Sunteți pe pagina 1din 12

COLEGIUL NAIONAL DE ART OCTAV BNCIL

TRAGEDIA GREAC.
ESCHIL.
SOFOCLE.
EURIP IDE.

PROFESOR COORDONATOR,
Lucian Gabriel Comnescu

CANDIDAT,
ELEV. Chibzui Rzvan-Andrei

2012
IAI

Argument.
n ce mod ar aborda un om al secolului XX acest subiect destul de greu de urmat, dar de
asemenea foarte interesant ? Oare n ce mod s-ar simi el implicat n situatia din acea vreme ? n cele
din urm tragedia greaca rmne o curiozitate pentru mine, ca o fiin venic vie, dar pe care nu am
vzut-o.
Desigur, supravieuirea ei timp de aproape douzeci i patru de secole, nu poate avea dect un
rspuns pozitiv. Tragedia greac, prin ai ei autori, a reusit sa inglobeze o intreaga mentalitate care din
pacate sau poate din fericire persista si in ziua de azi. Din aceasta cauza putem spune ca tragedia
greaca nu a murit si nu va murii niciodata. Cativa dintre autorii timpului respectiv, amatori de
obscuritate, niste maestrii ai poeziei si al textului incifrat, au reusit practic sa rezume viitorul in cateva
secole.
Acest prolog nu ncearc s formuleze o definiie sau un punct de vedere special asupra
tragicului, dar in s subliniez aici ceea ce mi se pare fundamental i esenial, n msura n
care aceast linie de for, mai bine spus acest suflu profund anim i ptrunde ntreaga
tragedie antic : m refer la sentimentul mreiei individului care se ridic puternic i singur"
mpotriva unor fore de distrugere care par a fi i adesea chiar i snt zeii sau destinul.
La tragedia greac e semnul setei de libertate i de dreptate i, de asemenea, afirmarea unei
voine puternice dominate de sentimentul valorii imprescriptibile a individului fa n fa cu forele
obscure de distrugere nscute din entiti colective, negare a omului i a adevratei liberti.

Cap.I

Teatrul grec. nceputurile. Organizarea.


1. Despre nceputurile artei dramatice, in general.
2. Tetralogiile.
3. Atmosfera generala.

Cap. II

Teatrul grec. Tragedia. Primii Autori Tragici.

1 Tragedia
1.1 Subiecte.
1.2 Personaje.
1.3 Teme si continuturi.
2. Eschil.
3. Sofocle
4. Euripide.
Cap.III.

Declinul tragediei grecesti.

1..Contemporani si urmasi ai marilor maestri.


2. Cauze si forme ale declinului tragic.

Concluzii
Anexe
Bibliografie

TRAGEDIA GREAC. ESCHIL. SOFOCLE. EURIPIDE

CAPITOLUL I. Teatrul grec. nceputurile. Organizarea.


1. Despre nceputurile artei dramatice, in general.
Arta dramatic este strveche, iar nceputurile ei se condund cu insi ncepurile civilizaiei.
Ce putem spune este c teatrul face parte din acele instituii care s-au nscut odata cu civilizaia, care
s-au dezvoltat paralel cu ea si care continu s- i exprime viaa i aspiraiile.Cercetrile egiptologilor
au scos la lumina texte de adevrat literatura dramatic. Prin acestea, legtura istoric dintre viaa
religioas a popoarelor si formele dramatice a cptat o nou confirmare.
Observaiile etnologilor moderni indentific urme de teatru chiar si in viata primitivilor: la
incai, nainte de descoperirea Americii, la popoarele africane precum si la slbaticii din Oceania. n
literatura veche persana, Treazies- urile mplineau rol asemanator ce acela al misterelor cretine din
Evul Mediu. Tot aa in literatura araba existau dialoguri dramatice corespunztoare vechilor pasos
spaniole. Despre Cntarea cntarilor, Ernest Renan afirm c era in fond o pisa de teatru, recitat n
haremul regelui Solomon.

2. Tetralogiile.
La nceput, legenda pus in cen era mprit in trei seciuni naturale: expoziie, intrig,
deznodammt. O astfel de organizare tripartit rspundea unor cerine naturale ale minii, dovad
puterea ei de a se dezvolta i de a lua forme din ce n ce mai constituite. Pentru a reaminti originea
dionisiac a teatrului, poeii erau obligai s adauge trilogiei i o dram satirica, adic o comedie. n
cadrul concursurilor dramatice, indiferent dac cele patru piese mergeau sau nu pe un fir unitar, ele
erau jucate succesiv. Aceast condiie, ca poeii s prezinte la concursurile dramatice patru piese, s-a
pstrat multvreme in virtutea unei traditii. Cu timpul, s-a renunat la ea, admindu-se doua tragedii i
o dram satiric.
Teatrul este via; dar aa cum precizase cu mult nainte Thespis, este i joc. Emoiile si
zguduirile produse asupra spectatorului nu trebuie s mearg pn la a- i paraliza sufletul i-al
determina s cuprind viaa in gnduri negre.

3. Atmosfer general.

Toate bncile amfiteatrului erau pline de o mulime pregtit sufletete ca de srbtoare,


venit aici, nu numai pentru a asista la un spectacol fcut din poezie, dans i cntec, ci mai ales pentru
a mplini un cult public.
Adunarea se deschidea prin cteva ceremonii scrute, menite s glorifice cetatea, intre care i
libaiunea fcut cu sngele unui porc tnr, proaspt njunghiat. Ultimele versuri ale prologului erau
acoperite de o tcere solemn, profund. Printr-unul din cele dou parodi, legnd prosceniun cu
hemiciclul, se ivea corul. Coritii naintau cte trei sau cte cinci cntece, n ritmul lent imprimat de
sunetele flautistului care i preceda.
Se putea astfel asista la o rar mpreunare de elemente, ale naturii si ale umanului. Poemul,
gestul, micrile, cntecul, ritmul msurat, decorul sobru, contribuiau ca reprezentaiile clasice s aibe
n ele ceva unic, s exprime prin coninuturile si manifestrile lor o larg sinteza de art, de gndire,
intr- un cuvnt, de via omeneasc.

CAPITOLUL II. TEATRUL GREC. TRAGEDIA. PRIMII AUTORI TRAGICI


Geniul grec este creatorul a dou forme dramatice de baz: tragedia si comedia. Amndoua
rezum civilizaia greac, att in ceea ce privete simul su de art, ct i ceea ce privete fondurile
sale de gndire filozofic.

1. TRAGEDIA
a.Subiectele. Tragedia la greci am vzut s-a nscut in cadrul unor practice i ritualuri
legate de viaa lor religioas. Totui, ea nu s-a mrginit s exprime doar idei i sentimente
religioase; acestea au fost numai un punct de plecare, pentru ntinse explorri ale naturii
umane, n lupta ei de a inelege pe sine i a-i gsi un echilibru in cuprinsul existenei. De
altminteri, legendele aveau o strns legtur cu religia naional a cetailor greceti. Prin felul
cum puteau s trezeasc n sufletul mulimilor imaginea nedefinit dar profund a unor
zcminte ancestrale, ele se bucurau de un prestigiu imens, de o autoritate moral inegalabila.

b.Personajele. Majoritatea personajelor din tragediile greceti au trsturi eroice. Sunt


oameni cu dimensiuni sufleteti care ies din comun. Totui superioritatea care i caracterizeaz
nu tinde s- i fac zei, ci s lumineze i mai bine adncimile lor umane. Concepia tragic
greac, spre deosebire de cea epica, nu nzestra pe eroi cu puteri ieite din comun ci i punea
s sufere i s se framnte intocmai ca omaneii obinuii, s cunoasc la fel ca acetia
triumfuri i nfrangeri, s resimt in luptele lor intime toate tribulaiile care pot nsoti soarta

noastr comun.

c. Teme si continuturi. Tragedia greac nu prezint prea mult varietate. Ea ii propune s


ne nfieze pe eroul su intr-o teribil nclestare cu o durere moral grea, cu o pasiune
violent, cu un destin necrutor. n general lupta infiat n tragedia greaca este o lupta
inegal. Pn la sfrit omul va cdea nvis. Ins n caderea lui el nu va fi niciodat mizerabil,
ci ii va pstra intotdeauna mreia i demnitatea. Prometeu, Oreste, Edip sunt victime ale unei
voinei divine nverunate in a- i pierde; ns , totodat, trebuie s recunoatem c lupta pe care
o dau i face mari, c in cderea lor exist putere uman i frumusee etica. Primii autori
tragici nu ddeau nicio importan peripeiilor. Ceea ce numim azi micare dramatic se limita
foarte puin. Interesul se constituia i cretea prin puterea liric a textelor, mai mult dect prin
coninul epic al acestora.

2. ESCHIL.

VIAA
Din cte cunoatem , viaa celui care poart numele de printele tragediei e pe ct de simpl
tot pe att de mrea. Eschil s-a nscut la Eleusis, n anul 525 .e.n. Era fiul lui Euphorion, maestru
de coruri, om dotat cu nsuiri artistice.
Ca tnr, Eschil a luptat la Salamina, la Plateea si la Marathon unde a i fost rnit. n teatru a
debutat ca tnr, la vrsta de douzeci si sae de ani. Cel mai important dintre triumfurile sale a fost
cel din 458 cu Orestia, singura trilogie antica al crei text ni s -a pstrat n ntregime.
Cu trei ani nainte de moartea sa, Eschil a prsit Atena pentru a se duce in Sicilia, unde i -a

dat sfarsitul.

OPERA.
Se crede ca Eschil ar fi compus in total nouazeci de tragedii. Dintre acestea, ni s-au pstrat
numai apte. Cunoatem ins saptezeci i dou de titluri. Pentru subiectele tragediilor sale, Eschil s-a
inspirat din mituri, din legende i din istoria naional a patriei sale.

Prometeu inlatuit. Cu aceast oper, Eschil ne reintroduce in lumea legendar a Greciei. Ea


fcea parte dintr-o trilogie cuprinznd mitul lui Prometeu, pentru care se crede c Eschil i-ar fi luat
prima inspiraie din Teogonia lui Hesiod. Ne nfieaz supliciul impus de Zeus unui titan, Prometeu,
care s-a gndit s le vin in ajutor oamenilor.

[SUBIECT.]
Nu gsim, n aceast dram, nsui mesajul de lupt i de progres al umanitaii? Indiferent de
unghiurile sub care s-a strivit drama lui Prometeu, ce e cert e c toi poeii si comentatorii au sesizat in
ea aceiai semnificaie moral: lupta spiritului liber cu tirania; mai precis: acel spirit liber, care chiar
i n mijlocul furtunii tie s rmn curajos si inflexibil.

Orestia. Sub acest nume generic, cuprindem trilogia formata din dramele Agamemnon,
Cheoforele si Eumenidele. Este singura tragedie din Antichitate care ni s-a mai pstrat n ntregime.
Se crede c Orestia a fost reprezentat i premiat la concursul din 458 .e.n., deci cu doi anii nainte
de moartea poetului. n cazul acesta, explicaia c Eschil s-ar fi exilat din cauza unor decepi suferite
ca autor dramatic din partea publicului atenian se anuleaz.

[SUBIECT.]
n spiritul acestor nvminte, dramele lui Eschil lumineaz mileniile, ca nite nepieritoare
lecii de filozofie moral.

3.SOFOCLE

VIAA.
Sofocle, al doilea n seria marilor poei tragici ai Atenei, a trait ntre anii 496 406
.e.n.ocupnd cu viaa si personalitatea lui tot acest secol memorabil. Dintre toi scriitori greci care au
trit n aceast perioad, Sofocle este poate acela n care s-au reflectat cele mai multe trsturi si
ecouri ateniene.
Sofocle s-a nscut la Colonos, o localitate modest din apropierea Atenei. Se trgea dintr-o
familie instarit. Maturizandu-se, Sofocle se leag att de viaa cetaii sale, ct i de manifestarile
literere ale timpului. A nceput s se prezinte la concursurile naionale dramatice la o vrst relativ
tnr de douazeci si opt de ani.
Sofocle s-a stins din via la vrsta de nouazeci de ani, lsnd n lumea greaca impresia unui
om fericit. Dup moarte, numele i mormntul su au devenit obiecte de cult. Pe sanctuarul ridicat n
onoarea sa, atenienii aduceau jertfe anuale, ntocmai ca pe sanctuarul unui erou. Se zice c pe
mormnt i s-ar fi gravat o sirena, drept simbol al puterii dovedite in opera sa.

OPERA.
Sofocle, ntocmai ca i Eschil,maestrul i naintaul su, i-a luat subiectele att din legende
ct i din ciclurile epice care circulau in lumea greac. Ce tim cu certitudine este c Sofocle a tratat
acest material de tradiie ntr-o not de mai mult libertate dect pn la el.
Ce cuprind 3 din cele 7 tragedii care s-au pstrat, ce teme au dezbtut, ce aspecte de viaa s-au
strduit s arate vom afla imediat.
Antigona. Ca s ajungem la o aciune propriu- zis a acestei piese, e nevoie mai nti s ne
reamintim cteva episoade care au pregatit-o. Dupa tragedia ntamplat lui Edip, fiicele acestuia,
Antigona si Ismena, sunt adpostite de unchiul lor Creon, fratele mamei lor, Jocasta. ntre timp, fiii

lui Edip, Eteocle si Polinice, se neleseser s domneasc asupra Tebei pe rnd, cte un an fiecare.
Apoi a intervenit cunoscuta lor cearta.ntr-un final Creon ajunge la tronul Tebei, iar in aceast
calitate ordon ca trupului lui Eteocle sa i se fac funeralii ca pentru un erou al cetatii, si ca trupul lui
Polinice, s fie lasat neingropat, hrana fiarelor si a psrilor de prad.
Din acest punct, incepe aciunea propriu- zis a piesei.
[SUBIECT]
Edip rege. Multe preri autorizate vd n aceast opera att capodopera lui Sofocle ct i
capodopera ntregului teatru grec. n orice caz e greu s spunem c ar mai exista o alt dram,
capabil s-o intreac sau mcar s-o egaleze n spectaculozitate.
Subiectul dramei a fost luat din legendele mitologice care descriau nenorocirile abtute asupra
Labdacizilor, urmaii lui Labdacus, regele Tebei.
[SUBIECT]
Tragediile nu aduceau pe cena numai spectacole, ci i ritualuri, capabile ca prin lirismul si
prin filosofia lor s stpneasc toata ntinderea simirii greceti.
Edip la Colonos. Aceast tem a fost pus n cen civa ani dup moartea poetului.
Subiectul ei continu episoadele din Edip rege, putnd sa alctuiasc si o unitate distinct de aceasta.
Aciunea propriu- zis e limitat, dar totui are un efect ptrunztor, mai cu seama prin nota de
religiozitate ce plutete cu nalime n toat atmosfera ei.
.SUBIECT.
Frumuseea pisei este susinut, pe lng apoteoza dramatic pe care Sofocle o pregtete
eroului su, prin nota de prtunztoare a sentimentelelor reprezentate, sentimente ncepnd cu
naivitatea corului si continund in pietatea filial a Antigonei si culminnd cu maiestatea n suferin
a btrnului.

5. EURIPIDE.

VIAA.
Cel de al treilea mare reprezentant al tragediei clasice greceti, Euripide este aproape
contemporan cu Eschil si Sofocle. Diferena de civa ani ce- l desparte de acetia nu conteaz. n
viaa lui Euripide nu mai ntlnim o formaie aristocratic de cechi atenian, ca la Eschil si Sofocle.
Att prin natere, ct so prin dezvoltarea sa, Euripide va fi oarecum mai departe de tradiie dect
ceilali.
Euripide a vzut lumina zilei in insula Salamina, n anul 480 .e.n.Se afirm c tatl ar fi fost
crciumar sau revanztor de comestibile, i c mama sa, ar fi nceput i ea ca vnztoare de legume.

OPERA.
Dintre cei trei mari tragici greci, Euripide este acela n a crui oper timpul a fcut cele puine
ravagii. Din nouzeci si dou de piese ce-I sunt atribuite, ni s-au pstrat optsprezece tragedii, o dram
satirica si numeroase fragmente din celelalte opere.
Nu avem o cronologie exact a operelor lui Euripide, de aceea, n nsuirea de mai jos se va
folosi mai mult o ordine logica a subiectelor.
Hecuba.Se crede c piesa a fost jucat in anul 424 .e.n. E socotit drept una din cele mai
frumoase opere ale lui Euripide. Subiectul ei a fost inspirat din ciclul epic al Troiei.

SUBIECT.
Rugatoarele. Aceast pies nu are comun cu piesa lui Eschil dect numele. Oarecum, ea
continu ideea si preocuprile din Fenicienele. Se crede c in compunerea ei anume circumstane au
contat foarte mult. Astfel, ntr-un moment de conflict intens ntre Atena si Teba, ea era menit s fac
elogiul Atenei, ca adevrata pstrtoare a valorilor greceti.

SUBIECT.
Ifigenia in Aulida. Subiectul seamn cu acela ce apare la Eschil si Sofocle. Euripide i
imprim ns nota sa personal, att prin peripeiile pe care le inventeaz cat i prin lupta de
sentimente ce trebuia s degurg din acestea.

SUBIECT.

Piesele enumerate, sunt insuficiente pentru ca pe baza lor s se poat reconstitui vechile uniti
dramatice. In schimb dintre cei trei tragici greci, Euripide a avut cei mai muli imitatori, att printre
scriitorii vechi ct i prin cei moderni.

CAPITOLUL III. DECLINUL TRAGEDIEI GRECETI.


1. Contemporani i urmai ai marilor maetri.
Opera celor trei mari poei tragici domina secolele i ncheie n ea caracterele de baz ale
gndirii i poeziei elene. S nu uitam c tragedia era pentru greci un gen naional, c aa cum era
conceput putea s rspund prinpipalelor aspiraii ale sufletului popular, c la concursurile publice se
prezentau candidai numeroi si c n manisfestrile legate de desfurarea acestor concursuri pulsa o
constiin neprefcut a ntregii cetati.

2. Cauze si forme ale declinului tragic.


Aparent, tragedia continu s seafle n cinstea publicului grec. Totui realitatea este alta!
Departe de-a mai strluci, de-a mai fi vital, dimpotriva, tragedia greac aluneca iremediabil spre
declinul ei. Ceea ce ar putea s ne par drept succese ori forme ale ei de cretere nu sunt defapt dect
stri , catastrofale in profunzime cu ct ineau s recolteze mai multe aplauze in suprafa. Cauzele
fenomenului sunt numeroase si complexe.
Din ce n ce mai mult, tragedia clasic ncepe sp fie doar o amintire, ins dup cum vom vedea
n decursul dezvolrilor urmtoare, o amintire vie i curajoas, ale crei ecouri vor strui i vor reveni
nencetat n toate manifestrile constituive ale teatrului universal.

Concluzii
Anexe
Bibliografie
Berlogea, Ileana- Istoria teatrului universal - ed. Didactica si pedagogica, 1981

Berlogea, I, Cucu. S., Nicoara. N - Istoria teatrului universal - Ed. Didactica si pedagogica, 1982
Ion Zamfirescu Istoria universal a teatrului , Ed. Aius , Craiova 2001

Vitto Pandolfi Istoria teatrului universal (vol. I-IV), Ed. Meridiane , Buc. 1971