suprafala, formand oxizii (tunder), care sunt forjati sa patrunda in material in timpul deformarii, inriutatind ealitatea acesteia. In cazul unor. metale, cum ar fi de-exemplu wolframu), acesta reactioneaza ataf de violent cu oxigenul, ineat nu pot fi deformate la eald, decdt in almosfera de protectic, ‘ : 7 7. Preeizia dimensional, in cazul deformérii plastice la cald, este mai dificil de objinut, avand in vedere c& metalul se contracta in timpul r&cirii, De aceea, Jinand con si de deformatia elastics, este necesar ca la proiectarea dimensiunilor unei piese obfinuta prin deformaye la cald, s& se fini seama de acest lucru prin supradimensionare. . In unele cazuri, pentru anumite piese, se poate aplica o combinatie inte deformare plastic’ la cald si deformare la rece. Astfel, dupa ce suprafata piesei objinuta prin deformarea la cald a fost curdjata si oxizii tndepirtati, se aplicd 0 deformare la rece in scopul objinerii dimensiuinilor finale si a ‘pro- prict&yilor dorite. ~ 6.8. SUDAREA METALELOR PRIN DEFORMARE PLASTICA Gene Att deformarea plastic’ la rece, cat si deformarea la cald sunt utilizate in unele condifii la Imbinarea prin sudarea unor metale. Sudarea prin deformare reclama anumite conditii in ceea ce priveste calitatea suprafejelor ce urmeazd a fi sudate si forla aplicata. Impuritatile de pe suprafetele ce trebuie imbinate trebuie indepartate sau s{irimate in particule diserete prin procesul de deformare, iar presiunea aplicat& trebuie sf fie suficient de mare pentru a aduce atomii de pe cele doua suprafete in contact intim. . In figura 6.23 sunt prezentate schematic cdteva metode de sudare prin deformare plastic’. Sudarea la rece a doua foi din tabla se. poate realiza prin deformare local. intre poansoane (fig. 6.23, a). Rezistenja legaturii poate deveni mai mare decat rezistenta materia~ lului de‘bazi chiar daci-inbinarea are o grosime mai mica, datorit’ defor miarii locale (fig. 6.24). Exista totugi un grad de deformare-optima pentru care rezisten{a imbinatii este corespunzatoare. - -Tensiuneo 94 Forta Fore torah a= [vitrasonce t Intertotd Canduc tor Exploziv, Forja Jet metate UIST E Le Sedntere Rotetie Fig: 6:23, Procedee de sudare a metalelor prin deformare. plastica : @ —"sudare prin deformare local la reed ; b — sudare ultrasonic ; ¢ — sudare prin explo- Gradul de detormare ;@— sudare prin inducjie ; e — sudare prin friefiune, Fig, 6.24, Influenta gradului de deformate asupra rezistentei imbi- . nérii, si asupra” materialului de bazi la Sudare prin deformare locala la rece.O deformare prea mare determin’ Tabelut 6.6 subtierea prea mare a zonei imbin&rii -- yatorite citréi de catitate pentru sudare care nu mai rezisti la sarcini_ mari prin deformare ta rece Grosimea optima poate fi estimata, a catorva materiale metalice pentru un anumit metal, prin cifra : de calitate. Material! metalic Citra’ oe, salitass, % Cifra de calitate = 4.100 fy, Ar 33 : fo Pb rae (64) [Gu 4 “ ? Fe 8 in care: f, este grosimea final aimbi- |-{g;————— 5 narii, iar f, — grosimea inifialé acelor | q, i doua foi din tabla suprapuse, | Atco Gu ___ 2 ’e cu Ni a Valorile caracteristice — pentrn cifra de calitate a cdtorva metale sunt prezentate in tabelul 6.6. Gradul de deformare plastic’ necesat, pentru rea- jizarea sudurii poate fi caleulat din relatia : Hh 199%), (6) e= % In cazul unui grad de deformare prea mare, cifra de calitate’ calculata” va fi mai, mica decit cea optima. In acest caz, imbinarea prezinta o limita de curgeré mare prin ecruisarea zonci deformate, dar are o grosime prea mick pentru a prezenta o rezisten{ suficienti. Dac& ins& gradul de deformare este prea mic, citra de calitate calculata este mai mare dec&t cea optima si in acest caz nu se realizeas’ 0 sudura corespunzitoare. - Majoritatea proceselor de sudare prin deformare se realizeaz4 si prin in- cAlzire. Sudarea cu ultrasunete a unor table metalice seamn’ cu sudarea _prin deformare local la rece (fig. 6.23, }). Realizarea insi de vibratii ultra- sonice (aproximativ 10000 Hz) determing imbinarea prin sudare la grade de deformare mult mai miei decat tn primul caz. De asemenea, acjiunile vi- brafiilor pot conduce la cresterea temperaturii imbinarii pana ta temperatura de -reeristalizare. Imbimarea prin explozie (fig. 6.23, c) se realizeaza la temperatura camerei, Explozia determind curdtarea cu vitezd foarte mare a suprafetelor de imbinare si suprapunerea lor la presiuni foarte mari care determina sudarea. Energia degajata poate creste in acest caz temperatura la interfa}i pana la topirea locala a materialului metalic. Procesele de sudare prin curenji de inductie sau prin friefiunt (fig. 6.23, d sic) se. bazeazt pe incalzirea local& concomitent cu deformarea necesar& sudarii. In cazul.sudarii cu curenji de inductie, aportul de caldura este realizat cu ajutorul unei spire inductive, iar In cazul sudarii prin frietiune, temperatura creste datorité frecdrii celor doud suprafefe in vimpul rotirii si pre- sari. . 6,9.. SUPERPLASTICITATEA Unele aliaje, special tratate termic si prelucrate, pot.fi uniform deformate cu un grad foarte mare de deformare (mai mare-de 10009,), aceasti comportare fiind denumit& superplasticitate. Astiel de aliaje pot fi deformate 953000--—+-——— = 2-208 d=25pm 2000 = “F000 a ot. 107 a = 0 Ss Ory 10° €(s) Fig. 6.25. Curbe’ de deformare tn stare super- Fig. 6.26, Alunecarea- inter- plastica ale aliajului Zn-23/,Al la diverse tem- granularé in timpul defor- peraturi : cmirli In stare superplastic @ — ourba, terisiune-deformatie ; > — varlajia ajun- Will Ia rubere in funciie de. viteza de deformare si modelate in forme foarte complicate intr-o singuré matri{a sau doar cateva matrite. 7 Dintre aliajele superplastice se pot aminti® T—6% AI—4% Vy si Zn —23Y, Al ete. Pentru ca un aliaj s& prezinte un comportament superplasti? sunt necesare anumite conditit : — materialul trebuie s& prezinte o structurd cu granulatie foarte fina ; diamtetrele graunfilor sa fie mai mici de aproximatiy 0,005 mm ; —.temperatura de deformare trebuie sii fie mare, respectiv-mai mare de 0,5 7, (P, = temperatira de topire in grade absolute) ; — viteza de deformare trebuie si fie foarte mica, de obicei 10-*.., 10-* s-*. In plus, tensiunea de curgere’ este foarte Sensibilé la viteza de deformare “fig, 6.25). Ductilitatea maxim& este obtinuta {a viteze de deformare cuprinse intr-un domeniu restrans de valori. Abateri mici de*la vitezele optime de deformare conduc la sedideri considerabile ale ductilitatii. Totodatt seaderea temperaturii determin’ sciderea puternica a ductilitatii aliajului. La sear& macroscopic superplasticitatea se caracterizeazi prin absenja gatuirii, cireia i se opune sensibilitatea mafe a tensiunii de eurgere la variajia vitezei de deformare ; in timpul deformarii in stare superplasticd se produc alunecdri foarte mari intre gréunfi avand ca efect reducerea texturii materialului (fig. 6.26). Ruperea materialifui la sfarsitul deformérii superplastice se realizeaza prin aparitia unor goluri micréscopice. Cresterek vitezei de deformare determina cresterea posibilitafii de aparifie a golurilor. 96 ‘CAPJTOLUL 7 _ ‘SISTEME DE ALIAJE. DIAGRAME. - . : : DE BCHULIBRU. FAZIC- 7.1, INTRODUCERE' . . . * Tntr-un material, cv.cAt avanjamentul atomilor este mai uniform, cu atat posibilitatea de‘alunecare*este mai ugoari, materialul este mai moale §i inai pufin rezistent. - Loo “ | Astfel, proptictatile mecanice ‘ale materialelor pot fi controlate sau mo~ dificate pfin ad’ugarea unor defecte in special’ atomii de substitufie gi de + . interstitie. Aceste defecte yor perturba aranjamentul atomic’ in rejea gi -: interfereaza-cu dislocdfiile, avand ca efect ‘modificarea proprietatilor. - x “Materialele pure an uiulte. utiliziyi in practici Insf, frecvent, in special odnd’ sunt necesaré’ proprietiifi mecanice tmbynatafite, sunt Eolosite aliajelé sau amestecurile de materiale. na _ Un aliaj este un ‘material metalic obtinut prin-amestecul intim al unui metal cu alte metale sau yetaloide ; aceste -amestecuri se redlizeazt de cele mai multe ori. prin topire si solidificare. Tetalitatea “aliajelor aledtuite din aceiasi componentiformea#é un sistem dé aliaje. Exist doud tipuri-de aliaje : aliaje cu o'singuré faz8 4 aliaje eu faze multiple: - 12, PAZE IN. SISTEME’ DE ALIAJE Sistemele de aliaje pot fi amogene, daca qu aceleagi caracteristici, fizico- chimice in Coat masa‘lor, sau eterogene, dacd sunt formate ‘din mai, multe ” parfi omogene fizic gi chimic. O parte a unui'sistem eterogen, din punct de vedere fizico-chimic se numeste fai, O fazh prezinté unele caracteristici “are acceagi structuri'sau-aranjament atomic peste tot; — aire aproximativ dceeagi compozifie si proprietati peste tot; - exist&.o interfafa‘stabilé Intre fazt gi orice fazi tneonjurdtoare. | De exempla, considerand un bloc de gheata intr-o camer cu vid, gheata ar Incepe si se topeased si, in plus, 0 parte din apa rezultatA s-ar putea evapora. fw acest caz, am avea tfei,faze coexistind ~ H,0 solid’, H,O lichid’ + gi H,O gazoast. Biecare din aceste forme de HO este o fazd distineti; fies . care are un aranjament atomic singular, proprietiji singulare gi o limita de- > finit& intre flevare formi. In acest, caz, fazele au compozifit identice; dar “aceasta nu este suficient pentru'a ne permite si considerim Intreffill sistem o faz’, ° ete . : Considerand un pahar eu api si un pahar eu alecol, apa fiind o fazd si alcoolul ¢ a dua fazd, dacd se toarn& ap ‘In alcool gi st amesteeti, varezuiltat “9 singurk faz. Paharut®a contine o solnfie de apa si alcool care are o structurd, propriet&fi si compozitie diferite de a cormponenfelor ce au participat la formarea ci, 2 . " | Apa gi alcoolul-sunt solubile una in ita, prezinth salybilitate neliitatd, indiferent de-raportul'de apt si alcool; dar o faz se prochice prin amesteca- * rea lor. * é . mes 9 — studiul gi tngingrta’ materiatetor > cd 200 =, . 9700800e Oo. . Loe oo Pig. 7.1, Aliaje ‘cupru-niche}-lichide-camplet soluble : Sana YS HRS opp ate ta sate ets, slot do obra nlenel siwwajl le Intamplare in rotor; ip atiajele cupruezine ou. 60 for measi.o dows faa: sori solupihvayt iaiiaie st Sn oun “toe ~ ti mod similar,“ ‘dacé va thebui si s¢ amestece eupra Lehié ou niche! th ‘ebid, sar produce doar a faza lichida, Alia | lichid rezuttat, are acceagi compozitie, proprietaji 9i structurd (fig. 7. fichelul si cuprul in gtare lichida- are solubilitate nelimitata, astfel incat attaeat de cantitapile relative de _" michel gi eupru, Se produce doar 6 taza lichida, " Daca aliajul cupru-nichel lichid se solidificd gi se riicaste: le: teipperatnra camerei, se produce o faz& solidi. Dupit solidificare, atémii de cupru’si nichel nu sé separa, ei Sunt. loealizagi la tutamplare in refeana cristalina. In cadrut fatei solide, struciura gi proprictifile sunt-aniforme: Guprul si-nichelul au | Solubilitate in star solida nelimitata. Aceast’ faza S0Hda poate fi denumitd solutie solid’ (fig. 7.1, 6). « ) Luandu-se ea exemplu, 0° cantjtate miek de sare (o 1828) introdusa, « "+ tntr-yn pahas cu ap (o doua fazd) $i amestecindu-se sared se va dizolva “complet tn ap’, rezultand o singurd fazA_—~ apacsirata. Totusi, dack se adfiug’ prea mull sare (nm apl, sarea tn exted se lasi fn 408 in parted inferioars axpaharnlui, I acest cag, recultit doud-faze, apa care. este saturatd cu sare si saren soliddi fa exces. Dei, aceast,sare are solubilitate limiteta in ap’. -" . Daed sé adaugh o cantitate mi de zine in’ curu Nehid, se preduce o solufic cu un singur Lichia.. Cénd acest lichia se raceste gi se soliditicg; rexutts o singerd solutie sulidd cu atomi.de eupru gi zinc situafi la tntamplare tn-re- “tdaua ‘cristalin&. Totusi, dack solujia lichi@A confine peste 40% Za, atoinii He. zine tn exces se -egmbin’ cu’ unii dintre atomii de cupry si pot forma compusul CnZn (tig? 7.1, 6. In acest paz, couxisth aouk faze solide — © soluji¢ solidi de cupra, saturat cu aproximatiy 40% Zn gi,un ¢ compus CuZn, Deci, solubilitatea-zinculut tn cuptu este limitata. a ree :‘ ee Sunt ¢ cazuri in.care unele materiale xu sunt solubile, de ‘exemplu, cazul o uleiului $i al apei sdu al aliajelor cupra-plumb. In ‘materialelé metalice pot fi una sau mai miilte.taze solide : elemente Chimie pure (metale pure), eal solide gi compusi chiniici (laze intermediate). 724. BLEMENTE CHING PURE ‘GHBTALE PURE) -MetaluY pur este o faz& aleatuita dint" singuilt specie de. atomi, carac- ~ terizat& printr-o refea eristalind specificd, curbele de ricire prezentind pa- Hiere ta temperatura de golidificare si la transformirile polimorfe, - Metaluk pur se caracterizeaza-prin conductibilitate electric& si termici mare, plasticitate mare si-proprietati de ‘Tezistenja (duritate, limita de ourgerey fezisten}a la rupere) ackzute. 782. SOLUPIL SOLIDE - oe Solupia solids TeprezintA o faz& care exista pe un interval. de concen-, frat gl in care atomil sunt dispugi intr-o-refea-unted gi au 0. Aistributie static "uniform, Dack ‘solufia solidi inclydé:unul’ diiites ¢einponentii aliajutui,. solusia _ ‘solid’ este donumité _Brimard, jar dacé domenint dé solubilitate corespunde ungr'toncentrafii mai mari gi.zin cuprinde nici unuldintre componenfi, solu-~ fia solid& erle secuidard Solutiile solide primare — care se mai numesc ji - faze terminale (stnt plasate la capetele segmentululde eoncentrapil) — sunt izomorfo cu metalul de bazh.sau eu solventul ; solufiile solide secundare éare sunt'faze intermediaré (nu cupriid ‘domeniul de compozisii niti unul din-. tre componenti) prezint& de obicei, un sistem de cristalizare Miferit ‘de. cel -al. . metalelor componente. Tatrodueerea atomilor stréini produce 0 aistérsiuiie. a rofélei crigtaline { “dack numaryl de’atomi ai metalului dizolvat“este mic, distorsiuaile sunt fo- cale, dar la un nwinat mai impértant de-atoraé, deci le concentrafii mai mari, distorsiuaea detérmin& o variatie a constantelor refelelor cristatine, Dis- “Corsiuites ‘relelet dateriti.prezenei atomilor striiui este un atest specific solufiilor solide. Solufiile solide se noteazé ‘cu literele alfahetulai gree! fay - yete.s a reprezinth pe diagrame totdeauna.o solufie solidi terminala. Solujiile’solidé sunt fazele cele mai freevente in~ aliajete industrial si ” aceasta datorité faptuldi c& in solutii solide predomind legitura metalict. In cazullegiturii nigtalice, este posibild at&t variatia ‘propertiei ‘atomilor,. ” e&t gi distributia lor Intamplitoare. Acest lucru favorizeaza formarea unor solupit solide dezordonate si ¢u domenii intinse de existenti. Din punctul de yedere al distributiei stomilor, solutiile soljde pat fide substitifie (sau fnlocuire) -si-de'interstijie (au patrundere). Io, printul caz, aferele care reprezintd atomii unui metal. dispugi i refea-pot fi inlocuite ici sicolo cu sfere de dimensiuni nu inult diferite, care reprezintt stom{i unui alt metal (fig, 7-2, -2). - Yn al doitea caz, sferele care r reviuta ‘atomii unui metal dispust intro Tefea las intre éle. spafii . (interst th care pot fi dispuse sfete de dimensiuni, mult mai mici,-corespunaitoare unui alt element (fig. 7.2, B). 99.+ Rig. 7.27 Selatal sotide’s Oe sudstituile ; & -- de intensifies -. Solugitle soblde-de substitugie pot ins s& se formeze numai in eazul in care dimensiuinile-atomilor Te permit s& se aranjeze impreun’ tn aceeasi ré-_, fea si deci diferentéle de diametre nu trebute 3% (8 mari. © . Tnflnenta factorilor care decid asupra-marimii solubilititii tn sistemele metalice (afinitate: chimicS, diferent& de mérime atomica, edhicentratie elee- jromied) este foarte complex si in prezeht au. fost stabilite reguli eu carae- ter semnificativ aplfcabile solutiitor solide terminale si parjial dnora dintr sdlufiile. solide secumdare (regulile Hume-Rothery), .si ahum — atomii metslelor trébule si fie de dimenshine similar’, cu nu mai mult dec&t 0 diferenja de 15% a razei atomice. Astfel, tensiunea sefelei produs& prin atomii dimensiona{i diferit este prea naré pentru a permite solubilitatea nelimitata ; : oe ~- mefalele’trebiie sh aib& aceeasi structur& cristalina; * ~ atomii metalelor. trebuie s ‘sib’ aceeasi valent’: astfel, divferenta electronului valen}4 poate permite mai degrabi formarea compugilor decdt a sohifiilor; - - . — atoitii metatelor.trebuie sii aib’ aproximativ -aceeasi -electronega- tivitate; dact electronegativitafile diferd semnificativ, ‘compugii ‘tind, din . TOU sh se formeze. Satisfacerea acestor coidifii face posibila formarea solufiilot solide cu solubilitate nelimitata, cum ar fi copru-nichel, bismut-stibiu, cadmin-mag- iéziu, argintspaladiu ete. fo oe Solusiile solide inferstipialy se formeazH ta condifiile'wnor diferente mari de diametre atomice, gi dniime de ordinul 4é-..59%. Atomii miei, eum sunt hidrogenul, ‘carbonwi, azotul si Dotul.pot forma solusii solide-interstitiale. Rejeaua cristalind a unei-solutli solide. interstitials. este. aceea> cores- panzitoare solventulpi, care este evident tofdeauna elementul cu -diametrul * mare. Prezenta atomilor dizolvati in masa si dimenslunite lor_vor determina o repulste faf& de veqinii apropiati, deci o distorsiune a refelei, cristaltne gio ugoara cresteie” 4 parametrului refylei.- ”, . “Distorsiunea rejelei -cristaline a golventitui jdatoritA prezentei atomilor strdini produce un efect de durilicare de mare importanj& tn aligjele de utilitate tehnicé,-efect manifestat prin eresterea’ caracteristiciler de Tezis: -tenfé mecanic& si o anumiti diminuare. a plasticitqii' solutier solide in raport cu proprietafile-mecanice’ ale metajulii de bazi. Spre exemplu, in sistemul cupru-nichel, s-a-introdus un atomt substitutional dé nichel in refeana de baza, cuprul. Aliajut reaultat cupin-nichél‘are registenté wai mare decat ‘aceea a cupruluipur. fn mod similar, adjugind-sub 40% Zn fm éupru, zineul se Comporta ca un atom substiiulionalcare durificd aliajul cupru-zine th comparatie cu ‘cuprul pur. . . 100° + ¢&, -o * 20 Element de atrere (A) | Fig, 73. “Rectul elementelor de alfete asupra reaistentel ta De eurgere @ cuprulul. :Gradul de duriticdre solufiet solide depinde: de doi tzetori. In primul rand, o:mare diferent a dimensiunii atomice intre atomul de -hazi: (solvent) si adomul adauigat (element dizolvat) va -creste efectul de durifieare. 0 dife- Tent de dimensiune mai*mare va produce o distorsiune mai mare a-rejelei, de bari, fichnd fn"acest fel difieild deplasarea dislocatiilor (fig. 7.3). Ia al doiléa:rand,’ cu e&t éste.mai mare cantitatea elementului de aliere addiugat, cu atat este inai‘puternic efectul. de durificare (v. fig. 7.3). Un aliaj de Cu—20% Ni este mai dur decat un aliaj Cu—10% Ni. Bineinteles, dagd se adaugi prea mult dintr-un-stom’cu diametral mare sau mic, limita ge so- luhititate poste fi depisit® si.apare un mecanism difectt de dutifieare — dn-- rificarea prin dispersi¢, . - Dutificarea solutiitor solide se manifest direct asupta ‘proprietagilor ma- terfalalui (lig. 7.4). , Rezultatele acestui efect includ urmatoarele : —-rezistenja ta curgere, rezistenta la (racfitine gi duritatea aliajulii sunt mai mari. deat pentru metale pure ; “= aproape igtotdeduna, -ductilitatea aliajului este mai nficd ~decat a-metalului pur; doar rat, cum ar'fi aliaiele Cu—Zn, durificarea sotupici solide creste at&t rezistenta cit si ductilitates ; ‘— eondiictibilitaten electried, a ‘aliajiilui. este mult mai’ mnie decat a sietalulal pur. . ‘ .ten as 5 20 Conductivitotes. ’ electried. ‘ Bn lees) 8 my Sc a8 Comdictivitnten’ electric’ fall, 3 a a 5° ‘tiller solutier solide durificate, Efectul adaosurller de: zine’ tn cupru» sasipra Proprie- -- : 129, COMPUSE INTERMETALICL- es a -Compusii interinetalici reprezintl,.0 ‘eategotte de faze din sliaje care.se formeazi 1s conipozilii determinate, corespunzitoare uaor animite rajpoarté intre elementele Chimice componente, exprimabile printr-o formula de tipul* ‘AaB, A,B,Cy cte.-(compus binar, ternar ete.) Din, acest “motive Hise mai -attibuie denusirea de compusi definifi, Compusil ~ 1 Niextomice! 110 3 50D, 1300 s 8 Temperatura (* ) “. 8 ®. Ni( Me de masd) ; Pig. 25, Diagrama de echifort fazic AL-Ni, % BO 100 102 © panS-la temperatura de topire cand tertnetalici. cristalizeazd tn reféle cristaline: siterite Ae. cele ale componenjiler si adeseori foarte complexe. Uni compusgi intermetalici, sunt. foarte, Stabili (de exerplu, -NiAl), avand'-temperatuti de topiré mult’, ‘mai mari decat ale metalelor com- in mod’ congruent . (sunt stabi tree direct tn stare lichidd). Alti compusi eu stabilitaté mai mica (de exempln, NiAl,, NigA(j, NigAl in figura 7.5) Se descompun ta topire _ (tepire incongruent). Compusii cu fopire congruent cristalizeart ai- rect din topitura; campugit’cu topire incongruenté sqformeazk prin teactie poritecticd solid-lichid. In ceea: ce priveste domeniul Jor de existenga (v. fig.'7.5), in timp ce unii compugi exist numai ld o compozitie stocchiometried precisi - ”(de exemplu, NiAl,), alfii pot exista -pe un-domeniu de compozitie (mai frigust = de exemplu, NigAl, $i NigAl, sdu mat larg, dé, exempht, NiAl. In | avest din urmé caz, se formeazX'solutii solide secundase cave “pistrearii ré- _ feaua erjstalin’ a compusului si proprictiitile lal, © . ompusii intermetalici stpethiometrici, mpreun& ext solufiile solide secundare se numese faze intermediare, Intruedt. apar Intré solufil solide ter- ainale hazate pe, componentii sisterrutui, : . : ~. In ceea ce’ priveste legitutile interatomice, fazele intermediare.prezint& 0. faare diversitate, Sunt compusi intermetatici. cu legltura aproape pur ionic&, covalenth sau iietalic’, dar freevent se intdineste legdtura mixti eare imbina caracteristicile «a douwk squ chiar tret tipuri'de legaturi pure. Dato- ritd acestor legituri, compusit sunk caracterizati prin duritate maré.” « _(__ Se obignuigste s6 se elasifice compusii jnterinetalici in tei" clase prin” zipale : . —, compusi electrochimici ; . : — éompug? de tip geometric ; . - — compugi electronici. +.” a. ' Sybdiviziunile importante ale fiectirei clase sunt prezentate in tabelul 7.1. - . ’ * f ' wo . 7 . : . ee Pabetut. 1.7 Clasitieares tezelor intertediare © "| Compusi cu strnetufa NaCl. Compusi cu structira CaF, . Gomipast em strnetira nS Compusi su strudtura,yNiAs — eu structura Madu, + = on structura MgZn,° -> ew structuta’ MgNiy_ Faze sigan ns ce Faze dé pitrundere (compupi interstitials) .| Compugi de tip geome- -tifei " Paze Laves’ cs | Comptsi-cleotroniai i o [2 . x : a Conipusii eleptrochimiei sunt compusi de calenfd normal cx legktura interatomicd ‘i sau covalenta. Ss - Datorits duvit&pit mari gi a fragilitayii, agestia nu.se intdlaese ‘in aliajele . /industriale in proportii mari degi in cantitate mica, dcesti compugi detSrmind “unele’ comporiri‘specifice, ~ : a » Compuslt 46 tip geometric: sunt compusii al cargr criteyin predominant . de'formare. tl constituie raportul: intra dinensiunile atomiler- compdnenti, + Cand aceasta diferenté de dimensiune atomich este inare se formeazd "_-compusi interstitiali ; 1a. dimtensiuni atomice relativ apropiate, ‘se formeazd ‘fazele Laves si. fazele’ sigma.” . a Compugii eloetronigi sunt: compus! care. se formeaz’ pentru anumite ra. Boarte fntre electronii de valengf si atomb:'La anumite valori de, coticen-* 8 faze B. Condéntratia electronic = 3/2 {tax + tare Goncentratia electronlet = 31/13 taze y Coneeatratia eledtronicd = 7/4 faze © *trafii electronice (ec. =.'3/2; 21/3 gi 7/4) se formenz& intrco mare varittate - de sisteme de aliaje faze izostructurale Aumite compusiclectranici.-De exem- - plu, Jace. = 3/2 se formeaz’ compust izostructurali cu faza 6 dim-alame - @efea CVC); lace. =21/13 se formeazh compusi izestructuralt eu faza y “material monofazie este format din una din. ecle trej faze ‘posibil din dlame (refea cubiek complexi) ja = 7/4 se formeaz’ compusi. izostructurali ew faza ‘¢-din alame. (rejea h.c.). ve . . * . i - "1.8 CONSTITUENTL METALOGRAFICI Examinarea la mfcroscop. a fazelor .dintr-un_material prezintd aspecte | structurale specifice numite constituen{i structuralt sau metalografici. Un ~ ‘metal pur, solufie solid& saz compus chimic. Acesti constituenti se prezipt’ fm sis- stemele monofazice sub form de cristale poWedrice omogene.. - . Solufifle solide au acelasi aspect mieroscopie eu metafele pure numai , dack sunt omogene, dack sunt neomogene structura miccoscopieé va fiden- - driticd. In figura: 7.6, @ se prezintA aspectul microscapic al unvi.inetal pur, solufie Solid’ omogéna sau compus chimie, jar tn figura 7.6, 6, aspectul mi- eroscopic al unei solufii solide. neomogene, ‘fntr-unl material bifazié, in afara unuia din cei trei constituenti structurali ai unui material monofazic poate s& apard si wn al: patrulea constituent format dintr-un amiestec ihtim’ diff cel pufin dou faze. Acest constituent poartt denumirea de amestec mecaiic Sati __ \agregat cris alin j fazele care formeazd un amestec mecanic se sepatd simuttan. Be din solutia lichid’, in care amestecnl mecanic se nuieste eutectic, fie din soht{ia solida, caz fi care se nutmesté eutectoid. Aspectul microscopic al amestecului, in thajoritetes cazurilor, este lamelar sau pynctiform. Aliajele binare bifazice sunt formate fie numai din amestec mecanie, fie dintr-an ames- ‘tee mecanic, fie dintr-un amestec mecanié gi un constituent menolazie {metal pur, solujie solid sau compus chimig). ete Dara aceste aliaje“binare bifazice con{in alatuti de amestee mecanic. $i metal’ pur sau compus chimic sub forma de cristale primare, aceste‘cristale au forme geometrice regulate (fig. 7.7). . Fig, 7.8. Aspectil schematic al structurli mi- Fig. 7.7; Aspectul sche eroscopice-a materiglelor mondfazice: ~ + matic @l structurii Be — metal pur, solutie sods na, eomIBUE cht- + “Eerekeqpice-a unui atie: Oo eT be woluiie solids necmonesa format din- cristale de - > -l ‘metal pur sau dompus + : ae Somme ‘ - din Hohid “si amestec miecattic. _Fig. 76." Agpectui schematic al strucluril unor alleje binsre bifazice : 2.5 Gistale sdoundare, de etal “pur, ‘solutie: sollda sat couust “unimte Yio egniltate mick Ge amosoo mecanie |b = ejen de meéial put, soistie Fehadl sau comput chkuls sf ‘ amestee meeani¢ je 4 Solute 3 ia sf aris ceundare acivalgrg de ones id cor = tale Ge testi! oie se ovate ‘ae coma, 3 ae ' Daca aliajele. binare bifazice sunt.formate din amestec mecanie 51 un con stituent monofazic secundar. (metal pur, solufie’ solid’ sau compus.chimic), acesta apare sub form’ de eristale nereguiate (fig. 7.8, @) j ded constituentul monofazic secundar este in cantitate mica, el se, gasesté sub forms de-retes’ . la himitele. gréunjilor dig. 7.8, 5). . * Wn ale aspect structural al amestecuriior meeanice este cel ‘format ‘din cristale primare de-solutie solidé si cristale de faz4 secundara- (care poate fi solutie solida sau compus-sceundar) exe au forms de dee, Iamele, discuri sau globule (fig. 7.8, ed). > 4 74 LEGBA FAZELOR Sistemele de aliaje se pot gasi fie in stare de-echiibru,fie intr-o stare tr afara echilibrului. Condifijle de echililru ale unui sistem pot, fi date de legea . fazelor care arati, dependenja nuntirului gradelor de libertate ale: sistemu- Ini de numérul ‘componenfilor si de numérul fazelor. Numirul gradelor de Hbertate (san varianta) reprezinti numirul factorilot. interni sau externi,-ea' temperatura, presiunea, concentratia, care pot Bi Nariate far a se modifica . Rumarul fazelor. din sistem, ‘Daci -numarul gradelor de libectate este egal cu zero (sistem invariant), factorii fizict de care depinde starea sistemului (temperatura, presiumea ete.) ny pot fi modificafi fri a proveca schimbaréa HumMryui de faze ; died. sis- + temul are un'singur grad de libertate (sistem monovarian{) este posiBil si -varieze unul dia factorii méntionati [Sai 3 provoea micgorarea sau, cregterea numarulyj ‘de faze ete. Notdndy-se cu N numérul comporentilor, éu’ P.au- mdrat theelor gf ed-V varianta sistemului, wes fazelot se serie sub- forma’: VeN+2~ oo “ty Considertna presiunea ca fiind Constanta, legea fazelor devine : : a “ 2 WeN PDR FO (7.2) Dae se considers un sistem format dintrun singur component (N ~ 1), gradut de tibertate minim '(V = 0). poate fi obfinut pentru P = 2. Deci Pot exista spnuitan cel mult dod faze gi aceasia numai la o amimitd tempe-" + fe . 165 x“ratur’, ceea ce inséamnia cl procesele de “topire:solidifiare’ ca’ si de teans- formare alotropied peritru metalele pure si.compusi ge desfasoara ta Lemipera~ “turd constanta. 0 singurd fasd poate exista Intrun interval de temperaturs,- deoarece Vi=1.° LO Peifru up sistem binor, staréa de invariants (V 0) poate (i qbtinuta ~ pentru P = 3;.cele.trei faze pol oxistg in echilibru’simultan numai pentru. © anumita témperatur’ gi concentratie. Pentru doud faze,.sistemul'este. uni- variant (V = 1}, adic’ starca rimane acceasl pe wn interval de"temperaturi, dar numai pentruo anumitd corelafie a concentratiei celor doud faze. Pentru. ¢ faza, sistemul este bivariant (V-= 2),.ceea ce insegmnd ¢& atat temperatura edt gi concentrafia pot varia independent, fara a se produte vreo schimbare, Din cele prezentate rezulté c4 intr-un sistem binar poate exista o singura . ““eoncentrajie, pentru care Solidificarea se produce ta temperatur’ constants, asa cum se Tutdmpli la metalele pute ; pentru rest aliajelor, procesul se > desfisoara pe intervale de temperaturi. Legea fazelor arat& deci c& un aliaj- poate céntine un. numir de fare cef mult egal-cu nunirul componentilor, afacé.ge cazul unor condifii de ‘temperatura constant’ gi: compozitie ale fazelor fike (V = 0), ty care poate con: fine 0 fazi in plus. In ultimeyl caz-insd, cet putin una dintre faze trebvie si se “consume printr-c transformare, indinte.ca temperatura 4 poall varia- *- "7.5. (DIAGRAMM DE ECHILIBRU BENARE”| Pesitru “yn sistem Minar (cu doi compoiienfi), o diagram d permite: si reprezinte dorieniile de stabilitate a fazelor si condi *, libru intre mai multe faze in functie de dou’ vafisbile ; temperatura gicompo- ia, ty contipuare se vor studia diagraimele de echilibru intr-o nyanter§ ugor _accesibiv® care va permite.sh se adune toate informaiiiie -pentia > jun’ in felegete ‘2 structurif alisjelor. * . _ “Nu sunt abordate aspecte ale termedinamicii pentru caleilul gi determinarea' diagramelor de echilibru,. cei interesa{i' vor putea sé sé orienteze spre lueriri mai spegializate care tratea% acest: subiect. ~~ ‘ “ 75,1, DIAGRAMS DE PAZA-TZOMGREE.. . Cand sunt prezebite doud clemente-tn Sliaj, poate fi coustiuiti-e diagrama “de faz binart. O faz&“izomorfi Insearan’ doar o faz solid’, fn figuta 7.9 ' este prexentat’ diagrama de faz’ binar& a sistemului.cupru-nichel. Din accast3 -dipgrama se.pot obfine mai malte informa}ii de valosre. - “fn ansamblul s4u, diagrama de echilibra preséntat’ In figuta 7.9 com- portd.doud, Naif c lichidud gi solidus. Peste temperatura ‘liniel lichidus, alia-. . jele sunt in, stere lichida. Sub temperatura liniei solidus, aliajole sunt fn stare solidi ; componenfii Cn gi Ni gumt miscibili in orice’ proporfie in, stare solida. Intre Tichidus gi solidus ecle gous faze, — lichida gi solid’ —~ coexist’. Gea solida este 0 golufie de atomi de cupru, ¢i niche! ; fazele sotide sunt desemnate - ‘tarmod caracteristic printe-c litera greceased, cum ar fie, . + | ‘Fiecare fazi prezont& intr-da aliaj are o-cémporitie, care, de obicei, se _ exprimA ca procente tn greutate (greutate %). Cand ofazi este prezenta in 106. a * | : ‘, aliaj, “compozifia fgzei reprezint comipozitic totals a alia julpi. Daek compézitia initial®. © a allajului se sebimb, attinei trebuie si se modifice. si come . poritia fazei.” "Foti, -clind dowd faze coexist’, cum ar fi fazele. fi * chid& si sold’, compozitiile , eelor daua faze diferd una de alte si-diferi gi de compoaifia ‘generald inijiala. In acest eazy. dact comporifia iniyials."ge moilificd uso#, compdzifia celor doud faze este neafebtatii, cu. _ condifia ca’ temperatura si -timani constant®. Aceasté ~ diferenti este explicat’- prin - Jegea fazelor. Pentru’ exemplificare® se “vor determina gradele gt libar- tate intytun aliaj Cu—40% Ni - > la’1 300°C, 1 250°C si 1 200°C. : . *. * dad 800°C, P= 1 deonrece este prezenta 0} singura 1 fats, ¢ cea. Hicbidd 5 ‘gear aggmitde cupru, oft si cei, de nichel, Temperatura (°C) Fig. 7. Diegranfia de. echilt . cuprunnithel, Vergreben | : : “Va trebui si se stabileascd.aidt temperatura, cit si ‘composiiia, faze lighide pentru a ¥e deserie complet situatia aliajului cupru-nichel in regivnea: tichida. | Lal 950°C; P = 2 deoarece sunt prezente atat lichidul, eb solidul-«; 2 deoarece suat prezenfi atomii de enpru si nichel. Acum, ~ woes, Daed se pretizennd températura in zona cu dowd faze (Li +a), eompe- zitia celor dou’ faze este si ea fixatd. Ori, dacé este stabilitt compozitia unet faze, temperatura si compbzifia fazei a doua este automat fixatd. La 1 200°C, P at, flind prezenté doar o fazd, cea solid’ a: G = 2 deoarece sunt prezengi alt atomii de cupru, eft side niehel, : Dinnow, ‘Ve +i 2 si va trebui sf se stabileased atat teinperatura, ett gi compari pentru & descrie-complet solidul a, J+ Dae& exist déar un grad de libertate Inti-g” gona cir dou faze a unei ‘diagrame de fazh binaré, compoxifia celor dou’ faze este intotdeauna. fixat& tind se precizeacd temperatura.” Astfel, daca sé duce 0 orizontala corespun- zhtoare temperaturii de interes, in zona cu ele dovk faze, se 8 putea ‘dé- 107«Temperatura (°C) 1500 1000 4 Chan Me —e"" 80 Ni Fig. 7.10. Determinarea omporitiei fazetor din > sistemul Cu-40¥Ni; pentru diferite temperaturi, termina compozitia celpr dowd faze. Intersectia acestel ori-_ ‘ontale cu cele dows linii ale: diagramed lichidus reprezintt concent dou’ faze in echilibry (ig. 7.10) > > Proporyia de faze prezente (legen parghief). Plecand: de ‘Vd 0 diagramh de echitibru, este _postbil s&-se ‘objind,- prin calcul, o informatie suplimentara ; intron domeniu bifazie, cunoastetea conipozitiei fiecd- rel faze. 3i a compozifiei gomj- nale ‘a amestecului permité si se caleuleze, ld orice tempera- " turli, proportia relativa % fie- ehrei faze. 0 -modalitate este de a realiza o halanfa ® ‘materialelor dup& cum se arati in exémplul prezentat “tr - fi- gud 2M . "Ca exemplu vom considera eX trebuie si calculith proportia de # si L Jn 1 250°C fn aliajul Cu—40% Ni, prezontat in figura 7.11. Considerdnd ¢8 x este proporfia aliajului care este solid’: | (Ni in #)(a) 4 (44 Ni in LY a) = (9%, Ni in atiay), unde : . (%p Nite gliaj) (9, NitnLy > 108 : z Temperatura CC Y “Pig, tau st -(%y Ni tn a) “Din diagrama de (qui 1a 1'250°C, rezulta ; ea 4 Liat ~ (% Niin by Concentratic de nites) : Schema,de calcul a propoMici de fazi a 28080 fn sistem] cupru-tichel,” & . oo a . Dacé se transforma in procental areutatii, atiajut 4a 1 250°C contine oS 62% a gi 38% L. Pentru a calcula proportiite ée’lichid $i solid, se constbuiegte * parghie pe dinid orizontal’, cu punctul de sprijin al parghiei in compozitia initiala a aliajufui. Piciorul parghiei opus compozitiei-fazei a cdrei proportie se eal- culeazi este imparfit la hingimea totala 2 parghiei pentru a.da proportia acelei faze. In exemplul prezentat,sp observa ck numitorul reprezintAdingimea totala a linigi orizontale si numaratorul este por}iunea parghiej spust compo- ‘ified -solidulai ce trebuie’ calculat. In general, Jegea parghiei poateTi ser brajul opus at parghiet F100. Tungimea totala a liniai orizorilale Procentul facet a, Reta(ii intre rezistenja mecanic&, gi dhigrama dé fazk..5-a menfionat ci un Aliaj cuprusnichel poate fi mai dur deedt cuprul pur sau nichelul pur da-” torita durificbrii solntiei solide, In ‘figura 7.12 este pregentatt modificarea . “caracioristicilér mecanice pentru o serie de’ aliaje cupru-nicliel, ., Rezisten{a cupfului oreste prin duiificarea-solutiet solide eu Ni pana la’, aproximativ 60% Ni, iar a'nichielului crete prin durificarea solyftei solide gu Cu pana la 40% Cus Rezistenta maxima este ‘objinuta pentru’ un alia) ‘Cu 60% Ni, cummoseut sub demiinirta de “Monel. 600 _— _ ezisten ta(nimr) 4 - 6 tug “oO 60 BO « _ NLL) : ote 12, Caracteristicite -mecanice ale aliajelur’ cu-- 4 -* pruatiahel. —* oS me « = 09Tempatturat }. ajelor up Solufie solidi: $e consider sistetial binar azk ricirea unui amestec im intreginte lichid de comps- Sdlidificarea acestui aliaj se realizeazi prin germinate si eres tere. Germinarea etetogen’ permite <. mick subricire, astfel incit solidifi- ‘ earea incepe cand lichidul ajunge la temperatura lichidus, Urmirind pe diagrama de faz’ (fig. 7. 8) orizontalé dus& Ya temperatura lichidus ‘a aliajului , g Temperatura te ” i ap, Fig. 7.14, ‘Cuxba -de sane pentru Un alia} izomorf In Smpul folicllicasl. (cazul an Hajatai Cuddy Ni 110 .tarea de la interfata’ soli 40° Ni, se chsery’ cX prima fazi solid’ care se lormeadé are, o compezifie Cu—52% Ni. Cresterea. avestui solid sollcity: fidepir- Jicbid a .galdarii latente de topire, care se ‘degaj& cand lichidal Be solidified. Pentiu_ca formarea fazelor solide gi lichide 88. urmeze curbele Solidus si lichidus in ti apul Tacirii; este pecesar’ aparitia . difuziel, Caldura latentA de topiré ‘este eliminat& fntr-un interval de ‘temperatur& astfel- incat: ~ * curba de ricire a acéstui aliaj va inregistra 0 schitubare a ‘pantei (fig. 7.14), care astlel va indica temperaturile lichidus si solidus. La Jinceputul splidifiearil, ichidul “con _ fine Cw 10% Ni si prima fazi solid va conVine Cu-—529% Ni Prin dituzie, atomii de-nichel_s-au concentrat 18 primut tate s-a format. Inst,-dup& racire‘la+1 250°C, solidificarea 4 avansat sisdin didgrama de fazi se observa ci In acest moment ‘tot lichiqui trebuie _ 84 contin 32% Ni si solidul 45%, Ni, n | . o : .__ La ricires de ta temperatura lichidus la-1 250°C, 0 parte dintre atomii de Richel trebyie, si difuzeze de ta primul solid la. now! solid, reducdnd nichelul din primul solid. Atomii suplimentari de niche! difuzeazh de Ia‘ lichidnl so: ".. lidificat Ia noul solid, Titre timp, atomii de cupru s-au concentrat, pin di. . fuzie, Tn lichidul rimas. . . . oe ~ Acest procedeu trebuie o& fontinue.pandveana ultimul lichid, care conjine.- Cu 289%, Ni, se.sclidifies si formeazA un sold care conjine. Cu-40% Ni. Astfel, sub temperatur’ solidus, tot solidul trebuie si confind v contentrafic uniform’: de 40% Ni. Bh ” Pentris a realiza aceasti structur& finiala'de echilibru, viteza de-racire trebuie'sii fle extrem de lent. Trebuie asigurat timp suficient pentru ed afomil — de‘cupru si nichel,s& dituzeze $i si. producd compozitin daté de diagrama de * fara. In cele mai practice siluafii de-turnare, viteza de racire este prea rapida ; Pentru a permite -eehilibriil.’ een : Solidiflearea in stark de eghilibru a a}lajelor tip soluyic Solidi, Cand ~ Tacitga este pion rapid (nefiind asignrate, cenditii de echilibry), la tuinare sunt objinute structuri in afari de echitibru. Ludnd ¢a-exemph. acelagi alia (Cu—40%, Ni) se'vor-urmari gi in continuare traadformirite ce-au log la solidificare in eazul ricirii rapide, a - . © Din nou-primu! solid, confinand:52%, Ni, se formed ofnd se ajunge la _ temperatura lichidus (fig. 7.15), La: rieire, la 1260°C, Hekidul va contine 34% Ni’gi solidut care se‘formeaz la aceasth temperaturd Gonfine 46% Ni, Deoarece difuzia apare rapid in lichidé, orizuntala dusa la aceasti tempera- ”, turd ne va arkita precis compozitia lichidului, Totugi, difuria in solide este maj lenté, primul solid-’are se tornjeaat sire inc& aproximutiv 52% Ni, insA noul solid confine doar 46% Ni. 7 . “ a . Compozitia niedie a solidului, desi dificil de. caleulat;‘poate. fi aproxi-- “aati la 519% Ni. Accstel eomposifit.ti corespunde o temperatura, solidus in “safari de,echilibeu diferitt de cea rezultat® din diagrama dé faut. fn timp ce solidificarea .continia, iinia solidus in afard de echilibru continu’ si se se~ pare de liffia solidus de echilibrn “| oo Teo Cand. temperatura ajunge la f 240°C (linia solidus de echilibiu) rémAne © cantitate tnsemifata, de Nehid care: poste fi calcilat& cu ajutorut pirghiei, ands éapetelé acestei parghii sunt date de punctul Jichidus’ si solidus io afard de echilibru, Liehidul se solidifick complet cind sé riigeste la 1 190°C, Unde-solidul in afard de echilibru .intersecteazi - compouzifia. original de 409% Ni. La aceasté temperaturd, lichidul’contine 17%, Ni gi se solidilic® Lobjimindu-se uni solid ent 25% Ni. Compozigia medie a -solidulut este de. +/40% Ni, Ins compozigia Ini nu este wniformé, a Localizarea” actuelé a liniei'solidus th’ afard de echilibru si te{aperatura final a solidusului-in afar de echilibru depitd de vitezi*de récire. Viteze 2 de rdcife mi mari vor determina difetenje mai mari de fh echilibru.,aa “ Fig, 7.15: “Modifietile estructura “ale aliayulin- Cu-40%Ni, in timpul solidifi- * cfr in afard de echitibro. Comporitia neuniformé, rezultata prin soliditiearea tn afar de cnitibew este cunoscut& sub-denumirea de ‘segregafie, In figura 7.16; se‘ preziuta dez- " voltarea segregatiei interdendritice sau microsegregatiei, care apare pe distanfe scurte intre brafele mici ale dendrite’. Cresterea dendritick eate spect- - fied solidifietrii aligfelor gir solutie solid chiar si in eazul cénd mu apare o- ‘subrdeire. Datorita solidificdrii in afara-de echilibro, centrele Gendritelor, care Te- prezint& primal solid eare se Tormeaz& sunt bogate in slomente cu prnetul de topire mai mare In aliaj. Zonele dintre-denurite sunt bogate in elemente cu punctul, de-topire mai miei, deoarece aceste, zone reprezinth wltinmul Viehid » care se“solidifica. Mitrosegrogajia poate sinterdendritic cu éea ‘mai ti Kdusul de echilibru. . Dack se Incklzeste aliajul Cu —40% Ni la 1225°C, sub solidusul de echilibra, fist peste sofidusul in afaré de echilibru, zonele cu confinut mic de cupru dintre dendrite se vor topi. juza ruperéa Ta rosy sae topirea ‘materialalui 12 teinperaturd de topire, Ja temperaturi sub so- *Fig, 7.16, Formamea' segregalitior intendestirjfice in: tition saidieaes. + Pontru a’se reduce segregarea intedendritica si pentriva: se evita ruperite * la rosu se practic’ tratamentul termie de omogeviizure, Prin, incdlgive Ia 0 temperatura sub solidusal in afarh de echilibru 5F1 ayinere lae eceasts temperatur timp indelungst,-apare difuzia (fig. 7.17) 5 nichel din centrul. dendritelor difiteesah spre. zonele intertieh- +f atom de cupru difuzeaz’, in direcjia gousd. Deoarede distanjele de difuzie ‘sunt relativ imjoi,sunt necesare doar cAleva ore pentru a elimina mas. joritatea-diferenjelor de composifie. Maorosegreijafla apare pe. 0 distant’ ‘mai mate, Intre sufitafata si gene + trul piesei turnate. Suprafaya, cate se solidifich prima, confing peste eautitatea medié a aliajylii metalil-ci punctut de topire mai mare (nigpelul; in exem- , plul dat). Central piese! confine mai.mult din metalul.en punctul-de topire “thai-mic (Cupru, tn’exemplu). Macrosegregarpa nu poate Ti-climinatd, peintr-un tiatament. de, omogenizare deodrece distanfele de difuzie. sunt prea:marl, — ~ _ ~ Minerosegregarea poate fi redusi prin prelucrare plastic# la cad” : 52. DIAGRAME,DE FAZA CE CONTIN REACTI TRIFAZICE Din ‘combitiajiite 9 donk eleménte se :pot obfine atagrame de fazi. mai complicate decat’ sistemele izomorfe, Aceste sisteme contin reaefii care re includ trel faze separate, dup curt se defineste in Sgura U1. * ao ~ Ha tnginrta araaor ~ od, 2b . , usie * | eurd ge op woueiIgD up oniziga pwd sywvoddin tims SiO pre Bie ay Ju Fug. ae “ Biecare sedpie poate constitui un oriteriv de formare’ a unei - dingra “ goliditi¢atea tn. afari de echilibrn 9i segregarea “insofese “frecvent, reacti de faz& complexe procedandi-se tn modul’ urméter ; ‘ ‘. se_stabileste o linie orizontal& ‘pes diagrama. de tard; aceast Jinie,- S* care indick prezenjs unei reactit Yn'trei faze, reprezintl temperatura, Ia.care apare ‘reacfia in condifii de echilibru; ‘ izeazd trei pumyte distincte pe ia origontald ; dota puncte al treilea-punct, adesea aproape de ‘pentrul Tigiet orzo?" ei tales ematal din centry reprezinitd “Sorapotifia In care apare redefia th trej fare = privind deasupra punetplut dia éentru, s¢ poate’ Stabili faza sau fazele presente tn acelagi mod se poate stabili fara sati fazele daci se observ’ sub acest'punct din centru.} seriind sub forma de reaefle fazd (fazele) de deasupra ‘punctului din centiu, vor ‘rezulta fazele- (faza) de, sub. piinct + comparind’ + Beeastii reactic cu eele prezentate in figura 7,18.se poate’stabili fipdl redetiel, Reacfiile cutectied, peritectic’ si manotecticd ‘sunt reactii specifice pro- vesului de solidificare. Aliajele, utiljzate pentru-turnare au avaatajul uni ‘punct, de topiré ‘sczut datorat reacflei eutectice. Aliajele monotectice Imbu- natijesc caracteristicile. de prelucrare ‘ale produselor Finisate, ‘cazul ‘aliajelor de alam’ gi bronz. Reacfiilé peritectide se evitd, daca este posibil, deoarece, Reackille eutectoidd si petitectoidi sunt complet in stare Sdlidd. Eute ‘oidul-constituie haza pentre tratamentul termic al multor sistéme de aliaje, inclusiy ofelul. Reactia peritectoid’ este extrem dé Tenia, produchnd struc: _ tui th afark de -eehilibra, ’ Toate scsste reachii trifazate apar. la temperatura’ si Comporifie. fixe: © se forineozs In thnpul soliditic&rii #1 rimane gf dup pe lisjal ea rheit t | Legen fazei:pentru 0 reactie ou thei fear este: <0 . VeN~ Parngiaei se, oe © degaréce existd-douk eotpodiente N intro diagrami de fark pinard a tre, “ faze P care participa ta reacfie, - ; Deci,ctud cele-trei faze'sunt-in estaliora, “hr timpul ceaeties, suméiulgra- delon de Hbertate (v) este cgsl.eu z6r0: “Temperatura ‘gi compohifia flecdvei faze din redctie ‘sunt. fixer < can - “asa DlAcnaNe ‘DB PAZA cugutieric’ Aspectele specitice ale acestor tipuri de @iagtame, vor‘ti sirmate pe sie” ~‘temal plumivstanin (tig, 7.19). Acest sistent de aliajconstituie baza peat ‘cole mai obignuite sljaje, utilizaty Senttu pit, + Din ‘acest sistem se Yor examina patra tipurt: “Aliajelo cu: solugie tolidk ciire conjin “de. Ta. 0 pani a 2% ‘Sn ag comporth exact ca gi aliajele cupru-nichel 28 solufie solid’ cit ovinguré fazk a . la temperatura eanerei (fig. 7.20)... > + Aceste aliaje pot fi durificate prin éétuisare, pria durifitarea selves " solide gi prin controlarea procesului de solidifigare, ~~ . a 2h WE *Sait ieturg ‘uni ela} Pb-l%Sn. ++ Fig. 724. Disgrama de ethilibru gi microstrictura upul alia) Pp-dotjgn. Allajels care dephgese, Imita. ds solabititate confin .tntre 2 $i 10% Sn. + La inceputul solitifiebrii se obfine o singurk solupie solid’ a, dar, deoarece aliajul continu’ sa se ticeascd, apare o reactic a gtirii solide ce permite o a fous, d&, care precipita din faza-originala (fig. 7:21). De Solutia solid’ x este o solufie solid’ de stanii tn plumb, Desi condifiile . lot Hume-Rothery nu sunt: indeplinite, totusi, solubilitatea staniului in ‘s0- latie solid’ a este limitaté. La 0°C, doar 2% Sn se poate. dizblva !n solutie- solid’ a Cu cresterea temperatnril, mat mult stania se-dizolvA in plumb pand-cfind la- 83°C solubilitatea stabiului tr plumb a creseut la 19% Sn. “Aceasta esté solubilitatea inaxim§ a stiniuldi in plumb. Solubititatea’ staniu- ,lui'in plumb ky orice temperatura este dati de linia solvas (linia solvus ex- primg “variatia cu temperofura a limitei de solubilitate. tn solutin: solids). Orice atiaj.contitiind intre 2 si 19% Sn se rheeste diucolo de, linia” splvus, » fimita de soiubilitate este depasitd gi o cantitate utici de fez 8-ae formeazd potrivit ‘diagramei de faz’. . “. co Propriet&tile acestui tip de aliaj pot, fi realizate si controlate ‘prin, mai multe tehnici : durificarea solutiei solide ‘alin stractura, controlarea-procesu- lni de solidificate si céntrolul cantitagii si caractefisticilor fazet B (acest ultim-mecanism este canoseut sub’ denumirea de-durificare prin dlsperste). Altujete sutectics, contin 61,9% Sn (fig. 7.22). Potrivit acestei, dingraime, ~acest aliaj Ia temperatura de.peste 189°C este complet lichid. Dup& ce lickidal . 8@ TAcegte 1a 183°C, incepe reactia eutectic’: * wey a :, Lexoxsn + eroysn + Soza%sa- uo ©. (TA) “Cele dona sotufii solide a g¢ 8 sunt rezultatul reactiei eutectice, Compozifiile celor dowd solujii solide sunt date de terminafiile liniei eutectice din diagrama de fazd: - . - ‘ in timpul reactiei eutectice, trebuie-si epark difazia, deoarece lichidul care confine 61,9% Sp se transforiad in solidul a, bogat-in plumb, gi solidul \ co a sh oatogg Temperntura t-), J Fig. 7.22, Solidificarea 91 micrestroctura sligjdlut, eutectic. Pb-1,0450, x cfegterea cutetticului sélivita atdt intents, de topire, At. gi redistribuirea’ celor douk categorii * diferite de atomi” prin di oe wee, : ws Deourece solidificates se realizeazk complet 1a'183°C, cuba de racire este, simlard, cu aceea a ‘Onui metal pur, adiel prezint& jin palier 1a temperatura autecticului' (183°C). et Prin redistribuicea atomiilor tn-tidapul solidificarii eatectBidului, vare- ‘ zulta.omicrostrncturi caracteristicl. Astfcl, In sistemul pluiib-stdnin.*fas~ zele selide,o'si'B se vor forma din lichid inty-un aranjament lamelar sau‘tn ~ piel’ fig. 7.23), oe oe “Aceast® structwr& lamelard este cavacteristica aliajelor cu sisteme eu: tectice, Dect produgnl,reacfiei eutectice este un eranjament singular si ce > racteristic al velor doud faze solide; denumit eutectic, : th-timeput solidi? Ridisirtouirea stomilor tn tanele g.8 ti ul ii ‘abecticul (a) et tnigrstractura Sulect haar Poa Bee mele” . vo Alap “sipoeueeiee gh iperevtestin, Dad un aliaj:éare e confine. fatre _ 19 ‘gi €1,9% Sn- se rAcegte, Iichidul Incepe sk se soldifice la temperatura "> fighiidus; iarsolidificarea este terminati treciind prin reactia eutectic (fige7.24), Acest mod de solidificare apare tn’orice monteni cAind linia verticala care ¢o- ie unde compozitiei originale, a aliajului intereseark: atat linia lichidus, c&t linia “entéeticului. Aligjele cu comporifii Intre 19.gi- 81 “8% Sunt esnuguite hipoeutegtice” sau aliaje care-confin mai putin Sn decat cantitatea eutectic’ de stan. Un aliaj'Ja dreapta comporitiei eutedtice, tatre 61, the sa i 97,5.% Sh, este bipereutectic., ConsiderAndu-se ‘un atiaj hipoeutectic. “care gontine pode, so; se vor” urmari motiificirite dé structura in timpul solidificarii (fig, 7.24). Ajenginduge Ya temperatura fichidus de 260°C, ‘solidul &. confinand. aproximativ 12% Sn germineazt. E} va ereste. pin’ cAnd aliajul se réceste pan’ la 0 temperaturd allati éu “putip fen pra tomperatirii eutectice. La 184°C, se duve o finie . orizontalé sige A sotidul-¢ contine 19% Sn, iar liehidul are compoczigia _ 2 eutectioulni, ‘Cand aliaju! este ricit sub 189°C, tot lichidul-rimas trece prin ‘reacfia eutecticd si-se transform’ Intr-un amestec lamelar de-a si 6. Se observa “ed eutecticul reznitat fnconjoard faza solid’ grease oa Forinat intre tempera- tyrile, lichidus: si eutectich. _ Faze solid’ 2 care $-a format, in interval de: sempsraturt menfionat este 'denumita constituent primar sau Proeutettic. ‘Aceastl.Taz& solidd @ au a luat parte‘la reacfia, eutectic’. Gurbe de rlcire pentrn aliajul stuidigt Pb—30% Saitig. 225) prexinth o schiabare de panta ; la-temperatura lichidas, Incepé s& se formeze. ditl chid fazd ‘lida’ a: Evoluia elidurit latente ¢ do topire Imeetineste Viteza deFig. 728. Curbal de sAcire ‘pentru un lis} . . SS hiboenteette, P-30Sn, -Teactici enteetice Ia. 183°C.’ so Proprictitile ‘aliajelor eutectice. Proprietagite aligjelor | ‘eutettiog’ pot HH influentate cohtrolandu-se cantitatea,. diménsiumea, forma, a Gistibuirea * gelor dou’ faze solide in eutectic: «> vos Gritinjii editectici germineazd si .creso independent bx ‘eadrul “Heesrui . ardunte, orientarea lamelelor este, similar’. - Micsorfindu-se dimensiunile gréunftilor se ve imbundceyi rerigtenta alias - jului” eutectic. 2 . ‘De asemenca, aigtesifa interlomelar’ influenfenrk revisten|d eutecties - lui. Distanfa interlamelara a unui eutectic este -distanja de Ja centrul unei “5 Aemele « la centrul urnitoarel lamele w (fig. 7.26). . me) distanyit intorlamelasi mick aati eh jamielele indjyiduale sunt subfiri : si-in ¢onsecinjS. cantitatea suprafetel-x— este mare. O.distanta inter}a- melara nrica indic&‘o tezistenga mare a eyfecticului. “- Distanta isiterlamelara. este determinets fn Prime” had, de, vitsza de oftstere a eutectoidubu. prin ‘Trelafia : a Soa wo AS eR Lo » (7.5) nga Interiametort, tem « R ~ Viteza'de cregtere, in em/s ; tn-care deste. dist: e’— o constanta, . . Pentru entecticut.sistemului plumb-dtaniu; efgctut® ‘vithzei de vorefiere - adupra distantei initerlamelare este prezentat’ fa figura 727% * Doci, marind viteza de cregtere R, se va. reduce distahja ifiteriamelard, vacest Jucru este posibil mBrindu-se vitezade ricire sau redupindu-se timpul de +" .1” ‘solidificare, Proprietitile dliajului hipoeutectic depind si de. camtitafile-aliajului de constituent primar (x) gi de eutectic. In sistemul plumb-stanin, se - . constat’ e&, deoardce continutul de stariu creste de la 19 la’ 61,9%, canti- ‘tgtea de eutectic se modificd de la 0 la 100% si cantitatea de constituent a primar se reduce corespunzator. . rietrd inctimp eg faza solid’ w w eres Cand aliajtt-se raceste ta ja tempera-" tora eutectici se tnregistreazi, un palier terme covespunzater produceriiye _ Bae Hd tem vo x owe 8 a &. HF 4 Pix 1 Ades Distanta intér lamete 0005 0010 COIS 000% cons’ 00030, Viteza’ de crestere (emra) : Fig. 7.9% Blectal vitezei de créstere asupta distantel interlamelare = * . . ~ “fa guterticul pi iumb-stgniv. —* . * Rezistints (@ tractiune (Nimed) Fig, 7,28, Efectul_ com- . poritiel (@) ia meca- - * “nismulut de @urificare “rupee | aliajelor._ Cu aatreantitatea de eutectic-creste, rezistenfa allajulul creste (fig.'7.28). ‘In mod similar, capd ereste continutul'de plumb fn staniu, de le 28 la 381%, Pb, cantitatea de fazd f primar’ in de-eutectic oreste si rezistenfa va creste (tig, 7.28, 4). Ori de c&te. ogi. athbele » faze individual au aproximativ ab sutectié si. aib& cea mai maré rei (fig, 7:28, 2). eagi reristenfa, este de asteptat ca alinjul ad ten, dateritA durifigarii prin dispersie ~~ Forma celor dou¥ faze din’ entectic este inlugnfath de vitéza de facire, de prezenta elementélor de impuritate'si- dé natuta aliajului. Aspeetul struc+ tural al eutecticului poate fi-com| fragile, din porfivnirotunde m acieular (Fig. 7.29).- =~ ‘Biare, pus din plack subtiri distonjinue, al'unei faze inuseule si unéori dis’ pldei subfiri ctl aspect -_ Cu cat aéeste pldci subtiri sunt mai fine, ew: att recisterita este. mai . ~Soliditiearen im afari de dchiliben in sistemele, ou outeetie. Se considers un alia) Pb-15%Sn care se solidificd in mod obignuit ca un alia cu solugie solid& In acest caz, na se agte: “vifiel fazei ptintare x 5% urmeze salar’ de echilibru~(fig:.7.30). Faza primari’ a. col ‘aproplerea ‘temperaturii de“183°C, can liehidul, Avest lichid’se val ti a timas, contine 61,9% 5 iuconjurind faza primait a. sptd solidificarea eutectied ; ultizul Hohid. ar " trebui s& st_solidifice aproape la ; 7 \ aliajul se r8ceste prea rapid, difuzia nu Spare répede p fe compo-” 230°C, eu, alt, paste eutectic,” igi dack, curba -solid Fig.. 7.29. Microstructuri © ew eutectide oaracteristive: @ — eutectic tacheler AL ib mekuter aires ae Salad ‘Flobuier ALS cnodiican! oti. iajul bipereutectic gescregte, cantitates «-, ._ 8€ constat c& sé formedz’ mai inti solidul %,.aprospe cupra pur. © Déci un eutectic in’ afard de echilibru-se poate forria datorit& solidificarit . rapide. Prezenfa acestui eutectic poate cauza aliajului fragilitate la “rogn (a cald), de aceeain cazut unot tratamente termice trebuie ed temperature Taaxima shi lie sub‘temperatura éutecticului, de 188°C. In acest mod, se poate preveni fragilitatea la cal: ~~ ~ 4 woot . TB4. DIAGRAMME DE PAZA OU PRRITECTIC Reagtiile peritecti¢e se gisesc In multe aliaje, inelusiv in ofélurite cu eat: bon scant (fig. 7.31);.1n reactia “peritectic¥, un lichid reaclioneazk eu Taza solid’ 8 pentrit a forma ea doua faz solid 2, cimform reactiel: - ~ Eosaye ++, Baoa%e > Yo,sr4c+ 2 76) “ : “, ’ Dupé’ce reactia incepe, faza y separ’ cele dowd faze 350°. » |; Pentru ed reactia peritectica 64 continue, atomii trebuie st difuzeze prin ~ soliduly, fusi difuzia printr-un sqlid este mult mai lent dec&t difuzia printr-in Titate si pot fi considerate lichide care nu sunt miscibile. Uobid. Jn timp'-ce reaotia peritectic’ continu’, stratul y devine’ mai gros 51 teactia se Incetineste. Daca viteza de ricire nu este fonrte Tenta, se produce - © structura on segregatil, , + : _ In ofehiti, aparitia structurilor cu segregatii in timpul reactiei peritectice, ~ ‘mi constitufé o problema, deoarece majeritatéa otelurilor-se prelueteaza prit deformare plastica si tratantent termic, opérafii care redine éfectele. segregiri . 138, DIAGRAME DE PAZA CU MONOTECTIO “ -Se-cuinoagte ct uleiul si-apa nu se auiestecd. Ele au o foarte mick solub Anumite sisteme de aliaje se comport tn acelasi med (fig. 7,2)" Cupral Lchid si plumbul lichid sunt complet insolubile la temperaturi Inalté. Totursi, - . aligjele confinand intre 36 si 87% Pb. se separi in dova lichide netaigcibile fa timpul récirii. Cale doua fichide coexistii-tn lacuna de miscibilitate, ceea ce ‘este caracteristic pentru toate aliajele ‘caré tréc prin reatfia -monotecticé : 2 Soe Ly > a $eLy. . So (22) Urmirindy-sé_ solidificarea unui ,tliaj htpomonotectic’ -cupriepluimb, \ Cofapozitia lichidului'se modificé la compozitia monotectitd de.36% Pb. - Apoi, lichidul se transform& in mai mult solid si un-al doilea lichid.ce va con: ‘fine 875%"PD. Din leged parghici, se afld ch doar 8 cantitate relativ mic& din al doilea lichid este prozenta. La racirea ulterioar®, at doitea lichtd trece éven- tual prin reactia eutecticd, rezultand fazele solide « gi-8, undé 8 este aproape plumb pur, * - : . » Microstruétura aliajului cupru-plumb conti buite fa intAmplare prin matricea de cupru. Prezenja unor cantiti{i mininie.de plumb (faza 6), care se Separd prin resetie nionotesticl, are o influenf&é minim’ asupra proprietafilor mecanice, dar ‘permite fa general, in aliajele cu bazi de'cupru; o- agchiere ugoara ‘prin fragmentarea: spanulti, . ° Oo . i we particule 6 sferice distri- ~“Fig. 7.2 Diagrams de echilibiw si miccostructura, ua atta Feamonotet cue . progpiumb. “+ 7.6. ‘DIAGRAMME DE ECHILIBRU ce. cont oo FAZE INTERMEDIARE _ + In numeroase aliaje apary in anumite domenii de cAmpaaiie, una sau mai - multe-faze intermediare, eu structuré cristalind diferiti de a folupiftor solide terminale, In figura 7.33 este prezentat& o diagram de echilibru in care apaté o fazi oe intermediata y bazat& pe refeaua cristaling a compusulul AB capabila 8 dix Zolve cantitS}i Kmitate din flecare din eomponen{ii Agi B. Ia a Avoastil diagram’, sa presupus ci solubilitafile in solupiile solide terminate a gi B variazd eu temperatura, pe cAnd celé in solutie solid ccundara vy sunt independente de temperaturi. Se constat® eb in acest sistem se produc doud reactii eutectice: si cA diagrama ar putea fi considerati ea rezultand din donk Aingranme ‘evasi- ~ binare. Compasul AB din acest exemply parti dénumires de compus ou topire congritenté, el este stabil pind i tépire. Se constatéc& In diagrama de échilibty cif faz interinediard ééte posibil oH orieare dir fozele sistemilleP (a, B sap compusul, ABY 8 88 se formeze prin, .. Teaefie peritectic&s Astfel, in figura-'7.34 cite prezentata diagram dé echili: ; be fazic a unui sisten{. In care se produc*echilibte” prin reacti¢ peritecticx - (L +a AB) a eee toe . Sook. ‘Urmirirea transformarilor pe.eurba de récire a aliajului corespunzitor « compusiftti AB-apatl ci, ta. acest eng, cdmpusul’ mi cristaligeard direct din topitura, ct reaulth prin reactie peritetticé.; la thedlzirea ompuaulul, acesta- s¢ topeste cu descompuneré dup& reactia (AB > L +a), cpre reprezint& in- . versul reactiei peritectice de formare. + cove Un asemened compus se nuteste epmpua eu: topire fileosgrienst.) Bune-intrun amestec de « Sistemele binare pot cogtine nui o shigurk fazi intérmediart, dintre eare upele se topese congruent, altele incon, it. In asemei diagrama dé echilibru fezic -are “un aspect mai compl ._ derathcé rerultind din juxtapiinerea ‘Mnor’diagrame simple, “07, DIAGRAME DY PAZA-A . SAN STARE ~ dmeazul digramelor de echilibrn anstizate, “transformarile care sé predue Ia solidificare. up’ sclidificare ins, prin rheire aliajelor pot prezenta uneletiansformari..” “Transformfrite In’stare’ solid& tsi au “originea-tu medi pe care le prezinti’metalele pure componente {sau com de solubilitate pe care le prezint& solutiife solide: De Un prim exemplu il poate constitui un-sistam,cé confine o.fuzi interme ~ data ‘stabild nutbal la. temperatura inalte (Gig. 2: jului de concentratie f, in momentul f rea Tp se produce reaclia.i os tp AT may utectoid& (prin analogie cu la solidificare), far amestecht: fazelot amesiec eutectefd sau eutectold. Microstructura “a de dcelagi-tip cu cea:a unui amestec eatecti Un al doilen exempla il constituie un’: mediara stabil numai la temperatura joasi » ia nagtere in’ urma’ unei reagtii’ peritectoide “intre solugiile ig. 7.36): 7. e ¥. a. ae) Camiorisie BI%)- > . Fig. 7.38. Diagrama de echilibru fezic a ual satem cecontine 0 tead tater. care se descompune — priti teactie eutectoldé. avianta prin care faz; istale a gi 3: . : z 2 8a Bo ve, icat, dar poate J ci.mai multe, a cazuri, consi- SISTEMBLOR CU REACTT SOLIDA la temperatari 31 1 ). Urmarind ricirea . sau luét tn'epnsidergeg aumei ri 9i pial sebrute, fazele ile alotropice, pusii).si fn yariafiile n‘care temperatura ajunge’ la valoa-_ + By 4 a intermediar y sé descom- ay eaghia (7.8) dh descoimpimere a solufici solide yy Be, nusheste femepie scompurieres entectic# “a gugj-solufii lichide - (@ +f) rezultat. din teaetie se nuineste eestiri.eutectsid poate fi Hic (tamela, in placi, globulert ete.). sistem ‘cate’ confine. o fazi-inter- si. Aceastt faz’ intermediaré 4 derminale a $i-f @) SS t * comperine Bite 8 -" Fig’ 7.38, | Diagrema de echilibru’’ *.. fade @ nul sistech: ce -contine 9 > fiat, intermediaré format’ - prin + reactle periteetoida:_ Un alt exemplu de. reaetie in staressolidt 11 reprezinta reeristalizarea fa: ried... la timpul. desfigurdrii acestei reactii, o fazit solid’ se transforms, 1a rae * Gfré -saut lat Incdlzire, intr-o alta faz solidi en refea eristalin’ diferit’, dar cu aceeagi compozifie chimica.. ‘ se . ea mai simpli form’ a acestui tip dé transformare-o reprezint& trausfor- . marea alotropic& ints-un metal, pus: fm acest caz, transformarea.s¢ produce la,” temperaturi constant’. si fx cursul’ei.se degajeaziisau se absoarbe chldura ™* “latenta. Cand o’asemenea, transformare alotropica se produce in solventul A + > al-uriei. solufii solide, prezenta componentului B dizelvat poate ridica'sau co- - .bori temperatura trausformirii intr-o-masuri dependent& de continutul de ~ element dizolvat. In figura 7.32 este prezentat’ ‘o astfel de, diagrams, _- 0): s78.'DIAGRAMA DE FAZE.A SISTEMULUT Fe, Elemental cel’ mat important de-sliere a fieruluj este'carbomul, Carbonul poate forma cu fierul- urm&toayele faze: ° a — solujii solide rezuitate prin dizolvarea atomilor ‘de. carbon tn: interstifiile fiveului 5 oO ot “ . . . — cristale de‘ carbon elementar no ate Ea. poate forma ‘solufii solide de substitiple, atomii de carbon “putand fi fnlocuifi:prin atomi de azot, oxigen ete., iar atomii de,fier, prin atomi de mangan, crom, wolfram ctc..O asifel de solufie solidi se numeste cvementita aliat’. Cementita este feromagneticé ; punetul sin Curie notat tw A, se afl& la-210°C, ~ . ca . Datorith instabilititii sate chimice, cermentita'se descampune Ia ineBlatre, \verultand -grafitul, comform -feactiel : > * 2 | FeG 8 Fe t Gjearti Bo 70) Sdlufiile solide ale sistemului Fe“C\se. formeaz’ prin dizoivarea carbo- +" nului fa initerstifile refelel ferulni, Datorita diniensiunilor diferite a Intersti 2 flllor ‘din refeaua e.f.c. (Lig: 7.39, a}-a fierului y fagd de cele din tefeaua e.v.c.’ afierului 3 si a fierului a va - rezulta © selubilitate diferit® _ 8 carbonulai. Congecinga: este o solubilitate limitata a carbonului mult mai mica in Fes si Fe8. (0,02%, ‘réspectiv 0,124) deeat In Fey (2%). — “ Considerandu-se cele doul - forme’ sub care.’poate apiirea carBonul fn alidju} fier-carbon, FemultA cf diagrama-de echilibru fazie- a sistemuhii Fe—C Se préezinta sub douk aspecte ? = Giagrama. fier-cemen- 4th (diagrama shetastabila) ; ~ diagram — fier-gréfit ~ (diagrama stabila) - ‘In diagrama 7.40 sunt. »prezentate ambele aspecte ale _ diagramei ‘de echilibru fazic + Yale sistemului, flet-carbon, Cu > Hite Intrérupté sunt 'reptezen* * tate ‘aeele lini, de transfor~ mare de faza ale” sistemuldi stabil fier-grafit, care nu coin tid éu linifle sistermului meta~ stabil: fier-pementita, . “Se poate’ observa o usoard. . deplasare a tiniflor sistemulit: ‘ metastabil eitre continutari : be, whai mari de carbon gi citre sig, 7.99, Celuléte Blemientaré alk’ fierudii y (a) -Jemperaturi mai joase. In tigi ale fierolul a(b)> 9 ~ Shuaiut 9 sneintanna materiaieion = oc. 05 - hg 399* (punctyl A’ respectiv £), iar fontele sunt allajelé care contin eart “ de 2,08 respectiv 2.11% C. Examinand figura 7.40 se observa ed vei dot com- | er en a Mee a 900 40 Ea wf Bee 0100 ‘ee FC (Fo. masa) Bie. 740.\Blagrama de fade »sistemialul FEC eee po " + we ode “ura 7.40 au fost indica}i numai constituenticdin ‘sistemul mietastabil Fe-Fe,C, Subinfelegindu-se ch fa sistemul stabil’ Fe-grafit se formeéad& constituenti analogi in care thst faza cementita este tnlocuita prin faza grafit, Pe haza awcestel diagrame, aliajele ficrului cu earbonu} se. impart th ofeluri sisfonte 5 ofehirile gunt-aliajé care. contin carbon de. la 0 in -2,08% vespectiy 2.11% hon aust mult, ponenfi sint-fierul si cementiia. * ut . Fierti pur (09,98 .. .99,99%) are punctul de topire.Ia'1 638°C, by stare.» Solidi el prezintl douk Moditiciri polimorfice, PAnd la 9T2°C este stabil flerul ¢ care are rejeaia ove, tar la HAC feral a se traisforme th, fier 7.cu rejea..” Bierul + este stabil pan’ ja-1-394°C, eind-treeé. din aon fh Tier a,.rejea t-v.c. Ficrul a de temperatura tnalta, stnhil-de-la.1 392°C: pina I temperatura de topire 1 538°C, so numeste fier 3. La'770°C, Heral-& suteri's transfarmgare magacticd trecdnd din stare feromagaetic& In stare paramagnetic’ ; fierul a + paramagnetic se numeste fier, 4. “golebiti Imprewnd ou carhonul, formeazi urradtoarele solupii solide : . -~ solufle solidd interstitiaté de carhon in fler a, numita ferité, solubilitatea maximd-a carbonului fn fierul « este de 0,006% Cla temperatura ca- _merei, G028% Cla RrC; — solufie solidd interstigiali’ de carkow tm fier y, mumpitd ‘austenttd ; Atea earbortutui jn-tieru) y find iqult mai mare déc&t solubilitatea ele” donului in Tierul a, avand valoarge maximi-de 211% Clu 1 148°C; - —solufie solid& de carbon tn tier 8; numita siferita a - (| y |" Velori luate din Metals Handbook AGM, 1973, 130. 0+.! |<) Cel de-al dqilen‘component..al’ diagramei -Fe-Fe,C este: compusn! Fe, are confine 6,87 % C.Fazele prezénte {n fiecare domeniv: al diagramet Fe-Re,C -sunt prezentaté in figura. 7.40, Po a : +. Punitele eritige ale dlagramei Fe-Fe,C se. noteaz’ cu Htera A nrmats -. ide un indice :.A, este puctul Curie al cementitel (temperatura 210°C); A, » ‘reprezint® temperatura de transformare eutectoidt (727°C); austenit® (y) + r . es pérliff (a + cen) ; Ay este ponctul Curie al ferited (770°C); Ay dste punctul de transformare Fe, +» Fe, (912°C),; in cazul ofelurilor hipereutgctoide frans- -fofmarea care indied sfargitul digolvarii eementite! ip austenité (linia ES) se noteazi cu Ayam eee Sy ., C&nd transformarea are loc. ia ined)zire s¢-adaugh Ta notajia-de mai sus litera mic& ¢, la rheire se adaugs litera mick.ry Aq Tepreziat& transformarea =~ - a +Fe,C +X la tncilzire, iar A,, reprezinia transformarea tutectoidd A.” Sea Fe, la récire, La-temperatura de 1 148°C aré hoc transformarea eu- tecticulai A.+ Fe,C, denumita ledeburita, eare este stabil, pind la tempera+ . tra de 727°C, unde-austenita din ledeburita trece intr-yn eutectoid format din io feriti gi cementita; numit perliti. Ca.urmare, la temperatura ‘camerel ede- ~ burita estt formatd din perlitd gi cementit&. Accasth ledgburité se numeste - dsacompuss sau transformats, Diferitele.dliaje ate sistemului se solidified dup&- lagile generale examinaté ta descrierea diagramelor de sehilibrn. . ~"" Diapama stabilé fier-grafit diferd de diagrama metastabilé prin aceea ch -liniile ei stunt situate 1a temperaturi cu putin mai mari dect ale diagramei fier’cementit’. ° ao woe : Formares grafitului din topitur& este dependentd de' mai multi factori; : dintré-aestia'un ro} important Hl are viteza de rAcire,si compozifia. + +. “Astfel, viteze’mari de récite si corifinut’ selizut ‘de carbon gi-siliciu fa- vorizéazh formarea cementitei. Micsorarea vitezei de riivira si cresteraa coit- |" finutalui’ de carbon gi siliciu TAvorizeaz’ grafitizared. “Aceast®: constatare- ~ este yalabil%: numai pentru domeniul féntelor, ‘th domeniul ofelucilor solidi- . . ficate decurgand totdeatina dup& sistemul-métastabil =, 7 +> ‘In figura: 741 este prezentata diagrama fier-carbon simplificatt, cu - ‘precizarea fazelor caré corespund sistémului stabil : grafitul primiar“cristali- zeaad dup’ linia C’D*, gtafitul eutectic, dupa linia A°F’, grafitul secundar, dupa. liniaE’S’, iar:gel guteétoid, dup orizentaka P’S'K', + gz ’ “Avpenite * sy ys CM - - oe eI) ‘eyo! < * Fig. 744. Forma ‘simplificata. a, diagramel fier-carton. a ».“+. Solidificarea alisjelér dup’ sisteriul Fier-gralit se caracterizeaz® prin, ur- mitoarele- particularitafi, O font& hipoeutectic& Sepati @ani la temperatura’ eutecticd (E’C'F’), austenite. La aceastd, teiperatura ‘sunt fa echilibeu ur- aiatoarele faze : Itchidul de compozitie’ C; austenite. de compozitie E’ yi ger-_ meni de grafit, Un. germene de grafi cate ia nagtere in-lichidul eutectic se, dezvolti 1a ineeput complet liber formand o lameli de“grafit. I -vecinitates Ini, 18 lichidul care a devenit mai sérac fu carbon se fopmeazé un “cristal de ~-austenitd care va cregte lamela de grafit. Lamelele de gratit au o forms, curbi si continu’ si efeascd atata timp cAt au extremitatile libere, Dack au fost “complet faconjurate de austenita, eresterea lor Ineeteaz4 sau -continutl Foarte lent, prin difuzie lamelele de gralit s@ vor ingrose. Wa renilta un _produs cu aspect ‘eutectic, format din austenita si-Mimielé. de gratit. “In continuare, la nicire, din austenit st va separa grafitu! secundar dupé littia S’E' sj "mai departe, la temperaturh punctului entectoid ((P’S8'K’), grafitul eitectoid. Gra + Htul secundar si cel eutectoid nu cristalizeard independent, ci se depune “pe gtafitul eutectic. Ca urmsre, la temperatura camerei, stigetura inui astfel'de alia} va-fi formath dintr-o" nasi metalicS feritie’ sf din Namete de grafit cu, - orlentare intampliitoare sau grupate in rozeté.” Astfet de structura sé obtine a viteze de,rkeire foarte'mici. In cazul unor viteze dé racine ceva’mai mari, - nymérul getmenilor.de eristalizare ereste, lamelele de grafit formate vor fi mai mici, pozitia lér marcand vizibil tintitete eristalelor primare Ue austenit’. , Considerind un alia} hipeteutectic, grafitul priinar se formeazk din fari Tichidil s¥ ch urmare'va rezuita o lamiel& bine dezvoltat st dreaptai, Aceste lamele vor aved r6l'de gerrdeni‘de cristalizare pentru grafitul eutectic si cel secundar, © parte din grafitul eutectic’ gi secundar va crigtéliza insd yi'pe alfi _germen oe Fev a Caurmare, la temperatura camérei, o'font& cenugie hipereutectic’ ya fi formath din aceeasi constituenfi casi fonta ceriugie. hipveulectict, deosebin- du-se de ultima prin grafitul primar: “ a __| Separarea grafitului se fage cu atat mai greu tu-cAt temperatura esto’mai ‘cobprati. Pentru'ca tot catbenul si se separe sub forma de geafit va trebui Tealizaido witezidexricire foarte mica. Practic, 0 asemenca condifie, este greu do redlizat,-astfe! inc&t, de la o anumith temperatura o parte din carbon so separ& gfusub. form’ de scementita. ~ ee ~Astlel, In aceste aliaje fier-carbon ot peste 2,08% Creare sunt.ricite cu viteze foarte mici (fonte cenugii) se pot obfine urmatoarele strueturis: . — ferita si gralit, chad tot carhonul din aliaj (primar, guéectic, seeundar gi eutectold) se separa sub form de. grafit, regultand astfel-o fontd conugie fe Titiehy : aoe ae io Terité, perlita si-grafit, ea rexeltat’atsepatdnit sub térma de gait a carbonnluf. primar eutectic, secundar si o parte din carbonul eutectoid, cea- lult parte din carberiuleutectoid separdndu-se sub foimi do perlits, obfi- nandu-se astfel o font& cenusie Lerito-perlitic® ;. a ae ~~ Perlite si'grifit, chttd.se sepayd sub form de gratit numai cathonul . primar, eutectic si seountiaz; iar carbonul eutéptoid se-separd sub form’ de perliti, rezultind .o-fonté cenusie perlitica ;. Te = perlitd, cementité secundard,, Jedeburit& $i grafit, clud se separk sub, forms de gratit-catbonul primar si o parte din carbonu! eutectic si secundar, rezultAnd astfel o fopita pestrifi, ” . . . * . a . f 18279. DIAGRAME, DE FARA TERNARE “ Ne-am limitat pana aici-la studierea sistemelor hinaré.. Cea mai mare parte’ a materialelor sunt formate din emestecuri avaad mai imult de doi -componenfi. ~ coe vo - O diagram’ dé echilibra ternar necesitd o-reprezentare tridimensionalé > pentru 4 fi complet descrisi. Compozitia amestecttul ternar este ‘dati pean «plan, planul concentrafiilor are component A,B, C este reprezentat ~~‘ ” —prinfr-vn varf al unui.triunghi-echilateral si un punet I interjorv! trinnghiu- Jui care'reprezinté ¢ compozifie dati. Astfel, fn figura, 7.42, punctul P re“ preainta un ‘amesteé a carui compozifie este : 25%4A, 35948 sf 40%C. O-dreapta paralelé Ja ana din laturile triunghidluireprezint& seria ames tdéurilor fentru-care concentfati« elementului situat fn varful opus este con stantd; de exemplu toate Rmestecurile al cAfor punct reprezentativ, este allat “pe dreapta ST au o compozitie de 10%A. ae . Tn diagramelé de echilibru teriare, temperaturite sunt_reprexentate pe” perpendicularele duse pé plawul de concentratie, In figura 7.43 este prezentats diagrama de echilibro tefnar pentru’ un sistem de aliajé ABC. 4.” 742° Piemul voncentrafiiinr ‘unui sistem Semner ABC, + Fig. 7.43. Diagrama de echilibe, ter- fers pentra Un sistem de slidiewAvB;0.Contingt In Cee L..Fig. 744. Projectia suprafetelor Hehi- éelor din diagrama pe planul compo- ifiilor. Sensul 48getilor indich tempe- diliedrii, primul solid care apare.este cel al fazei 6 (faze A este formatt din componentul B fn care componentele A gi C sunt tn solutie solidd). Domeniul de existen}é a fazei B (domeniu monofazat) este reprezentat printr-ud volum ~ limitat prin punctele By Coys Ta,, Jen $1, Cy, Punctul: ¥) la temperatura + -;' .. eutectigului temar, reprezinté solubilitatea‘ maxima’ a componenteler A gi C In faza“B (bogatd tn B). Se intelege.ch-o astfel de reprezentare nu este foarte” usor-de folosit cind se’ doreste o afializ precish’ a echilibrelor” intre faze {temperaturi si compozitii), Se preferh mai degtab’ -proiectarea pe planul concentratiilor Supratefelor, ‘ca cele. ale lichidélor (fig. 7.44), sau-se reourge la curbe izoterme (plane de thicre-paralele cu cel al concentrafiiler), ca cele dia figura 7.45. Coes ° oe O alt& modalitate dé reprezeutare a echilibrului unui sistem texnar const ~ _ fn mentinerea unei concentratii constante-a unnia dintre Blensente." Diagrama: astfel‘objinuta reprezint& o thieturd tn prisms tridimensionala in plav: par: “Tel cu Tatura triunghiului cqneentrafiilor. De exempla; planul care trece pri +, dreapta ST este petpendicilar pe planul concentratiilor (v. tig. 7.43) si per - + inite reprezentaréa echilibrului sistemului -A--B—C continand 10%A.; Fic - gura 7.46 constituie o Tepredentare de aeest'gen pentru, aligjul Fe-—~Cr—C, “care confing 13% Gre. nee wsContinuing) yama de echilibru 2 sinus sistem terhar (Fetaiecri-c. ” Gote ew a 748. Ding Bg ‘i Gs sunt cesburi complexe de Fe os tr, ee “este Ge, CrhgCy giTemperatura (*€ ) Fe-B 7 Continutinch/) Fig. 7.46. Diagrama de echilibru a unui sistem ternar (Fe-13%¢Cr)-C. Gy si G, sunt carburi complexe de Fe si Cr C, este (Fe, CrisiCs 51 Cy este (Fe,.CrnCy. CAPITOLUL)S _ DURIFICAREA PRIN DISPERSIE SI PRIN TRANSFORMARI DE FAZA IN STARE SOLIDA 8.1. INTRODUCERE Cand solubilitaten unui metal este deptgit’ addugand prea mult dintr-un _ element de aliere, se formeazd o faz secundara si se produce un aliaj din dou’ faze. Limita dintre cele dou’ faze este o suprafaja la care aranjamentiil atomic nit este perfect. Ca urmare, aceasté limita interfereaz’ cu deplasarea dis- "135locafiilor si durified ‘metalul. Termennl general pentru dafiricare prin introducerea unei faze secundare este durificarea prin dispersie. In acest capitol vor fi discutate aspecte ale durificarii prin dispetsie, prin utilizarea unor procedee de transformare a starii solide, inclusiv durificarea regultata prin imbiitranire gi reactia eutectoida. Aceste tehnici de durificare ‘prin dispersie necesit& un tratament’ termic, 8.2. PRINCIPII ALE DURIFICARI] PRIN DISPERSIE Penttu a se produce durificarea prin dispersie intr-un aliaj, el trebuie si confin’ mai multe faze. Aliajul confine o faz continua, care este de obicei prezenta im cantitifi mari, mimiti matriee si o fazi secundar’, prezenti de obicei in cantitaji mai mici, care este denumit’ preeipitat. ” Exigti uncle considerafii generale pentru a determina modul in care caracteristicile matrivei si precipitatulni afecteazi proprietafile. aliajului (fig. 8.1): — matricea trebuie sa fie moale si ductilé, in timp: ce precipitatul trebuie s& fie dur si fragil ; precipitatul actioneaz ca un obstacol foarte puternic Ja deplasarea dislocafiilor in matrice 5 — precipitatul trebuie sf fie discontinuu, tn timp ce matricea trebuie s& fie continua; daca precipitatul ar fi continuu, s-ar putea crea condifiile aparitiei fisurilor ; —'particulele de precipitat trebuie si fie miei si numieroase, m&rind posibilitatea ca ele s& interfereze cu dislocajiile in deplasarea lor ; -— particulele de precipitat:rotunde sunt mai favorabile decat cele aci- culare, evitandu-se posibilitatea de formare a fisurilor ; — cantiti{i mai mari de precipitat marese rezisten{a aliajului; adesea aliajele care se durific’ prin dispersie contin un compus intermetalic ; compusii intermetalici sunt aproape intotdeauna foarte duti gi fragilifns& pot realiza o excelent& durificare prin dispersie a matricei. = Fig. 61, Dilerite moduri de distributie : a precipitatelor : a — precipitat discontinun ; & — procipitat mio 91 numeros ; ¢ — precipitat rotund st ‘Su acicwar; tn toate aceste cazuri sunt Drezente starule comparative, c 136 : pte .8.3. GERMINAREA $I CRESTPREA IN REACTILE IN STARE SOLIDA Pentru ca un precipitat si se formeze dintr-o matrice solida, trebuie s& se product germinarea si cresterea. Energia libera necesara pentru germinarea unui precipitat solid steric din matrice este data de relatia : AF = A nrare + Aare + + rte. (1) Primii doi termeni se refer la schimbarea energiei libere a volumului si a energiei libere a supratejei, ca la solidificare, Al treilea termen fine seama de energia de deformare ¢ introdusa la formarea precipitatului intr-o matrice solidi rigid’. Precipitatul nu ocupa acelasi volum, astfel inc&t este nevoie de énergie suplimentara pentru a permite previpitatului si se acomodeze in matrice: Ca si la solidificare, germinarea apare mai usor pe suprafete deja pre- ‘zente !n structura, minimalizand astfel termenul energiei suprafetei. Astfel, precipitatul germineaz’ si creste cu usurinta la limitele gréunfilor matricei sau la alte defecte ale refelei. Cresterea precipitatului apare in mod normal prin difuzie si prin redistribuirea atomilor pentru a satisface diagrama de faz. Aceste reactii continut relativ Incet deoarece atomii trebuie si difuzeze tn stare solid’, fnsi la cresterea temperaturii difuzia este mai rapida. Astfel, vitezele de crestere sunt de obicei tontrolate in primul rand prin controlavea: temperatirii. Corelafiag dintre. crestere si germinare are un rol important in transformarea de faz 0 reactiilor in stare solida. 8.4. DURIFICAREA ALIAJELOR : PRIN DEPASIREA LIMITE! DE SOLUBILITATE 5 In capitolul 7 s-a subliniat oti aliajele plumb-staniu conjinand intre 2 si 19% Sn pot fi durifieate prin dispersie, deoarece solubilitatea staniului in plumb este depasita. © situajie asem&ntoare apare.tn aliajele aluminiu-cupru. De exempli, aliajul Al—4% Cu, prezentat in figura 8.2, este solufi¢ solidi « de aluminiu, la peste 500°C. La racifea sub temperatura solvus, precipita o a doua faza, 0. ~_ Aceasta este un compus intermetalic dur si fragil de CuAl, si permite durificarea prin dispersie. In practici adesea nu se poate controla precipitarea celei de a doua faze, astfel incAt durificarea prin dispersie si fie realizate. A doua fazd, cum ar fi 0 tn sistemul aluminiu-cupru, poate si hu aib’ dimensiunea, forma sau distributia necesara. Sunt mai mulfi factori care influenjeaz& forma precipitatului, Structura Widmanstiitten, A doua fazd poate s& creascé astfel incat anumite plane si directii din precipitat s& fie paralele en planele si direciile preferate din matrice. Acest mecanism de crestere micsoreaz& efortul si energiile suprafejei si permite o vitezA de crestere mai rapid’. Acest mod de cregtere, 137° a 2 Ss (.)uwaduayspecific structurilor Widmanstatten, produce aparitia unor precipitate caracteristice, eum arfiplacute, ace si chiar cuburi (fig. 8.3). Cand precipitatul apare sub forma acicularé poate proyoea fragilitatea.aliajului. > Fiectul energiilor interfejelor. Pentrn ca energia suprafetei $8 fie minima este de dorit ca preci tatul si aib& formé sferied, Totusi, forma precipitatului este iniluental& side energia interfefei impreuna eu limita dintre-griuntele matricei (y,.) si limita dintre matrice si preeipitat (yp). Energiile interfefelor suprafejei fixeazd unghiul 0 intre inter fafa matrice-precipitat, ‘Acest lueru este exprimat pr 8 Yon Pi Ok Fig. 6.3. Struct ofel cu carbon. mediy. Precipitatele in forma de placi se formeazé in timpul ra- cirii rapide (250 : 1). care va determina forma precipitatului (lig. 8.4, a)- Yelafia : @2) Daci acest unghi este mic, precipitatul poate fi contintu, Dacd precipitatul este dur si fragil, pelicula subfire care inconjoard grun{ii matricei imprim& aliajului un caracter fragil. Precipitatele discontinue si chiar cele sferice se formeazi cfind unghiul 0 este mare (fig. 8.4, 0). : Fig. 8.4. Efectul energiei suprafetei si a unghiului © asupra formei ptecipi- tatulti (a) si microstructura unui precipitat de plumb in’ cupru(b).* Fig. 8.5. Microstructurile aliajului Al-4%/Cu : @/— la rhoire lenta; 6 — ia ricire rapid. Viteza de racire. Viteza cu care aliajal se riceste dincolo de linia golvus determina timpul disponibil pentru difuzie si tn consecinjai afecteaza forma precipitatului. Viteza de r&cire rapid’ compenseazd efectul unor ‘unghiuri foarte mici. In figura 8.5 se compara microstructura aliajului Ai—49) Cu objinut’ cu doud viteze de racire diferite, = In exemplul dat, al aliajului Al—4°% Cu, racirea lent’ permite fazei 0 dure si fragile si se formeze ca o pelicula swrbtire continua la limitele graunfilor a, Prin eresterea vitezei de racire, in timp ce aliajul traverseaza linia solvus, Se obfine o imbunatitire ; totusi, proprietapile dorite nu sunt Inck objinute. Preeipitatul coerent. Chiar dac& se realizeazi, o-distribuire uniform’ a precipitatului 6 discontinuu, precipitatul poate sé nu tntrerupa semnificativ sttuctura matrigei inconjurdtoare, In consecint, precipitatul blocheaz’ deplasarea numai daca se afl in dreptul dislocatiei (fig. 8.6, @). Cand se for- meazii ins un precipitat coerent, planele atomilor in rejeaua precipitatulni sunt corelate sau "chiar continue cu planele din reteaua matricei (fig. 8.6, b). Fig. 8.6, Rejeaua preciptatului necoerent nu, este in corelatie Cu retenuia cristalina a matricei Inconjuratoare (d). Reteaua precipitatului coerent este {n corelatie cu : releaua cristalind a matricei (b). 140Deplasares dislocafici este’ tmpiedicata chiar dack dislocatia trece pe lang& precipitatul coerent, Objinerea unui precipitat coerent se poate realiza cu ajutorul unui tratament termie denumit imb&tranire, 8.5» DURIFICAREA PRIN IMBATRANIRE ‘Tratamentul termic de-imbatranire poate s& conducd la obfinerea unvi® precipitat fin, dur si coerent, eu o dispersi¢ uniform’ fntr-o matrice mai moale, mai ductilé. Aliajul Al—4% Cu poate constitui un exemplu clasic de aliaj cu durificare prin Imbitranire. Acest tratament termie comporta trei efape (fy. 8.7). Kiapa.I. Aliajuleste mai intAi teAlzit la o temperatus’ peste temperatura solvus si menfinut pana cind se produce o soluyie solidi « omogena. Aceasté etapa dizolv’ precipitatul 0 gi reduce orice segregare prezent& in jul initial. ey Jiajul ar putea fi incalzit pan& sub temperatura solidus si In acest fel va ereste viteza de omogenizare; dar prezenta eutecticului in afard de echilibru poate determing ruperea la rosu, Asttel: aliajul aluminiu-cupru va fi inc&lzit pentru obfinerea solufiei,solide ¢ omogene intre temperaturile solvus si eutectick, demonstrand in acest mod cd orice eutectic din aliaj nu se va topi. Pentru aliajul Al—4% Cu, acest tratament ar trebui-realizat intre temperaturile 500 si. 548°C, “Etapa a H-a, Dup& obfinerea solujiei solide -x omogene,. aliajul este ‘ricil rapid, operatic cunosestA sub denumirea de clive, ‘Atomii nu au timp s& 700 1 Objirerea. Artie 400] i = i 200 Célire 1 Ie «+e I \ ‘@ imbétrénire \ oe 5 calire Temperature 3 8 ek) Fig. 87. Diagrama dg faze partiala a sistemului Al-Cu, cu precizatea celor trei etape ale imbatréniri| sia microstructurilor rezultate. 44difuzeze in spatii de germinare potentiale 5i permit fazei 6 si se formeze. Dupé calire, structura conjine inch solujic a, thsi aceasta este o solufie solid’ suprasaturata conjindnd cupru. in exces gi nu este o structurd de echilibru, Etapa a Wa. ty final, sotujia solid’ o suiprasiturat& este tnciilzitd sub temperatura solvus, La aceasta temperatura de imb&trinire, atomii pot sh difuzeze pe distanje inici, Deoarece solufia solidi « suprasaturat’ au este stabili, atomii suplimentari de cupru difuzeazi in diferite punete de germinare gi se formeazi wn precipitat care incepe si creasch. Daci se mentine aliajul, timp suficient la temperatura de imbatrinire, va rezulta o structur de echilibru « si 6. : In timpul imbatrAuitii aliajelor aluminiu—cupru, o serie de. precipitate se formeazi inainte ca precipitatul si-fie produs. La inceputul tmbatrani; atomii de cupru se concentreazi pe planele {100} in matricea « si produc grupuri foarte subjiri de atomi de cuipru denumite zone Guinier-Preston sau GP-[. In timp ce imbatrdairea continug, mai multi atomi de cupru difuzeaza ipitat si zonele GP-I eres in discuri subfiri numite zone GP-H. , zonele GP-II se dizolvi si se formeazi precipitatul & care este reeipitatul stabjl 6. In final, 0’ se dizolva si faza 0 stabil preci- recipitatele rezultate in afard de-echitibra — GP-I, GP-II si 6” — sunt itate coerente, MRezisten{a, aliajului creste ew timpul de imbitranire degarece aceste faze coerente eres in dimensiune in timpul stadiilor inifiale ale tratamentului lermic; cind aceste precipitate coerente sunt prezente, aliajul este consideral imbatranit. . Cand faza 0 stabilé necoerent&. precipita, rezisten{a aliajulur ya seadea. in’ acest caz, aliajul este in stare supraimbatranité. Faza @ incd mai permite durificarea prin dispersie, dar pe mAsuré ce durata se méresté, parti crese mai mari, devin mai putine in structura si chiar efectul d simple al dispersiei se diminueaza. - ‘ Proprietatile unui aliaj vezultate prin imbatranire depind atat de temperatura, cat si de durata imbatranirii (fig..8.8), La o temperatura de imbatranire de 260°C, difuzja in aliajul Al este rapida si precipitatele se formeaz& repede.,Pe masurd ce imbilranirea continua, se avanseaz& de la zonele miniseule GP-I si GP-I] la 6’. Rezistenta ajunge la un maximum dup mai pujin de 0,1 k de mentinere, Supratmbi- trinirew apare dac& aliajul este finut peste 0,1. La 190°C, care este temperatura caracteristica pentru multe aliaje de aluminiu, sunt necesave durale mai mari pentru a se objine rezisten}a cor nabil&. Totusi, existi mai mulle avantaje in utilizarea xoor Lemperaturi m: seazute. In primulrand, rezistenja creste, im timp ce temperatura de imbatr nire scade. In al doilea rand, rezistenja mentine valoarea maximum la odurata mai mare. {n al treilea rand, proprietitile sunt uniforme. Imbitranirea la 190°C sau la 260°C este denumild Imbatanire artiieialé dedarece aliajul este inc&lzit pentru « produce precipitarea, Unele aliajg cilite imbatrinese la temperatura camerei si aceasta este denunita imbatranire naturalit. Imbatranirea natural necesitA durate mari, adesea mai multe z pentry ase ajunge la rezistenja maxima: Totusi, aceasta rezisten}i maxima este mai mare decd! aceea obfinutd la imbatranirea artificial’ si nu apare sipraimbatranirea. z 142490 420 380) x 2 en 220 3, 2 uo 73 70 ° 9001. 00 on ’ 10 100 1909 19.000 199000 Durata (n) Pig. 88, Efectul temperaturii: si al duratei de imbatréniré asupra rezistenjei 1a * curgere a unui alla) Al-4%/Cu. Nu toate aliajele se pot durifica prin imbatrtmire..‘Tvebuie si fie tnde- plinite cel putin patru condifii pentru ea un aliaj si poaté Ti durifieat prin imbatranire, si anume diagrama de fazi Irebuie sh prezinte 0 variafie descrescatoare a 30- lubilitatii solidului cu temperatura ; deci, aliajul trebuie si formeze o singura faz la Inédlzire peste linia solvus, apoi si formeze dona faze la racire, sub li-~ nia solvus ; — matricea trebuié sa Tie relativ moale si ductila, iar precipitatul sa tie dur si fragil ; in majoritatea” aliajelor cu dutificare prin imbAtranire, precipitatul este nm compus intermetalic ; — aliajul trebuie si fie cAlibil, astfel ineAt prin r&cire rapid& sh se evite ipitarea de faze seeundare ; — precipitatul care se formeaz’ trebuie si fie coerent eu structura matricei pentru a asigura rezisten{a 51 duritate maxima. tn plus, dimensiunile, forma ji distribuirea lui trebuie si fie controlate. ¥ pre . TRANSFORMAREA EUTECTOIDA In capitolul 7, s-a definit eutectoidul ea o tearfie in stare solid’ fn care o fazi solida se transforma in alte doud faze solide; Ss poy (8.3) Ca.exemplu al modului in care se poate utiliza reactia eutectoida in-controlul microstructurii si al proprieti{ilor unui aliaj, se va examina sistemul Tier-carbon (v. fig. 7.40), Se 143Fexc Fe sc a Fig. 8.9. Redistribuirea carbonului si fierului la formarea perlitei (a) i microstructura perlitei lamelare (b) [x 2000], Din. Metals Handbook, vol. 7, Pd. 8, ‘American Society for Metals, 197 Daca se va inedlzi un aliaj cu compozitia eutectoid’ de 0,77% C, peste 727°C, se objine o structura care confine doar griunti de austeniti. Cand austenita se raceste la 727°C, incepe reactia eutectoida : ~ Yorme > toorsxc + FesCoo; ; (8-4) Ca si in reacfia eutectic’, cele dow’ faze care se formeazi au compozifii diferite, astfel incdt atomii trebuie sk difuzeze in timpul reacfiei (Lig. 8.% @) Majoritatea carbonului din austeniti va difuza spre compusul Fe,C, iar o proportie mai mare de atomi de fier va difuza spre Solujia solid.a. Aceasta redistribuire a atomilor se realizeaz mai usor dact distanjele de difuzie sunt mici, cum este cazul in care ferita a si cementita (Fe,C) crese sub forma de plicute. Structus este denumi pot fi calculate cu ajutorul regulei parghi find 0,77%, C, cantitafile celor doua faze 6,67 — 0. - Yq =——————— + 100 * §,67—0,0218" 0,77~— 0,0218 6,67°— 0,0218 lamelara @ siFe,C reaultatA in urma transformirii eutectoide perlit%. Cantitafile de ferita si cementita prezentate In perlita Stiind c& perlita trebuie si con- determina astfel : * 88%, - +100 212%, esc Din acest ealcul, rezulti ci majoritatea perlite’ este comp Examiniind mai atent perlita se poate observa c& lamelele de‘Fe,C sunt in- conjurate de faza «. De aceea, structura perlite’ poate fi considerata ca du- rifieata prin didpersie — faza ferita este continua si relatiy moale si ductila, iar cementita, este dura, fragilé si dispersata. Ofelurile hipoeutectoide confin sub 0,77% G si ofelurile hipereutectoide confin peste. 0,77% C. Ferita este constituentul primar sau proeutectoid aliajele hipocutectoide, iar cementita este constituentul primar in aliajele hipereutectoide. Dac se tncilzeste un aliaj hipoeutectoid, cu 0,60% © peste 750°C se obfine austeniti (fig. 8.10). La ricire sub 750°C, ferita precipita si ereste, de obicei, la limita grauntilor de austenita. 144 e 7:10 = Shudiud 44 ingineria matectalelor — od. 100 Fig. 810. Evolufia microstructurii ofelului hipoe:Fig. 8.11, Microstrictura unui ofel. bipoeutectoid cu retea de ferita primara (alba) 3! perlitd (a) $i microstructura unui otel hiperentectoid cu vetea -finid de cementita fheonjurand peritta (b). Din Metals Handbook, vol. 7y Ed. 8, American Society for: Metals, 1972, (400 : 1). Ferita pritnard continu’ si creasci pani cand temperatura ajunge la 727°C. Austenita caré-a rimas, la aceasi-temperatura este inconjurata. de ferit& $i compozitia se variazd de a 0,60 la 0,77%, C. Racirea ulterioar’ sub 727°C determini transformarea intregii cantitajt de austenita in perlitf prin Teachia eutectoid’. Structura finalé va confine doud faze —ferit si comen- lth — respectiv coustituenti-— feritd primara si perlita. Astfel, microstruc- {ura finala va confine gréunti de perliti: Inconjurai de o rejea de ferith pri mari (ig. 8.11,,a), Aligjul ore rezistenta bund datoriti perlitet si este totusi ductil, datorita feritei primare continue. : ~ - In aliajele hiperettectoide, faza primara-este Fe,C, care s¢ formeaza la limitele grauntilor de austenité. Dupa ce austenita se raceste prin reactia - cutectoidi, ofelui va confine cementita duri-si fragilé taconjurand griuni de perlita (fig. 8.11, 4); ¢) va fi dur si Tragil. Se poate Imbunatati microstrictura si fragilitatea prin tratament termic Ca $4 aliajele eutectice si la aliajele cu transformare eutectoida se poate controla duriticarea prin dispersie. - Coutrolul calitifii de eutectoid. Schimband compozitia aliajului, se modifica cantitatea fazet secundare dure. Prin cresterea conjinutului de carhon al unui-ofe| spre concentratie eutectoida de 0,77%, C, cantitiilile de Fe,C vi perlit&cresc, marindu-se rezistenta, Totisi, proprietatile descrese cind eons finutul de carbon este prea mare. 2 ‘ Dimensinnea grauntelui de austenita. fn condifii normale, perlita evegte in griunti sax colonii. tn cadrul fiecdrei colonii, orientarea lamelelor vate - similera. Coloniile germineazA mai usor la limitele grauntilor.de austenité original. Se poate mari numrul de colonii de perlitd reduedindu-se dimen- Siunile griungilor de austenitA prin utilizarea temperaturilor apropidte de cele ale transformarii pentru a produce austenita sau dezoxidand ofelul cu ajurminiu. Se poate mari rezistenta aliajului prin micsorarea dimensiunii griuii- filor de austenit& sau prin cresterea numarului de colonii, : Viteza de ravire. Crescand viteza de ricire in timpul reactiei eutectoide se va reduce distamia pe care atomii pot si difuzeze, In consecin}’, lamelele Produse tn timpul reaetiei sunt mai fine gi mai apropiale. Reaultand-o perlith mai find va creste rezistenfa’aliajului. Rezistenta aliajului este corelal’ de distanja dintre lamele (fig. 8:12). 146 .10 eta 45 1s 8 2 5 = B68 3 5 = 2 S i &°% # ab 6 4 40 000° 80000 129000 800 600 ie Wem) Aeimppratura(*C,) Fig. 8.12. Efectul distan{ei interlame- Fig: 8.13,-Bfectul temperaturli de transfor lare A perlitei. asupra proprietétilor mare eutectoidé asupra distante\ interla- mecanice ale acestela, : melare th perlita, 3.00 800 \ 2 2 40 3 a 0 8 Eo ct e 0 § & z no 66 ‘ Timp (s) ¥ Pig. 8.14, Diagrama (TTT) pemtru un otel eutectoid.> Controlul temperaturii de transtormare. Reactia eutectoidi twostare %- lid’ este mai degrab4 lenta gi ofelul se poate rici sub temperatura eutectojda de echilibru tnainte’ea transformaren s& inceapa. Temperaturadle transformare afecteazd finefea structurii (fig. 8.13), timpal necesar transformarii si chiar aranjamentyt celor doua faze. Aceasté informatie este conjinut® In diagrama timp-temperalura-translormare (TTT) (fig. 8.14), Aceasté diagram’, denumit gi transformarea izo\erma (I-T) sau curba C, permite si se determine structura, proprietatile si tratamentul termic pentru ofeluri./ Germinarea i cresterea perlitei. In cazu) in care racirea are loc sub temfferatura eutectoida, austenita este usor subracita. Sunt necesare durate mari inainte ca nuciee stabile de ferita si cementita sa se formeze; germin nu incepé pana aproape de punctul de inceput (P,) al perlitei. Dupa ce perlita fncepe s4 creasc&, atomii difuzeazi rapid gsi se obtine o perlita grosolan: transformarea este completa la atingerea punctului (P,) de sfarsit al trans- -formarii perlite. Austenita racita lao temperatura mai joasa decal temperatura eutectoidA este subr§cit’ mai mult ; germinarea apare mai rapid si durata de incepere a transformérii este mai miei. Totusi, difuzia este mai lonta, astfel incat atomii difuzeaz’ pe distanfe mai micisi rezulta o perlita mai find. Chiar daca vitezele de crestere sunt diminvate, timpul total necesar pentru trensformare este redus datot germinarii mai rapide. Perlita mai find se formeaza in timp mai scurt cAnd se reduce temperatura de transformare izo- termi la aproximatiy. 540°C, care este vactul sau-cotul curbei TTT (fig. 8.14). Germinarea gi erestorea bainitei. La o temperatura sui cotul diagram , germinarea:apare rapid, ins difuzia este lenté. Nici o transformare nu este observaté pan& la durate ceva mai mari i timpul de transformare totala creste datorita cresterii foarte lente. in plus, se obfine o structur& diferita.cha temperaturi mai scazute de transformare, lamelele de perlit& ar trebui sA fic foarte subfiri si in consecin} Suprafata limitei intre Jamelele de ferita si Fe,C ar trebui sa fie foarte mare. Datorild energiei interfetei ferita-cementita, energia total a ofelului arfi trebuit s& fie foarte tnalta. Ojelul isi poate: reduce energia sa intetna, permi{and cementitei s& precipite ca particule rotunde discrete intr-o mat. de ferit’. Acest nou constituent sau aranjament (amestec mecanic) de ferita si-cementitA este denumit bainiti, Transformarea tnéepe~dupa_un anyme timp (B,) necesar inceperii transformlri bainitei si ia sfrgit dup’ terminarea teansformarii bainitei (B,), 2 3 Duratele necesare pentru transformarea completa a austenite’ in bainita cyese $i bainita devine mui find pe masurk ce temperatura de trahsformare continua si scadé. Bainita care se formeaz’ imediat sub yarful eurbei este denumita hainit superioar’ sau dainita grosoland, iar bainita cate se formeazi la temperaturi mai scizute este denumitd bainitd inferioard, bainita find saw sciculara. Iv figura 8.15 sunt prezentate microsetructurile caracteristice ale bainitei. In figura 8.16 este prezentat efectul temperatusti de transformare asupra proprictajilor afelului_ eutectoid. Cand temperatura ‘creste, exist& a endimji general& spre objinerea de rezistenfe mai mari si duetilitatea scade datorité mi¢rostrueturii mai fine care rezulta. 148 ~ aeig. 8 “E 1400 E =e £ 2 = 700 « 200 300 Fig. 8.16. Bfectul temperatuis + Boinite sno — pertita: es 15, Microstructurile bainitei : — interioard (ace). Din Metals Handbook, vol. & American So- clety for Metals, 1973, Rezistenta” a tractiune £ & 2 2 Alungire(*/) © . 10 200 500 1 600 100 8 5 ec) de trensformare asupra: proprietatilor unui ofeh enttectoid, 149°8.7. TRANSFORMAREA MARTENSITICA Martensita este o faz care se formeazi ca urmaye a ‘ansformarii starii solide fark difuzie. Deoaréce transformarea nu depinde de difuzie, reacjia este dependent doar de temperatura, nu'si de-timp. Reacfia are loc la viteze de racire foarte mari. = cLia ofelurile cit aproximativ 0,2%C, austenita (cfc) se transforma intro structuré suprasaturat’ de carbon in refea’ (eve), denumita murtensitt. tn ofelurile eu confinut mai mare de carbon, reac}ia martensitici are loc la tans- formiarea austenifei (cfe) in martensith cu rejea tetragonala. Corelatia dintre refelelaaustenitei si martensitei arat& cl atomii de carbon ocupa spafiile interstifiale ale celulei (efe), formand astfel reteaua martensite: (tetragonala) (fig*8.17, a). Cand conjinntul de carbon al, ofelului ereste, un num’r maimare de atomi de carbon vor fi captafi in aceste spafii, matind astfel diferenta ~. dintre parametrii a sic ai martensitei (fig. 8.17, b)- Mariensita in ofeluri. Pentru ca si se objin& martensiti, “ofeld! trebuie racit rapid (cilit) din @omenial austenitei stabile pentru a se preveni formarea perlitei, bainitei sau a altor -constituenti priniari. Reactia martensitic’ incepe la ‘un ofel eutectoid cAnd~austenita se raceste sf 220°C, temperabira de incepere a transformarii martensitice este notata cu M, (vy. fig. 8.14). Cantitatea de martensita creste pe m&sur& ce temperatura scade. Cand temperatura trece sub temperatura de sfargit de transformare. martensitic& (M)), ofelul_va trebui si contin’ 100% martensiti. Compozipia martensite: 4trebuie'si fie aceeasi cu cea dim faza din care se formeazi. 308 fe 300 298 ‘Atomi de C Valoriie parametiiiee( ae) T 280 Z OS Ohne FOR, 1.2. 16 Continutét de C tn marten sita ake: - Fig. 8.17. Corelatia dintre celulele clementare ale austenite: (fc) si ale martensitei (tetragonala) (a) si influen{a continutnini de.tarbon asupra paramelrilor rejelei : - martensitice (b). 150-70 ’ Continutul in 6 (*,) Fig. 8.18, Efectul continutulul de carbon asupra Muritatii * martensitel, ¢ + Proprietigile martensitei din. ofel. Martensita din ofel este foarte dura si fragila. Struetura cristalina tetragonala nu are plane de alunecare compacte in care dislocafiile si se poat deplasa cu ugurin\’. Martensita este suprasa- Turati cu carbon, deoarece solutia solidi « (ferita) confine ix mod normal mai pufin.de'0,0218%, G la temperatura camerei si martensite confine cantitatea de carbon prezenta in austenita, respectiv tn ofel. Martensita are graunji fini si chiar o substructura mai find in interiorul grauntilor. In consecinfé, martensita nu este ductild, ea*este foarte dura. Datorit& acestor caracteristici, ofelurile cu structura martensitic’ au o-utilizare limitata. | y Structura si proprietafile martensitei ‘din ofel depind in mod: semnificativ de conjitutul in carbon el ofelului (fig. 8.18). Cand confinutul de earbon este scizut, mattensita crete sub forma de Sipe’, aledtuita din grupuri de placufe inguste plate care crese una langa ‘alta (fig. 8.19, @). Aceasti martensita nu este foarte dura. Lan conjinut mai mare de ¢arbon, martensita creste sub form& de placi,in care plicufe inguste si plate crese individual mai degrab’ decat in grupuri (fig. 8.19, b) Duritatea este mult mai mare Ja un confinut mai mare de carbon, struc- {ura martensite’ Sub forma de placi fiind datorata tm parte raportului mare c/a, al structurii cristaline. ei : Martensita in alte sistome. Caracteristicile reactiei_martensitice sunt diferite in alte sisteme de aliaje. De exemplu, martensita se poate forma in aliajele pe baza de fier care av continut seazut de carbon prin transformarea structurii cristatine cfe in structura eristalin’ ove. In anumite ofeluri cu confinut mare de mangan si in ofeluri inoxidabile, structura efe se transforma intr-o struetura he, in timpul.transformarii martensitice. 1stFig. 8.19. Microstructura martensitei @ = sib formy de .siped* tn ofetal ed continu scdzut de carbon ; 6 pidci in ofeluri cit confinut mare de carbon. Din Metals Handbook, vol clety for Metals, 1973, + Proprietijile martensitei in alte aliaje sunt diferite de proprietigile mar- tensifei din ofeluri. In aliajele de titan, cve se transform% intr-o structura martensiticé he in timpul cilirii. Aceasté martensita a litanului este mai moalé decdt structura originala. Aliajele martensities eu memorie. O proprietate singular pe care 0 posed& unele dliaje eare tree prin reacjia martensilict este efectul memoriei. Unui aliaj Ni—50% Ti si’mai multor aliaje pe bazi de cupru lise pot aplica tratamente termice care s& produca transformarea martensiticé. La sfarsitul tratamentulni, aliajului i sestabileste o forma preqeterminata. Aliaj poate si i se modifice forma, objinandu-se o- nova forma, astfel inc&t printr-o incdlzjre la o temperatura mai fnalt&, aliajul tsi va schimba forma la fortha initial’. Deci aliajul Isi reaminteste de forma predeterminata. ud forma de American So- 8.8. REVENIREA MARTENSITEL Martensita este o structurd fn afara de echilibru. Gand martensita din ofel este incilzita la o temperatura sub cea eutectoid’ se-objine o structura formata din solufie solida o stabil& si cementita (Fe,C) precipitat&. Acest proces poarth denumirea de revenire: Ca urmare a acestui proces, rezistenta i duritatea martensitei scade, in timp ce ductilitatea si proprietitile de tenacitate se Imbunitiifese (fig. 8,20). - La temperaturi dé revenire mici, din martensit’ pot apirea doui faze de tranzifie — 0 inartensit& cu confinut setizut de carbon si o carburi e, foarte fini, in afard de echilibru sau Fe, ,C. Ofelul cu o astfel de structura are inc rezistenja mare, este fragil sila fel de dur ca tnainte de revenire (ck- lire). : La temperaturi maj inalte are loc descompunerea martensitei cu formarea fazei « stabild si a Fe,C, Ofelul devine mai-moale si mai ductil. x 152i = | z 49 2 & Wy £ 20 20-4 io 0 70 400 ~<609' ~~ ~—«OO ‘ Temperatura de revenire C) Fig. 8.20. Bfectul temperaturii de revenice asupra proprietatilor ofehului entectoid, Daci ofelul este revevit sub temperatura eutectoidd, Fe,C are aspect ” «globular st efeetul durificdrii prin dispersie este mut redus. Selectind tempe- - ratura de revenire corespunztoare, poate fi objinuta o gama larg’ de proprietaji. Multe tipuri de transformari in stare solid’ apar si pot fi controlate prin tratamente_corespunzatoare. Aceste tratamente termice sunt menite s4 asigure-distribuirea optima a dou& say mai multor faze in structura. tn cele-mai uzuale din aceste transformati, depasirea limitei de solubilitate, durificarea prin imbatranire, transformarea eutectoid’ si martensitick = trebuie s& se“objina o microstructurd finlal care si contin’ o distribujie uniforma a multor particule de precipitat dure si minuscule, intr-o matrice moale si mai ductilaé. Realizand acest lucru se pot asigura obstacole efective in deplasarea dislocafiilor, iarindu-se rezistenja $i menfinandu-se o oare- omicare ductilitate. Controlul atent al temperaturilor de tratament Jermic si al duratelor de “Inenfinere este foarte important pentru objimerea microstrueturit corespunzitoare. Diagramele de faz ajuté in selectarea temperaturilor adecvate, insi datele experimentale sunt necesare pentru a se objine ia final combinatia optirn’ intre temperatura, durate si compozifii. Deoarece proprietajile optime sunt» obfinute prin tratament termic, trebuie si se aib& in vedere ci structura si proprietAjile se pot modifica tn cazul in care materialul este utilizat la temperaturi inalte. 153= CAPITOLUL 9 s . DEGRADARFA MATERIALELOR - “Degradarea. materialelor Inseamna distrugerea lor sau cel pijin ‘moditi- carea proprietifilor lor in timp, datoritd acfiunii mediului ambiant. x 9.1. COROZIUNEA METALELOR IN MEDIU AMBIANT Coroziuhea metalelor fh mediti apos este in principiu un fenomen clectro~ chimic,,in sensul.ci ea implici reacfii.intre ioni si electroniv Pentru a-intelege mai bine diversele tipurl de coroziune care afecteazi metalele si pentru a combate coroziunea, vor fi deserise mecanismele care stan Ja baza fenomenui.” : O reacjie electrochimic& (de éxemplu, trecerea de la starea A Ja starea B): nu este termodinamic posfbila decdt atunci cAnd transformarea in B determind.diminuarea entalpiei libere, AG, a sistemului. In cazul reactilor clectro- chimice : ; ; : @.1) “unde: n este numérul: de eléctroni implicat in’ reactie; F — constanta lui Faraday (F = 96.500 C) si E — potentialul de echilibru ttre starile A si B. -De-fapt, transformatea lui A in B mu este posibild decat dach diferenta de ‘potenfial 1a echilibru intre stirile B si A este negativi, cea ce implicd Ey > > Ey. Dac& aceasth conditie.este necesara pentru ca reactia Av» B si se rodtied,*ea nu este si suficient’ ; va trebui ea viteza de reactie sa fie aprecia- {14 sau ca cinetica sa si nu fie nul: > *. 9.1.1. REACT ELECTROCHIMICE a Cand un metal (de exemplu, fierul) se introduce intr-un acid care nu eon- fine oxigen dizolvat, se produce o reactie intre fier si ionii de H* ai solugiei acide. In general, aceasta reacjie se poate scrie-astfel : Fe + 2H! Fer 4H, (9.2) és a 5 In _aceast& reactie, tim atom de fier cedeaz& cei doi electroni de valenf& la doi ioni de hidrogen-si rezult’ un ion Fe ;' aceasta Teactie este insojits de degajare de hidrogen gazos. ' 2 ee % Reactia (9.2) se poate descompune in doua reacjii distinete g chror sums este egall cu redefia globalé (9.2), astfel : eae r: Fe Fett 4 2¢ (9.3) : 2H} 2e4H, | (0.4), Reaefia (9.3) este 0° reacfie de oxidare ;. iin ‘atom de fier din.rejeaua metalic& trece in solutie sub forma unui ion de fier, Fe™, pierzand. doi electroni , de valenfa--Aceasti reactic este o-reactie anodicd, Reachia (9/4) este 0 reacfie tere aoe ;_catodice. Pozifiile reactiilor anodice si < produce coroziunea, adic’ dup’ con- 1 de reducere : doi ioni de hidrogen (H*) Yeactioneaz& «cu electronii rémasi_in metal, prin reaclia anodic&, forman- dG-se un atom de hidrogen. In figura 9.1 este prezentata schema procesului de dizolvare a fierului in. -mediu acid (HC) + H,0).. 0’ pies din fier supusé unui-astfel de atac este denumita electrod du blu, chet piesa este simultan locul unei feactii arfodice gi al unei. reacfii Electrolit SHel+HRO catodice se. schimb& continuu, astfel incdt dizalvarea ‘fierului se face upi- fornir; ionii de clor (Cl-) nu participa Ja reactie, "3 Toate reactiile anodicé sunt de forma reactiei (9.3) si, in general, pen- iru orice metal M, posedand n electroni-de valenja™se poate serie urmatoarea reacfie anodicé MoM" + ne 03) Dupé tipul de electrolit im care se centratia sa in ioni de Ht (sau pH!) si continutul in oxigen dizolvat, pot avea Fig. 9.1. Schema procesului de divol-. loe mai. multe reactii catodice, din care. vare a‘fierului in mediu acid. + prinéipalele sunt : = media acid (pH <7), fir& oxigen digelvat a oa 2H + 2e > H, _ (04) — media acid (pH <7), confinand oxigen dizolvat : - pa 0, + 4 Ht 4 4e +2 H,0° = (9.6) eae ediu neutru sau bazic (pH > 7), ‘confindnd oxigen dizolvat : : 0, + 2H0 + de +4 OH “an Reduceréa de ioni metalici: = ae 4 1 MB ite 9M : _ 8) Chiar dact, in practict, reacfia (9.8) apare rar in cursul corozinnii me- talelot, se utilize’ adesea in.studiul ie de teactie'si in cel al de- .punerii electroliticea metalelor. Reacfiile (9.3) 5i (9.4), a si figura 9.1 se wieferi'is Sor tuiruds tievalakth mediu acid f&r& oxigen. dizolvat. CAnd acidul confine oxigen dizolvat, reactia aoe oe hee nedtlmnent ls En Meta naoa Auman (05) 4 Prin definijie, pH caer undé {H*] esfe concentratia ionilor H?. Produsol [EU] X [OH-] este egal cu 10-#4. Pentra solnfiile nentre [OH=] = [H+] 5 pH = 7. Ub pH < 7 kadlelo soluttencldh (oxets defor! de Hi) 9} un, pH 27, 0 solufie Dante (exces de font OH-). ¥ 155“Fig. 9.2. Schema: coroziunij fierului: In Figura 9.2 *ilustreazA schematic Electrolit coreziunea fiernlui fntr-un astfel de -H€l+H2 01 O2 caz. De exemplu, in apa sdrata pri : dusul de coroziune a fierului este r gina, Fe(OH),. Reactia catodica’este reprezentata prin ecnafia: (9.7) si reacfia anodict, prin ecuatia (9.3). Produsele acestor + doud reacfii reactioneazd rezultaind hidroxidul feros, adic’ ; 2Fe% 4 40H + 2Fe(OH), (9.9) Hidroxidull feros precipita, “dar el fiind instabil, sevoxideazi in hidroxid feric, denumit obismuit rugin’, astfel : 2¥e(OH), 4+ H.0 + + 0, +2 Fe(OH), wi 10) Pentii a deserie reactiilé electrochimice care se produc in cursul coroziunii metalelor, trebuie abordat aspeetul termodinamic a] coroziunii pentru a sti act aceste reactii sunt posibile si, in caz afirmativy in care directii ele pot-evolua. Pentru aceasta, trebuie s& acid Glorhidrie continana oxigen di-” S€ cunoased potenfialele de echilibru ale “zolvat. diverselor reactii anodice si catodice. 9.1.2, oe DE ECHILIBRU Fie‘un metal pur M; omogen, introdus Intr-u electeolit continand iofti M" (de gene upru introdus Intr-o solufie apoasi de sulfat de cupru CuS@,): fia rezultats este apare: E : La-echilibru, tn metal, existé un exces-de electroni. si, in Solujie un exces de ioni, M**. Metalul este un electrod reversibil, deoarece proporfia global a reacfiei este nulit; in acest caz nui exista coroziune. Yn electrolit, la nivelul interfefei, sé formeazh “un strat de ioni pozitivi, un strat compact de ioni adsorbifi la suprafata metalului, a c&rui grosime este de ordinul micronilor gi un strat de difuzie in care concentrafiq in ioniM"* éBte mai mare decat in. electrolit. In figura 9.3 se ie mpnate schematic un electrolit reversibil. : In electrolitul reversibil, se Stapileste, intre metal si electrolit, un potenjial de echilibru EZ, reprezentat prin relajia lui Nernst : : RT “ : : Ba ee lnaa (9.12) 166 . Most Mt Spyies es (9,11) ” 7a .in care : : Electrotit R este constanta molar’ a gaze- Hy0-+ CuSO, > lor (831441. J/molsK) 5 T —temperatura-absoluta (ir K) ; & <2 — numarut de électroni im- plicafi (ecuatia 3 F. — constanta lui | Faraday (96.500 C) 5 ays — actiyitatea ionilor M"* in electrolit ; +E, — potenjialul normal" al metalului,, potential ce corgspunde une -soliifii in’ Care _ activitatea ionilor M** este egal cu 1, - Actiyitatea ayo: este echiyalenta concentrajiei molare. La, tomperatira dé 25°C (298K) gi itilizindy-se logaritmi tn baza“10, se reduce ecuajia 9.12 la: ” a . 70,059 _ ie p hae login} (9.13) Fig 93. Reprezentarea schematic’ a : unui electrod de cupru scufundat intr-o Salutie de sulfat de cupru; § — unde: [MM] este concentratia molart "strat compact adsorpit tn suprafatas in ioni M"*, Potenjialul £, exprimat in volfi, corespunde reactiei de oxidare (ec. 9.5) a metalului M-si este legat de variafia entalpigi libere AG a sistemului prin urmatoarea ‘Telafie (ecuatia 9.1): as 2 - AG =nFE, In practic&, este imposibil de a se masura direct potentiglal de echilibru care se stabileste Intre-un metal si solutia unei sri, deoarece sonda care ar'trebui introdusa in electrolit pentru a efectua o astfel de masurare ar fi ca insisi locul unei reac}irelectrolitice. Diferenfa de potential astfel masuraba ar Ti in, sees funcfie.de metalul de studiat, de natura sondei de masura si de reactiilé care se produc, Pentril a se evita aceasta deficienja, se uiilizeazi o céluli de misuri formatk din dou& semipile identice, una cohstituits din metalul de studiat si celalta de un ,eleetrod-de referinja“ la care se pot raporta toate masurdtoiile, Convensional, se’ stabilests" eX potenfialul reactiei (04) este egal ew zero, a DHF 42 4H, | Electrodul de referin{A trebuie si fie in consecinjA un electiod pe care se produce reactia reversibil& de oxidare si cea de reducere a hidrogenului. Se realizeazi electrodul de hidrogen introducindu-se 0 bueati de platini Inti-o solupie de HCI, saturata de hidrogen gazos la o presiuixe de o atmosferd. Activitatea ionitor H¢ este,in acest’ caz egald cu unitatea. Reactia (9.4) re- versibila se produce Ja suprafafa platinei, far’ c& aceasta s& reactionez Figura 9.4 ilustreazi schematic o celul de masuri a potentialului de-ec bru al unui metal M in raport eu yn electrod de ‘hidrogen. Pentra a se evita s 157Fig. 95: Schema Hs . (9.19) In final, mai multe molecule trebuie sa se regrupeze pentru ca s& poata pirusi suprafaja catodului. Din toate aceste etape, reacia 9.19 este cea mai lent si guverneaz in consecingi cinetiea reacfiei. Cinetica global a reactiei depinde in mod egal i de metalul electrodului, de electrolit si de temperatur Reacfiile anodice pot fi de asemenea locul unei polarizri de activare ; parsind refequa cristalin’ a metalului, ionii metalici tree printr-o stare activa si accast® reactic nu se poate produce decAt en o vitezé finita. In toate cazurile (reacfiile anodice sau catodice), | polarizarea de activi- zare se traduce printr-o supratensiune. Polarizarea de difuzie: La anod; cliberarea de ioni pozitivi antreneazd © crestere a concentrafiei acestor ioni in electrolit, viteza de punere in ‘so Jufie este deci limitata de viteza de difuzie @ jonilor in afgra stratului de difuzie. Aceasta vitezi de difuzie determina intensitatea unui curent limita, ijn. Polarizarea de difuzie se produce in mod egal in anumite reacjii catodice (de exemplu, reducerea catodiead a .oxigenului); in acest caz, -valoarea curentului limit& este in funetie de: concentratia de oxigen a electrolitului; viteza de reacfie este limitati de difuzia moleculelor de oxigen citre suprafata catodului (fig. 9.8). Cand ea se adaugi la supra- tensiunea de activare, nu este dependent& (02) <0), {03; (pl, de agitarea electrolitului, ci in principal de natura electrozilor. Polarizarea de difuzie variazi mult cu agitarea, o agitatie Gimh Tima logi — ones: Fig.,9.8. Reprezentarea schematicd mare are tendinja de a creste intensita~ q polarizarii de difuzle pentru retea, ij’ — dar ea este independenti de. ducerea_oxigenulul, pentru dows i concentratii de oxigen [0,]; “cand Ratura-electrozilon. [Oh <1Oabs Cisne [Os}s > [Og]: Cand puterea- oxi- dant& este mare (curba de polarizare catodicd C,), ‘potentialul de coroziune riméne inferior lui E, (punctul A): pasivitatea este stabila. Cand puterea oxidaiité a electrolitului este superioara celei reprezentate prin curba de polarizare catodich C,, potenfialul de coroziune se stabileste la o valoare su- perioaré lui E,. La starea transpasiva, filmul pasiv. se dizolva mai rapid decat se formeaza ; in aceste condifii are loc corozinnea prin puncte. Cand_puterea de oxidare este slab& (curba €,), potentialul de coroziune se stabileste la o valoare reprezentata prin punctul F ; coroziunea are loc si este uniformi. In aceste condifii, nu poate avea loc: pasivare. Cand puterea oxidanta a electrolitului este medie.(curba C,), pasivarea este instabila ; cdt-timp filmul este intact, metdlul rimane in stare pasiva si viteza de coroziune este slaba ; dacd filmu] pasiv este rupt el nu se poate reforma. Potentialul de coroziune care corespunde acestei situatii este reprezentat prin punctul E. CAnd-potentialul de coroziune este egal lui Ep (punctul D), pasivitatea este instabila. G.astfel de situatie este deosebit de periculoas’, dé fapt zonele depasivate accidental se corodeaza foarte repede, antrenand puncte de coroziune, z ~ 9.2. TIPURI DE COROZIUNE Coroziunea este rezultatul unei reactii electrochimice si pentru orice anod tn pozitia de corodat, trebuie s& Si corespundi un vatod, locul unei reactii catodice. Pentru a ayéa loc coroziunea, trebuie deci stabilitd o pila galvanica, in care un curent electric circulé intre anod si catod —, curentul de electrohi. Se 163§nainte de a aborda studiul diversilor Tactori de coroziune (factori metalurgici, mediul de coroziune, conditii de utilizare), vor fi deserise fenomenele ce au joc la nivelul celor doi électrozi care formeaza o pili galvanici. . 9.2.1, COROZIUNEA GALVANICA Se considera doi electrozi (unul de fier, altul de cuprii de exemply, tig, 9.11) introdusi tntr-un electrolit — ap& s&rati. Daca rezistenta’electrica Intre cei doj electrozi este infinita (fig. 9.11, a”— circuit deschis) fiecare electrod este locul unei reacfii anodice : 3 2 Fe + Fe + 2c (2.3) i= F 2 Cu = Cut +4 26 (9.21) si'a unei reaefii catodice, aceeasi tn ambele cazuri; O. + 21,04 4e + 4 OH (9.7) Ta acest cazudiferenya de patential este de 0,3 V si électrozii se vorodeant independent unul de celalalt. In schema din figura 9.11, } curentul cireuli (eireuit inchis), electronii trec de la anod (fier) spre catod (capru), deci eu- Fentul de coroziune va circula de Ja cupru spre fier. Diferenja de potengial al acestei pile este Eo, — Ey. figrul fiind anodic in raport cu cuprul (Fy. < Ecy). 5 Yn figura 9.12 sunt prezentate curbele de polarizare ale acestor eleety luaji separat. Curentul de coroziune a electrodului de cupru este (éeer)cu si corespunde unni potential (E,o,) cus iar pentru electrodul de fier este ( conve care corespunde la (Eeor)pe Dack cei doi electrozi sunt loga}i unul de‘celélalt, clectronii eirenldsde la anod (Fe) spre catod (Cu) si, tn electrolit, ionii cireulé de asemenea de la + anod la catod. Curbele de polarizare global a ‘acestei pile sunt reprezentate > Pig. 9.11, Schema unei pile Fe-Cu in apa sdraté 4. curentul nu elreuld (=e); 0 — curentul cireyla, (RO), © 1641 Potentfat é Fig. 9.12, Curbele dg polarizare ale wnui-clectrod de fier si ale unui electrod de cupru. grafic in figura 9.12, Dreapta AB reprezinta polarizarea catodica globala. Curentul de coroziune 4 cuplului Fe—Cu este (fco,)re—cw SUperior lui (t5,) p01 si potenialul de coroziune este (Ees,)re Deoarece acest potenfial este inferior potenfialului de echilibru Ey, cuprul.nu se corodeaza, el este doar locul reactiei catodice. In acest caz cuprul este intr-o stare de iriunitate. Se constata deci c& intr-o astfel de pil’ formati din ‘don’ metale diferite, anodul se corodeaz& mai rapid daci este singur. Un metal activ cuplat la un metal mai nobil are tendinfa s& se corodeze, adici si devin’ anody! unei pile. astfel formate atunci cand al doilea metal (catodul) este protejat de coroziune. © importan}i deosebita o are cinetica coroziunii, care depinde esential ‘de fenomenele de polarizare a electrozilor. Acesti factori cinetici sunt foarte importanfi, cdci ei sunt ‘aceéa care determin& Viteza de corogiune. A sti dack coroziunea este posibilé este foarte important, dar a cunoaste viteza de coroziune si deci durata de viaj& a unui utilaj sau a unei piese este fns& un mare avantaj. S-a prezentat mai sus ci intr-o pifé galvanic& ai chrei electrozi sunt vonstituifi din cupru gi fier, fierul (anodie) se corodeaz’; de exemplu, o feava din ofel moale insurubata la un robinet de alama (aliaj pe baz& de cupru). Acest sistem face parte dintr-un cirenjt de ap& potabila. La capatul a doi ani, feava de ofel era complet corodat&. Acest exemplu,este caracteristic unei coroziuni galvanice. . ‘ 3 165de utilizare (natura, confinut in oxigen dizolvat si temperatura apei), un astfel de cuplu ar putea dura mai mult timp sau mai putin. De altfel, la temperatura ambianta, mici varia{ii ale concen- tratiilor_poluanjilor in apa dulce pot inversa sensul. teacfiilor cuplului alamit-fier, este deci foarte dificil de a se prezice com- portamentnl acestui cuplu. Astfel, atat. in apa dulce cat si in apa de mare, zincul este anodic fn raport cu * tog fierul ; de accea se poate folesi pentru a pro- Fig. 913. Diagrama potential-in- teja fierul de corozinne;” zineul (anod) se ‘tensitate a cuplulvi Fe-Cu. corodeazi atunci cand fierul (catod) este : protejat. In ap& calda, peste 70° aproximativ, are loc o inversare a reacjiilor : fierul, care este considerat protejat de zinc, devine anod si, la randul sau, ‘corodandu-se, el protejeaza: zincu de coroziune. 3 i i Un alt factor important de considerat In studiul coroziunii galvanice este raportul intre suprafefele-anoduini si catodului. In figura 9.13 se pre- zinté diagrama’potential-intensitate a unui cuplu Cu-Fe, pentru rapoarte _ intre sufrafefele S_/S,egale cu 0,55 1 si 10. Pentru un raport egal cu 1, ano- awl Fe} se corodeazé sub un curent i (v. fig. 9.12); iy = (icor)pe—cas ceea ce Teprezinta ici la catod densitatea de curent {in mAjem*) este egald cu i), daci S, = S, =1 cm*, Aceast% densitate de Curent rimane constanti. Deci, dac& suprafajacatodului este de 10 ori mai mare decat cea a anodului, curentul total de coroziune, in consecinf& viteza de coroziune a fierului este de 10 ori mai mare (i, fig. 9.13). Dimpotriva, dacd suprafata catodului este de doug ori inai micd decAt cea a anodului, curentul este diminuat de doud ori (éo,5: fig. 9.13). Totusi, cand raportul Se/S, este mai mic deat 1, curentul de *eoroziune a fierului nu poate fi inferior curentului de dizolvare a fierului ne- cuplat la un catod de cupru. (écs,)re (v: Tig..9-42). Este deci periculos.de a se realiza un ansamblu utilizindu-se mijloace de fixare (surub, nituri etc.) dintr-un- metal mai putin nobil ca cel din strueturd ; in aceste cazuri anozii (suruburi, nituri ete.) sunt in contact cu un catod. Exemplul urmitor. permite ilustrarea coroziunii accelerate cate poate rezulta dintr-o astfel de eroare de conceptic. Se asambleaz& structura unei sere executate din profile de aliaje de aluminin prin intermediul unui gurub de aluminiu si al unui surub inoxidabil. Ansamblul face dovada unei excelente comportari la coroziume atmostericd in mediul semiurban; nu a ap&rut coroziune acolo unde aluminiul a fost fixat ew gurub din ofel inox (raportal Se/Sa < 1). Cand s-a fixat 0 tablii de ofel inox a acestei structuri cu ajutorul unor suruburi de aluminiu, dupa doi ani ‘gi jumatate, coroziunea a afectat suruburile de aluminin; in acest caz raportul Sc/Sa, foarte mare a antrenat o coroziune accelerat& a suruburilor. Toate fenomenele de coroziune in mediu apos sunt datorate stabilirii lor galvanice care delimiteaz& zonele anodice de zonele catodice. Chiar dizolvarea unui metal pur (electrodul dublu, v: fig. 9.1 31 9.2).implic& existenfa unor astfel de zone, a cdror pozifii relative se sehimba cu:timpul ; re* zultatul global este o coroziune uniforma a metalului. Existenta acestor zone ‘anodice si catodice depind de factori metalurgici si de factori de prelucrare a metalului, de mediul de coroziune si de variafia compozifiei electrolitului, 166 >cAt gi de factori asociaf{ la proiectarea prodyiselor sia moduliii lor de utilizare. - _ AdeSea tofi acesti factori pot acfiona in acelasi timp. Dar, amintind e& existenta tinei pile galvanice implica 0 posibilitate de coroziune a anoduluipea nu d& nici-o indicatie In ceca ce priveste viteza de caroziune. 9.22. FACTOR METALURGICI. SI FACTORI DE PRELUCRARE In practicd, metalele nu sunt totdeauna pure. si omogene, ele includ heterogenitati cate ereeaz& local micropile de coroziune. Vor fi examinate tipuri de heterogenitaji si studiate consecinfele lor asupra comportamentului metalelor. si aliajelor in-medii corosive. Motalele pure i aliajele monofazate. Metalele uzuale na sunt monocri tale, ele suntemai degraba formate dintr-un numar de graunji legafi intre ei. Pentru ca in limitele de graunfi, atomii nu ocupa pozifii care corespund nodurilor refelelor cristalografice a. grauiifilor adiacenji, energia lor este usor mai mare decat a atomilor situafi in nodurile refelei cristaline ; potentialul de dizolvare a limitelor de gréunti este deci inferior (anod) celui al grauntilor (catod). De altfel, protenfialul de dizolvare poate varia de la un graunte la altul dupa ‘orientarea Tor cristalograficd. Totusi, aceste fenomene tar sunt eauza unei coroziuni importante. Anumite aliaje monofazate care ai unul dintre eleinentele de aditic mult mai electronegativ decAt matricea pot fi supuse la coroziune selectiva. Un exemplu obignuit al acestui tip de coroziune. este dezincarea case (aliaje Cu-Zn), cind confinutul lor In zine este mai mare de 15%, In acest az, piesa saraceste in zine incepind cu suprafaja sa. Aliaje polifazate. Majoritatea aliajelor sunt constituite din mai multe faze si Inglobeaz& si incluziuni nemetalice. Acesti diversi constituenti, evident, nu au acelasi potential electrochimic si de fapt, aliajul este constituit dintr-un numéar foarte mare de anozi si catozi. Ferita, de exemplu este anodic& tn raport cu cementita. In perlita, ferita’este atacat& mai puternice decat’ -cementita. Totugi, data fiind marimea foarte mare a acestor zone, se produce © compensafie statistica. a zonelor corodate si, la scar& macroscopici, atacul “rimane uniform. ~ S Duraluminal (Al—4,59% Cu) in stare ealita, si imbatranita (matrice de aluminin si, precipitate G.P. si 6”) rezist& destul de. bine la coroziune, deoarece valorile potenfialelor electrochimice a fazelor prezentate sunt foarte apropiate. Dar, in stare de supraimbatranire (matrice de aluminiu si precipitate CuAl,),.rezisten{a sa la coroziune este net inferioar’, deoarece diferenfa de potential intre cele doud faze este mare. In fontele cu grafit lamelar, matricea (feritA si cementita) este atacata de preferinf&i in comparatie cu grafitul, deoarece acesta este catodic. Anumite ofeluri inoxidabile se corodeazi prin puncte atunci cind ele raman fn apa s&rata care confine ioni, Cl-. ‘ In leg&tur’ cu acest fenomen se prezinta cazul unui rezervor executat din tabla de ojel inoxidabil de 0,8 mm grosime si destinat tratamentului . apei care confine -solufie clorurata. Dupa 4 luni de utilizare, acest rezervor a fost puternice corodat. In general, punctele de inceput’de coroziune apar pe defectele de suprafaj& sau la interfafa dintre metal si anumite incluziuni (de exemplu, MnS). Local, metalul este depasivat in aceste locuri, din cauza prézenfei ionilor S metalici in exces, curba de polarizare catodic& este modificata si repasivarea 167.Continutul de Ce % ss OMm ocr He” Distants —— Fig. 9.14. Reprezentarea schematicd Fig: 9.15., Variatia continutului a ‘Mmecanismului de dezvoltare a de crom de o parte si de alta unui defect intr-un. ote! inoxidabil. a limitei de graunte. nu se mai poate produce (y- fig. 9.10), (curba de polarizare C, pentru metal si C, la nivelul punetelor). In figura 9.14 este prezentati schema mecanismului de dezvoltare a unui punct de coroziune. Partea de jos a defectului copstituie zona anodica ; reactia catodica se produce la suprafaja pasivata in jurul defectului, 2 & te in punct, exist un exces de ioni M" care atrag ioni CI- ioni Cl- exercita o acfiune catodicd asupra reacfiei, astfel: z M*t + Gr 4 nH,0 + MOH), +nHt Cr 9.22) Aceasti reacfie este insofit’ de formares ionilor H+, tn punct, printre saltele exist o seidere a pH-ului, care poate atinge valori inferioare lui 2, ceea ce favorizezA in plus dezvoltarea punctulu: Adaosurile de 2...4%Mo in ofelurile. inoxidabile austenitice diminueazi considerabit riscul coroziunii prin puncte in mediu eu clor, intrucat molibdenul determina ‘eresterea potentialului transpasiv. Segregarea. fn timpul elaborarii, aliajele pot prezenta variajii locale de compozitie, adick apare segregarea. Astfel de defecte pot aparea in procesul de turnare. In particular, este cazul unui ofel inoxidabil austenitic (tip 18.8); inedlzit la temperaturi cuprinse Intre 500 si 800°C si ricit lent, acest ofel este supus ,sensibilizarii*; la limita de graunte se produce o precipitare a carburii de crom (Cr4,C,) si n zonele adiacente are loc’o saracire in crom. In figura 9.15 se prezint& variatia continutului de crom de o parte si de alta a limjtelor de gréunfi. Zona siracitd in crom are o lrgime de ordinul a 2 um si confinutul in crom al acestei zone este imferioara lui 10%. O astfel de situatie este periculoasa in ceea ce priveste confinutul de metal in mediu corosiv. De fapt, ‘de-a lungul limitelor de grdunji, confinutul in crom este insu ficient pentru a permite o pasivare a metalului si, de altfel,’aceste zone sunt anodice in raport cu interiorul grdunjilor, Rezult& astfel o coroziune inter- granulara foarte rapid’. Acest fenomen poate s& se product si in lungul cor- doanelor de sudura’ in metalul de baz&, acolo unde ciclul termic impus de operafia de sudura favorizeaza sensibilizarea. Pentru a se evita acest efect solufici. Acesti 168: s ‘ =0 se utilizeaz& un aliaj care confine mai putin de 6,03% C sau se adaug& un element stabilizator a cérui tendinfa de a forma carburi este mai mare deceit _ cea a cromului (de exemplu, titan sai niobin), Se poate omogeniza din nou o pies& sensibilizat’ tneiilzind-o la 1 106°C (dizolvarea de carburi) $i racind-o rapid (ciilire) iugi, aceasta solujie nu poate fi aplicaté unui‘ansamblu su- + dat de o dimensiune destul de mare. Efectu) ccruishrii si tensiunii, Un metal deformat plastic prin ecrai- sare este foarte adesea locul tensiunilor reziduale. Energia sa interna este superioara aceluiasi metal tn stare recoapta ; 0 zon& ecrnisaté sau o zon’ sub tensiune este.deci anodies in raport cu o zona neecruisata sau {4rd tensiune, Mediul de coroziune exercjta q” mare influenja asupra’,,coroziunii sub tensiune“. Astfel, alamele sunt foarte sensibile fa prezenja amoniacului, iar ofelurile inoxidabile, a ionilor de. Cl. 9.2.3. EFECTELE MEDIULUL DE COROZIUNE Mediile de coroziunie sunt electroliji care permit trecerea curentului ionic intre anod si catod. Principalii parametrii care trebuie cunoscuji pentru a evalua agre- sivitatea unui mediu de coroziune sunt : pH, puterea oxidant’, conductibilitatea.. electric& si temperatura Diagramele Pourbaix permit si se localizeze zonele de coroziune, de imunitate si de pasivitate a unui metal, in funcfie de pH-ul medinlui si de poten- en luat de metal sau_impus acestuia. in figura 9.16 se prezinté diagramele Pourbaix pentru fier si aluminiu. In aceste diagrame, ,pasivitatea arati ca exist& posibilitatea formarii la suprafaja a unui-film de oxid ‘stabil si protector. Totusi, ca date termodinamice, diagramele lui Pourbaix nu informeazi decAt “asupra posibilitapii de aparijie a coroziunii si nu astpra eineticii acesteia ; ele se utilizeaz’ totusi frecvent pentrn a se studia coroziunea gi metodele de protectic. In general, cresterea temperaturii are ca efeet creslerea vitezei de coroziune a metalelor ; exista totusi exeepyii : astfel, eresterea temperaturii apei antreneazt sedderea solubilitatii oxigenului si a. gazului catbonic, ceea ce poate face acest medin mai pujin agresiv, diminuand astfel viteza de coroziune a metalelor. “2 Pesiviate | F305. Potential E(y) Inunitore b pH Fig. 9.16, Diagramele Pourbai sim- plificate (temp. 25°C): 4 = pentru ter b — peniey lume iat. 169+ | Potential Tog 1—=Tar Yor) 9.17. Variayia curentuli de coroziune pentru doi elee- Fig. trovfi cl conductibilitate Glectrick diferité ; Hy = rezistenfa electrolititiui intre anod si catori O conductibilitate electric’ mick a electrolitului (o,>,0,), are ca efect cregterea pi derilor dhmice in ‘mediul corosiv si astfel diminueazi curentul de coroziune (fig. 9.17), Ceor)< Ceara: In cazul coroziunii galyanice, conducti- bililatea electrick. a electrolitului exereit& de asemenca o influenf& asupra intinderii zonelor anodice si catodice (fig. 9.18). In electrolit, 0 variafie a concentratiei in joni reductil antreneazi o variatie a potentialului de echilibru a reacjiei catodice, ceea ce. indie’ de altfel*relatia Jui Nernst (ec, 9.14). Exist& -in acest caz posibilitatea formarii‘inei pile de concentrafie ; in practicA poate si apari in special in prezenja unei variajii Jocale a concentrafiei in oxigen dizolvat. Figura 9.19 ilustreazé schematic o pilé de concentrafie ; singura diferent& care exista intre cele douad semipile este diferenja de concentratie de oxigen. Electrodul de fier care este in contact cu solufia cea mai saracd in oxigen este anodic in raport cu celilalt, care este introdus in electrotitul cel mai aerat. : Printre altele, 0 polarizare de difuzie, polarizare care amplifica curentul de coroziune la anod, se suprapune faptului ci potentialul celor doua reac{ii catodice sunt diferite. In figura 9.20, se prezinta diagrama intensitate-potenfial a nei pile de Concentrafie ai carei electrozi sunt din fier. Curent ionic ty fLated } Fig. 9481 Influenta conductibilitatii electrice asupra zune galvanic : 4 — conducwbtitate mare ; b — conductibiitate mica. suprafefei de coro- Potential (Op) Y,), coroziunea este practic nuli, Cand viteza de curgere este foarte mar dou’ noi moduri de corozinne poate si apard : corozitinea prin eroziune si coroziunea prin eavitafic. La curgeri foarte rapide si turbulente, se poate produce simpltan uzura mecanicd si coroziunea metalului; aceasta este coroziunea prin eroziune. Figura 9.25. ilustreazi schematic acest tip de coroziune. Partea de jos a zoneierodate este anodica in raport cu suprafetele intacte si aceasta din cauza a doi factori: turbulenta de eurgere si deformarea plastica a metalului. De altfel, particulele in suspensie din lichid accentueaz& eroziuneas Acest. tip de atac poate si se product la nivelul schimbarilor brusce de secfiune sau dedirectie a con- ductelor. Cand_curgerea lichidului este insofita de wariafii de presiune importante la suprafafa metalului, poate avea loc un atac prin cavitatie. Un astfel de atac'se produce cand are loc formarea de bule de vapori de ap& sau de oxigen la suprafaja metalului. Aceste Fe ie Dule sunt instabile; recondensand rapid, a — formarea unei yule de vapors ele creeazi unde de-compresie intensa, care in lichia ; » — condensarea pulci: provoacd o eroziune mecanica a suprafetei © — formared unit microset care etatului. Figura 9.26. ilustredz’. prineipiul 172acestiitip de alac. Coroziunea prin cavitajie acjioneazi printr-un efect atat mecauic, cit si lectrochimie, Se intalneste adesea acest tip de coroziune la elicile de vapoare, aripile de twrbin& si la pompe. Mediile de coroziune cele mai frecvente sunt apele, atmosfera 3i solurile. In industria chimica, numirul de produse si condifiile Jor de utilizare si stocaj find aproape infinite, este practic imposibil de a furniza o schema general a ac}iunii lor, Coroziunea datoraté apei. Apa de mare este un medin particular agre- Solubilitatea oxigenului in apa de mare-variaz& in functie de tempera- 212 mg/l la 5°C; 7 mg/l la 25°C. Apele dulci posed’ caracteristici diverse, in functie de compozifia lor (confinut de. minerale dizolvate, continut de oxigen si de gaz carbonic, pil etc.). Rezistenja la coroziune a unui echipamént pus in contact cu apa dulee poate -varja considerabil dup& tipul de apa. In anumile locuri, conductele de apa din ofel pot rezista mai nrult de 20 ani, in altele, ele trebuie inlocuite la 2 san 3 ani. i Apele dulei pot fi mai putin agresive (dure) sau mai agresive (apa dulec). In primal caz, este vorba de-ape foarte mineralizate care lasa un depozit de calcar gi de carbonafi provocdnd depunerea de tartru pe conducte. Aceasta depunere izoleazd metalul de apa si incetineste astfel Coroziunea. Totus, dack aveast depunere nu este uniforma, poate avea loc o coroziune prin puncte, Apele agresive sunt putin mineralizate ; ele sunt deci mai corosive, deoarece nu favorizeaz’ formarea unei depuneri protectoare. De allfel, ele sunt mai agresive fajA de conductele din font& sau ofel decat fafa de conductele din eupru, In figura 9.27 esle ilustraté grafic coroziunea ofelului moale in diver: tipuri de apa. 5 Coroziunea atmosiericd se datoreazi fornfirii pe suprafetele metalelo a unui film san a pic&turilor de-apa. Aceste depuneri de api, datorate ploi condensarii sau cefei, contin in solutii contaminan|i ce provin din atmosfera ; din cauza evapordrii, concentratia de contaminant crete In mod apreciabil. De altfely sub picdturile de ap’, are loc o accelerare a coroziunii prin formarea de pile de concentralie. Se pot distinge trei tipuri de atimostere ; ruvala, urban&, industrial si marin’. Atmosfera rurali este cea mai putin .corosiva deoarece concentrajia in contaminanti este foarte slaba, + Atmosfera urbana si industrialé are ca principal contaminant $0,, format prin arderea produselor petroliere sau a + carbunelui, In prezenta bioxidului de sulf § $ are loc o avidifiere a apei, al cirei pH = vs poate atinge 3,: = 3 Aumosfera marin contine clorwi. & In figura 9,28 este ilustraté geafie co- .¢ $ roziunea oyelului moale in difevite atmos- “§ £ fere. s ise lS {In olmosfera rural, acoperisurile @ ie execulate din tabli de ofel galvanizat (olel acoperit eu zine) pot rezista timp de 20 ani inainte ca stratul de “zine sa fie total dizolval. In-atmosfera industriala Reese ent ats ‘ cle nu Tezisti decit cAfiva ani; pentru F'8- 927. Coroziunea ynui ofl aceasta trebuie protejate cu vopsea. ntale Wz) An tae se ae : ats rata de expunere fn apa de mare, Dimpotriva, in atmosfera urban& acop in apa agresiva si in apa dura, Timp “de expuneretan) = 1732) sigurile cu tabla din cupri registt foarte bine, cici ,verdele" care se formeazi (carbonati si sulfayi cuprici) constituie un strat,protector, Totusi, preful cuprului face adesea aceasta soiufie greu de adoptat. Pentru fiecare din aceste tipuri de atmosfere trebuie-luafi in consideratie si factori climatici: vanturi, pluviozitayi, umiditate si temperaturi. Coroziuinea prin soluri. Solurile nu sunt medii omogene, ele prezinti de Fig. 9.28. Coroziunea “unui ofel fap! dela un loc la altul caracteristici moale in functie -de durata’ de foarte variate. Caracterul corosiv-al s0- expunere In atmosfers industriald, - Sues-= taanliiee gh wile jului este in funetie de, urmatorii parametrii | = -permeabilitatea la aer si apf, care depinde de rae side granu- lometria materialelor constitutive ; = gradul de umiditate ; —confinutul in siruri; — alcalinitatea sau aciditatea (adic&, pH-ul) ; conductibilitatea lor electric’. In general, ultimii doi parametri (pH si conductibilitatea electrict) se misoar&. In marea majoritate dintre cazuri, pH-ul este cuprins. intre 6 si 9. Se poate considera de exemplu, un sol acid, umed, pujin aerat si a cArei conductibilitate electricd este bund, este foarte agresi Cand 0 canaiizare traverseazi soluri de natura diferité, potentialul de echilibru al metalului cu fiecare din aceste medii poate fi diferit, ceea ce antreneaza formarea de zone anodice si de zone eatodice. De exemplu, diferenja de potential de echilibru intre ofelul introdus in nisip si ofelul introdus in argilé este de aproximatiy 0,3 V ; partea de conduct’ situata in argilé este deci anodied in raport en cea plasati in nisip. Cum aceasta se produce in medii apoase, 0 aerare diferenfiat’ insojeste un efect de pili. Prerdere in grosimeimm) Plerdere de masa| gi Timp de expunere ian) 9.2.4, CONDITIL DE FUNCTIONARE Anumite éondifii de funcjionare au ca fect accelérarea coroziunii § seurtirea duratei de functionare a pieselor sau ansamblurilor. Influenja coroziunii asupra rezistenjei la oboseal’, Ta. mediu rezistenfa la obosealé a multor aliaje este diminuata, datorita etectului com- binat al factorilor electrochimici si al celor mecanici. In figura 9.29 sunt prezentate curbele de oboseala ale ynui aliaj de aluminiu in aer, in api dulce si im apa de mare. Coroziune prin freeare. La deplasirile pe foarté mici distanfe intre piese; in punetele de contact, se produce coroziune pfin trecare. Deoaréce suprafefele nu sunt-nicigdata perfect netede, ele sunt in contact la nivelul asperitafilor lor. In consecinja, deplasarea relativa a dowd suprafefe provoaca uzarea_asperitafilor si ruperea filmului de oxid, ceea ce accelereazi coroziunea. In figura 9.30 este prezentati schema mecanismului acestui tip de coroziune. , 174Numécui de cieturi a rupere Fig. 9.29, Curbele de obosealé ale aly- Fig. 9.30. Reprezentarea schema- miniului:.in aer, tn apa dulce si fr tied @ mecanismului de coro- apt de mare. ziune prin frecare. Coroziunea, prin frecare-este dependent& de mediu, de calitatea, suprafefei si de natura metalelor in contact. Gradientul de temperatura. Intr-o pies’ metalicd, un gradient de tempera- turé antreneazd aparifia unui gradient de potential intre partea rece gi partea cald’, ¥ * Dupi relajia Ini Nernst (9.14), zona rece, care este anodica in raport eu zona calda, poate fi locul corozinnii ‘i Curengii electrici ocazionali, Cand se face imp&mantarea prin sol a unei instalatii electrice, are loe trecerea curentului in sol. Dac& conductele metalice sunt introduse in p&mant in vecin&tatea acestei instalatii, curentul poate cirfula, deoarecé rezistenta lor electrica este inferioari celei a solului. In acest caz, are loc formarea zonélor anodice pe conducte si, in consecingi, accelerarea corgziunii, Conductele introduse in apropierea liniilor de cale ferata clectrificate sunt adesea locul unei astfel de coroziuni. Figura 9.31 ilustreaz& principiul coroziunii prin eurenti-electrici ocazionali. é Generator Fig. 981. Principtul de coroziune prin curenti oca- giongli ; o parie a curentului se intoarce 1a generator prin pamént si prin teava,9.3, MODALITATI DE ACTIUNE IMPOTRIVA COROZIUNII Importanta ‘coroziunii trebuie s& fie 0 ‘preocupare constants, de la proiectarea echipamentelor pAn la intrefinerea lor zilmie&. Daca mijloacele . de punere in funcfiune sunt variate si depind In mare-parte de situi utitizave particulare, scopul este*acelasi: oprirea degradarii echipamentelor, pentru a ereste durata lor de viaja, impiedicind producerea reachiilor electrochimice care antreneazié o dizolvare si un atac al metalului. 9.3.1, PROTECTIA ELECTROCHIMICA Pentru 2 efeciua protectia electrochimicé a unui metal se modificd po- tenfiaful su de dizolvare, in asa fel ineAt acesta sf fie utilizat fie in zona de imunitate, fie in zona de pasivilate (diagramele lui Pourbaix, v. fig. 9.16). In primul -caz, potenfialul de coroziune trebuie s& fie inferior potentialului de echilibru metal-solutie ; este cazul de ,,protectie catodici“. In cazul cand el-trebilie si fie superior acesiui potenjial de cchilibr, aceasta este ,.protectie anodic&“, Protec{in eatodied. Pripcipiul protectici catodice se bazeazi pe datele diagtamei intensitate-potential ale unui anpd si ale unuj catod. Comporta- mentul normal al acestor electrozi este prezentat in figura 9.32 si ilustrat Schematic in figura’ 9.33, a, Potenfialul electrozilor s-a stabilit 1a Fyn. valoare la care corespunde un curent de coroziune ico. Cand potentialul de electrozi este adus 14 £, (fig. 9.30) eu ajutorul unei surse de curent exterior (fig. 9.33, 8), nout curent de coroziune a anodului este (i,,,,):; pentru ca el g Fig. 9.32. Diagrama intensitate- 7 g potential a protectiei catodiee e prin curent exterior impus. o 6 Fig. 9.33, Reprezentarea schematic a provectici catodice : @ — normalt, anodul se. coredeazt subj curentul tir ; B — sud efectul unv! camp ‘exierfor, un cure I, clreulé in'sens invers eurentulul ur, care este ‘ — rezervor de apa. s& aib& aceasta valoare, generatorul exterior-face s& circule, in sens opus Ini ior, UR curent i, In acest caz, protectia catodicd este partial. Dimpotriva cAnd potentialul electrozilor este egal sau inferior potentialului de echilibru de dizolvare a anodului, curentul impus de generator este egal Cu ip,o15 pro~ tectia catodied este in acest caz completa si anodul nyu Se mai corodeaza. Exist& doua forme de protectie cetodied : prin anod sacrificat sau prin curent exterior “impus. a ‘ Proteciia calodicd prin anod sacrificat. Exist protectie catodicd cind metalul de protejat este cuplat la un metal mai putin nobil. Potentialul de coroziune a ansamblului trebuie s& fie inferior poten{ialului-de dizolvare a me- talilui de protejat; acesta din urm& devine in acest eaz catodic in raport eu anodul, care se corodeas&. Protectia catodici prin anod sacrificat este © aplicafie a fenomenului de coroziune galvanic. Se utilizeazi mult: aceasta metoda pentru a proteja structurile si echipamentele de ofel. Anozii»sacri- ficafi sunt executati din zine, magneziu sau aluminiu, metale mai putin nobile decat ofelul. In figura 9.34 sunt prezentate cAteva exemple de protectie catodied prin anod sacrificat. _ : Proteofia calodi¢é prin anod sacrificat solicité o intrejinere a seta itor s dg fapt, pentru c& anozii se corodeazd ei trebuie inlocuifi: periodic. In medie, protec}ia de coroziune in ap& de mare a acestor anozi este de 10 kg/A an. Se poate considera ci’ stratul de zinc care acoperé ojelul galvanizat este un anod sacrifieat. : Protectia catodicd prin curent exterior impus are la bazi acelasi principiu ca mai sus, dar tn acest caz, anodul este in general inert (el este executat de eXemplu, din grafit si polentialil de coroziune al structurii de protejat este se&aut prin acyiunea uneisurse exterioare de curent (rédresoP sau generator de curent continun). Este-preferabil dé a se evita ca un sistem de protectie catodica si nu antreneze, prin crearea de curenti ocazionali in sol, coroziunea unui echi- pament situat in apropiere- In figura 9.35 este prezentat un exemplu de protectie Fig. 995. Protectie catodicd prin asses: ae curen{i exteriori impusi, la un re- catodied prin eurent exterior impus. <= rervor. 12° — Studiul yi ingineria materialelor — cd. 208 477Fig. 936. Principiul protec- Fig. 937. Reprezentarea schema” tiel anodice. tick “a unei instelatii destinate = asigurarii unei protectli anodice. Dupa medii, densitatea de curent impus structurilor poate varia intre 5 $10,075 Ajm*. In industria chimicd, densitatea de curent poate fi mult mai considerabila ; astfel, protec}ia eatodic& a rezervoarelor din ofel moale confindnd acid sulfuric éald ar necesita o densitate de curent de orditiul a 400 A/m*.~ Proteefia avodic&. Principiul protectiei anodice diferé descel al protecfiei catodice, in-sensul ca potengialul de coroziune este crescut, si anume el se si- tueazi in zona pasivk (diagrama lui Pourbaix), Aceastd metoda este deci unic aplicabild doar metalelor- pasivabile. In figura 9.36 este ilustrata grafic diferenta dintre cele dowd metode de protectie. In absenta orickrei protectii, la curentul’ de coroziune, izg;,, potentialul de coroziune va fi Ecorr(Egorr > -> E,o). Pentru asigurarea unei protectii catodice trebuie stabilit un curent de protectie, ipo cand potenfialul de coroziune devine egal sau inferior lui E,,, Pentru obfinerea unéi protectii anodice trebuie crescutd valoarea potenfialului de coroziune pana la E,(E, > E,.); curentul de coroziune va fi in’ acest caz i,, numit curent de coroziune In stare pasiva. Protectia anodic’ a unui metal se ya asigura menjinand constat potenfialul de echilibru, cu ajutoryl unui apatat de regularizare electronica (fig. 9.37) Antre structura de protejat sivun electrod de referin{S. tnainte de a se stabiliza la valoarea i,, curentultiebuie s& atinga 0, valoare mai mare i.,,, (V- fig. 9.36). Pentru a proteja in acest fel un rezervar din ofel moale impotriva atacului cu acid sulfuric cald, pentru ca pasivarea sé fie asigurata, trebuie o densitate de curenti.,,de 3A/m* si o densitate de curent de intrefinere i,, de 0,2 A/m4. © astfel de densitate de curent este evident mult mai avantajoast decat cea nevesard pentru a asigura o protectie catodicA prin curent impus de circa 400 Ajm?. Pentru a objine protectia anodici a unni ofel inoxidabil utilizat in aceleasi condifii, densitatea de curent de pasivare va fi de 4 A/m* si cea a curentului dé protectie de-$ inA/m*. Protec}ia anodité ineluzand totusi wa aparataj electronic complicat si scump nu se utilizeaza decat in medii foarte corosive, cum sunt cele care se folosese in industtia chimicd. 118S = protejate de coroziune printr-un strat gros a % 9.3.2. PROTECTIA PRIN ACOPERIREA $I TRATAMENTUL’ SUPRAFETELOR * © acoperire aviind ca funcfie izolarea metalului'de mediul corosiy_tre~ buie si fie continu’, aderent& si inerta in raport cu mediul inconjurator. * Pentru aceasta trebuie preparate eu atenjie suprafetele de tratat, eliminate urmele de oxidare, de grasime sau de orice alt corp strain. Acoperiri nemetalice. Acestea pot fi vopsele, polimeri sau gndroanie. In ceea ce priveste vopselele, acestea trebuie aplicate cel putin tn doi timpi diferiti: un strat de fond si straturi de suprafajé. Vopseaua utilizata pentru straturile de fond trebuie s& acopere perfect suprafata de vopsit si trebuie si adere foarte bine. Aceste vopsele contin adesea pudre de zinc sau de aluminiu, care acjioneazé ca anod sau pigmenti (eromatul de. zine). care poate avea rolul de inhibator. - Polimerii utilizati ca acoperiri sunt fie termoplastice (PET, PCY ete.), fie termodurificabile (polypoxyde ete.). . Structurile ingropate Meal nt adehes protejate prin acoperiti pé bazk de gudron, asfalt sau bitum. Acoperirile trebuie s& fie continue si aderente ; totusi, in practic& si In timpul utilizarii, ele nu ‘sunt niciodata perfecte. Aceasta deoarece, trebuic previzute mijloacele de protecjie suplimentara, ca protectia anodicd sau tratamente de suprafaji prealabile (de exempli, fosfatarea). ‘ : ‘Avoperiri metalice. In funcfie de metalul de protejat, acoperirile me~ talice pot fi anodice sau catodice. Astlel,.zincul care este anodic fata de otel, are rolul de anod Sacrificat in piesele din tabla galvanizata. Cromul, di triva, este catodic fata de ofel; in consecinji, ta uivelul fiecdrei di (ifia acoperifii are Joe coroziunea ofelului sub stratu) de crom (fig. 9.38). . Se pot efectua’ acoperiri metalice prin placarea electroliticd (ecuafia 28) prin imer- ry sie intr-o baie de metal lichid, prin metali- \ zare la flacira, prin sudare prin laminare etc. Turbinele generatoarelor hidraulice, ca gi cuvele reactoarelor nucleare care sunt executate din ofel obignuit en carbon, sunt (de = 1 em) de ofel inoxidabil austenitic, depus prin sudare in are. ‘Tratamentele chimice ‘ale suprafejelor modifick chimie suprafefele metalice tn seopul de a le conferi o rezistenja mai buna fatA de coroziune. Sstfel, cdnd se introduce © pies& din ofel intr-o baie de acid sulfuric, la suprafata sa se formeazi fosfat de fier Acest procedeu dénumit fosfatare se util zeazh pentru a se trata caroseriile de auto- Fig. 9:98. Reprezentarea schema- mobil inainte de a le vopsi. Cromarea alia- = tica a coroziunii 1a. nivelul_unei jelor de aluminin 51 magneziu este un alt “scontimuftath Torun strat me- exemplu de modificare chimici” a suprafe- .n — strat ae zine pe ofel; sinowl N, + 2H.0 (9.23) 2 .Na,SO, + 0, + 2 Na,SO, (9.24) Adadsul de inhibitori. Inhibitorii de coroziune actioneazi asupra polari- ‘Zari catodice ;, pila de:coroziune funcfioneaz sub control catodic®.. si cure tul de coroziune este diminuat (fig. 9.39). Inhibitorul creste polarizarea catodica si curentul de coroziune trece de a iy lai. - Inhibitorii acfioneazi la concentrafii foarte miei; de altfel, natura lor variaza in funcfie de tipul de metal de protejat si de mediul corosiv cu care acesta este in contact. Jn figura 5.40 este ikustrata grafic diferenta Intre gradele de coroziune cu si fark inhibitor a Tierului introdus in acid clorhidrie. Aici inhibitorul este hexametilentetramina care se utilizeaz’ in bile de de- capare a ofelului. Cu o concentrafie de 0,5 g/\ de inhibitor, viteza de coro- ziuneé este de 500 de ori mai slaba decat in absen{d inhibitorului. y ~ : BIg! dre’) Potential Pierdere de mast = Ql = (Se ee econ 109 Timpih) Fig. 9.39, Diagrama_intensitate- Fig. 9.40. Corozitnea fierului fn potenjial pentru un cuplu de acid clorhidric, la 30°C, cu sau coroziuine, cu sav [ard inhibitor fard inhibitor, 180 -“ caruia i se-asiguri o protectie eatodic! Adaosul de pasivatori. Contrar inhibitorilor, pasivatorli actioneazi asupra supratensiunii anodice. Acestia sunt agenfi oxidan{i (croma{i, nitrafi) care cresc valoarea potentialului de coroziune a metalelor pasivabile pam in domeniul lor de: pasivitate. Se utilizeaz& mai ales pasivatori pentru ofeluri carbon si ofeluri inoxidabile. Folosirea lor este totusi delicat&a deoarece, dack concentrafia lor este insulicienta, ei. acceléreaz& coroziunea (curbele Cz si * Cy v-fig. 9.10). Pe de alt& parte, ei trebuie-sé fie stabili in soluftile utilizate, de fapt daci sunt redusi, congentrajia efectiva scade, ceea ce antreneazi cresterea rapida vitezei de coroziune a metalului. 9.3.4. ALEGEREA MATERIALELOR Pentru a se evita coroziunea, se aleg materiale care nu se degradeaza in mediul respectiv sau ce! pufin materiale care se covodeaza in mod uniform, in asa fel incdt si se poata cunoaste exact durata de funcfionare 4 instalafiei. De asemenea,:trebuie acovdata atenjie specialé condifiilor de ufilizare (material, mediu corosiv, tensiumi), care antreneazd tipuri particulare de coroziune, cum sunt coroziunea sub tensiune sau coroziunea prin puncte. Ofelurile inoxidabile in multe medii au o excelenta rezisten{a la coroziune, totusi, in anumite eazuri, folosirea lor poate si se dovedeasci dezas- truoasa, Astfel, dac& in loc sa se utilizeze yim ofel inoxidabil pentru constructia rezervorului descris in paragraful 9.2:3% se alege un ofel carbon obigiuit prin anod saerificat (de magneziu), rezervorul poate funcfiona numerosi ani, cu condifia ca anodul saerificat si fie inlocuit la aproximativ doi ani. Utilizarea unui polimer cu fibre.de sticlé ar putea constitui o alt solutie ; in acest caz, nici o intretinere nl ar fi necesara. 9.3.5. CONCEPTIA ASAMBLARILOR: Inainte de a se utiliza metodele de pretectie (ca cele descrise), trebuie luaté in considerare coroziunea inca de la proiectarea piesei. De fapt, pentru minimizarea posibilitafilor de coroziune, trebuie sA se studieze foarte bine concep{ia echipamentelor si ansamblurilor. Regulile de respectat sunt pe cat de numeroase, pe atat de variate, deoarece fiecare ansamblu este un caz tn parte ; totusi_acestea se pot grupa astfel : si se evite formarea cuplurilor galvanice intre metale diferite ; cAnd trebuie asamblate elemente executate din metale diferite, trebnie izolate electric unul de altul ; ’ — sh se evite formatea interstifiilor in-ansambluri in seopul de @ nu favoriza coroziunea eavernoas& sau de a obtura interstifiile cu ajutornl unui mastic hidrofob (de exemplu, un silicon sau un butil) sau datorit& éordoanelor de sudura ; garniturile de etanseitate hidrofila pot determina coroziunea ca- vernoasi + — sli se evite acumularea de api'sau de reziduuri de noroi, care constitue cauza coroziunii prin aerare diferentiata (fig. 9.41); pentru aceleasi ra- fionamente trebuie evitaté crearea de spafii inchise si dificile de acces care tac intrefinerea si inspectiile practic irealizabile + — si se evile orice rma eare rise% antrenarea conitamindrilor de tensluni “in materialele sensibile la coroziune sub tensiune ; recoaterile ‘de detensionare permit eliminarea in mare parte a tensiunilor reziduale introduse in timpul fabricérii (sudare, deformare la’ rece) ; * < 181Fig. 941, Exemplu'de coroziune datoraté acririi diferentiale : rezervoare cu acu* mulatoare de ap si (incorect) rezervoare cu golite completa (corect), (corortune . 7 orn eroriune) > Fig. 942, Exemplu de coroziune ‘pgin éroziune : orificiu prea mic i 0 ruses de’ direowie creeazs varbulente care pot antrena coro- aigne prin eroziune (incorect) : b — onifielu "scot care permit evi- tarca. cordziunit prin” eroalune (cored) termics Fig. 943. Coroziune intr-o zon’ rece a unei bride care sustine © feava calda (a) ; izolarea termica a bridei (b). 482 =—+si se evite in condicte schimbirile brusce de Secfiune, vanele prea mici sau neregulate care pot provoca zone de turbulent si pot favoriza astfel coroziuinea prin eroziune (fig. 9.42); — $& se evite punctele calde si gradienfii, de temperatura care creeaz’ cupluri termogglvanice (fig. 9.43). a 9.4. COROZIUNEA USCATA Corozinnea-uscat4-a metalelor este o reactie intre acestea si gazele care le inconjoard. Aceastd reactie este o oxidare ; se formeaza de regul, cel mai freevent’ la suprafata metalului, un compus care antreneazi degradarea acestuia ; acest tip de coroziune determina probleme de comportare in exploatare la temperaturi superioare temperaturii ambiante. In majoritatea ¢ zurilor, oxigenul din aer se combina cu atomii metalulni-pentru a forma oxizii. In atmosfere sulfuroase, oxidante (SO,) dimpotriva, produsele de coroziune sunt sulfurile. tn final, atacul poate fi datorat si halogenilor (Cl, Br, 1)'si at mosferelor de ardere (CO,-COs, H,0 ete.). 9.4.1, ASPECTELE. TERMODINAMICE ALE OXIDARII In stare natural&, metalele se prezinti sub form&% de oxizi (alumina Al,Oq; hematiti — Fe,0, etc.) sau de sulfurf (blénda Zn§, pirita — FeS etc.) ; trebuiesdleci redusi acesti compusgi pentru a se objine elementul metalic corespunzitor. Pentru ca reactia de tipul : M + 0; = oxid (9.25) sau M 4S. = sulfuri - (9.26) s& se poatA produce, trebuie ca variafia entalpiei libere, AG, care corespunde sensului sagefii, s& fie negativa. In prima aproximare, se poate evalua afinitatea metalelor pentru oxigen ‘au pentru sulf, pe baza caldurii de formare AH® a compusului. Tabelul 9.2 da valotile lui AH® pentru mai multe elemente. Cu c&t aceasta valoare este negativ3, cu atat afinitatea metalului pentru oxigen sau pentru sulf este mai Tabelal 9.2 Entalpia liber standard de formare (acizi si sulfuri) la 25°C ‘Afinitatea motalelor pentrit oxigen ‘Atinitatea,metalelor pentru sult eae ey = Metal | Oxia | aiken Be Metal | Suita | ‘Saaney Aw =" 38 Ag Ags =185 Ag = 00 cr crs ~200 Gu = 935 cu Cu,s - =210 Ni = 490 Ni NiS, —330 Fe. = 520 Fe Fes, =310 Mo — 550 | an . | -2ns = 505 Zn = 700% | Mn MS = 535, cr — 750 Ma MgS 885 Si =. 87 é ’ : : 108mare. Se remarc& astfel c& afinitatea argintului pentru oxigen este foarte slaba, atuici cand eaeste mult mai mare pentru sulf (respectiv — 60 si —185kJ/mol); fnnegrirea argintului este astfel, in principal, cauzaté de formarea sulfurii de argint. % Ca si potentialele de echilibru (par. 9.1.2), afinitatea metalelor pentru oxigen sau pentru sulf nu indies dect o tendinja; ea nu da de fapt nici o informajie privind cinetica oxidarii,, Astfel, faptul ci cromul are o afinitale pentru oxigen mai mare decat cuprul se datoreazd vitezei de oxidare a cromului, care este superioars celel.a enprului, 9.4.2. PROCESUL DE FORMARE A STRATULUI DE OXID Formarea stratului de oxid se face in patru etape ilustrate schematic in figura 9.44. ~ ‘ Z in primul-stadiul, are loc 0 adsorbjie chimic& a oxigenului la suprafata tmetalului. Aceast’ adsorbfie conduce la formarea intre oxigen si ionii metalici de legaturi, in general, ionice (fig. 9:44, a) Aceast& etapa este favorizata de faptul ci la. suprafaji, legiturile metalice ale atomilor nu sunt saturate; de aceea acesti atomi fac dovada unei reactivitaji importante, Dupi o scurti perioad’ de ineubare are loc o germinare\a oxidului la supra~ fat a metalului (fig. 9.44, b), apoi cresterea lateral a germenilor, ceea ce antreneaz& acoperirea completa a supratefei printr-un film de oxid (fig. 9.44, ¢). C terea uniforma a oxidului se produce apoi dup& o directie perpendiculara pe suprafafa _metalului (fig. 9.44, d). Aceast& ~ ultima etapa este cea care determina cinetica oxid&rii pentru’ cA grosimea strae tului de oxid creste in detrimentul celui de, metal. ‘ Corespunzator figurii 9.45 se arata _c& migc&ri de joni si de electroni trebuie st se producd in interiorul stratului de oxid pentru ca acesta si poat® creste uniform. Pentru ca sa existe cresterea = + stratului de oxid, trebuie s& existe difuzia O ston metalic ionilor (cationi sau anioni) gi a clectro- @ fn metalic (edtion) nilor in acest strat. Oxidul trebuie deci Ofer ae origen ‘anion? si fie un conductor electric, conductor Fig. 944. Reprezentarea schematici ionic gi conductor electronic. Oxizii si a formarii unui strat de oxtd la ‘1 i ae ee en sulfurile fiind in general: compusi ionici, _ a — adsorbjia chimica” a oxigenuiut; conductibilitatea lor electrick rimane tacos Woe x peeaDS totdeauna foarte sckzuti; ea poate fi totusi asiguraté prin diverse tipuri dea > ‘Fig. 9.45. Mecanismiul de crestere a stratufui de-oxid @ = aifuaie tonllor metalic! (cation) $7 a clectronilor sore intertila. oxld-waz + D — aifitia lonilor de oxigen (anton) spre snterfaja, metal-oxld. defecte dup’ stoechiometria compusului. Raportul stoechiometric, Ral unui compus de fornia generala M;0, este : R= Danio < (9.27) Begtions | ~ Compugii stoechiometrici (x si y sunt intregi) inchid defecte cristaline (defectele lui Frenked sau Schottky), care le asigura o slab& conductibilitate electric3. Dimpotriva, cAnd existi 0 va + fie de la stoechiometric, cristalele ionice se comporta, fie ca semiconductoare de tipn @ eo (exces de ioni M"* in pozifia interstijialé : Taport R inferior lui gj), fie ca semicon: Oe er S e ductoare dé tip p (lacune cationice datorate unei insuficienje de cationi; raportul R superior lui y/x). Figura 9.46 ilustreaza cele dowd tipuri de abateri de la stoechiometrie. 9.4.3. CINETICA OXID ARI Cinetica oxidarii este conduss, de o lege ~ generalli de forma : 802020 Moe = k-f-(0, (9.28) a re rere Or a unitatea d@ suprafala si inu-un timp 1; ; k — constant& de vitez’. e ss eo <+” Fig. 946. Tipuri de defecte aparente in rejeaua Oe sos 20 e cristalind a compusilog ionici restocchiometrici @ — solusie solids de cation! interstizial! ; semicon -@ ductor de tp'n (de excmplu, FOGe HO): te oa ante} semiconductor de. up (de ‘exomplu, eo, ; Sho, MO, Pe. n 183Cinetica oxidarii depinde in primul stadiu de temperatura la care acesta, se produce ; intr-adevar, tonstanta de vitez# k'variazt In Tunefie de temperatura 7, dupa legea lui Arhenins : d k =hen(— 2), unde : Q este energia de activare; R — constanta molara a gazului. In consecinja, cu ct temperatura este mai inalt&, cu atat viteza de oxidare este mai mare. Cinetica oxidarii depinde de altfel de raportul A (raportul Ini Pilling-Bed- worth), determinat de relatia : (9. i lee (9.30) (M4). Por tinde : (or $i (mg) g Sunt masele moleculare sau atomice de oxid si respectiv metal gi ¢,. $i p 4, — masele lor vohumice. Tabelul 9,3 di valorile raportului A pentru efteva’ metale: Cand raportul_A este inferior unil&fii, filmul de oxid nu poate sh acopere complet suprafata metalului; el nu formeaz% deci nici,o barier’ care se opune difuzjei oxigennlui c&tre metal.In aceste conditii, coroiunea: metalu- Ini este continua si cinetica oxidarii este supusd unei legi lineare de tipul: (9.31) ‘Aceasta Se produce la metalele alealine gi alcalino-pamamtoase (v. tabelul 9.3). Pentru metalele ai céror oxizi sunt volatili la temperaturi inalte 3 esie in mod egal supusa unei legi lineare (fig. 9.47, a). De altfel, cand raporwd A este mare (superior lui 2,4 aprox.), cinetica oxiddrli este supusi de_asemenea unei legi lineare (este cazu\ tanta- i deoarece volumul oxidului format este important tntru- ae’, prin umflare, fisuri prin care oxigenul poate penetra pand la Mtge = Ail: “; metal. Dimpotriva, cind raportul A este superior Jui 1, dar inferior lui 2,4, existé condijiile formarii unui strat protector de oxid, compact si continuu. Oxidarea progreseaz’ prin diluzie de ioni gi electroni in oxid si-cinetica sa depinde de proprietatile fizice ale oxidului.ca si de stoechiometria sa. Tabelul 9.3 r- ‘Masa volumic& si raportul A | (saportul ing-Budworth) pentru unele metale metal | oxi lems) a7 | 37. | 1.98 155 | 3.4 }ron4 -7dd | 5,2 | 2,00 802 | 60. | 1,67 7,88 | 5,90 | 1,60 7,88 | 5,24 | 2,18 [ Tiny so 788 5,18 | 2,10 Fig. 047, Cinetics oxidaril_me- ia | 30 | 082 talelor = 1,74 | 2,86 | 9,24 a — varithie ntact (Na, M6. Li, 803 }-68 | 1,67 Noy ot wartatle sparabouct™ Fe 45} 40 | X88 Shane: “ogartimiea “(ren Al” Guta 8,68 |.5,7 | 1,54 femiperarura ambiantiy “si"Cc, Si Is femperatad! thalie)s Masa de oxid 186emici. Din ce in ce mai‘ mult, pentru utiliz&ri la temperaturi foarte inalte exista tendinja de acoperire cu ceramice. De fapt, aceste Fig. 9.48. Temperatura maxima de utilizare in aer a aliajelor In compusii nestoechiometrici, s-a stabilit un gradient de concentrafie de ioni tntre interfejele metal-oxid si oxid-gaz, ceea ce favorizeazt stabilirea unui curent de difuzie. Cinetica oxidirii este supusa unei legi parabolice de forma (fig. 9.47, b): : mi, = kyl. '@.32) Cu-c&t stratiil de oxid este mai gros, on atat timp) necesar pentru ca ionii sf-I traverseze creste. Formarea de filme groase de oxid pe cupru, fier sau nichel la lemperaturi inalte este supusi aceleiasi legi.. Dimpotriva, conductibilitatea electric a compugilor stoechiometriei este foarte slab’ (la temperaturi ambiante; de exemplu concentrajia de defecte Frenkel sau Schottky este de ordinul « 10}Jem?) ; cinetica oxidatii este supus unei legi logaritmice (fig. 9.47, ¢) de forma = : my, = ky log (at + b)- (9.33) Aceasta lege este valabila cind-are loc formarea de filme subjiri de oxid pe fier, cupru sau argint la temperatura ambianta. Cinetica oxidarii aluminiului, eromului si siliciului este supus& unei légi care, intr-un prim timp, este logaritmicl; totnsi valoarea Ini m,, tinde rapid spre o valoaré asimptomatica. Oxizii acestor-metale sunt stoéchiometrici, ei formeaz& deci filme protectoare foarte eficace din cauza absenfei gradientului de concentratie_a ionilor in interiorul oxidului si din,cauza conductibilit%fii electrice foarte slabe. 94.4. PROTECTIA IMPOTRIVA COROZIUNIL USCATE ~ Allaje refractare. Deoarece coroziunea, uscaté se manifest in principal la temperaturi inalte, rezistenja metalului la oxidare trebuie s& fie insogita de caracteristici mecanice bune, la temperatura de utilizare> Aliajele refractare sunt materiale care, Ja temperatura inalté au-proprietiti mecanice ac- ceptabile, sunt pufin sensibile la fltaj si rezistente la coroziune scala in mediul lor de utilizare. : In general, cinetica de oxidare a dliajelor refractare se desfisoard dup’ ovlege logaritmict sau parabolic ; stratul de oxid compact si aderent asigurd © proteclie bunt. Figura 9.48 arat& variatia temperaturii maxime de utilizate a aliajelor fier-crom in functie de con- : finutul lor in crom $i figura.9.49 prezint& 1200-——* (emperaturile maxime:de utilizare a diverselor aliaje refractare, Se observa cd aceste temperaturi corespund temperaturilor pentru = care vitezele de.oxidare a aliajelor tn acr 8 réman inferioare Jui30 mg/dm*-h; cdrac- teristicile de fluaj pot impune aducerea § temperaturilor de utilizare la Valori mai —x~ + - Continutul de crom!"%} materiale, cémptsi deja oxidafi, nu sunt 187Temperaturd(*C) Fig. 948, Temperatura maximé de atiizare Ina lor aliaje yefractare diverse- subiecli pentru coroziune uscati. In motoarele de turbin’ se pot astfeluti- liza ceramice pe haz de Si,N, sau de SiC, pan’ la 1 300°C. ° Acoperiri proteetoare. Acoperirile protectoare permit (protejarea metalului sau aliajului de actinnea corosiva a almosferei ambiante. Acoperirea utilizat& trebuie sA fie ea insasi inert sau cel pufin slab activa in raport cu gazele ; ea trebuie de asemenea si adere ‘bine la substrat, dar.si nu formeze prin_difuzie Ja temperaturi. inalte: compusi. fragili la interfaja metal-stral de acoperire ; in, fine, coeficientul ei de dilatare trebutie st fie comparabil cu cel.al metalului astfel incdt impreuna s&-actioneze uniform la variahille de temperatura, Asupra ofelurilor, depunerile de crom gi nichel urmate deo ‘aifwele daw bune rezu\tate ; din ce in ce mai mult se folosese depuneri de ceramic (oxizi, nitruri sau carburi), obfinute prin proiectie la cald eu ajutorul unui arzitor cu plasma la temperatura foarte inalt&. 9.5. DETERIORAREA MATERIALELOR PLASTICE In decursel timpului gi dup& modurile de utilizare a’materialefor plastive, Se observa adesea 0 alterare a proprietatilor lor, alterare care poate antrena scoaterea din utilizare a produselor, Imbatranirea materialelor plastice se manifesta printr-o degradare adesea lenth, dar totdeauna ireversibila, a proprietatilor lor. Din efectele acestei degradari decurge nojiunea ,durata de vieja“ a materialului, adic’ timpul necesar pentru ca o caracteristic& (fizied, chimicd sau eleetrie&) s& ating 0 valoare sub care materialul devine inuti- lizabil. x ~. 1889.5.1, IMBATRANIREA FIZICA Pes Fenomenul de imbitranire fizie nu provoack modifichri a polimerilor. Ele pot fi imputabile nugratitiide Plastifianji sax actinnii de solventi si pot antrena, sub constrangeri mecanice, aparitia fisurilor. -Migraren plastifiangilor. Plastifian}ii permit sc&derea temperaturii de trai vilroas& a materialelor plastice ; ei sunt utilizayi mult in-policlorura de vinil (PCV). In decursul timpului, acesti adjuvan{i pot migra sau se pot evapora, ceea ce modilie’ proprietafile materialului. Cu cat greutatea molecule- lard a plastifiantului este mai mic& (mici molecule mobile),eu alt migrarea lor este mai rapid’. Migrarea si eliminarea plastifianjilor poate si se produca fie prin evaporarea lor,,fie prin extraetia lor cu un solvent. Actiunea solvenfilor. Solyen{ii sunt molecule mici ce pot penetra intre lanturile moleculave ale polimerului. Astfel, solventii-actioneaz& ca plasti- fianfi si pentru c& ei marese distanja Intre aceste laturi, valoarea modulului de elasticitate a materialului seade. a Penetrind {n polimer, solventul provosed. 0 umtlace local sau_gene- ralizaté a piesei, ceed ce produce tensiuni interne, care pot provoca aparifia crapiturilor sau a Cisurilor in. piesa, ee In general, cu cAt polimerul este mai cristalizat cu atat ele rezista le acjiunea solvenjilor de fapt solvenfii nu pot penetra in structura vristaling,, dupa cum se intimpli in zoneje amorte. Fisurarea sub tensiune. In mediu tensioactiv sub actiunea tensiunilor mecanice, fisurile pot si se produced in anumite eazuri, Se observa In principal acest fenomen in cazul polietilenei. ¢ Se injelege incX prost acest fenomen de fisurare care pare legat de tensiuni de suprafata a lichidului, dar tn mod egal si de masa moleculara a poli- merolui; o mas& molecular& mare asiguré polietilenet-o rezistenyk mai bund la acest tip de fisurare. “ 9.5.2. IMBATRANIREA SI DEGRADAREA CHIMICA Contrar imb’tranivii fiziee, imbatranirea chimicd este datorata mecanismelor care antreneaz& modificdri ale lanfurilor moleculare. Aceste modifieari sunt in principiu imputabile oxidavii, efectylur radiatiilor ultraviolete foto- degradirit sau ‘efectului cdldurii. Oxidarea rezulta din fixarea oxigenului de cditre radiegli ce provin din- -ruptura a legiturilor lanfului, Usurinfa eu eare un polimer Se oxideazi depinde de prezenta legéturilor de slab intensitate a cirei raptur& amor- seazi reactia. La ineeput, cinetica reacjiei de oxidare este caracterizata, printr-o perioada de incubatie, in cursul edreia se formeazh radicalii liberi. Apoi reactia“urmeazi in lan} prin formarea de peroxizi si hidraper Aceste oxidiri dutreneaz seiderea caracteristicilot mecanice si electrice. ale polimerului (diminuarea caracteristicilor dielectrice). 189Polimerii cei mai sensibili la oxidare sunt polipropjlena, polibutadiena, polistirenul si poliamidele. Polimerii fluorurati sunt sensibili la oxidare. Ozoriul (O,) care este un oxidant puternic ca si oxigenul creeazi probleme in utilizarea polimerilor tn industria electrotelmicé ; el provoaci rapid o fi- “surare la suprafata pieselor (in special in cazul cauciucului). Pentru a contura efectul oxigenului se utilizéazi antioxidanji. In afar& de negrul de fum, al edrui conjinut podte atinge 5%, acesti antioxidanti sunt tn principal, amine si fentoli, Efectul radiagiilor wltraviolete. Degradarea materialelor plastice ca efect al razelor ultraviolete determin’ diminwarea rezistentei lor Ia rupere si-adesea colorarea lor. Iradierea radiajiei ultraviolete poate de asemenea si amorseze actiunea oxigenului. In toate aceste cazuri, are loc fenomenul de imbatranire climatic’. Sub_acfiunea radiafiilor’ ultraviolete (lungimi-de unde cuprinse intre 200 51 400 nm) are loc 0 exeitare a anumitor grupari chimice, cea ce poate antrena ruperea lanjurilor moleculare, Energia unui foton, a carui lungime de unda este de 300mm, este de 4 eV; sub aetiunea urui astfel de foton, legiturile a ciror energie de disocieré este inferioari acestei valori pot sf se rupa. £ Se impiedick actiuned radiajiilor ultraviolete prim adjuvanti. vanji sunt fie pigmenti care formeazi ecrane impotriva penetrari (negru de fum, TiO), fie absorbanfi de radiafii ultraviolete (absorbjia intr-o band& cuprinsi intre 300 si 350 nm), adesea transparenti in spectral vizibil. z Deteriorayea termied. Cresterea tempeératurii in timpal atilizirii materia lelor sau in timpul montarii determina degradarea termicd a materialelor plastice datorat& modifictrii structurii lanfurilor macromoleculare:« Aceast degradare termick poate provoca fie o rupluri- a lanjurilor (polietilena), Tie'o depolimerizare (polimetacilatul de metil), fie 0 reacjie cu gruparile la- terale (formarea HCl in cursul pirolizei PCV). Stabilizarea termicé pe termen scurt, la mai mult de 800°C, este asigurata prin prezenja legaturilor forte" (C=F; cicluri aromatice in lan} ete.). La limita degradarea termicd poate provoca o combustie caracterizata printr-o reactie puternic exoterma. Accasti Combustie poate provoca oreactic tn lanf si genera actiune inflamabili, sau din contra nu se poate propaga si atunci acjiunea este autostingatoare). Se fabrict polimeri neimflamabili prin ad&igare de substante ignifuge care actioncaza fie in momentul amor- shri reactici, fie-in timpul propagivii sale. ‘ * 9.6. DEGRADAREA MATERIALELOR CERAMICE Incimajoritatea eazurilor, materialele ceramice a c&ror coeziune este asi- . gurata prin legAturi puternice (ignice sau covalente) sunt eomp: bili. Degradarea lor nu. se datoreste mecanismelor studiate ; in general, mecanismele dégradarii lar sunt chiar foarte lente. Exist totusi cazuti in care degradarea acestor materiale este mai tapida. : si foarte sta- 190. =9.6.1. DETERIORAREA BETONULUI Betonul este un material ‘heterogen compus dintr-un liant. hidraulic (ciment) — nisip’ si pietris si, tn-cazul betonului armat, si din ofel; betonul este un material foarte poros. Nisipul si pietrigul sunt: materiale inerte. Be- tonul se degradeazi sub actiunea sulfajilor, din cauza coroziunii ofelului din arm&turi sau’ din cauza ciclurilor Inghe}-dezghe}. - . Deteriorarea betonului sub acfiunea sulfajilor. Apele care contin Nu va fi prezent calculul detaliat al modelului lui Debye ; vor fi pré- zentate doar rezultatele esenfiale. Dup’& acest model, deasupra unei temperaturi caracteristice, denumita lemperaiura (ui Debye, Tj, toate modurile de vibrafie posibile sunt excitate si numérul de fotoni ai fiec&rei frecvente creste liniar in functic de temperatura, in consecingi, energia intera& a solidului cregte in acelasi mod. Deri- vata C, =-(dE/d7), este deci constanta si egala cu 3R. Sub temperatura lui Debye, Tp, determinata prin relatia : invee “i Soseerags aoe unde: Vgee este freevenja maxima; h -- constanta lui Planck; K — con stanta lui Boltzmann. _Capacitatea -termici C, yariazi dup& legea urmitoare : a C _ la Ty R(z-): (10.6) lui C, in funcjie de temperatur’. Ecua- tia (10.5) este foarte bine verificatt pentru materiale lipsite de electroni liberi. Ecuafia 10.4 permite a se infe- b 'D lege de ce la temperatura ambiant&, Fig. 10.1. Variatia teoreticd a capa- anumite elémente cu mash atomich cltilil termice Cy tn functie de tem- fe fi sf * it ibsolutaé, dupé modelul miei au capacitatéa termicd, C,, dite: P&M PSI SUP Figura 10.1 ilustreaza ‘grafic variagia § 13 — Studlul 4 ingineria materislelor — ed. 208 193rité de 3R; de fapt, freevenja de vibrafii maxim& vp, este aproximativ determinatt de relatia. urmatoare : é See 410.8) min unde V, este viteza sunetului in material $i Xam este lungimea de undi elastic& minima. Ori 2 t/a vy, -( <) 0.7), oe e : Be unde; E este. modulul lui Young al solidului; p — masa ‘volumica. Combi- nand ecualiile (10.4), (10.6) si (10.7) se obtine in final: = Rue . De. Be = (10.8) Kae . Temperatura lui Debye este deci in functie in acelasi timp de rigiditatea materialului, de masa sa Volumica si de distanta intre atomii sai. Este, In consecin{a,-un parametru caracteristic al materialului. In tabelul 10.1 sunt prezentate yalorile lui 7, si Cy (la 25°C) pentru cateva elemente. ; Pobelut 10.4 ‘Temperatura Debye si capacitatea termici pentru unele elemente, la 25°C Blerient T) (K)" || 6, Gimol-K) Element Tr, a0) , (4/mol.36) i | 400 20,7 Zn 237 25,4 Be ‘ 1.000 21,8 Ge 350 36,0 B 1290 19,3 a 250 28,9 © (iam) 1880 13,3 Mo 380 23,7 Mo « 150 98,0, Ag 215 23,8 Mg 318 24,8 a 120 25,9 AL 304 24 w 310 25,0 Si 625 247, jet 230 25,0 Ti 400 2541 Au 170 25,2 cr 460, 237 He 100 22 Fe 420 23.2 Bee yy 288 25,6 NL 375 25,7 Bi 120 + 25,5 tu 315 4,5, Th 100 28,3 - Modelul lui Debye nu fine seama de contributia agitatiei termice a electronilor liberi prezenji in-metale asupra capacitajii termice C,. Acesti elec- ‘ troni sunt electronii de valenta, al cAror nivel de energie este vecin nivelitlui lui Fermi, Ey, si care pot participa la conducfie electried. Contributia elec tronilor liberi (Cy),, 1a capacitatea termic& este determinat’ de relatia: — — ce (40.9) unde n este numarul de electroni de valenja pe wnitatea de volum a) solidului. Ag4 « : Sosfh « Pentru c& nivelul Fermi Ey este cuprins intre 3 i 5 V si pentru c&, la temperatura ambiant&, produsul KT este egal cu 2,53 %10"# eV, ge constat& (cenatia 10.9) e%, contributia electronilor liberi (C,), 1a capacitatea termic& rimAne foarte slab& la. temperatura ambidnt’, dar ea créste (aproximativ 0,04% °C, pentru 6 > 0°C), cind temperatura creste: La temperatura foarte joast dimpotrivé, capacitatea termic& Cy este determinat de (ecuafiile 10.5 si 10.9) : ; : ae iat Cy = aT + bT* (10.10) Contribufia electronic’ aT nu mai este deci neglijabili in raport cu con- tribujia atomic’ bT*, Se utilizeazi de altfel acest fapt pentru a se evalua densitatea starilor electronice la nivelul lui Fermi, masurindu-se capacitatea termic& a unni metal la temperatura foarte joasa si comparandu-se valoarea objinut& cu cea prezisi de modelul Ini Debye (ecuatia 10.5). In sfargit, alte fenomene fizice pot contribui Ja capacitatea termici a unui material: acestea sunt, de exemplu distrugerea ordinii la mare distanfa in anumite aliaje -monofazate, aparitia supraconductivitafir (par. 10.2.4), si disparijia feromagnetismului la anumite materiale. Astfel, capacitatea fermicd a fiertlui pur este-22 J/molK la 20°C (tabelul 10.1); in timp ce ea + atinge 72 J/mol-K:Ja temperatura Curie (770°C), temperatura ta care se produce tranzitia intre starea feromagnetica gi starea paramagnetict. 10.1.2. CONDUCTIBILITATEA TERMICA Conductibilitatea termicd caracterizeazi transferul de cilduri, traversind un material. Prin definitie, conductibilitatea termica k este determinata prin relatia : (oll) in care: J este fluxul.de ctildurA sau Cantitatea de energie care traverseaz’ © unitate de suprafafi in timpul unei unitaji de timp ; dT/dx — gradientul temperatutii dup& directia x a fluxului, Semnul minus indied faptul c& fluxul de cildura se dirijeazi de la zona cu temperatura inalt& spre zona cu temperaturd joasd, Pentrit ase studia cu mai mult& alenjie conductibilitatea termica, se disting materialele care poseda eleetroni liberi (metalele), de cele care sunt -lipsite de electroni liberi. : tn cazul metalelor, electronii al ciror nivel de energie este vecin celui al tid Fermi sunt in principal responsabili de transmisia c&ldurii. La. tempera- turf Inaltd, sub efectul agitarii termice, acesti eleetroni cap&t& energia cine- i i migreazi spre zona cu temperatara mai joasa si,transmit energia lor cineticl atomilor acestei zone, in momenta) coliziuniiv Vibrafiile atoinice care reault® (fotoni) antreneaz& cregterea temperaturii zonei mai reci, ceea ce -are drept consecin{a cresterea agitatiei termice a electroniler liberi ai acestei ‘zone, Deoarece acesti electroni tind st inigreze spre zona mai-caldd, unde ei capita Inst mai multé energie cinetic’, procesul se continw’ in mod dinamic- In prim “aproximatie, se poate deci presupune ca electronii liberi ai unui metal se comport& ca atomii unui gaz perfect; se poate in consecin}& 195s& li se aplice teoria cineticd a gazelor perfecte. In acest caz, conductibilitatea termick datorata electronilor este determinat& de relafia : 1 ; Kem y GhVdo ; (10.12) In care: : (C,), este capacitatea termicd electronic’ a materialului; ~ viteza medie a electronilor liberi la nivelul Iui Fermi ; —‘parcursul lor liber mediu. ilizdndu-se ecuafia 10.9 se objine : : *nkeT ; ky Ve (10.13) ‘ OE, Viteza medie V_ a nivelului lui Fermi este egal’ en ./2E;/m, (unde m, gste masa electronului) ; parcursul liber mediu 1, este egal eu 2V,x (unde 2 este intervalul de timp care separ dou coliziuni), «_ Combindnd ecuafiile (10.13) si (10.37) (ecuatia relativa’ la conducti. bilitatea electric’ a unui metal, par. 10.2.3), se vbting raportul intre condue- Aibilitatea termick k, si conductibilitatea electric o (legea lui Wiedemanu. Frantz), adic’ : 5 2 Giz =LT. : (ao.i4) o 3 € Raportul L =,/oT este o constanta, denumit& constanta lui Lorentz, care permite asocierea conductibilitatilor termied, electronica si electricd ale unui taetal, cu conditia ea fenomenele fizice care asiguri aceste conductibilitati 8 fie identice. Aceast& condifie este relativ bine satisficuté in cazul metalelor (tabelul 10.2). Eeuatia (10.13) arat4 ek conductibilitatea termict este proportionalé eu temperatura absolut, cea ce, in azul metalelor, este verificat la temperaturi foarte mici (< 15K); cu toate acestea, deoarece agitutia termic cteste, : coliziunile electronilor cu ionii gi dic Tabelut 10.2 versele defecte de structurd (dislocatii limite de graunfi etc.) devin mai nu- Conductibilitatea termick 1 ectries —_- meroase, Ceea ce face ca conductibili- Pentru unele elemente, la 25°C tatea termich s& seada. ee ae ee In cazul materialelor lipsite de wana 2 Kote electroni liberi (materiale cu legaturi QWimsky | (107-Sjmy [10-8 a WK ionice sau coyalente), conduefia caldurii nu poaje 84 se produced decat Na -| 134 216 2,08 datorita agitafiei termice a ionilor sau AL 237 3,74 213 atomilor, ale ed) ibratii (f i pe: lS ana le ae oe jomilor, ale e&tor vibrafii (fononi) se Ni-| ‘ano | 145 S01 transmit din aproape in aproape, din cu | 308 5,85 228, zonele eu temperatura inalta spre zo- Ag | > 437 6at 2,31 nele cu temperatura joasi. Ww | 178 177 337 Prin’ ‘analogs i 1 ea iae te ae gie (10.16) Influenja’ temperaturii. Conductibilitatea termici a unui material va- tiaz& In acelasi timp in functie de natura acestuia. si de influenfa temperaturii asupra lui K, si K,. Figura 10.2 ilustreaz grafic influenfa temperaturii asupra lui K, pentru mai multe materiale. | : In general, conductibilitatea termicd a materialelor ceramice si a metalelor pure creste cind temperatura scade sub temperatura ambiant&, deoarece in acest caz parcursurile libere medii ale electronilor §i fononilor crese. Totusi, la temperaturi foarte joase (<50 K), aceste parcursuti libere medii se stabilizeaz§ si p&streaz& o valoace constant; ele sunt de fapt limitate de dimensiunile esantionului sau de defectele de structura care constituie obstacole pentru’ propagarea electronilor si fotonilor.’ La aceste temperaturi foarte joase, influenfa temperaturii ‘asupra conductibilitafii termice este esenfiala datoritA variatiei capacitatii termice. ~ Totusi, in ceea ce priveste solufiile solide metalice, la materialele cu leg&turi ionice, materialele amorfe si fiiaterialele plastice, conductibilitatea termici seade cand temperatura scade (v. fig. 10.2). De fapt, in aceste materiale, 100 9 100g parcursurile libere iedii ale electronilor si /99F We poe fotonilor sunt miei, indiferent de tempe~ | ratura, Influetija temperaturij asupra con- eX, ductibilitafii termice este de fapt datorata _! ae variatiei capacit&}ii termice. Se mentioneaz& cazul particular al ofelurilor inoxidabile austenitice de tip 18—8, a’céror conductibilitate termica este slabi In raport cu ale altor metale, Aceasta se datoreaz& distorsiunilor elastice create de atomii in solufio solida, constituind obstacole importante in deplasarea electronilor i fotonilor. Se pot deci utiliza astfel de ofeluri ca izolanfi termici le temperaturi criogene. In ultimul rind, se mentioneazi c& slaba conductibilitate termied a izolanfilor termici este datoraté faptului c& parcursurile libere medii ale fotonilor si electronilor lor sunt mai reduse, Pentru a fabrica acesti izolanfi, trebuie utilizate materiale lipsite : : z de eleetroni liberi — contributia Ini K, $i Tie, ote Be paces K fiind in acest caz nuli — sau materiale Witte te functie de tempera: fn care discontinuitafile fizice se opun turd, Conductivitate tema (Wim K ) Temperatura) K 197.propagirii fotonilor, deci. materiale care includ. pork Deoarece acesti pori “sunt umplufi cu er sau cu gaz, conductibilitatea termicé a gazelor fiind foarte slab, parcursul liber mediu al atomilor de gaz este limitat la dimensiunea. lor. De altfel, deoarece anumite gaze pot si condenseze in faza lichid’, poate avea loc formarea unui vid in pori, iar transmisia cAldurii nu poate sa se efectueze deeAt prin radiafie, deoarece conductia si convectia sunt impo- sibile. Acest fenomen permite deci utilizarea acestor materiale in domeniul criogeni . Trebuie si se fina seama de toate aceste principii !a alegerea materia- - lelor naturale izolante saw la elaborarea materialélor sintetice. lana, pul, fibre dé-celulozi; spum& dé materiale plastice, polistiren expandat etc. Pentru izolanjii-solizi ulilizafi la temperaturX tnalt, s-a recurs la c&ra- mizi a cAror porozitate este mare. In toate aceste cazuri, se tinde sh se reducd Ja maximum parcursul liber mediu al fotonilor si s4 se rejind o mare cantitate de aer sau de gaz. Masa volumica a acestor materiale utilizata ca izolanji termici este in general mica. 10.2. PROPRIETATI ELECTRICE 10.2.1, TEORIA BENZILOR - Pentru ase infelege proprietiifile electrice ale materialelor, trebuie cunos- cute anumite nofiuni furdamentale de fizicd a-solidului. In acest ‘scop este necesara sa se aminteascd nofiuni privind teoria benzilor. Intr-un atom izolat, niveléle de energie a electronilor legaji de nucleu sunt perfect cuantificate si determinate de principiul lui Pauli. Aceasta nu este valabilé cind distafa intre atomi se diminueazi pentru a se atinge o valoare de echilibru, cum este cazul la solide. Interpenetrarea si interacjiunea orbitalilor electronice vecine determina largirea nivelelor de energie, care formeaza.o banda de energie constituit& la nivele discrete. Fiecare dintre aceste niveluri discrete corespunde uneia dintre energiile permise ale electronilor si numérul de nivele este egal cu-nus mirul de eleetroni ai solidului. O banda de energie conjine.1m numér foarte mare de nivele de energie distincte, dar pufin diferite unele de altele (fig. 10.3, a) La distanta de echilibru intre atomi, largirea benzilor depinde de nivelul de energie inifial a} electronilor si de gradul de recuperare a acestor energii (fig. 10.3, 6) La solide, nivelele de energie a electronilor straturilor interne forméaza benzi’stranse numite bens interne. Dimpotriva, nivelele de energie a electronilor din stratuyile externe, sau straturi de valen{a, formeazi benzi mai largi denumite benzt de valenfd. Benzile ce corespund starilor excitate de electroni ai straturilor externe sunt denumite benzi de conducjie, Se noteaza cu E, energia superioar& benzii de valenfa si prin E, energia inferioar a benzii de conducfie (fig. 10.3). Mariméa E, a benzii.interzise, eare sepat banda de valenja de banda de: conductie (E, = E, — E,) constituie un parametru important. La solidele cu Jegaturi covalente si ionice, pentru c& aceasta banda interzisa este suficient de largi (E, > 4 eV), clectronii benzii de valen sub efectul unui camp electric 195Fig. 103. Marimea ‘ivele- lor de energie a electro nilor In. funetic, de dis tanta interatomica (a) si marimea ‘benzilor de ener- je la distanta de echi- Wpru a intre atomil unui solid (b). + 0 Distanta interateenicd ° pu sunt destul de excitafi-pentru a trece in banda de condiicie si devin astfel electroni liberi de a se deplasa. Solidele cu legituri iorice 51 covalente sunt deci izolatoare electrice. Dimpotriva, in metae, marimea benzii interzise este nul, clei benzile de valenta si de cohductie se suprapun (fig. 10.4). Deoarece clectrenii benzii de-valenth nu ocupk toate nivelele de energie disponibile a acestei henzi, ei pot dobandi sub efectul unui camp electric o energie cinetic& suficienta pentru a trece:la nivele de energie superioare si devin astfel liberi ~ de a se deplasa ; in acest caz, solidul este un conductor electronic. Deoarece' principiile prezentate nit-se aplicd riguros decat la zero absolut, _ temperatura Ja care electronii nu au nici o energie cinetic’, datorita agitarii termice, trebuie considerat ceea ce se petrece la temperatuti superioare si, pentru aceasta, se va aborda notiunea de probabilitate de ocupare a starilor de energie posibile de c&tre un electron. Energie Fig. 10.4. Mérimea"Eg a benzii interzise la un material izolator (a); In materialele conductoare, benzile de valenté si de conductie se suprapun (b). 199:200 Fig. 105. Variatla de densitate @ stérilér de energie N(E) in functie de energia E (a) ; posibilitatea de ocupare ip (#) a nivelelor de energie la "zero absolut $i la temperatura TSS@ (K) (b) si variatia -produsulul N (2)-p (&) tn functie de E si de temperatura (E, este energia lui ‘ Fermi) (0).La inceput, ‘se va defini densitatea st&rilor de energie N(E), care caracterizeaz& num&rul N al nivelelor de energie in funcfie de-aceast’ energie E; dup’ Sommerfeld, N(E) este proporsionslit eu £V* (variafia lui N(B) in funefie de E este reprezentat& grafic in fig. 10.5, a). Se ia in considerare influenja temperaturii asupra posibilitajii de ocupare P(E) a stlrilor de energie disponibile N(E), aceasta probabilitate de ocupare a nel stati de energie , pe care Fermi a definit-o, este determinat& de re- aia : : ‘ P(E) = 1 see (10.17) of SSE 1n care : Ey este energia (saui nivelul) Ini Fermi ; Ey — nivelul de energie cel mai ridicat pe care un electron ar putea s&-I ocupe la zero absolut; Pentru metale, aceast& energie este de ordinul de la 3 la'7 eV, ceea ce constituie o energie foarte mare. De fapt, pentru ca un electron liber s& posede aceast energie, temperatura de topire T a metalului ar trebui si fie T, = Ep/K, temperatura a edrei valoare ar fi de ordinul a 50.000 K. Pentru ca singurii electroni care posedi o energie E saperioara lui Ey pot participa la fenomene fizice (de exemplu, conducfia electronick), rezulta th singurii electroni al ciror nivel de energie este superior E,, dar vecin acestei valori, pot cipta, sub efectul agitatiei termice, o cantitate suficienté de energie care le permite si atingi nivelul lui Fermi Ep; ei pot participa la aceste fenomene. . _ La zero absolut, p(E) este egal cu 1 cAnd F este egal sau inferior lui Ey si egal cu zero cand E este superior lui F (fig. 10.5, 6). CAnd temperatura este superioar& Ini zero absolut, electronii pot cipata o energie cinaticd a cirei valoare maxima’este egala cu KT si in mod cert pot atinge un nivel de energie egal cu Hy + KT. Probabilitatea ‘de ocupare a unei stari de energie p(E) = =f(E) este reprezentati in figura 10.5, Combinand densitatea teoretica N(E) = /(E) a nivelelor de energie si probabilitatea de ocupare p(E) = f(E) a acestor nivele, se obtine distribufia real N(E) :p(E)-a nivelelor He energie ocupate la zero absolut sau 1a temperaturi superioare (fig. 10.5, ¢). _ Gaubiahind segri bendilos tv: tigi 10) ei’dentfltstea de peanains th: rilor de energie (v. fig. 10.5) se. poate reprezenta schematic distributia N(E):p(E) nivelelor de energie ocupate la o temperatur& superioara lui zero absolut fn cazul unui izolator electric sau al unni metal mqnovalent, bivalent sau de tranzifie (fig. 10.6). Pentru un material izolant sau semiconductor, toate nivelele de energie a benzii de valent& sunt ocupate, tn timp ce cele ale henzii de conductie nu sunt si aceste dous benzi sunt separate prin banda intersisi de largime B, (fig. 10.6, a). Intr-un metal monovalent (de exemplu, un neha alcalin, cupru, argint sau aur), numai o parte dintre nivelele de energie ale benzii de.valenfi este otupata, in timp ce nivelele de energie mai mare sunt libere (fig. 10.6, b). Sub efectul unei ii termice sau al unui cAmp electric, electronii ale c’ Tor energii sunt vecine lui Ep, pot ocupa nivelele de energie libere ale benzii de valenja. Figurile 10.6, c si 10.6, dreprezinta cazurile metalelor bivalente si ale metalelor de tranzitie, pentru-care nivelele de energie ale benzilor s si p: pot si se suprapuni. Deoarece in aceste doud cazuri exista nivele libere, aceste metale sunt conductoare électrice. 201MCE) pte) Fig. 10.6. Distributia _ starilor enengetice ocupate,in : @ — un material {zolant sxx semiconductor; 8 — un material. monovalent; c'— un material. bivalent ; @ — un material de tranzitie, Fig. 10%. Un conductor parcurs de un curent electric de intensitatea f, sub influentay unei diferente de potential V. 202 Nofitinile expiise mai'sus nu fin seama de faptul c& majoritatea solidelot sunt cristaline gi, In_consecinf&, . anizotrope. Distri- bufia nivelelor de energie poate fi modificat& cand electronii se deplaseazi intrin mediu. unde ionii sunt repartizafi regulat. in spafiu. Inacest caz, teoria Zonelor Briol- lonifi,. a cSrui expunere iese dm cadrul acestei Iucr&ri, permite a se preciza distributia nivetelor de energie. O consecin{a, important 4 acestei teorii este cA proprie- Uiifile fizice care depind de comportamentul electronilor variazA in funcfie de directia cristalografich dup% care sunt tmasurate. 10.2.2, CONDUCTIBILITATEA SI REZISTIVITATEA ELECTRICA CAnd’ un ‘material supus influenjei unui camp electric E este locul unet deplasaii de sareind electric&, intensitarea J a curentului + care circula in acest material este determi- _ nat prin. relafia: (10.18) in care: dg/dt este num&rul de sarcini electrice care circula pe unitatea de timp. Can- titatea de electricitate 1 este exprimataé in coulombi si inferisitatea I in amperi. Densi- tatea de curent J exprimaté in amperi pe metru pitrat este intensitatea de curent pe unitatea de suprafati, adic& : (10.19) unde: S este aria sectiunii conductorulut tn care: cireul& sarcinile:electrice (fig. 10.7). CAmpul electric E, exprimat in V/m, este diferenta de potenjial V, exprimata in volfi pe unitate de lungime, adic& : ged. (10:20) Legea lui“Ohm stabilegte relatia urmatoare intre intensitatea de curent I si dife- Tenta sa de potential V : “V=RI, (10.21) aunde. R este rezistenta electri’ a materi>’ alului, -exprimata. in ohmi, * .Rezistenfa Reste cu-atat mai-mare.eui cat lungimea Upareursa de sarcinile electrice este mai mare gi cu- eat aria Sa ‘secffunil pe care-cireuld este’ mai mick, astfel : L , ; R=p— : 10.22) os (10.22) nite: este rerstiotalea eleciricd a iaterfaulul at exprime} Ja ohiai-met in acest cay legea lui Ohm se scrie astfel : L Veer = * (10.23) eS (10.23) Utilizandu-se ecuatiile 10.19 ; 10.20 si 10.23 se obtine : ‘ E=pJ. ~ 7 (10.24) Dénsitatea de-curent J este definit& ca fiind numarul de sarcini electrice care circul& traversind o sectiune unitara in unitatea de timp (ecuatia 10.19). Pentru 4 numérul de sareini electrice care circula traversind aceasta sectiune unitara este egal cu'n,V, unde 7 este viteza de derivd a acestor sarcini sin, este numarul de electroni liberi pe unitatea de volum, J este determinat prin relatia : Jen fe ae (10.25) “unde e este sarcina electric’ elementar& (e = 1,602 x10-*C). Combindnd ecuafille (10.24) si (10.25) se obfine expresia reristivitifil lectrice p, adie’: E nave Conduclibilitatea electricd a este: inversi Tezistivit&fii, adicd : ne: ae * Mobilitatea electronilor j2, se defineste ca fiind raportul V/E, adic’ ; = (10.26) 0.27) v. : =—-: (10.28) Beare (10.28) Combinand ecuafiile ao. 27) si (40,28) se obfine eopteta conduetibili- tfii “electrice a, adic& + caneu. 9, * (10.29) Este important s& nu se confunde viteza de deriva Y a sarcinilor electrice “eu viteza lor instantanee V. Se consider’ un conductor electric bun acela care poseda electroni liberi. In absenta unui cdmp electric exterior, entergia cinetic& a electrofiilor liberi este egal. cu’ 3/2 KT, deci cu (1/2)m,V#, unde 1m, $i V sunt respectiv masa si viteza instantanee a electronilor. Viteza instantanee V egala cu (3 KT/m,)* este, la temperatura ambiant&, de aproximativ 8,4 X10# m/s. Daca electronii liberi.se comport’ ca atomii unui gaz perfect; _eiinteractioneazé cu ionii refelei, ceea ce produce fotonii ; ei pierd energia lor 203cinetic&. Sub’ efectul agittrii termice, ei doban- desc 0. nouk cantitate de miscare, dar directia propagtrii lor este -aleatoare (fig. 10.8 a). Se ~ poate deci considera ci In absenja cAmpului electric exterior, electronii sunt supusi la o mis: care browniana si c&, tn final, drumul pareurs de un electron este nul, Dimpotriva, cind se aplieé un camp electric intr-o directie x, cu toate c& miscarea electronilor ramane de tip brownian, acestia sunt supusi de aceasté dati acfiunii unei forje electrostatice F datoraté cAmpului electric (tig. 10.8, 2). ; Sub efectul acestei forje F(F = ¢E), elec- £ Bas. tronul cap&t& o acceleratie a, astfel: ._ PF tet ee go ee (10.30) mm; +Se presupune ci, dupa un soc cu un ion din a Ne gy] refea, componenta vitezei electronului.este nuld; mee paralel& la cdmp 5i ci, sub efectul cAmpului elec tric, electronul reia viteza sa V datorata agitatici termice, astfel incdt viteza sa de deriva ? va fi > cea inainte de socul urm&tor. - Fig. 10.8. Miscarea browni- Se obfine expresia vitezei de deriva inte- and ja, unul, elecicon liber grindu-se ecuatia (10.30) si considerandu-se va © — tn abeenja unui camp loarea medie a lui V, variind de la zero (fix dup& cleetimul cdmp eects BY $00) 1a Vac, (inainte de socul urmator), astfel : ees, (10.31) 2m, unde: { este intervalul de timp’ care se scurge intre doud coliziuni, interval . determinat de-relafia : iB = , 10.32) ‘959 O08) unde : J, este parcursul liber mediu el unui electron intre dou’ socuri. Pentru eh V > 9, se poate scrie: — (10.33) Se obfine in final, expresia vitezei medie de deriva {, combindndu-se ecuafiile (10.31); (10.32); (10.33), astfel : Gales ~ 2mv Presupunanidu-se e& parcursul liber mediu /, al unui electron este egal cu distanja de echiljbru (~ 0,2<10-* m) intre ionii Gu care electronii intra tn coliziune, se obfjine o vitezi de deriva V apropiat& lui 0,22 m/s, pentru un cAmp (10.34) 204electric de 1000 V/m ; viteza de deriv a electronilor liberi este: in eonse- cing inferioar’ yitézéi lor instantanee ; chiar pentru valori mari ale campului electric, ea nu atinge de fapt decdt cafiva metri pe secunda. Un’ bun conductor electric este un material ai cirui electtoni pot, sub fectul unui edimp electric, s& treact usor TA nivele de-energie superioare. Acestea sunt elementele cu legituri metalice care sunt bune conducitoare de electricitate. — _ Influenga temperaturii. Rezistivitatea electric& a unui metal este in fune~ fie de temperatura ; de fapt, efind agitatia termica reste, numarul de soc Intre electroni si ioni.sau alte imperfecfiuni ale refelei creste, deoarece ampl tudinea de vibratie termica a ionilor creste. . Combinand ecuagiile (10.26) si (10.34) 5i reamintind c& viteza instanta- hee V a electronilor-este egal cu (3 KT/m,)"/* cind se aplic& teoria gazelor Perfecte a electronilor liberi (teoria lui Drude Lorentz), se obtine variatia teoretic& a rezistivitafii in fumcfie de temperaturi, adie’ : 28K)", CS mls (10.35) Aceast& ecuatie arati ch rezistivitatea variazi Proportional cu Tv, Ceea ce experimental este fals. Experienja arat& eé pentru temperaturi si perioare lui 0,2 Tp, unde 7, este temperatura Debye a elementului, rezistivi. tatea p creste linear in funetie de temperatura T, astiel : p= poll + BAT) © + (10.36) unde ; AT = (I — To) ; ¢» este rezistivitatea la T,; 6 — coeficientul variajie} rezistivitafii in funefie de temperatura. Aceast& diferenja intre variafiile teoretict si €xperimentala a rezistivi- Lagii p In funofie de temperatura arat& ch teoria lui Drude-Lorentz, dupa care cJectronii liberi se cpmport& ca atomii sau moleculele gazului perfect este prea elementara. : De fapt, se stie e& singurii clectroni a ciror energie era superioard ener- Giei lui Fermi Ey, puteau participa la fenomenul de conductie (par.10.2.1). Pe de alta parte, numérul acestor glectroni depinde de temperatura, dupi probabilitatea de ocupare a nivelelor.de enesgie (ecuafia 10.17). In consecin}a, cand se fine seam& de aceste date mult mai precise, se obfine 0 expresie a conductibilitafii electrice care prezint& mai exact realitatea, adicd : 1 _ an Bpetl Ee, 37 2 mAV)Ey ee com _ unde : (n.)Eg-este numarul de electroni a ciror energie K este egal sau su perioara Ini Hy ; (l.)E» — pareursul liber rfediu al acestor electroni; (V)Es Yiteza lor instantanee, Cand se fine seami de variagia lui (n,)Ep, de (JE, si de (VB, in functie de temperatur’ se obfine o variatie lineard a lui 9 ta functie de T (pentru T > Tp), cea ce este In acord cu realitatea experimen- tala. Pentru temperaturi 7 inferioare luj 7'p, rezistivitatea’variazi In functie de 7% (demonstrapia teoreticd a acestui fenomen iese din eadrul acestei pre- zentari), e 205Fig. 10.9. Variatia vezistivitait electrice relative e(Z)/e(7,) in functie de temperatura relativé T/T», pentea un metal nonmal. ei Variajia rezistivitasii in’functie de (em- Peratur& este ilustratA grafic in figura 10.9. In tabelul 10.3 sunt prezentate yalorile re- _ distivitafii la temperatura ambiant& si cele ale coeficientului 8, pentru mi tale si aliaje industriale. ~~ Influenja vompozifiei materialului. Se Temarci faptul c& rezistivitatea aliajelor este snai mare decat. cea:a metalelog pure (tabelul 10.3). Introducerea oric&rui defect in refeaua cristalin’ a metalului are’ drept consecinf& perturbarea misedrii electronilor, deci cresterea rezistivitafii acestui metal, In cazul aliajelor cu solutie solida foarte diluata, regula lui Mathiesen, stabileste'c& : multe .me- a = Ru t+ ec (10.38) unde; p, este rezistivitatea aliajului; p,, — rezistivitatea metalului pur; Po — rezistivitatea adifionalé datoriti prezenjei atomilor straini tn concen- Rezistivitatea eléctried (>) gi coeficientul de vari in functie de temperatur’, pentru ‘unc Tadetul 10.3 je a rezistentei (3) Imetale 9i aliaje Mets ca tay omnia | ae | pile 99,08 2,055 44290 99,98. ee 1,673 +4270 99,999 : 2,85 +4000 99,04 4-971 +5000 99,80 6,84 +-8 000 29,00 «| 5:20 99,00 10,60, 99,00 1,59 99,00 5 12.45 * 99,90 5,68 Gu-6 Ni 10 : Cu-23 30 Gu-45 NI 49 : /-Mangenin cui Mas me Manganin Cu-12 Mn-4 Ni 748 Tsotan L0AMe-45 Ni 45 ‘Gromiell A . NE-20 Gr 110 Nierotal t. Ni-17 Gr(4-$i, +Mn) 134 Karma Ni-20 Cr-Al,_+Fe) 134 Balea Ni-30 Fe” 20 ¢ Totet ¢ Ni-24 Fe-15 Gr 113 Nierom Ni-24 Pe-f6 Gr 113 Nierom V = Ni-20 tr 110 Come! Fe-30NI-5 Gr 5 Gromel:b Fe-35.NI18 Cr 100 % Gromax 5S Fe-35 Ni-20 Gr 106 206y 9t 10cm) s 0 005. of Or 02 025 ¢(/afomied) Fig. 10.10. Influenta concentratiei C in element de audijie (Mg, Ni, Cr ji Fe) asupra rezistivitatii electrice a cuprului. t (fig. 10.10 pentru cupru), Fig. 10.11: Influenja aditiet “unui element din aliajul A sau B-asupra rezistivitatii electrice a unui metal pur, pentru concentratii slabe In element de aliere. tiesC, Cand aceasta concentrafie este slabé, fe este proporgionala eu C De altfel, coeficientul 6 de variayie a vexistivitatii in funefie de tempera-- tura nu vi 01%), de jazi cnd confinutul in elementul de aliaje este slab (inferior lui (10.38) Ecuafiile (10:38) gi “do. 39) sunt reprezentate grafic In figura 10.11. De fapt, aceste ecuaii nu sunt valabile decat in cazul in care ‘aliajul este foarte diluat. Cand. confinutui eleimentuini de aliere creste, variatia rezistivitayii nu mai este data direct 1 c& atomii elementul ecuatia (10.38), deoarece trebuie finut seama de faptul fe aliere contribuie 1a numérul total de electroni liberi Variatia Ap a rezistivitajii aliajalui este data de ecuatia fui Linde : 3 = [Ke +-KiZ4— Zy)'J€, (10.40) unde K, si K, sunt constante; C — con~ centratia atomic’ a elementului Bin — dlagrama eutectled fark solub!- fliaie de Ain Bsau de Bin A: ¢ —diagrama eutectica cu solu pilitate partial de Ain B aide Bin A. 208echilibru A—B. Se constata ca coeficientul' de variafie a rezistivitagii unui aliaj in funcfie de temperaturé poate atinge valori mici dup% compozifia aliajului. Se foloseste acest fenomen pentru a elabora aliaje a-clror rezistivitate - s& fie acceptabild si si varieze ufin tn funcfie de temperatura. Tabelul 10.3 cuprinde valorile lui g 9i 8 pentra mai multe aliaje utijizate frecvent lafabrica- rea rezistenfei electrice. Se utilizeaza in général aliajele Cu-Ni pentru fabricarea rezistenfelor electrice a ciror rezistivitate variaza in Sopene de temperatura. Cand se doreste objinered de rezistenje de inalt& precizie (pentru potentio- metre, reostate), care si fie sensibile la variafiile detemperatura, in vecing- tatea temperaturii ambiante, se aleg aliaje Cu-Mn sau Ni-Cr. Pentru-a fabrica Fezistenje a ciror rezistivitate s& fie mai mare pentru un yolum mai mic si care si fle sensibile la variafiile de temperatura, se aleg aliaje de tipul Ni-Cr-Al. Penttu a fabrica rezistenfe, incalzitoare, se* utilizeaz’ frecvent aliaje Ni—Fe, Ni-Fe—Cr gi Fe—Ni—Cr, c&ci ele au dat.dovada de o rezistenta chimic’ bund la atmosfere oxidante la temperaturi tnalte, Dimpotrivé in atmostera reducitoare sau in atmosferi confin&nd sulf, aceste: aliaje -bogate fn niche sau crom pot sh se degradeze rapid. + Se poate aprecia yariafia rezistivitafii unui atiaj in functie de compozitia sa, studiindu-se schimb&rile.de faze in acest aliaj, in, particular daca el.este bifazie (fig. 10.13). De fapt, ovfee recipitare dintr-o solufie solidd supras turata determin’ o variatie a Teaistivitafii aliajului ; studinl acestor vapiatii permite sa se-masoare cinetica precipita zs Se poate de altfel detecta, prin studiul variafiilor rezistivitatii, schimba- -vile dé faz% tntr-un aliaj sau fenomenele de restaurare si.recristalizaré intr-un metal ecruisat, Dislocafiile introduse prin deformare plastic’ determina o crestere a rezistivitajii metalului ; dimpotriva, reatanjarea acestor dislocatii si amelioratea lor parfiali, in cursul restaurarii sau reeristalisirii, provoact Scdderea rezistivitati 5 4 Misurarea rezisti unui metal este deci o tehnicd simpla si foarte- find, care’ permite studierea puritdfii acestui metal sia tuturor transformérilor fizree care pot si se produc’ (precipitare, schimbkri de faze, recristalizare _ ete.). 3 : i 10.2.3. SUPRACONDUCTIBILITATEA = * In paragraful precedent, s-a presupus cA rezistivitatea unui conductor electric are 6 valoare finit# la temperatura 0K (v. fig. 10.9); Totusi, cand temperatura se apropje de 0K, anumite elemente sau aliaje fac dovada de supra- conductibilitate,:adiea : sub o anumité temperatura critics, T*, wezistivitatea lor este nula; aceste materiale devin-conductoare electrice perfecte, care nu prezint& nici o rezisten}a la trecerea unui curent electric. Comportamentul uner. astfel ‘de materiale este ilistrat grafic in figura 10,14, Din punet de vedere tehnologie acesté materiale sunt foarte in- - teresante ; deoarece ele nu se opun trecerii unui curent, se poate crea astfel posibijtatea fabrieafii conductoarelor ce pot transporta curenfi foarte in- tengi si aceasta f4ra nici o pierdere de energie prin efect Joule. Se ie astiel realiza eleetromagne}i de foarte mare putere. Interpretafea teoretiti.a supraconductibilitayii se bazeaza in principal pe lucrarile lui Bardeen, Gooper si Schrieffe, care, prin 1957 propuieau existenfa mecanismelor ce permit explicaréa acestei absenje de.rezisten{a. Se zice simplu aici ci, sub temperatura eritick 7, doi electroni de spin opus formeazi o pereche, zis perechea lui Cooper, care.nu mai intr in eoli- 14 — Stuatul $i iMgineria’ materialelor — od} 206 « * 909)eee past _ Fig. 1045, taftuenta —cémputui Fig, 104% Variatia rezistivita- Wii electrice fp. functie de- tem- magnetic H asupta. temperatus Peraburd. pentru un conductor sii de aparitie a’ supraconduc- normal. si. pentru_un. supracon- ~ a : tivitatit, = ductor. ~ ziune cu ‘ioriii retelei (fotoni), deoarece apare un cuplaj _,,electron-foton. Dar orice fenomen care tinde s4 rupA legatura foarte slaba care exista intr-o pereche Cooper are drept epee Suprimarea supraconductibilit&pii. De aceea -cresterea minim& a temperaturii sau aplicarea unui cmp magnetic care sf modifice traiectoria- unui electron pot si fack sh dispara supraconduc- , tibilitatea, Curentul-de electroni insugi antreneazi propriul su camp magnetic $i, in consecing&, la o temperatura inferioaré lui T*, exist’ o intensitate maximd-de curent peste care supraconductibilitatea dispare. Aceast& intensitate maxima de curent corespunde unei valori critieé H* a cémpului magpetic creata prin acest curent. ‘Temperatura critica’ de aparifie a. supraconducti- bilitagit-depinde deci de campul magnetic H* si pentru conductoare cilindrice lungi, se arat& ci: ° He oe as A = 4,( = a © (0.45) unde : Hy este valoarea critick a tampuluila OK. Aceastt eeuajie este reprezentat& grafic in figura 10:18, 3 Tabelul 10.4 da valorile lui T+ 51°, pentru cAteva elemente'si compusi intermetalici ; se observa cd 7'* are valori mai mari pentru compusi deckt pentru metalele pure. % Tabetat 10.4 -__‘Tamperatura critieh de aparitie a supraconductis) yi a cémpulul magnetic critic eorespunzitor, Pentru edteva materiale mistertanct— | t+a6) | Be ah I stateritst [ae a0] arm W 7) O12 a) 88-40" IN O37 188-10" = Td auct 052 24-t0 > | V,Ge 16,5 17,710" Zn 0485, 42-107 > | visi PSP a7, 10:10" Al 419 10° NbN 16,0 ~ 12:08 |. Sn(6) a7 2510" NnyAl 17,5. 26-108 * Mg 419 33:10" NbjSn* 18,05 1561 ta eat 448 66-10" NbiGe > aa 20-40) y B8. |, 82-108 ‘YBa;Cu,0, | — 93 40-10" Bb - 72 64-10" ‘ .Totugi, tn majoritatea cazurilor; temperatura critic&’-nu , depaseste 20K, ceea ce > implici racired la temperatura heliului lichid 4,13.K), In ultimul timp (1987), s-a descoperit- un oxid de cupru, bariu si ytriu (YBa,Cu,0,)- care prezint& 0. temperatura critica superioara 1ui.90°K, adicé o temperatura supesioard_celei a azotului lichid (77 K). Aceasté descoperire Susciti enorm de mult interes; se prevede chiar objinerea de compugi ‘supraconductori fa temperatura ambianta, Aplicafiile supracon- = ductibilitayii, pad acum fntalnite tn domeniile cercetarii sau al tehnolo- giilor de varf, devin rentabile pe plan economic gi ele sunt: transportul de electricitate, genetatoarele. de mare randament gi buclele de stocaj de energie. ° ‘In prezent, pentru a se fabrica fire supraconductoare, se utilizeazi materiale compozite, in care o matrice foarte bun& conduc&toare de electricitate (de exemplu, cupru) confine fire supraconductoare (de exemplu, Nb, Sn) (fig. 10.16). Matricea asigura conduefia electrics la temperaturi superioare teémperaturii eri . Ea permite de asemenea sii se asigure rezistenti mecanicA buna conductorului, deoarece compusii intermetalici sunt foarte putin ductili Fig. schematic’ “a unui _ material Comipozit’ supraconductor. 10.16. Reprezentarea « “st fragili. ionice saw covalente, In care electronii de legitura sunt foarte localizafi. . 102.4. IZOLATOARE BLECTRICE (DIELECTRIC). Izolatoatele electrice, deniimite si dielectrici, sunt materiale a dhror rezistivitate este extrem de mare, Ej sunt ‘caracterizaji de o lirgime importantt a bentii interzise (de ordinul a cAtorva electroni-vol{i) ; energia cineticd da- torati ‘agitatiei termice este in consecin}& prea slab& pentru a permite anumitor electroni de a trece in benzi de conductié (KT este 0,025 eV la 20°C 9i 0,11 eV Ia 1.000°C), Dielectricii sunt deci, in principin, materiale cu legturi Pentru a studia izolantii electrici, trebuie analizat in prealabil fenomenul care are loc in cazul in care atomitsau moleculele unni astfel de material sunt supuse unui camp electric. 3 in primul rand se éxamineaz’ cazul simpiu al: polatizirif electronice, consider@ndu-se un obstacol sferic $ al unui atom. * : 2 . Din cauza ‘simetriei sferice a acestui orbital, centrul de gravitafie-a sarcinilor negative (electronii orbitalului) si ‘cel al sarcinilor. pozitive (nudleu) -se ‘confunda (ig. 10.17, a).” i Sub influenta unui camp electric E, orbitalul are tendinja si se deformeze, 2 Fig. 1017. Influenta,campuluj elevirc asupra onbitalului : — abfentl ; B — tnfuenja campu- * iur electra. eaci electronii sunt atrasi de polul pozitiv~ alcampului (fig. 10:17, 5). Rezulta ci centrele de gravitate a sarcinilor négative si pozitive nu se mai confund&, ceea ce antré- peazi formarea unui dipol electric, caracté-rizat de un vector de polarizare P care se opune-cdmpului electric FE. Din momentul in care influenta clmpulué electric Inceteaz%, orbitalii reiau forma lor inifial& gi polarizarea dispare. Polarizarea electronic& ¢are este deci perfect reversibilé, nu apare decAt daca se aplic& un camp electric E. Anumite molecule sunt totusi polarizate natural, acestea sunt jmoleculele . in care centri de gravitate ai sarcinilor pozitiye si ai sarcinilor negative nu se confund’ (fig. 10.18). z Cand se supune o mnoleculit polar& until cAmp electric exterior, dipolul shu tinde sk se orienteze dup& directia chmpului, ceea ce are drept consecin}& deformarea lejeri a moleculei: aceasta se numeste polarizarea de orien- dare. Aceasta deformare nu apare'de altfel instantaneu ; existAide fapt un de~ calaj in timp fntre aplicarea cimpului electric si reactia moleculei (adied re- orientarearmomentelor dipolare), : 2 In cazul materialelor eu legaturi ionice, 0 polarizare ionic apare sub efec- tulunui camp electric exterior, pozitia medie de echilibru a ionilor pozitivi st negativi are tendinja si-se modifice, deoarece acesti'ioni sunt atrasi de poli: negativi respectiv pozitivi ai campului. Pentra a determina reatfia unui, material dielectric Ja influenta unui camp electric, trebuie s& se-amintease’ cfteva principii simple despre conden- . satoare. Se considera un condensator constituit din doua plici paralele plasate in vid la o distan}i-t, cAruia i se aplick o diferenfa de potenjial V (tig.“10.19, a). = Serr : 4 : Dielectric ‘ tee 3 ’ Fig. 10.18. Formarea unui dipol - Fig. 10.19. Condensator cu ~ placi- electric permdnent_intr-o mole- : paralele : culé. de vinil, CH,CL Liniile @ — funefionAnd in vid ; b — conden= punctate reprezinté orbitalele sator cu. plabi paralele Sntre care s-a legiturilog C-H §i.C-Cl. introdus un dielectric. "e 212 ; es* terminaté de. relafia: = Densitatea superficialé D a sarcinilor'electrice care apar pe plici este de- D=ok. ~ (10.46), in care: E este campiil eleciric (E = V/t) si e permitivitatea elvetricd a vidului(D este misurat tn C/m? si E in"V)m 5 ty = 8,854 x 10- C/N: m). Capacitatea C a unui astfel de condensalor este determinatt prin relatia : cue, z * (40.47) br care: Q este sarcina electric& totala a fiecarei placi; V — diferenja de potential aplicata. ~ % 2 , Prin definitie E =Vjtsi D = Q/S (unde S este suprafafa totalé.a pldeii). Eeualia (10.47) se setie-astfel : : : DS s eager Cease, = 10:48) Ey Sa ¢ ) .. Gand’se introduce tin dielectric intre placile condensat 2rului, sarcinile _ poritive se acumuleazd pan& cand placa se incares’ negativ (fig. 10.10, 8). Rezultatul het este o diminuare a densitAtii superficiale a sarcinilor pe fie care placi, adic&, In vecindtatea unei plici, suma_ sarcinilor aceste} placi si a dielectricului este inferioara celei care'se regiseste pe placd in absenta dielectricului. Aceasta diminuare a sarcinii efective corespunde polarizirii P, care este egalé cu numérul Nde dipoli electrici indusi pe unitatea de volum a diclectricului sau: “P=Np z (10.48) = Totusi,cpentru c& potentiatul V este pus gi sarcinile electrice mobile pot migra de la suitsa de tensiune tatre placi, sarcina electrica pe unitatea dex suprafaja de plac& creste pan& cand cAmpul electric atinge valoarea care ar aveaxo Im vid. In consecint&, se: poate serie : oy E =+40 =P), (10.50) 2 & # de unde: . - D=2E +P (10.51) sal: : ‘D= cE. ~ 40.52) uide:-e este permitivifatea glecthicd a. diclectricului. Se defineste constanta dielectricd a materialului-e, ca fiind raportul intre permitivitatea sa gi cea a vidului @ adic ; : a. . (10.53) : : © ; Adesea, se’ preferi utilizarea suscepti bilitifii electrice a materialului %, care este determinata de relatia : * p é eas 10,54) 4 % a TE ‘ (10.54) Pe baza ecuatiilor 10.51, 10.53 si 10.54 se obfine : ee goats #2.2) 10,58). 2i3 heSe constath, tn sfarsit, c& prezenta unui dielectric Intre doud plci ate -unui condensator antreneaz& cresterea densitafii superficiale a sareinilor pe placi, in raport cu densitatea existent4 in vid. Dé fapt, raportul intre capa- citdfile condensatorului cu gi fAr% dielectric este-: é : E+ P le SE ae (10.56) Coe Dona BE . % ‘ Constanta dielectrict ‘e, a unui’ material” caracterizeazi deti cresterea capacitafii unui condensator In raport cu capacitatea pe care acesta pr poseda-o in absenfa acestui material (tabelul 10.5) : ; Tabelut 10.8 Constante dielectrice (¢, = ¢/e,) pentru uncle materiale : (a0 OH) = BC, 1 = 1 = " Materfatot 3 [ eS | *Materiatul “e, ‘Teflon (PTFE), cat g F Ox de bari 84 = ed 3,8 Polietilent (PE) | 2,85-~ | E | anigo2. An0,:9 810) | 445 le od ~ ee Polistiren (PS) 2,55 - Pinan 55. oi orfeliin 6 ia7 | Savoiue Butt 2,56 M|-Alumind deeing y | Polfclorur’ devinit T | MgSO. 62 Vw ero * + 388 ¢ | 8AL0,-2Si0, 66 | Nailon JS aa0 |e MP of ~ Rf Rasini epoxide 3512.36 |/5—| = 1 : p T. | Ofdinare o9 Pollester [ist ado | grain 3 » Fenolfornialdenide 4,75 G | Stield toarte rezistenta | 4,0 In 6,0 Res Hiartie ~ *- 70 % | Ga plumb 19, Cand cAmpul electric aplicat variazé cu. timpul(cAmp alternativ), trebuie finut seama: de iniimenja freeventei asupra polarizarii ‘dielectricului. Se poate considera cA polarizarea totalé a.unui diglectric este suma polari- zirilor parfiale datorate fiecdrui tip de polarizare (electronica, de orientare sau ionic8), Ori, reactia unui matérial la un tip de polarizare nu este instantanee ; exist de fapt un defazaj 5 intre cAmpul electric (E = E, sin wf) sipolarizare {P =P, sin (ot — 8)}. Valorile polarizérii si a constantei, dielec- » trice depinde in mai mare sau mai mici masur§ de usuringa cu care momentele dipolare se reorienteaz cand directia campulul variaz4. Timpul necesar spentra ea aceasté reorientare sé aib& loc este denumit timp. de relaxare si inversul sur, freevéh{a de relazare. Cina freeventa: campului electric este mult mai mare ‘decat frecvenja de relaxate a unui tip de polatizare, aceasti polari-, zare nu poate s& se produca. Dimpotrivi, cAnd frecventascAmpului este net inferioar& frecventei de relaxare, polarizarea se produce instantanew’ si defazajul intre, P si E este nul. In sfargit, cdnd freevenja campului 5: frecventa de relaxare sunt apropiate, defazajul § creste pentru a atingeo-valoare maxima. In acest caz,, curba D = {(E) san P-= f(E) este obucla de histerezis. < Suprafafa aceétei curbe reprezint& pierdered de entrgie pe ciclu si pe unit tatea de volum de material; aceasté pierdere de energie este disipatt sub 214°form& de cllduré, Se caracterizeazt un die- 7 lectrie prin-factorul stu de Pierdete care este egal cu tg 3. 5 Polarizirile’ eleetronick si ionic’, ce 5 antreneazi rearanjamente” ale sarcinilor | 5 ~ electrice pe distante foarte mici (infe- srioare diametrului atomic), persist tntr-o . 4 : > ‘singurk gam& mare de’ freovente, de micro- > — 19? 08 708 unde Ta’ ultraviolete, pentru -polarizarea ¥ eres cea yy = 10.20, Influenta frecventei ‘y electxonici, gi la infrorosii, pentru pola Erect ~ rizarea ionick. Dimpottiv, polerizarea de constaritel dielectrice sa pal- : ‘ ‘i clorurii vinil a orientare, care se produce. in materialele ue eee - moleculare, solicit’ reorientarile SPREE (PTFE). la scara molecular& ; ea nu poate decl-avea Joc deasupra unei anumite freevente, determinata de marimea moleculelor si de intensitatea momentelor lor dipolaré moleculare. .« © aplicare interesanta a fenomenului de pierdere de energie care se produce pand frecventa cAmpului si freeventa de relaxare sunt apropiate este incilzirea prin microunde, care se utilizeazA pentru _tierberea alimentetor sau pentru uscareasindustriald a: aemitot produse organice (de exemplu, lemn). In cazul dieleetricilor utilizati ca islanti, trebuie finut seama de varia- fille constantef dielectrice ¢ si de factorul de pierdere tg 8 in functie de frecvent& Figura 10.20 araté influenfa freevenfei asupra constantei dielectrice, pentru doud materiale plastice freevent utilizate ca izolanti. > In final, o-caracteristic’ important& a dielectricilor este: fensiunea lor de clacaj (exprimata in kV/m).; aceasta este tensiumea maximicare antreneay’ degradarea materialului prin formarea unyi arc electric ; forfele electrostatice devin asa de mari-ineAt pot provoea ruperea legéturilor, Aceast& tensiune de clacaj depinde ‘de irnpuritafile prezente In material, deoarece’acestea creeazt localdistorsiuni ale polarizarii. Clacajul sé amorseazh probahjl din cauza electrohilor atomilor de impuritaji care tree in banda de conductie, De fapt,~ ‘dupa aceasta excitare, acesti electroni, accelerati de un cimp intens, capat& _ © energie suficient& pentru a intra im coliziune cu alfi electroni si a-i arunca in banda de.conductie. Rezult unvefect de avalans& si din cauza’ rezistivitayii foarte mari a materialului are lec o important& crestere lqcali a temperaturii. Aceast& crestere a temperaturii provoacé o -vaporizaré sau o inflamare _ in diclectricii lichizi si o fuziune local in dielectricii solizi. In-practic&, materialele dielectrice utilizate ca izolan{i se impart dupa starea sub care ele se prezint& (stare gazoasd, lichid& sau solid’) si dupa nat tura legaturilor lor fa starea solid& (legituri ionice sa covalente). Cand se iau + in considerare doar proprietafile dielectrice, se alege de-preferinj un material nepolar, cAci acesta permite obfinerea: unei mari rezistivitafi, a unei constante , dielectrice mari si a unor pierderi dielectrice slabe. Totusi, alfi factori, ca rezistenfa mecanics "a materialului,varigtiile acestei rezistente si proprietafile “fizice i chimice in funefie de temperatur& st de mediu Inconjurator, stabilitatea propriet&tilor electrice si gama de frecvente utilizate, sunt tot atAfia « -parametrii care pot interveni fn alegerea unui izolant electric. - In tabelut 10.6 se prezinta proprietatile dielectrice ale mai multor materiale solide, lichide sav gazoase care se utilizeaza ca izolanfi. Se folosese gazele (aer, vid) mai ales la presiune oe tn tuburi electronice si in transformatoare. - 2 ; : 215,“pilos.= $. PMU = 7 $208 =D » x soya QOIIs ope] ZT PLZ 01 XE = (s) teow, soframt z si Hod opersayeur my aoyey | of FL cc | rOrx cee we (s) "EN amoyeanopuag | 90S *1 006 | 4 sor xe mr} -— (9) sreurpre,opons | - es e a (S) KL 8p PKO. auing Sojuesou ‘ = (S) niwoasz IMeverdoid pugav vipat | os vlc ORX EM eor xs] = (S) weptieg Jounjsusy nayuod /soyut0ai Sos @) ruuny ramyqes ‘omesyerozt | 0g YL OF Got *) or X 8] erg (3) orem sauna] H4MIGHD | ST MIS (2H OT FD Or XZ] Ore (S) 2tuosms ongoneD aoyeuezy | Le O HOF D Or X € MT ve (S) coniootts rarseur arebjanpuod “timqey \(a41 05 ¥1) oF GH yr DOF XT] 9% 4s) reetrentoa ‘sorsqoete HIME | pe BL ZT a GH OT ED) e0F Ko @, Avayreopets ‘OnTONe:) soo FamiqeD | FT PL eT * GEL OE ED s-01 X & = fr (s) yemyeu onrone:;) s4Bozosuepu0) * oxwoeunsoysuesy, aorxyur| = Sqmop pharweeipry — aunysuey ap FaNIqwO, sorx set] — Hngaroospr. — 2} | SeRogeynaoysueT, _@) worn, se +pI> tt warned =. © amoyeunsoysueay, “ -o1> i mye T= d Dias . sy 01> i= vat ong = » a9yuoazoae rungny, z 01> \= mye T= d (9) BY 2 aojuolqoop snam. | 90 they 1 (p) aureus. DIA i Mesiso 3 2H oot (Gooavis) if ocean eee sas ean hei sill EN \_“[[aipinesooay no wornsdjerp waiesue) : a % 4 il F a@rmoyeiozy eo oyerHTIIM operiayUL souN aye BaLs09]0}p aI ReNIdorg>. Se utilizeazé Jichidele (uleiuri, hidrocarburi saa hidrocarburi cloriirate) fn transformatoare si-cabluri de inalta tensiune. Materialele plastice servese in special Ia izolares cabluriloy si a firelor conductoare. Se utilizeaz’ risini (fenolice, poliesteri, fencl formaldehidey ca protectic de fire de transforinatoare sau sub form’ masiva ; ele sunt asociate cu intaritori, ca mica, azbest-sau bumbae, pentru a fabrica borne’ electrice. - ich - Circhitele imprimate, carg!seryese in montajele electfonice sunt executate din materiale compézite, a clror matrice este constituits aid polimeri si Intaritura, din fibre de sticla, hartie sau coton. : Hartia impregnati cu ulei izolantveste un material’ ce'se utilizeaz’ free vent in condensatoare si transformatoare. : : Ceramicele dielectrice prezinta interes, ayanid bune proprietati mecanice si inerfie chimica crescuta, Se utilizeaza in cazurile in care’ astfel de- proprie- tafi sunt solicitate (izolatoare-de linie electricd) sau c&ind tensiunea de cla- care creseut& constituje un parametru primordial (borne de izolafie, perle sau tuburi'de protecjie la termocupluri de tnalt& temperatura). 10.2.5. FEROBLECTRICITATEA - SI PIBZOELECTRICITATEA: Materialele dielectrice studiate nu pré- zint& nici o polatizare permanenta in absen{ja unui cdmp electric exterior, Intr-adevar, In materialele moleculare cu dipoli permanenji, 240) acesti dipoli sunt orienta}i la intamplare in absenfa unuivcamp exterior ; in consecinta, rezultanta lor este nulé. Fenomenul nu este acelasi n anumife materjale dielectrive care yy au particularitatea de a fi feroelectrice; © aveste. materiale potlintr-adevar s& prezinte © polarizare permanent’, chiar in absenja campului-electric exterior. Titanatul de bariu (BaTiO,) este un exemplu caracteristic. Structura cristalind'a titanatalui de ba- rim este reprezentatéviy figura 10.21. Marimea relativé a ionilor Ti si O" conduce'la o agezare diferit’’ n retea, astfel inc&t jon Tit nu ocup& exact centrul celulei gi-ionii, O* nu. ocup& exact ceéntrele fetelor. Re- aulté e& centrul de greutate al sarcinilor ‘pozitive nu coincide cu’cel al sarcinilor ne~ Gative, cea ce face ca un dipol ionic sa existe In celula elementar&. Se éreeaz’ deci'o pola” ia rizare si aceasta in absenja unui cémp exte- Or @x"e" 1 rior. De fapt, dipolit electriei sunt tofi orien- p44. i993. structura _cristalin’ tafi in “aceeagi ‘direcfie, in intteriorul unui a: titanatului -de- bariu, , BaTiO,. oes 2HPerel — ~ Camenit Fig. 10,23. Polacizarea domenitior tntr-un material feromagietic (a); in absenta unui ‘electric exterior polarizacea domenilor este nulé (6); cand se aplicé un clmp E se produce o deplasare a\ perefilor si cresteren domenillor a cBror directie de polarizars este apropiaté de cea a cimpurilor exterioare (c). domeniu ferdelectric separa, de vecinii sti prin niste perefi-(fig. 10.22, a). Th absenfa. unui cdimp electric exterior, directia de polarizare a. fiectrul domenii este orientat’ la-intamplare. Dar cand se, aplic’ un cAmp ‘electric, domeniile. a’ clror orientare este apropiatd de cea a cAmpului tind si creased (fig. 10.22, ); are loe reorientarea direcfiei de polarizare sau chiar disparitia unor domenii a cdror orientare este opust celei a cAmpului exte- tior (fig, 10.22, ¢). erie Card se suprapun*activfii unui camp electric olternativ, materialéle* feroelectrice au tin comportament analog celui al materialelor feromagnetice § 10.3.3). Incepand de la un stadiu inipial, pentru care rezultatele dipolilor diferitelor domenii este uli, curba primei excitatii P = {(E) atinge 0. valoare maxim& Ps; aceasti valoare corespunde polarizdrii de saturafie pentru Care toate domeniile sunt orientate in aceeasi directie (fig. 10.23). Cand se inverseaz& direcfia cAmpului exterior gi se diminueaza intensitatea lui pan’ cand atinge o valoare nul&, 0 polarizare remanentd P, subsist’ in material. In acest caz trebuie aplicat“un. camp exterior — E,, numit cémp coercitiv, pentru @ dace s& dispar polarizarea. Cand se continu’ procedeul, curba . * P= i(B) devine o bucli de histerezis £ . asemndtoare celei ce caracterizeaz’ ma- wae e >) -terialele feromagnetice. ee ened _ Feroelectricitatea unui material. de- ert pinde de temperatura ; intr-adevr cand Eo _ temperatura creste, “dezordinea: momen- . Sy telor: dipolare cregte pentru a eveni apace = ZA |e ‘aleatorie deasupra wnei'temperaturi cri- AY tice ‘numit& temperatura feroelectric& a, x “Fini Curie. 3 + Mn eazul titanatului de bariv(BaTiO,), ee a aceasti temperatura critic’ este 120°Ca Alte materiale, ca sarea de. Rochelle —S (KNaC,H,0,-4H,0) sau tompusii ; KNaTi,0,; Si,CrTaQ,; BaKNbTiO,; Pb(Zn, Ti)O,, prezint& de asemenea par-_ -tieularitatea de a-fi feroelectrice. “ Fig. 1023. Bucla de. histerezis P={(E) a unui materiel. feromag- ‘ emetic. : = 2 218+ Pentru’ fiecare din aceste materiale, polarizarea este datoratt In special faptiluk c& entrii de gravitate ‘ai sarcinilor.pozitive gi ai celor negative In refeaua elementar& nu coincid. y Se pot utiliza materialele feroelectrice ca elemente de memorie, Seon- Yece, dupii ce au Test polarizate la saturare, o polarizare permanents | rimine chiar dup& suprimarea cAmpulul electric. Totodati, memoriile feroelectrice fu pot fi permanente, deoarece fn absenta unui camp exterior, are loc o depolarizare eare se ‘produce tneet, In timp, Moterialele feroelectrice se utilizead’, in ‘principiu, ca dielectrice, deoarece au o; constant& dielectnic& foatte mare + (de la 5 la’ 12 000), chiar ‘dack factorul lor de pierdere este mai mare decat cel al . majoritAjii dielectricilor chimici. Faptul c& este prezent fenomenul de pidzoelectricitate (lig. 10.24) constituie o alt% proprietate interesant& a, niaterialelor feroelectrice si a anumitor dielectrici (ca de exemplu, cuar- ful). Materialele piezoelectrice sunt niste materiale in’ care centrele de gravitate ale sarcinilor pozitiye 5i ale sar nu mai coincid’ cAhd mater unei tensiuni cate acfioneaz’ intr-o anumita directie cristalografied. ‘Rezult o deformare elastic ce produce sarémi pozitive si nega- ‘tive pe fefele opuse ale cristalului. Pentru ca piezoelectricitatea si se poati manifesta trebuie totodat ca anumite condifii o cris talografice s& fie respectate. —* Fenomenul de piezoelectricitate este te: ay versibil, pentru c& orice doformare elasticé a-unui cristal piezoelectric determina apati-_ fia de sarcini electrice de_semne opuse pe” Teyele cristalului; un cristal .piezoelectric poate fii deci, emifator sau receptor de unde ultrasonore. = Posibilitatea de a genera unde ultra*’ a, sonore de freevenfe cuprinse intre 0,5 MHz si'5 GHz datorita aplicirii unui camp electric. de"aceeasi frecventa pe fefele cristalului i teristied Important&ia piez0- pig. 10.24. Fenomene plezoele- dé exemplu, cAnd’se utilizeaz’ tice cuarfuri ale ror fefe sunt tAiate —paralel” o — in spsenta, tenaluntor one cu axul z al refelei hexagonale de cuarf. lanza ae oe wien Yn Bo ° —- prin Astfel se utilizeazd fascieule de ultrasuncte Sasanm de pate oenmatulat la conttol tiedistructiv. al’ materialelor. ow (0a vp ona, le" bones pete __ Folosirea acestor cristale in liniile de aca sp peasy compel transmisig, dé coraunicafii constituie o alt& STE", Zudeus # crlstaluit plese _utilizare a piezoeleetricitXfii. Un otmp.clec SEMICONDUCTOARE z * Semiconductparele constituie. o clas& de materiale a -chror’ importanta a crescut continu in ultimele decenii; intr-adevir toat® dezvoltarea spec- tacular&é a microelectronicii se bazeaz’ pe proprietajile fizice ale acestor tha- teriale- ee : Semiconductoare intrinseei. Un semiconductor intrinsec este’ un elements sau un compus earacterizat prin leg&turi covalente, deci legaturi in care clec- tronti de:valen}a sunt, localizafi si prin marimea Eg a benzii intérzise, astfel _ incat sub electul agitafiei termice, anumiti electroni din banda de valenta pot trece in banda de-conductie'(fig. 10.25). Fiecare electron care paraseste banda‘ de’ yalenta lasd un loc“ electronic. Sub influenta unui camp electric, elec tronii si locurile corespunz&toare se deplaseaz in sens opus. Este important ‘de a distinge aceste doua tipuri de purtAtori de sarcin’, deoarece mobilitatea electronilor gi a locurilor este diferita. Pentru ‘ca un astfel de mecanism si sé producd, marimea Ey a benzii interzise trebuie si nu fie prea mare. Se consider’ de exemplu, elementele din coloana IV 5 din tabloul periodi Carbonul,*primul element al acestei coloane, posed’ electroni-de valenf& puternic legati si m&rimea benzii interzise este de 6 eV, aceasta find 0° valoare foarte mare. In consecinja, la temperatura ambiant& probabilitatea ca un electron de valenja s& treact in banda de conducfie este nulé ;carbonul sub forma de diamant este deci.un izolant perfect, conductibilitatea sa find nula. Nivel ae on ‘ 6 Fig, 10.25. Un. semiconductor “intrinsec' sub efectul agitati + mice; electronii ‘de-valenté pot pardsi, banda de valenté gi intré fn. banda de conductie (a), sub influenta campului “electric £ =~. 5. putdtorul de sarcind pozitivd se poate deplasa (b). 2204 Cénd, numéful atomic ‘al nnui element dix acBast& coloand creste, electronii ‘sli de -valenfé sunt mai putin legafi si mitimea benzii Sale interzise se diminueazi; este cazul siliciulyi si germanjulni-(tabelul 10.7). x ; oy é Tabetut 10.7 “ Caracteristiclle unor semiconductoare infrinsece, ta Yemperaturd ambiants y Conductiviiaten raven ‘sTopiate Material int @ caectrdntior (,) Jocurtior (4) im) (nt/V-s) ant/V-s) Silieiu, 11 43 x -10-* 0,14 © 0,04 > Germania 0,88 | 2,2 O1B * Stanin 0108 = 3x10 Ome + ‘AISb = 17° 0,04 GaP 2,24 0,002 GaAs 1,4 0,04 GaSb 2 0.8 4 0,40 InP. 14 3 0,01 Tas? Od 0,05 8b 08 0,05 Cas = 2,5 ‘: _ 0,0018 SiC 3,0 E 0,002 Aceste doud elémente sunt deeisemiconductori intrjseci deaarece, la temperatura ambianta, conductibilitatea lor, desi e scdzula, nu este nula. La limita, cand numarul atomic’al unuicelement este mare (Sn, Ph), electronii shi de valenfa sunt foarte pufin legati si marimea benzii sale interzise este nul; acest element este in consee’nfa un conductor electric. Anumi{i compusi covalen{i constituifi din élementele. coloanelor III A— V Asi 11 B—VI A a tahelului periodic sunt de asemenea semi¢onductoares tabelul 10.7 d& cdteva exemple. : ee _ Cu ajittorul ecuatiei (16:29) se poate caleula conductibilitatea unui semiconductor intrinsec, adici :, 3 goes 2 SNe EN eH» , (10.57) unde: 2, si ny sunt numerele de electroni liberi respectiv si de locuyi, pe si ue — mobilitatea Acestor electroni respectiv acestor heeurt ; e — sarcina unui clectron. Sens =p aa Peoarece, de fiecare data cind wnelectron trece in banda de-conductie, se foymeazi un loc, se poate, serie? os nen . + (10.58) “Numerele de sarcin’ mobile, n. i n,, depind de temperatura, deoarece procesul este activat termic si sunt determinate de relajia: es sine = 8, exp] =4ES 2) aso Tg= N, ex = Neexo| cs unde ; E¢este nivelul de onergie’cel mai jos al benzii de conductic ; By — nivelul de energie cel mai ridicat al’ benzii de valenj&; Ep nivelul ui Fermi; N, si N, — densitatea nivelului,de energie in banda de conducfie si respectiv in-banda. de-valentu. i 2 ris ‘ E 22h= Produstt AN, =i este determinat it ‘egalitatea urmittoare ; |s = (NN, exp - (10.60) , cid mArimen E, a benzii interzise esteegalli cu (Eo ~ By). De altfel, ple: cand dela ecuafia (10.58) se deduce! Ee = Ey) = (Er — Ey) 5 Eo ‘i Beis, nan, = nt-= (N,N,yexp Ey =: “a oe . Nivelul lui Fermi Ey, este deci sitidat la semidistanja dintre Eg si Ep tm bahda interzisi Expresia N,N, care depindé de stryctira benzii de semiconductor este fn general o constanta pentru un material dat. Conductibilitatea électricA a conductorului este déci determinata prin:relajia (eouafiile 10.57; 10.58 gi 10.60). Bay : Sees 4 : -/—E, d o = (NN Ya, + anes (Fa ) ~ (10.62) shy ee . - S = ~ (10.68) ; a nem (Be) (10.68) « + deoaréce N,, Ni tt. $i ws Sunt constante pentru un material'dat. Aceasté conduetibilitate electrick ereste in mod: exponential in functie de temperatura (fig. 10.26 pentru gérmaniu). La temperatura ambiantt, ‘semi- conductoarele intrinseci cele mai uzuale (siliciu si germaifit) sunt conduc- todire slabe de electricitite ;-totusi, conductibilitatea lor electrica creste cand temperatura: ereste, Se poate: profitd’ de acetsti variatie a conductibilitagit . pentru-a realiza:termistoare, rezistente eleetrice a cdror rezistivitate varjaz& in funcfie de temperatura, ceea'ce permite reglarea temperaturii. 0 alta ap! ~eafie importantA a’ conductibilitAtil intrinseet este feroconduectivitate cand este lovit de un foton, incident a c&i Sri “is energie hy este egali cu E,, un eleetron-al ; benzii-de valen}a poate trece in banda de ~ eonducfie, Cand seyaplicd un cAmp elgetric onductorului; exist posibilitates for- unui curént, de electroni si de locui sub efectul bombardamentului ‘de. foto Semiconductor! devine deci conductor. ~ Energia E, flecesar&-pentru ca procesul sh se producd este'egali,cu energia hv a fo- tonului incident, care depinde dé lungimea undei -acestuia (A =C/y unde € este vi- = teza luminii)- Ts ee ee Se pot in consecin}a realiza Setectori ; Nei de fotoni de diverse lungimi de und& (vizi- Fig, 1026. Variatia conductibi- bile, infrarosii étc,) dup& marimea benzii =Ere iw) ae etre Se 10.64) % ose a 3 (10.64) gi ch ¢ea a unui semiconductor extrinsec de tip n este : aa oe ox ro) | < (10.65) AT i » é ; x a . In ecuapiile (10.64)'si (10.65), constanta c, depinde de nivelul de dopaj {adick de conjinutul.de impuritafi) side variafia nivelului lui Fermi. func- Hie de acest continut de impuritaji: De fapt; introducerea impurita{ilor- la 0 223Bante de condudtie S Ec i , poste Fan kp fy &HOOOGQoe |{ Banda de Fv valenta Wivel de-energie Bandé de ~ conductie ee tage See e5Q000 | Bandade > €v valenté > Flecinon suplimentar *, Ton ~ 6 - Fig. 10,27. Seniiconductor extrinsee- de tip psi diggrama benzii de energie. corespondente (a). Semiconductor. extrinsec de tip'n si diagrame ben- Zit de energie corespondente (b); conduetia este in principal asiguraté s _ prin electroni suplimentari. geo 5 concentratie dat& determing warialia:nivelului Fermi Ep, a semicondiito- rului intrinsee: Ey, este inai mic deeat, Hp, pentru impuritati trivalente (ac- céptori), in timp ce Ey este mai mare decdt Ex; pentru impuritafile penta- valente (donori). Variajia nivelului Fermi tp funcfie de natyra impuri- _ Vafilor este ilustratA tn Yigura 10.27 si variajiile Ini Ey, si Ey, in funofie de confinutul de impurititi i de temperatura sunt prezentate in figura 10,28, pentru cazul siliciului. Se observa cé, lijimea benzii (E, ~ Ey — By) inchise de un semiconductor variaz’ pufin In functie de temperatura. Rezult& cB, inti-un semiconductor extrinsec, saltul energetic necesar (Eps — By) sau. (E, —.Epq) pentru ca un purtitor de sareind sf devini liber este mai mic decat saltul necesar (Ep, ~ Ey) = (Eg — Ep,)-pentru ca aceasta‘ si se produc& intr-un semiconditctor intrinsee. 224.a = 8 Ee, 3 5d $06) Ee, G 2 02) Temperaturé (i) < Fig. 10.28, Variatia nivelelor Fermi in funetic de temperatura gi de continutul in impuritati de tip p (ac- ceptor, a) sau de tip.n (donor, d), pentru siliciu. xe La temperatura ambianta, conductibilitatea electrica a unui semiconductor extrinsee este deci mai mare decAt cea a unui semiconductor intrinsec. Variatia conducfibilitafii electrice a unui semiconductor extrinsee in funefie de temperaturé este ilustrata in figura 10.29. La temperatura joasi, cAfivaelectroni din atgmit de impuritafi tree, sub-efectul agitarii termice, in banda de conducfie. Dimpotriva,”cand temperatura creste, tofi atomii de impuritfi sunt ionizafi si tofi electronii lor suplimentari tree in banda de conductic. Pentru o anumit& gam&-a tempereturii, valoarea conducti- bilitdjii electrice a unui semiconduetor este deci constant& si depind de confinutul séu in impuritafi; ea ¢ste net supe- : rioar& celei a unui semiconductor intringec. r ‘Totusi, cind temperatura creste- mai mult, conducfia intrinseck incepe si se“manifeste | in mod semnificativ; ea devine chiar mai | £9} important decAt conducfia extrinsec&, limi- | tata de conjinutul in impuritaji. Dozind « judicios conjinutul de impuritai ale unui 8) semiconduetor extrinsec, “se pot ~ deci objine, la temperatura ambianti, valori precise si determinate ale conductibilitajii x electrice gare se apropie de cele caracteris- a tice metalelor. Fig, 10.29. Variatia conductibi- Utilizarea semiconduetoarelor. Utilizi- — W#8{!! electrice @ unui semicon- = . ductor extrinsee de tip n in rile materialelor semiconductoare sunt foarte funstie de temperatura (1/T). Conde fis. inirinseed Conduetie 15 — Stuaiul 51 ingineria materialelor — ea. 208, 225: 2 g numeroase. In continuare va fi descrisi.o utilizare simpl&, dioda semiton- ductaare, si vor fi citate pe scurt altele. O diod& semiconductoare este constituith din don pirfi: o parte semiconductoare de tip-p $i una semiconductoare de tip n (fig. 10.30). Cand dioda este polarizaté direct, adic in cazul in care pohil pozitiv al sursei de tensiune este legata la partea p si polul negativ la partean, electronii purt&tori majoritari ai parfii n migreazh cAtre polul pozitiv, in timp: ce locurile purt&toare majoritare ale parti p migreaz& spre polul negativ. Electronii si locurile se recombind la interfat& pentru a da nastere la fotoni (fig. 10.30, a). In partea P, conjinutul de echilibru fn locuri care este determinat de continutul in atomi acéeptori este menjinut constant, datoritd aparifiei de noi locuri care le inlocuiese pe cele care dispar la interfata. In mod analog, conjinutul de echilibru in electroni @ parfii_ n este mentinut constant, datorita introducerii de noi electroni ce provi din sursa de curent. UrmeazA un val continuu de electroni in circuit, ceea ce face dioda conductoare. Dimpotriva, cand dioda este polarizaté In mod invers (fig. 10.30, 6), locurile par}ii p, care sunt atrase spre polul negativ, se indeparteazi de sin- terfata, ca si electronii parjii n, care sunt atrasi catre polul pozitiy. In aceste condifii, nici un curent nu poate teoretic s& circule, deoarece dioda se comporta ca un izolant. De fapt, in parfile p sin, se vegisese totdeauna o foarte mica concentrafic de purtatori minoritari : electronii in partea p si locurile in par tea n. Acesti purt&tori minoritari, care se ‘comport& ca purtitori: majoritari ai polarizarii directe permit circulatia unui curent de foarte slabit intensitate in dioda. zs Dgot @ electron Polorizare inverse b * Fig. ° 10.30. Deplasarea golurilor si electronilor_tntr- diodA semiconductoare (jonctiune p-n) dupa polarizare : © = polpsizare direct ; 9 — polarizare inverso, 226Curba caracteristic’ J ={(V) a unei diode are forma celei reprezentate in figura 10.31. Cand tensinnea splicata 1a jonctinnea ‘p—n este alternativa, dioda nu las& si treack qrentul decat cind o semialternanta polarizeaz’ direct interfaja ; dimpotrivé la semialternanta urmitoare care polarizeazt in mod invers, dioda poate fi considerati ca izolanti. Se obfine deci astfel un sistem care permite redresarea parjiali a unui curent alternativ (fig. 10.32, a). Utilizarea a patru diode montate in punte permite redrésarea celor doud semialternange (fig. 10.32, 5). : Pentru tensiuni negative mari, curba I =f(V) a unei diode prezint& 0 cregtere.puternicd a curentului (v. fig. 10.31): In acest cay, energia cinetic’ a clectronilor gi a locurilor care migreazd in cursul procesului ilustrat tm figura 10.30, b este suficienta pentru a smulge electronii de valen{i a semicon- ductorului intrinsee si-pentru a-i face s& treact in banda de conducjie, Aceasta cregtere de curent, denumité efectul Zener, permite, cand este dozaté:judicios confinutul in impuritafi a diodei, si se realizeze diodé a cror tensiune critick este cuprinsé Intre 10 si 100 V. Se utilizeaz’ diode Zener ca regulatori de tensiune in numeroase circuite electronice. ; Alte utiliziri importante ale semiconductoarelor, sunt: tranzistorul, constituit din doua joncfiuni p—n—p sau n—p—n $i care actioneazA ca am- plifieator de tensiune ; dioda Esaki (sau cu ,,cfect tunel*) a cirei curb’ caracteristicl J =f(V) prezinté, pentru’ o anumita gama de tensiune pozitiva, o rezisten{& negativa ; dioda laser, in care recombinarea electronilor sia locurilor Ja jonetiunea. p—n (v. fig. 10.30, a) antreneaza emisia de fotoni de \u- mina vizibilA coerenta, a c&rei lungime de undé depinde de conjinuturile in impuritati a diodei. ¥ | Tensiune “de intrare ee ai 10.31. Curba caracteristica V) a unel diode semicon- * ductoare (jonctiune p-n). Fig ia curentului ‘intro diodé a supusé lao polarizare alfernativa (a); patru ——s diode montate in punte care permit redresarea a doud semialiernante (b). p fren oe fintrare) 22710.3. PROPRIETATI MAGNETICE Proprietatile magnetice ale unui material sttnt datorate spinului electronilor si migcirii orbitale in jurul nucleului. Deoarece o sarcina electrich in migeare implicé un cimp magnetic in jurul ei, electronii care se rotese tn jurul ~ lor (spin) si in jurul nucleului (orbital) formeaza miei dipoli magnetici ; acesti dipoli pot reacfiona la-aplicarea unui cdmp magnetic exterior, in acelasi mod in care dipolii electrici reacfioneaza Ia aplicarea unui cAmp electric. ‘Migcarea unui electron in jurul nucleului unui atom genereazi un moment magnetic-intrinsec ; In prezenta unui cimp magnetic exterior, componenta acestui moment magnetic orbital, companenti paraleld cdmpului exterior, este egald cu m(eh/4xm,), unde'm este numarul cuantic magnetic, h constanta lui Planck si m, sie masa si respectiv sarcina electronului. Cantitatea : eh/4zm,) = yz, denumita magnetonul Jui Bohr, este o marime funcamentalé in magnetism. _ Orice strat sau substrat electronic intern complet nu contribuie la momentul magnetic orbital total al anui atom, care este datorat orbitalilor exteriori pentru care suma numerelor cuantice magnetice m nu este nula. Rotatia unui electron in jurul tui (spin) genereaz& de asemenea un dipol magnetic, al cérui moment magnetic-este egal cu +yp, cAnd spinul este egal cu -+1/2 si cu —w, cind spinul este egal cn —1/2, Momentul magnetic ato- mic_rezultat este sama momentelor magnetice orbitale si a celor datorate spinilor. Cand, intr-un element ca magneziul, tofi electronii sunt cuplati (adic& atunci cdind exista lot atAtia spini 1/2 ca spini —1/2) sisuma momentelor orbitale este nuld, nu exista nici un moment magnetic permanent. Din- potriva, in elemenie ca sodiu sau molecule ca Qs, in care anumifi electroni nu sunt cuplaji, existé un moment magnetic permanent. Reactia unui material la aplicarea unui camp magnetic exterior H este caracterizat& prin inductia magneticd B.care reprezinta intensitatea cdmpului magnetic in interiorul materialului pentyu ci momentele magnetice ale atomiler-tind sii se alinieze cu cAmpul exterior si si-l intareascf, din cauza pro- priului lor camp magnetic. Pentru a se evalua reacia unui material (masurat prin B) la aplicarea unui Spy magnetic H, se compara cu teane vidului B, la aplicarea aceluiasi cmp H; in mategial Buh (10.68) ss Bears : (10.67) CAmpul magnetic exterior H este misurat tn amperi pe metru (A/m) siinductiile B si B, in tesla, 7 (17 = 1Wb/m'). Constantele uw gi 4» sunt: permeabilitalea magnetic’ a materialului si respectiv a vidului ju, este egal eu 4x 10-? Wb/(A/m). Se objine un cimp magnetic J in intetiorul unui‘solenoid compus din N spire care formeazi un conductor de lungime / parcurs de un curent de intensitate H este determinat de relatia ; A -~. (10.68) Cand o substan (gazoasi, lichid’ sau ‘Solid&) ocupa inima solenoiduini, — campul magnetic pastreaz aceeasi valoare ea in absenta acestei substante ; gi in vi 228totusi, in interiorul materistului, inductia magnetic’ devine egal ci suma campului exterior si a. momentului magnetic indus in. substanti, adic’ : B =poH + psM, ~ (10.68) unde : M este magnetizarea substanfei ; M — reprezinté momentul magnetic dipolar rezultant (pe unitatea de volum) aliniat cu campul H. Pentru numeroase substante, M este legat de H prin urmatoarea relajie : M =yH a (10.70) unde x este suscepti bilitatea magnelict a substanfei. Ecuatia (10.69) se serie astlel : olT(1 +) (10.71) Bay Pe baza ecuafiilor (10.66) si (10.71) se poate serie : p =pal + y)- : (10.72) Se caracterizeazé adesea o substanja prin permeabilitatea magneticd relativé tn raport cu vidul u, care este determinata prin relatia : t+y. : (10.73) iy Ho Dupa valoarea lui yu, substantele se grupeart In trei clase : — diamagnetice (yu, < 1); — paramagnetice (u, > 1); ~ feromagnetice (1, > 1). In paragrafele urmatoare, vor fi tratate particularitatile fiecirei clase. 10.3... DIAMAGNETISM Sub actiunea unui camp magnetic exterior, orbiteleelectronice se modifica, pentru c& o sarcina electric& in miscare intr-un cdmp magnetic este deviatd de la traiectoria sa (legea lui Laplace). Aceast’ deformare a orbitelor electronice-se produce in-asa fel inc&t cAmpul magnetic indus se opune variafiilor campului exterior (legea lui Lentz). Sub actiunea unui camp magnetic exterior variabil, momentele magnetice ale atomilor, chiar daca’ sunt slabe, tind sA anuleze variatiile cAmpului exterior, Aceste momente magnetice sunt reversibile ; ele dispar cand actiunea exterioara inceteaz’. In sfarsit, cimpul intern se opune cAmpului extern in consecinta yu, este. pufin mai micd decdt unitatea. Toate materialele sunt deci-afectate d¢ fenomenul de diamagnetism, pentru c& aeesta este datorat deformarii orbitalilor sub actiunea unui cémp exterior. Totugi, pentru un mare numar de materiale, magnetismul este mar- cat de un fenomen mai puternic: paramagnetismul sau feromagnetismul. Gazele inerte si anumite solide (de exemplny Bi, Cu, MgO si diamantul) sunt. diamagnetice. Componenta diamagneticé a susceplibilitafii este independenta de temperatura si intensitatea cAmpului magnetic. Din punct de vedere tehnologic, materialele diamagnetice nu’ prezinta nici un interes, cu excepfia materialelor supracondugtoare §10.24) Supra- conductoarele de tip I sunt perfect diamagnetice (adic’ M =—H), x = 229si B +0), pam& la valoarea critic’ H*, pentru care supraconductivitates Aispare: Supraconductoarele de tip Ifac dovada unui diamagnetism total sau parfial, dup intensitatea cimpului aplicat. Diamagnetismul supracon- ductoarelor-permite wtilizarea acestor materiale ca ecrane magnetice. : : : 10.3.2. PARAMAGNETISM Permeabilitatea magnetica relaliva y, a multor materiale este usor superioara lui 1. Aceste materiale sunt paramagnetice, susceptibilitatea lor x este superioari lui zero (10-* la 10-4), pentru cA momentul magnetic total. care este egal ctl suma momentelor magneticeorbitale si-a_momentelor de spin a electronilor nu este nula, Sub acfiunea unui camp magnetic exterior H, aceste momente magnetice elementare tind si se orienteze dup& directia H, ceea ce creste local valoareo campillui_ magnetic aplicat. Ca si diamagnetismul, paramagnetismul este un Lenomen de slab& intensitate. Se demonstreazi termodinamic ci diminuarea energiei AE a unui electron al ckrui moment magnetic de spin este orientat dupa direcfia campului exteriof este determinata de relafia : AE =2u,H (10.74) uiide : pp este’ magnetonul lui Bohr (up = 9,274 x10-* A/m!). ty consecinja, chiar sub acjiunea cdmpurilor magnetice foarte intense (H ~ 10 7), diminuarea energiei AE a unui electron ramane foarte slabi (~ 10-3 eV). Astfel, pemiru ca la temperatura ambianta, energia de agitare termicd KT este aproape 2,5 X10? eV, ea este susicienta pentru a impiedica toate momentele magnetice elementare ale fiecirai atom si se alinieze. Sus- ceptibilitatea y, care reflecté gradul de aliniere a acestor momente, tinde s& descreasc& atunci cdnd temperatura creste si cand entropia sistemului creste. Susceptibilitatea materialelor paramagnetice Variazi in functie de temperatur’ dup& legea lui Curie: ; Pai eee Soe a CTS Tay 10.75) X= Ser — Te ¢ oy (10.75) unde : p,, este momentul magnetic pe atom si N numfrul de atomi pe unita~ tea de volum. Constanta C este denumita constanta lurCurie gi 7’, temperatura la caré susceptibilitatea atinge valoarea sa maximali, numil& temperatura paramagnetic& a lui Curie. 10.3.3. FEROMAGNETISM Susceptibilitatea x a anumitor clemente din tabelul periodic (Re, Co, Ni, Tb, Gd) si cea a mai multor aliaje sau cOmpusi, este foarte mare. In consecin}&, permeahilitatea lor magneticA relativa u, este net superioaré lui 1, sub a temperaturii critice To, denumit& temperatura feromagnetic’ a lui Curie. Acesteelemente si compusi, zise feromagnetice, prezinta o- magnetizare spontand: ; Interpretarea detaliat& a feromagnetismului, care se bazeazi-pe teoria cuantic’, iese din cadrul acestei lucriti; va fi prezentat’ doar o interpretare 230calitotivi a fetomagnetismului. Pentru ca un corp s& fie feromagnetic, trebuie (condijie necesar& dar nu suficient&) ca momentul magnetic atomic s4 nu fie nul. Aceasté-condijie este satisfacut® cind substraturile d si,f sunt. parfial ocupate si cand suma momentelor magnetice de spin nu este nula. Tabelu- In! 10.8 arat& dispunerea spinilor’ electronilor straturilor 3d si 4s a anumitor elemente de tranzitie din tabelul periodic. Un electron al cArui orbital este steric (substratul S) nu este afectat de nici un moment magnetic de spin.” Numai electronii ai céror orbitali nu stint sferici (substraturile d si f) pot contribui la aparifia momentului magnetic de spin al atomului cu conditia totusi ca acesti electroni sa nu fie imperecheaji (de exemplu, atomu) de fier, care poseda clectroni 3d neimperechiafi, sunt afectafi de un moment magnetic elementar egal cu 4 up: el poate deci fi feromagnetic; dimpotriva, cuprul care are tofivelectronii 3d imperechiaji are un moment magnetic nul; el mu poate fi deci feromagnetic), Fabelul 10.5 Structura electronicii si momentul magnetic elementar (magnetoul lui Bhor, 2») pentru anumite elemente Numarur ‘Strat exterior Moment Elomente| de magnetic electroni 30 4s (ig) Ti 2 Gol 2 v 23 Gal 3 tr 24 jas} = Mn 25 tl 5 Fe 26 ao 4 co ar im 3 Ni 2 om 2 cu 29 Go 9 _A doua®condifie necesaré pentru ca feromagnetismul si apard este o condifie termodinamica, zist condijia de energie de schimb. Electronii straturilor 3d ale unui atom au tendinta sa se indeparteze usor de electronii straturilor 3d ale atomului vecin, cAnd acesti electroni vecini au acelasi spin (principiul’ de excluziune « lui Pauli), Energia datorat& repulsiei. electrostatice a doi nori electronici a straturilor 3d se diminneaz cind-momentele magnetice ale atomilor sunt paralele ; de fapt, cei 2 nori {ind usor departati unul de celalalt, energia total a sistemului se diminueaza..De alttel,, energia datorata respingerii electronilor de acelasi spin creste, c&ci nivelul de energie a electronilor de acelasi spin a straturilor 3d este modificat cdnd atomii sunt veeini (principiul lui Pauli). Variafia totala de energie AE este diferenta intre diminuarea energiei datorate respingerii electrostatice a norilor si céis- tigul de energie datorat respingerii electronilor de acelasi' spin. Daca exist& o diminuare.a energiei totale (AE pozitiv), materialul este feromagnetic (de exemplu Gd, Fe, Go sau Ni). Dimpotriva, dack exista o crestere a energie totale (AE negatty), materialul nu este feromaghetic (de exemplu, Mn sau Cr). Aceste date. sunt ilustrate grafic in figura 10.33, care arat& variafia lui AE in funetie de raportul aofazg, unde’: a, este distanta de echilibru intre atomi $i yg raza orbitalului mediu a-electronilor straturilor 3d. Cand acest raport este superior Iuj 3, materialul este feromagnetic. In caz contrar, materialul uu este afectat de nici o magnetizare spontand. 231,4k} Fig. 10.33. Magnetizarea spo tana bazalté pe variafia energie de schimb AZ. ofa Fig. 10.34. Domenii magnetice tntr-un material feromagnetic (a); schimbarea de orientare a dipolilor magnetici traverseazA peretii lui Bloch (b). Cand se aplic& acest eriteriu, se poate prevedea ci anumite. aliaje ale c&ror elemente nu sunt ele insesi feromagnetice pot deveni feromagnetice (de exemplu, aliajéle Cu—Mn, Cu—Mn—Sn san Cu—Mn—Al). Domenti magnetiee. thtr-un material feromagnetic, orientarea dipolilor magnetici atomici poate sa se product spontan, chiar in absenfa unui camp magnetic exterior ; zona materialului in ¢are acesti dipoli se orienteaz& in aceea$i directie este denumita domeniul magnetic (sau domeniul lui Weiss). Interfefele tntre aceste: domenii sunt denumite perefii lui Bloch (fig. 10.34), intr-un material policristalin, limitele de grdunfi, la nivelul cirora se produce, ‘o schimbare brusca de orientate er'stalin&, constituie parefii Ini Bloch. To- tugi, in interiorul aceluiagi gréunte sau monocristal, mai multe domenii magnetice pot exista, orientarea dipolilor magnetici a acestot domenii schimban- du-se de la un domeniu la eltul, traversind un perete al lui Bloch (fig. 10.34, b). In absenfa campului magnetic exterior, suma vecforiala de orientari magnetice ale domeniilor fiind nula, materialul nu este afectat global de nici 0 magnetizare spontand. : 3 Inductia magnetied medie B a unui material feromagnetic depinde puternic de orientarea domeniilor magnetice. Se considera un material feromagnetic a chrui orientare medie a domeniilor este global nula in absenta cAmpului magnetic exterior H (fig. 10.35, a). Cand se aplic’ un cimp magnetic exterior acestui material, domeniile magnetice a céror orientare este yecina lui H crese pe seama celor a c&ror orientare este opusticelei lui H. Perefii lui Bloch se deplaseaz& deci in material. La lirnit&, cdnd cAmpul magnetic exterior atinge-o valoare critic’-Hs, materialul nu mai este constituit, dec&t de-un singur domeniu feromagnetic, a cdrui oriéntare este aceeasi ca ced @ lui H; inducfia atinge tn acest caz o valoare maxim& Bs, denumita 8 2326 ° 5 . ¢ 4 Fig. 10.95: Influenja cAmpulisi magnetic exterior asupra_ orientarii domeniilor magnetice ale unui material feromagnetic : @ — in absenta cdmpurilor magnetice exterioare HO; b — In prezenta unui camp magnetie, He — edmpul magnetic atinge valoarea de ‘saturatie 1. inductie de-salurare. Acest fenomen este reprezentat de curba OA din figura 10.36, curb’ denumit& curbd de prima magnelizare sau curba de magnelizare. minis Cand intensitatea campului A se diminueaz& ea poate atinge o valoare nula, domeniile magnetice avand tendinja de a reaparea (curba AB, fig. 10.36) ; totusi, pentru.c& deplasarea perefilor lui Bloch nu este instantanee, o i ducfie “normal B, se manifest In inaterial (punctul B, fig. 10.36). Aceasta valoare B, este denumit’ inductie remanenta, Va trebui si se aplice un camp magnetic de sens opus celui al campului de primi magnetizare pentru ca inducfia s& fie nuli (curba BG, fig. 10.36). Valoarea H¢ a campului care pro- 8 Bi Fig, 10.36. Curba histerezis (HBCDBF) a unui material feromagnetic, cand cémpul magnetic exterior variazé al- - ae ternativ de la +Hs, la —H,.voacd- aceasté inductie nul& corespunde cdmpului coercifiv (punctul C, fig. 10.36). Cand intensitatea campulni H creste, inducjia atinge din nou valoarea maximal Bs (curba CD, fig. 10.36). In final, cand se schimba Aparitia curentilor Sensul campului si Variax’ intensitatea » intrun conductor sa, acéasta se traduce prin curba DEFA rie sypus unui camp mag: een 2 ie cle ate pote oe Curba de magnetizare astiel objinnts un solenoid. este 0 bucld de hislerezis, ai cXrei parame- * tril cacacteristici sunt marimile B,, B, si H,. Suprafaja buclei de histerezis reprezintf energia consuratd pe unitatea de volum de material, pentru reorientarea momentelor magnetice a domeniilor si pentru a deplasa perefii lui Bloch, in eursul unui cielu complet de v viafie a cimpului magnetié exterior. Accasta energie este disipata sub forma de c&ldura Posibilitatea de a incilzi sau a topi materialele conductoare de electricitate, supunandu-le variafiilor ciclice ale unui camp magnetic intens, constituie o aplicare interesan{& a acestui fenomen, Se considera de fapt un conductor electric stipus unui cimp magnetic alternativ provocat de un solenoid Sub actiunea.acestui cmp, electronii liberi se pun in migeare (legea lui Lenz) si, in interiorul materialului, apar curenti electriei interni, denumifi curenti Foucault (fig. 10.37). Acesti curenfi au sensul pe care eampul magnetic il provoaca $i tind si.se opuni campului exterior, impiedicAndu-l s& reactioneze in miezul conductorului. Din cauza efectului Joule datorat acestor curenfi, materialul se inciilzeste, dac& acest efect este suficient de mare se poate obtine topirea materialului (iu este negesar ca materialul sd fie feromagnetic astfel incat curenjii Foucault sé apar& ; este suficient ca materialul s8 posede eleetroni liberi.) Intensitatea curenjilor Foucault depinde de intensitatea si freevenja cAmpului magnetic exterior. De altfel, acesti curenji au tendin{a's& se sta- * pilease’ aproape de suprafaja conductarului i grosimea materialului afectat de acesti curenfi este cu atat mai mic& cu cat frecvenja campului’ exterior este mai mare. : Folosindu-se acest fenomen, se pot realiza cuptoare cu inductie care permit fie topirea completa a materialului fie inedlzirea lui superficiala. In acest ultim caz, se poate’efectua tratamentul termic superficial al unei piese din ofel far& s& fie necesara incalzirea lui completa. Influenfa structurii materialutui, Intr-un domeniu feromagnetic, momentele dipolare sunt aliniate dupa o directie eristelogratica data. Proprietatile-feromagnetice ale materialului sunt anizotrope cand materialul se prezint& sub form’ monocristalin&. Figura 10.38 ilustreazd influenja acestui fenomen pe curba de magnetizare a fierului pur si a nichelului. Se remare’ faptul c& inducfia atinge valoarea sa maxim’ pentru o valoare mai mici a cimpului, in'direcjia ¢100) a fierului sau in direcia (111). a niche- tului. ; Fabricarea miezurilor la transformatoarele electrice constituie 0 apli- cajie important& a acestui fenomen de anizotropie: Materialul pentru un astfel de miez trebuie s& satisfack condifiile urm&toare : — trebuie s& poata fi magnetizat si demagnetizat usor pentru a urma variatiile eampului provocat prin-infasurarea primar a transformatorului ; campul sau coercitiv H, trebuie deci si, tie mic; _ 234. prayFig. 10.38. Curbe de magnetizare ——-_, dupa orientarea cristalografica : @ — fer monoctistalin; > — nichel ‘monocristalin. ; Menocristal ce ter 05| 0 ss Fig: 10.39. Orientare preferential . a, grduntilor, Intro. tabla de* fier- 098 silieiuulilizdté la transformator. | Directia <001> la majoritatea grduntilor este paralela -cu direc fia de laminate si planul (110) al _Acestor graunfi_este situat in _pla- nul dé Jaminare. Monocristal de nichel oO 5000 10000 15000 20000 «25000 Hem) — valoarea maxima a inducfiei sale B, trebuie si fie mare, in asa fel Inedt cl sé posta eanaliza mai bine liniile de cimp magnetic spre infésurarea secundaré a transformatorului ; 5 © Splettetilesday energie: provocats: prin -istevesie-teehule: slate selabe (suprafafa mica a buclei de histerezis) astfel incat randamentul transforma- torulni s& nu fie prea diminuat. Datoritd costului su si disponibilitafii sale, fierul constituie un material interesant pentru realizdrea unui miez de transformator. Totugi, dat find -faptul c& acesta poate deveni un conductor electric, 0 inc&lzire datorat& cu- @. renfilor Foucault poate s& se produc’... Pentru a limita aceast& incdlzire, se reduce deci suprafata secfiunii miezului, aga incat s& creasca rezistenfa electrick R — pentru ch R = p(l/S) (ecuafia 10.22). Se va realiza un, miez su- prapunand tole fine (cu o grosime sub 1 mm) acoperite cu o protecfie izolanta find o solufie mult-mai bun’ decat utilizarea unui miez masiv. = De alffel, pentru ase objine mai usor inducfia de saturare dupa directia {001 (fig: 10.39), se supun aceste tole unui-tratament termic dup’ ecruisare ; acest tratament favorizeazé formarea de graunji mari a c&ror orientare medie <001 > este:in directia de laminare'a tolei- Pentru a se Objine mai.usor aceasta 235recristalizare preterenfiali a fierului, i se adauga siliciu (~3%) si aceasta pentru dou& motive : a a) pentru c& siliciul este un element de aliere alfagen in fier, el stabilizeaz& structura cristalind « (cubicd cu volum centrat) si pentru continu- turi superioare lui 2,7%, fierul nu mai prezint& transformarea alotropic& aweoy ; caracteristicile acestea permit efectuarea tratamentului termic de recristalizare la temperatura inalt&, in scopul objinerii de gréunfi mai mari si al evitarii, in momentul récirii, a trausformarii y — « care poate distruge aceast& microstructurg ; b) Siliciul in solujia solid& de fier determina cresterea considerabili a rezistivitafii sale electrice, ceea ce permite diminuarea intensit&fii curentilor Foucault si incdlzirea miezului. Cu toate e& solufia solid’ nu posedi caracteristicile ideale ale unui monocristal de fier orientat dupa directia (001) (magnetizare usoari, dar fabri- care foarte dificili), aliajul fier—silicha se apropie foarte bine de aceasta, cei ea posed’ graunji mari in principal orientaji dup directia favarabila magnetiz&rii. Pentru c& numarul de graunti pe unitatea de volum este mic, suprafafa totali a limitelor de graunfi pe unitatea de volum este de a menea micd ; in consecin{a, limitele de graunfi nu constituie obstacole im- portanie Ja deplasarea perefilor Ini Bloch, fn cursul unui ciclu complet de histerezis. Tola de tier—silicin se va supune unui tratament termic sub hidrogen la temperatura inalt, tn scopul reducerii continutului sau in carbon si in azot, care formeazd precipitate de carburi si nitruri care Impiedicd deplasarea peretilor Bloch. Datorita acestui exemplu, se constat ci orice obstacol in deplasarile . peretilor lui Bloch, cand intensitatea si orientarea ‘cAmpului magnetic exterior variaz&, face mai dificil reorientarea domeniilor lui Weiss. Intr-un material feromagnetie, aceste obstacole sunt ; limitele de graunfi, atomii in solufie, precipitatele si alte faze. Influena temperaturii. Feromagnetismul se datoreazé unei migedri de apsamblu ale atomilor, care orienteazi momeéntul lor magnetic dupa 0 aceeasi directie ; ori, o crestere de temperaturé favorizeazi agitatia termica a acestor atomi, ceea'ce are ca efect rasturnarea progresiv& a alinierii momentelor magnetice. Cand temperatura atinge o valoare critich 1’, (temperatura Teromag- netic’ Curie), momentele magnetice se orienteazd in mod dezordopat; tn consecinja, feromagnetismul dispare si este inlocuit de paramagnetism, Figura 10.40 arat& influenta temperaturii asupra inducfiei de saturare Bg a fierului pur. Tempera- tura feromagneticé Curie a fierului pur este de 1043 K, cea a cobaltului de 1403 K sia nichelului de 631 K. 10.3.4. ANTIFEROMAGNETISM $ntr-un material feromagnetic, diminuarea energiei totale de legatura datorate energiei “de schimb determina alinierea tuturor momentelor magnetice de spin dup& Fig. 10.40. Variatia inductiei 1a fierul ‘pur In functie de tempe- or eee . raburd. aceeasi direcfie si magnetizarea spontana - 236a materialului. Dimpotriva in anymite elemente (cum este cromul si mai mulji compusi), aceasti diminuare de energie total se produce cind momentele magnetice de spin atomice sau iénice se orienteazt antiparalel (fig.* 10.41). Cand intensitatea tuturor momentelor este egall, susceptibilitatea magnetica este _micé. Astfel de materiale sunt numite, antiferomagnetice. Mai mulfi oxizi (MnO, FeO, NiO), ea si anumifi alli compusi (Mn, CrSh, FeCO,, MnF,) prezinta un astfel de comportament. Faptul e& susceptibilitatea atinge o valoare maxima pentru o temperatura criticl Ty, denumiti temperatura [vi Neel, constituie caracteristica esenjialé a unui material anti- feromagnetic (fig. 10.41, B). Cu toate ci infpertanja lor tehnolo- gica este foarte mica, materialele antifero- magfietice au permis, datorita studiului comportamentului, lor, s& se.infeleaga mai bine originea maghetismului materialelor in general. 10.3.5. PERIMAGNETISM Opusul materialelor antiferomagnetice, materialele ferimagnetice au o mare im- ‘portan{a din punct. de vedere tehnologic. Este vorba de compusii in care intensitatea momentelor magnetice ale fiecirui tip de atomi sau ioni nti au acecasi valoare. Orien- {area momentelor magnetice atomice sau ionice este aceeasi ca.cea fntdlnith in_ma- sterialele antiferomagnetice (lig. 10.41, ¢), . ¢ totusi, pentru ci rezultanta acestor mo- Fig. 10.41. .Variatia susceptibili- mente nu este nula, f agneticele sunt tail _magnetice x in functie de afectate de o magnetizate spontand, ca si ~ temperatura, pentru un mate- feromogneticele. 5 iain tt ya do Oxidul de fier, Fe,0,, ale edrui pro- netic ; ¢ — feromagnetic, prietati magnetice erau. cunoseute din antichitate, constitue exemplul' tipic a materialului ferimagnetic. In general, un material ferimagnetic este un oxid a. cirui formul& chimicd este XO, Y,0, unde X reprezinta cationi bivalen{i si ¥ cationi trivalenti. Formula chimici a magnetite’ Fe,0, se poate serie FeO Fe,0,; aici ationii X** si Y* sunt de aceeasi natura (Fe), dar valenifa ionilor de fier este diferité in FeO (Fe®*) si in Fe,0; (Fe®*). Structura cristalina a acestor oxizi este adesea de tip spinel; celula elementar& este 0 refea cubicd cu fefe centrate si cationii X** si Y** ocuph pozijiile tetraedrice respectiy octaedricé determinate de anionii O* (fig. 10.42). 237Structura “spinel inversi constituie“o variant& a acestei structuri; in acest. caz, jumatate din cationii ¥#* ocupa locurile tetraedrice si cealalté jumatate ca si cationii X#* ocupa la intamplare pozifiile octa- edrice. Structura magnetitei FeO ‘Fe,0, este de tip spinel inversa, ca si cea a feritei de magneziu MgO -Fe,O,, in timp ce cea a feritei de zine, ZnO-Fe,0, este de tip spinel normala. Structura “cristalografied a anumitor ferite este hexagonalé. Doud dintre ele sunt importante pe plan tehnologic: ferita de , BaFe;,0,». si compusii de tip RsFe,0,., a c&ror formul& chimica se serie de asemenea 5 Fe,0,:3 R,O, unde R este un pmant rar {de'exemplu, ytriu, ¥ Considerapd cationii X si Y care for fe, © Fer ice. mean fiecare substan{a cristalind, se poate (none: -) (eaton'y3*) interpreta magnetizarea spontand a “fe magnetismului, De fapt, in fieéare dintre Fig. loa2. Structufa cristalini aceste substanfe, momentele magnetice ale goat Bey Gre, canting; cationilor stint paralele, desi orientarea res- in telelele, teniedvics hig ma, -PeetiVa a celor doud substanje este antipa- tionl y* in refelele octuedrice. ralela, Pentru’ cA intensitatea momenteloi é . a cationilor X si ¥ este diferité, rezultanta acestor momente este nenuld ; in consecinja, va_apar’ea o magnetizare spon- tani (fig. 10.41, c). Sub acfiumea unui camp magnetic exterior, feritele adopta un comportament analog celui al materialelor feromagnetice. Inducfia de saturare B, a feritelor poate fi destul de mare; ea poate atinge.adesea valoarea celei a nichelului. - Crm aceasta se produce pentru feromagnetice, magnetizarea spontand a ferimagneticelor seade cand temperatura creste; ea dispare deasupra unei temperaturi critice — temperatura ferimagnetied Curie. Din punct de vedere tehnologic, interesul feritélor consta im faptul c& acesti compusi cu légituri ionice sunt foarte rii conductori de eleetricitate, poate chiar izolanji. In consecin{a, cAnd sunt Supusi la Varialii alternative dg cAmpuri magnetice, 0 anumita energie, cea determinata de suprafaja buclei lor de histerezis, este disipata sub forméde caldura, dar natura lor izolanta impiedied aparijia curenjilor Foucault, ca si incalzirea datorili efectului lui Joule care rezulti. Se poate deci supune campului magnetic de inalld freeven}a fara’si se producd. o incdlzire importanta, ceeacce au este cazul pentru materialele feromagnetice care sunt conduedtoare de eleetricitate. De altfel, cdnd se substituie ionii de natur& diferité anumitor ioni de fier «ai magnetitei, se poate doza susceptibilitatea maguetic& a feritei astfel produse, De exemplu, inlocuind ionii Fe?* prin ionii Ni* in ferita NiO-Fe,0,, se obtine ‘o diminuare a susceptibilita{ii sale, edci momentul inagnetic Nit! este inferior celui lui Fe®, : Contrar, se poate objine 0 magnetizare mai mare a feritei substituind ionii Zn?" ionilor Fe** situati fn poripie tetraedricd. Cu toate ci momentul + magnetic al jonilor Zn?* este nul, dispunerea cristalografiea a acestor ioni 238antrencazi un neechilibru a, momentelor magnetice a ionilor Fe** situaji in pozitic tetraedried si octaedried, de unde rezulti ch magnetizarea spontand a ZnO-Fe,0, este mai mare decit a FeO Feg0. himband natura anumitor ioni ai feritelor, se pot obfine numeroase * coutbinafii, ceea ee permite obtinerea de ferite al cAror ‘earacter magnetic este usor (suprafala mich a buclei de histerezis) sau-dur (suprafai mare a bucter de histerezis). 10.3.6. UTILIZARILE MAGNETISMULUI Dupé utilizari, se pot regrupa tmaterialele feromagnetice si ferimagnetice in dond clase; materiale magnetice uydare si materiale magnetice dure. ‘ Se utilizeazi un material magnetic usor cind acestuia trebuic si-i-canali- zeze wn {lux magnetic éare poate varia in timp la freevente inalte. Materialul magnetic trebuie sé reactioneze rapid si corect Ia variajii mici ale eAmpului inductor; ffird sd sufere nici o incdlzire sau [4rd ca reactia sa si Tie prea sensi- bila Ja freeven{a ‘cAmpului Transformatoarele, inductantele de precizie a circuilelor electronice, ecranele magnetice impun condijia ca materialul magnetic #4 aiba astfel de proprietaji. Pentru acest material, trebuie deci ca bucla de histerezis sa fig reslrans& (cmp slab.coerciliv H,) si induc}ia de saturare B, si susceptibilitatea magneticd x s& fie mari. Dimpotriva, se utilizeaza ‘materiale magnetic dure cand scAmpul_mag- netic provoeat, prin material trebuie s& ramana stabil In Limp gi s& fie pe cat posibil puternice si aceasta chiar in prezenja cAmpurilor magnetice exterioare parazite. Magnefii permanen{i, miezurile pentru, aparate radio, moloarele electrice de micd putere, lentilele magnetice (pentru fasciculele de electroni) impun astfel de proprietati Pentru un material magnetic dur, trebuie un cAmp coercitiv H, si o in- duclie remanent B, mari, De fapt performantete, unui material magnetic dur se earacterizeazi prin factorul siu de meri! (produsul BH, calculat plecdnd de la al 2-tea patrat al buclei de histerezis, : Tig. 10.43). Acest _produs reprezint& energia ceruta pentru demagnetizare pe unitatea de volum al materialului. » Vabelul 10.9 prezinté proprietapile materialelor magnetice ugoare-cele mai wzutle. Pentru aceste materiale, cind cdmpul exterior variaz& este necesar ca ni¢izun obstacol sii nu se opund deplasarit perefilor lui Bloch si Yeorientirii domeniilor magnetice. . Aligjele pe baz& de nichel (in partiewlar un metal, permaloy $i supérmaloy) sunt 4 caracterizate de o permeabilitate foarte mare ¢—y-47 7 si un edmp coereitiv foarte slab; se utili- " © * ed zeazi ca ecrane magnetice a circuitelor elec- ig. 10.43 Calculul _factorulul tronice (de exemplu, in tuburile receptoa- de merit BH al unui material relor de televiziune) deoarece’ reacfioneazd eat eae ae foarte rapid: la: oriee variafie a edmpului Goree Stent buctt ieee magnetic exterior parazit gi-l canalizeazi py este “egal cu suiprafata puternic., | E B,CH.O. : 239Tabetu) 10.9 Caracteristicile materialelor metalice-magnetice dintre cele moi azuale eh Pemitivitatesy Tnduefia Camp Material ces emanentiBr| coereitly, He s, 2 a) (Aim) Fier pur i = 2,0 80 Fe-Si 4 Si (f4ri orfentare) 8.000 4 56 | 4Si (orientat) 50000 42 72 Fermaloy Fe-45 Ni x 30000 ~ 08 16 Fermonal Fe-16 Al-3,5 Mo 60 000 0,2 1,5 Alfenol 2-16 Al 80 000 70,4 3,5 Ni-Fe -50 Fe (fir& orientare) 70 000 08 - 4,0 -50 Fe (orientat) 108 4,45 0,8 1a 1,6 yw metal |-18 Fe-5 Gu-2 Cr > 105 0,3 Od Permaloy j-22 Fe 10 0,87. 0,6 Supermaloy | Ni-15 Fe-5 Mo-0,5 Mn 108 o7 oa = Feritt FeO, (+ Mn, + Zn) 4.000 04 8 = Feriti Fe,O, (+ Ni, + Zn) 2000 0,3 8 Pentru uliliztri la“tnalte gi foarte inalte freevenje pentru care pierderile de energie in material ar fi prea mari dacd materialul magnetic era de ase~ menea conducitor de electricitate, s-a recurs, de prefering&, la ferite usoare, care sunt izolanti electrici si care nu permit curenji Foucault, Gu ferite usoare se fabric de asemenea’antene de receptoare de radio. Pentru cf feritele sunt materiale jonice, deci fragile, nu pot fi claborate sub form& masiva; se realizeazi deci piesé fie prin feritare, fie ingloband pudri de material intr-o matrice polimerici. Aceste procedee exercita o influenfa mare’ asupra proprietafilor. magnetice ale produsului finit. Tabelul 0.10 prezint& proprietatile materialelor magnetice dure cele mai uzuate. Tabelut 10.10 Caractefisticile mater Jeior magnetice dure cele mai uzuale ‘ ES Inductin | Pectoral ‘Materlalul coe coericitiv, He remanentii, ux] de merit cap (10" Ayn) o (BB pas (&/m*) Ofe-carbon | 0,6-0,86 Mn, 53 A 144 1C-0,5 Mn (cit) 4 0,08 1,60 Otel cu crom | 0,9 6-3,5.6r-0,9 Mn 52 007 2.3 fel cu cobalt | 0,7°C-17 Co-8 W-2,5 Gr 11.0 0,05 52 Ofel cui woltram| 0,7:¢-6 W-0,3 Cr-0,3 Mn 56 1,05, 2.6 Alni 50,5 Fe-24 Ni-13 A1-3,5 Cu 8 0,62 100 Ainico = 1 | 63 F3-20 Ni-12 A1-5 Co 35 0,72 11,0 Alnico — VY | 51 Fe-24 Go-14 Ni-8 ALS Cu 52 1,25 44,0 Atnieo-XI1 | 53 Fe-24,5 Co-13,5 Ni-8 AL-2 Nb 64 08 15,0 Cunite 60 Cu-20 NI-20 Fe 4 0,54 11,2 Cunico 50 Gu-29 Co-21 Ni 52,5 + 084 8,5 Co-Pt 77 Pt-23 Co 250 0,52 “740 SmCo 5 = Aso 0,90 140 = Feriti (BaFe,,0.) 120 0,20 7.08 - Feriti (BaFe;,0,,) orientata 240 0.40 a ~ 240 :Partea a-II-a ‘ INGINERIA MATERIALELOR CAPITOLUL it ALIAJE FIER-CARBON In practiea cele mai utilizate ‘aliaje sunt cele ale fierului cu carbonul. Aceste aliaje se impart, pe baza compezitiei chimice si in conformitate cu diagrama-de faze fier-carbon, in ojeluri si fonte. Ofeturile se tmpart la randul lor in ofeluri carbon si ofeluri aliate. Ofelurile carbon contin in principal fier si carbon. Alte elemente ca fosfor, sulf, siliciu, mangan ete., se gasese munai in proportii foarte mii, netiind introduse intenfionat, ei redultand din pro- cesutl elaboririi ofelului, Ofelurile aliate conjin in afara de fier si carbon si alte elemente, in proportii mai mari sau mai mici, introduse eu intengia im- bunititirii unor proprietaji fizico-chimice, mecanice si tehnologice. In mod asemin&tor se poate vorbi si de fonte nealiate si fonte aliate 11.1. OPELURI 11.1.1, STRUCTURA $I PROPRIETATILE OTELURILOR CARBON Ojelurile sunt aliaje ficr-carbon care coufin carbon pana la 211%: Potrivit diagramei de echilibru fier carbon (fig. 11.1) ofelurile se impart in ofeluri hipoeutectoide si ofeluri hipereuctectoide, primele continand de la 0 la 0,77% C, iar witimele de la 0,77 la 211% C. Ofelurile solidified “dupa sistemul metastabil Ke-Fe,C si contin fazele : ferit& si comentita. Din punet de vedere microscopic, ojelurile hipoeutectoide sunt formate din ferit gi perlita, iar cele hipereutectoide din perlita si cementita secundara (fig. 11.2), - Ferita, fiind 0 faz moale cu plasticitate mare, va impriina otelurilor plasticitate si tenacitaté. Dimpotriva, cementita fiind o tazi dura si fragila va imprima ofelurilor duritate si fragilitate, Proprietajile unui ofel sunt determinate de proporjia fazelor prezente gi sunt intermediare proprietatilor care caracterizeazi ferita si cementita, 242In acest caz, se doreste obtinerea tinui camp coercitiv mare, deci tm- ‘a ta maximum a reorientirii_momentelor magnetice in _domeniul , ca $i deplasarea peretilor lui Bloch. De aceea, se utilizeazi freevent ofeluri eutectoide in stare eGlité (struetura martensitic’), pentru a realiza magneti permanenti. Adaosul de crom, de wolfram sau de cobalt permite introducerea in ma terialul carburilor a avestor efemente, carburi care crese valoarea cimpului coereitiv. Aliajele AI-Ni-Co sunt caracterizate de prezenja a doud faze, « sia’; faza & bogat& in nichel si aluminiu constituie matricea, faza a! bo- gala in fier si cobalt este deci feromagnetic’. Tratamentele termice permit obtinerca unei dispersii foarte fine a fazei a; se poate considera ci fiecare preeipitat «’ asttel format constituie un singur domenin feromagnetic, Cand se aplicd materialului un cimp magnetic exterior variabil, reorientarea domeniilor trebuie s& se fack in faze, ceea ce este foarte dificil; din aceasta cauzd, valoarea cAmpului coerciliv al acestor aliaje este mare, Se poate mari mai mult yaloarea cdmpului coereitiy pein realizarea unui tralament Lermie de precipitare svb getiunea unui camp magnetic intens, care va permite obfinerea unui aliniament important al domeniilor magnetice. Se pot de asemenea obfine materiale magnetice dure din aliaje pe baz de cobalt (Co-Pt). Chiat daca sunt costisitoare, aceste aliaje, prezente ade- sub forma de zgura, permit realizavea unor magneji permanenti foarte mici, care se utilizeazA in microelectronica (de exemplv, in ceasurile cu cuartz). La tabelul 10,10 sunt prezentate vatorife ,factorului de merit™ (BH) mae -& unor materiale magnetice dure. Valoarea acestui factor de merit* depinde de forma buelei de histerezis (fig. 10.43). In general, pentru materiale metalice thagnetice dure se poate considera cA ,factorul de merit (BH) mae este aproximatiy egal cu 1/2 (1,B,). Se objin ferite dure prin pudre fine de zgurd, ceca ce permite obtinerea unui numir mare de particule constituind fiecare un domeniu magnetie. Zgura se obfine sub actiunea unui cdmp magnetic exterior, rezultand un aliniament important al domeniilor si in consecinta o crestere corespunzitoare a cimpului coereiliv H,. Pentru realizarea unor benzi sau diseuci magnetice este necesar ea materialul si se prezinte sub forma de pudre fine impregnate cu o emulsie care se fixeari pe un meterial plastic. Se poate considera ci particulele pudrei constituie miei magneti care contin un singur domeniu magnetic. Orientarea acestor domenii variazi sub actiunea unui cimp magnetic exterior. Cand banda se deruleazi In fata capului de citire, edmpul magnetic al particulelor modilicd inductia bobinei capului de citire srcreeaza variatii de potential care in continuare sunt amplificate. Materialul care se vlilizeazd cel mai freevent pentru realizarea acestor benzi si discuri magnetice este ferita y—Fe,O,. Accasti ferita se obfine prin oxidarea-la temperaturi inalte a FeO, a efrui structura este spinell inversi si care este feromagadtica (parag. 10.3.5) ; ferila y—Fe,0, are de asemenea © structura spinell inversi si posed’ proprieti{i feromagnetice, In acelasi limp, ea este instabil& si se descompune tn Feri’ «—Fe,0q care este an feromagnetica, daci se inedtzeste la temperaturi mai mari de 400°C, In ultimul timp, se realizeazd benzi magnetice folosindu-se alte tipuri de pudre [Cr0,, % —(Co,Fe,,)0,] sau benzi_corplet metalice din aliaje Fe-Co-Ni. Acesie benzi metalice trebuie si fie fine pentru a limita pierderile de energie datorate curentilor Foucault, conditie care poate pune probleme tchnice privind rezistenta mecanicd a acestor benzi 16 — Studiul $1 ingineria materialelor — ed. 206 bayTemperatura (*C) 700} 02 0K 06810, 667 Carton\% masa) Fig, 1d. Portiunea corespunzatoare ojelurilor din diagrdma“de faze Fe-FegC (porjiunea entectoida 2 diagramei). Fig. 11.2, Microsteucturile unor oteluri : a — ofel hipoeutectola ex ferkts primara {atba #! perlita ; > — ojel eutccrold con- fingad dour pertiia ; e —“éfet nipereutectold Gu perlitg gi coment “secundars (retca “alba,He;2 a Tn cazul unui ojel eutectoid (dati Fe temty (format numai din perlita), canti- 400,120 Ile Sug tatea de ferild fiind aproape de Zz ain © sapte ori mai mare decal cantitatea rool 3 ss tw de cementita, proprictafile ofelului cr fn sunt mai apropiate de cele ale , feritei; pentru exemplificare, du- 200 0) 60 4160 ritatea unui astfel de otel este de yl | + circa, 260 HB, deci mai apropiaté = “4 30 {120 de cea a feritei (= 80 HB) gi al indepartat& de cea a cementitei ee bo: go: (#800 HB), Sa Caracteristicile mecanice de wo ~ 410 ao rezislen{i ale ofelurilor tn stare cu2| > recoapta, exprimate prin duritaren oLOo o QO Brinell (HB) si rezistenja mecanica OF OF OB OS IP 12 14 la rupere R,, crese aproximativ ch) P apr liniar cu continutul de carbon; prin Fig. 113. Variatia caracteristicilor meca- tratamente termice — respectiv ci nice ale ofelurilor carbon cn continutul de 2 aumaleg > respentiy:(ch carbon, lire — exista insd rezerve importante de marire a rezistenjei_me- canice. Caracteristicile ‘meeanice de plasticitate (A%) si tenacitate (KCU) scad o dali cu cresterea confinutului de carbon, respectiv eu cresterea propor giei de cementita (fig. 11.3). 11.12. CRITERII DE CLASIFICARE SI SIMBOLIZARE ‘A OTELURILOR CARBON Ofeluril@ carbon sunt clasificate dup mai multe criterii : — dup& procedeul de elaborare, in; ofeluri Sicmens-Martin, oleluri de convertizor, ofehuriclectrice ete. ; dupa diagrama de echilibru: ofcluri hipoeutectoide, oteluri eutectoide, ofelur: hipereuctectoide ; “up& conlinutul: in carbon: ojeluri extramoi (0,05 ...0,15% C), ofeluri moi (0,15... .0,25% C), ofeluri semimoi (0,25 ...0,40% C), ofeluri se- midure (0,4...0,6%, C), oteluri dure (0,6...0,7% C), ofeluri foarte dure (0,7...0,8% C) si oleluri extradure (peste 0,8% C). ~duph modul de objinere a produstilui sau semifabricatului tn ofeluri carbon turnate in piese, oleluri deformabile. Ultimul'eriteriu este cel adoptat de standardele romanesti. Ofelurile carbon turnate in piese sunt notate cu simbolul OT (ojel tui nal), urmat de un grup de {rei cifre care indica rezistenta minima la tractiune, in N/mm: (STAS (00 82); de exemplu: OT 400 — otel earbon turnat ew rezistenta minima la rupere Ry —400 N/mm? Ofelurile carbon deformabile se pot imparfi in: ofeluri deformabile eu destinalie generali si oleluri deformabile cu destinajie precisa, Ofelurile deformabile eu destinafie generalé se impart in: — ofeluri carbon de uz general (utilizate in constructii metalice, constructii de masini, folosite fara tralament termic) ; 244— ofeluri carbon de calitate (ofeluri carbon folosite in general cu tra tament termic 5i termochimic)’; — oteluri carbon superioare (oleluri carbon de calitate pentru eare se garanteaza si conjinutul maxim de impuritali, marimea grauntelui de austenit). * Pentru notarea ofelurilor de uz general este utilizat simbolul OL urmat de trei cifre care indica rezistenta minima |. rupere in N/mm?; de exemplu OL 500 — ofe} de uz general cu rezisten!4 minima la rupere R,, == 500 N/mm*, Ofelurile carbon de calitate se noteazt cu simbolul OLC urmat de un grup de doua cifre care indic& continutul mediu in carbon in sutimi de procente ; OLC 10, OLC 15, OLC 25, OLC 35, OLG 45, OLG 50, OLC 55 si OLG 60. Primele doua ofeluri sunt utilizate pentru cementare si se numese oteluri de cementare, iar ultimele pentru imbunalafire si se numese ofeluri de imbunatatire. Ofelurile carbon superioare se noteazd in mod asemandtor ofelurilor de calitote adugandu-se insi litera X, adieé : OLC 25X, OLG 35N, OLC 45X, OLG 538, OLC GON. Dintre ofelurile deformabile cu destinatie precis’ se mentioneard ofelurile carbon pentru scule, Acestea sunt ofeluri ce confin peste 0.7% C. Simbo- Jul utilizat pentru aceste ofeluri este OSC urmat de o cifras care indice in ze- cimi de procente confinutul mediu de carbon : OSC 7, OSG 8, OSG 10, OSC 11 si OSC 13, Simbolizarea ofelurilor dup alte norme straine difera de cele adoptate de stasurile romanesli.. Pentrn olelurile carbon, sistemele AISI si SAE uti- lizeazé un nwinar de patru cifre, in care ultimele dow’ sau trei reprezint confinutul mediu de carbon in sutimi de procente (tabelul 11-1). Tabelul 11.1 Simbolizarea si compozitia chimicd a unor ofeluri carbon dupa. AISI-SAE si echivalenta STAS wet, | xe | sam | ast |ans is [Ata Simbel STAs Tose | OIE HIT_|0,50— 000 | OF —0.8H_ ||| ae 20 Todo 0.37—0,44 | v,60—0,90 | 0,15—0,95 | — |-— | — | ole & 1080 0,55_0.85_|0.01—0,00 | 0,15—0,35_ | — = |= ‘OLG 60 1080, 0,75—0,88 | 9.60=0,90 | 0,15—0,35 | — | — |= 086.8 1095 0,00—1,03|"0,30—0.50_|0,15—0,35_|_ — S| = | OSC 10 torio | 105-114 | 0,t5—005 | — l= l= losen 11.13. TRATAMENTE TERMICE SIMPLE APLICATE OTELURILOR Tratameniele termice constau in modificarea structurii si a propriet&- filor prin inedlziri si,rkciri Prk modificari de compozitie chimica. Pentru oteluri sunt utilizate, de obicei patru tratamente termice simple (lig. 11.4). ' 245ne oo stone ee sce cer A § zg e & gb & # Normaizare seconcee § Aeccacece de é ‘srobat ror ceeeistabveare Hipereutsctows Fneruectoit ’ SNormaizare ~ Reeoacre time : Timp 4 Fig. 114, Ciclurile tratamentelor termice simple pentru: @ — ofeluri hipceutectoide ; b — ofelur! hipereutectoide, Recoacerea pentru reeristalizare se aplich olelurilor deformate plastic la rece in scopul refacerii structurii puternice deformate, eliminarii tensiunilor interne, modifiedrii caracteristicilor mecanice si formarii unei noi generalii de graunfi. Prin acest tratament termic se inlatura starea ecruisata, rezultata prin deformare plasticd la rece, caracterizata prin rezistenta si duritate mari si plasticitate mies. Recoacerea este efectuata intoldeauna sub temperatura Ag. + Recoucerea si normalizarea, Duritatea, precum si alte caracteristici mecanice sau tehnologice, in cazul ofelurilor nealiate, pot fi realizate controlan- du-se cantijatea, dimensiunea, forma si distributia cementitei (Fe,C) in structur. Proportia de cementits creste eu continutul de carbon. Proportional cu cresterea cantititii de comentita ereste si duritatea, in schimb rezisten}a me- conied la rupere cveste pana la un pumet, dupa care incepe sa scada. Forma si distribufio cementite: in oleluri poate fi determinata de regimul de racire (viteza de racire) al austenitei la transformarea in perliti. Daed racires din domeniul austenitei este lenta, perlita este grosoland. Acest tratament termic este denumil recoacere (completa). Racirea mai rapida duce la objixerea unci perlite fine (sorbitice) — tratomentul termic poarta numele de normalizare. Ofelurile hipoeutectoide sunt ine&lzite pentru recoacere completa la temperaturi cu aproximativ 30°C peste A., pentru a se realiza o austenita omogena. Aceastd operatic este denumita austenitizare. Apoi, ofelul este racit eu cuptorul, racirea realizandu-se cu vilezd mica (lenta). Structura rezultata este format din ferit% primara si perlita grosoland, care confer’ ofelului rezistent’ mic& si ductilitate bund. Ofelurile hipereutectoide sunt inefilzite in vederea recoacerii la temperaturi cu 30°C peste Ay. Ofelul nu este incdlzit deasupra lui Agcens pentru omMo- Henizarea austenitei; deoarece fa racirea lenta, Fe,C ar forma o retea continua ceea ce determina fragilitatea ofelului. Austenitizarea deasupra temperaturii A,, (A, + 30°C) permite ca Fe,C si devin’ globulara. Dupa austenitizare, ofelul este racit in cuptor pentru a produce Fe,C discontinua si perlita grosolana. Ofelarile sunt incalzite pentru normalizare la temperaturi cu 50°C peste Ag, 8A Acoem in functie de compozitia chimica. Dupa austenitizare, otelul este scos din cuptor si racit-in aer. Viteza de r&cire mai mare deeat in eazul re~ coacerii complete duce la objinerea unei structuri cu perlitd mai find. 246 .120 F Rezstenta tractiune — 7 ~ Energia derupere ta soc wu) Recoacere ome 2 Recoacere \ Limite: de curgere Limita de curgere si rezistenta ‘la rupere ( N/mm) Alungired(?) sau energra de rupert ia taatungte Normaijzare ° 02 (0K (06) (08) 10 c(% masa) Fig. 115. Variatia caracteristicilor oteluritor carbon in funetieyde continutul de carbon si tratamentul _ termic aplicat, Fig. 11.6. Microstructura unui otel penteu’ settle dupa recoacerea cle globuli- zare (perlita globulara).

Studiul Si Ingineria Materialelor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studiul Si Ingineria Materialelor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S-ar putea să vă placă și