ATERIALE PIEZOELECTRICE

Piezoelectricitatea a fost descoperita n 1880, de catre fratii Pierre si

Jacques Curie. Termenul provine de la piezen (gr.) care nseamna a apasa,
deoarece efectul piezoelectric direct presupune producerea electricitatii prin
apasare.

3.1 Efectul piezoelectric

Descoperirea efectului piezoelectric a fost precedata si chiar

favorizata de efectul piroelectric, cunoscut nca din secolul al-XVII-lea, la
cristalul de turmalina. Efectul piroelectric se manifesta la 10 clase de cristale
care din cauza modului asimetric n care sunt distribuite sarcinile electrice
prezinta fenomenul de polarizare spontana. ntr-o atmosfera normala,
polarizarea spontana trece neobservata, deoarece mediul ambiant contine
suficienti ioni liberi ce neutralizeaza sarcinile superficiale. Odata cu cresterea
temperaturii, ionii liberi neutralizatori, din atmosfera, sunt ndepartati si
cristalul pare sa se fi ncarcat electric, n timpul ncalzirii.

Piezoelectricitatea apare numai n anumite materiale izolatoare si se

manifesta prin aparitia sarcinilor electrice pe suprafetele unui monocristal
care este deformat mecanic
Prin aplicarea tensiunii mecanice, se produce o separare a centrelor de
greutate a sarcinilor electrice, negative si pozitive, ceea ce da nas dipol
electric, caracterizat printr-un moment electric dipolar.
Deci efectul piezoelectric direct consta din producerea curentului electric prin
deformare si este determinat de distribuirea asimetrica a sarcinilor electrice
(nu exista centru de simetrie). Tensiunea electrica, generata prin efect
piezoelectric direct, este direct proportionala cu tensiunea mecanica aplicata
si reciproc (n cazul efectului piezoelectric invers).

Dintre cele 32 de clase de cristale existente numai 20 pot prezenta

efect piezoelectric. Majoritatea materialeor piezoelectrice prezinta o faza de
nalta simetrie cristalina care apare deasupra unei temperaturi critice

(temperatura Curie = TC) si care nu se poate polariza spontan. Faza de la

temperatura scazuta prezinta n general efect piezoelectric.

Dupa descoperirea piezoelectricitatii, s-a considerat multa vreme ca

efectul piezoelectric este limitat doar la monocristale, deoarece materialele
policristaline au graunti orientati n mod ntmplator, astfel nct efectele lor
se anuleaza reciproc, rezultnd un efect global nul.

1. Materiale piezoelecrtice

Cuartul este cel mai raspndit mineral din natura (cca. 16 %) si

reprezinta o forma polimorfica a silicei (SiO2), regasita att n compozitia
chimica a sticlei silicioase (de geam) ct si (mpreuna cu anumite impuritati)
n chimismul unei largi varietati de pietre pretioase: agat, ametist,
calcedonie, opal, etc..

Cuartul este, din punct de vedere istoric, primul material

piezoelectric. El se gaseste n stare naturala sub forma de monocristale mari.
Silicea se topeste la 17100C si daca este racita foarte ncet, se formeaza
monocristale de cuart , de nalta simetrie cristalina, cu structura formata din
tetraedre SiOcare se reproduc regulat n spatiu. Sub TC = 5730C se obtine
cuartul , cu simetrie cristalina mai redusa, din cauza unei retele cristaline
triple de forma elicoidala. La viteze de cristalizare mai mari de 2,210-7 cm/s
se obtine cuart vitros (amorf).

Monocristalele de cuartul artificial, obtinute prin solidificare dirijata, se

utilizeaza la oscilatoarele electronice. Daca este taiat n placi subtiri, dupa
anumite orientari si cu grosimi foarte exacte, cuartul capata a frecventa de
rezonanta extrem de precisa, dependenta de dimensiunile placii. Sub efectul
unui curent alternativ, se obtine un oscilator electronic cu frecventa foarte
ridicata (cca. 20 GHz) si precisa, capabil sa furnizeze impulsuri de ceas n
computere sau ceasuri cu cuart sau sa controleze frecventele emitatoarelor
radio.

Cei mai larg raspnditi actuatori piezoelectrici sunt cei ceramici.

Acestia sunt capabili sa genereze forte mari n timpi foarte redusi, fiind
utilizati la: controlul vibratiilor, capetele imprimantelor matriciale si motoarele
piezoelectrice.

Titanat-zirconatul de plumb (PZT), cu formula stoechiometrica PbTi1zZrzO3, este un material ceramic care a fost descoperit n 1954 si detine, la
ora actuala, cel mai mare procent din piata mondiala de traductori
electromecanici.

Coeficientului de cuplare piezoelectrica poate atinge valori de pna la

d33 = 40010-12
C/N .
Materialele piezoceramice sunt utilizate pe scara larga ca actuatori, cele mai
frecvente aplicatii ale lor, care se regasesc n domeniile militar, aerospatial,
spatial, etc., fiind legate de controlul geometriei si compliantei structurilor
mari si n special de controlul vibratiilor. Principalul impediment al
materialelor piezoceramice este fragilitatea lor foarte ridicata. Pentru a
elimina acest dezavantaj s-au dezvoltat materiale compozite piezoelectrice
(piezocompozite).

Conceptul de material piezocompozit presupune asocierea ntr-un

singur produs a unor elemente active din material piezoceramic si a unei
matrice pasive, din polimer, n scopul fructificarii proprietatilor benefice ale
acestora.
Motoarele piezoelectrice ultrasonore

Dupa mai bine de un secol de la inventarea lor, motoarele

electromagnetice au atins un anumit grad de perfectionare peste care nu mai
pot trece fara descoperirea unor materiale magnetice si superconductoare
noi. n plus, la dimensiuni reduse, sub 1 cm3, solicitate de tendinta continua

de miniaturizare, randamentul acestor motoare scade foarte mult. n aceste

conditii, n domeniul tehnicii de calcul, s-a impus o noua categorie de
generatoare de energie mecanica motoarele piezoelectric dezvoltate de
IBM, n 1973.

3.2.3.1 Clasificarea motoarelor piezoelectrice

n principiu, motoarele piezoelectrice se pot clasifica dupa mai multe

criterii:

1 tensiunea electrica aplicata si tipul deformatiei provocate de aceasta:

a cu deplasare rigida si deformatie indusa unidirectional de un curent

continuu , care pot fi:

- cu servotraductoare de deplasare;

- cu motoare controlate prin pulsatii tip pornit/oprit;

b cu deplasare rezonanta si deformatie ondulatorie indusa de un curent

alternativ la frecventa de rezonanta mecanica (motoare ultrasonore);

2 tipul miscarii generate:

a rotativ;

b liniar;

3 forma vibratorului:

a bara;

b ;

c inel (patrat);

d cilindru;

4 natura undei vibratoare generatoare:

a stationara;

b - deplasabila

Dintre categoriile de mai sus, cele mai larg raspndite sunt motoarele
piezoelectrice cu deformatie alternativa (ondulatorie) la rezonanta, numite
uzual motoare ultrasonore. Pe de alta parte, motoarele din categoria 1.a, cu
deformatie unidirectionala, utilizeaza, n special, materiale electrostrictive