DAN MIHU (n.

1973) debuteaz cu volumul intitulat programatic AutoDaFe, fr a se nscrie deloc n

maniera discursiv a generaiei doumiiste. Dup unele mrci scripturale specifice, el ader mai degrab la
poeticile textualizante anterioare cci scriitura sa extrem de agresiv posed acea contracie rezidual tipic
poeziei americane din ultimele decenii.
Poetul e traumatizat de o stare permanent de comar: comar al unei existene nelinitite, comar al
crnii obscure, comar al propriului eu nsingurat ce se oculteaz n pliurile freudiene ale textualizrii
frenetice. Dac nu am surprinde, uneori, n amplitudinea acestei rostiri sincopate, angoasa profund a
subiectului poetizant, am putea crede c autodafe-ul su reprezint doar o manifestare mimetic,
Pe msur ce avansm, ns, n lectura greoaie a acestor texte corosive, de o materialitate dens,
magmatic, observm c trirea este autentic i tietura dur a discursului induce un efect exorcizant prin
care poetul se elibereaz de demonii existeniali acaparatori.
Chiar dac, prin acest volum de debut, Dan Mihu ne apare ca fiind un emul oarecum intrziat al
textualitilor optzeciti, putem afirma c el are suficient substan proprie pentru a intra in competi ia
poetic real, ceea ce i i augurm.
Marin Mincu