George Clinescu

, personalitate encicplopedic a culturii romne, a fost

critic i istoric literar, poet i estetician, dramaturg i romancier. In
realizarea romanelor, acesta aplica o conceptie proprie conform careia un
roman nu trebuie sa foloseasca in exclusivitate un stil unic. Pentru G.
Calinescu, scopul este de a crea durabil si esential, adica amestecarea
tehnicilor, stilurilor diferitelor curente. Astfel, romanul Enigma Otiliei este o
constructie impunatoare de factura realista avand armonia clasica cu
elemente romantice si moderne.
Aparut in 1938, romanul infatiseaza viata burgheziei bucureste, in
primele decenii ale secolului al XX-lea.
In intentia scriitorului, cartea purta titlul Parintii Otiliei, ilustrand astfel
motivul balzacian al paternitatii. Fiecare dintre personaje poate fi considerat,
intr-un fel sau altul, parintii Otiliei, deoarece ei ii hotarasc destinul sau sunt
interesati, din diferite motive, de soarta tinerei orfane. Schimbat din motive
editoriale, titlul Enigma Otiliei sugereaza comportamentul derutant al
eroinei, uneori absurd care-l uimeste pe Felix: Nu Otilia are o enigma, ci
Felix crede ca o are, marturiseste G. Calinescu, justificand titlul romanului.
Perspectiva narativa din roman este obiectiva, realizata prin intermediul
naratiunii la persoana a III-a. Naratorul este obiectiv, detasat, care nu se
implica in faptele prezentate.
Romanul, alcatuit din douazeci de capitole, este construit pe mai multe
planuri narative, care urmaresc destinul unor personaje, prin acumularea
detaliilor: destinul Otiliei , al membrilor familiei Tulea si al lui Stanica. Al
doilea plan prezinta destinul lui Felix Sima care , ramas orfan, vine la
Bucuresti pentru a studia medicina, locuieste la tutorele sau si traieste
iubirea adolescentina pentru Otilia.
Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii intrudite,
familia lui mos Costache si familia Tulea, care sugereaza universul social prin
tipurile umane realizate. Conflictul este complex si pune in lumina diferitele
personalitati prezentate de-a lungul scrierii. Acesta este de natura
exterioara, explicita, intre Otilia si clanul Tulea, care dorea sa obtina
mostenirea averii lui mos Costache. In timp ce conflictul erotic vizeaza
rivaliatea dintre Felix si Pascalopol pentru Otilia.
Felix Sima este personajul protagonist al romanului , dinamic si
complex, participand la actiune in calitate de martor si actor, precum
spune autorul. Aceste ipostaze narative constituie tehnici de caracterizare
argumentative pentru care Felix este un personaj realist modern. Deschide
romanul prin descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu, privita in detaliu si
il incheie cu aceeasi imagine a cladirii vazuta din perspectiva eroziunii

timpului. Romanul pune in centrul actiunii formarea personalitatii lui Felix, de

aceea poate fi considerat un bildungsroman.
Acesta reprezinta tipul intelectualului ambitios si in egala masura
tanarul indragostit, naiv, care ezista sa ia o decizie ferma si ,astfel, isi
pierde iubita. (Gheoghe Glodeanu)
Felix este fiul doctorului Iosif Sima, de la Iasi, care murise si il lasase pe
baiat in grija tutorelui Costache Giurgiuveanu, care ii administra mostenirea
pana la varsta majoratului. Astfel, dupa terminarea liceului, timp in care
locuise la internat, vine la Bucuresti spre a urma facultatea de medicina ca si
tatal sau.
Ca si mijloace de realizare a personajului, acesta este caracterizat atat
in mod direct cat si in mod indirect.
Prin intermediul caracterizarii directe realizate de catre narator aflam
ca este un tanar de 18 ani, iar portretul fizic il descrie ca avand un aer
aproape femini: fata ii era juvenila si prelunga, aproape feminina, cu
suvite mari de par ce-i cadeau de sub sapca, obrazul de culoare maslinie,
iar nasul de o taiatura elenica ii dadea o nota voluntara. Ca si trasaturi
morale, naratorul precizeaza ca Felix este un suflet limpete, incapabil de
disimulatie, profund in sentimente.
Indirect, prin comporamenul si faptele sale, este conturata inca din
primele pagini o fire rationala, lucida, cu o mare nevoie de certitudini, o fire
analitaica si un spirit de observatie foarte dezvoltat. Multe din trasaturile
acestuia sunt dezvaluite prin intermediul relatiei acestuia cu celelalte
personaje ale romanului.
Relatia dintre Felix si Otilia scoate la iveala simtiri pana atunci
latente din interiorul tanarului, care se indragosteste de cea cu care
impartaseste conditia de orfan. Dragostea lui Felix pentru Otilia este
neschimbata, statornica, iar acesta arata faptul ca atunci cand vine vorba de
iubire, este sensibil, timid, impulsiv, imatur si naiv. Scena de la mosie este
scena in care acesta incepe sa o cunoasca mai bine pe Otilia, si din care
reiese ca ar face orice pentru aceasta. Totodata, este prima data cand
constientizeaza sentimente de gelozie barbateasca, privindu-l pe Pascalopol
ca pe un rival si este atat de inebunit de gesturile sale afectuase incat atunci
cand Otilia se joaca cu arme, nu nota atat primejdia, cat imbratisarea lui
Pascalopol. Ultima scena, cea a intalnirii cu Pascalopol in tren, il tulbura pe
Felix intrucat in momentul in care vede fotografia cu Otilia, realizeaza ca nu
a cunoscut-o niciodata pe Otilia cu adevarat.
Din relatia lui Felix cu Costache Giurgiuveanu reiese faptul ca
protagonistul are o fire miloasa, intrucat acesta da dovada de grija si

ingrijorare sincere fata de batran, chiar si in conditiile in care acesta refuza

sa ii dea banii care i se cuvin.
Relatia dinte Felix si Pascalopol consta in sentimente
contradictorii, constand atat in gelozie cat si in simpatie. Stie care Pascalopol
concureaza pentru inima Otiliei si ca ii poate oferi mai multe decat el, motiv
pentru care il uraste, insa faptul ca o sprijina in orice situatie si vrea sa o
vada fericita, indiferent daca asta inseamna sa o lase impreuna cu el, il
indeamna pe Felix sa il respecte pe mosier.
In ceea ce priveste relatia dintre Felix si familia Tulea, acesta ii
suporta numai din timiditate si datorita eduatiei, de ce mai multe ori
indurand atacurile verbale asupra sa sau asupra celor apropiati lui.
In opinia mea, G. Calinescu a creat un personaj care se
completeaza cu adevarat pe parcursul romanului, a carui evolutie are loc
atat in ceea ce priveste dragostea, cat si din punct de vedere social, reusind
sa se situeze deasupra superficialitatii lumii burgheze, care desi incearca la
fiecare pas sa-l atraga in ghearele sale si sa-l transforme, acesta reuseste
pana la uruma sa se salveze, devenind un doctor renumit